Constructia europeana dupa anul 1945: Constructia europeana, de la Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului la Moneda Unica Europeana

Constructia europeana dupa anul 1945: Constructia europeana, de la Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului la Moneda Unica Europeana

De la "Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO) la Comunitatea Economica Europeana (CEE) (1951-1957)

Anul 1950 devine crucial din perspectiva constructiei europene. Acum este elaborat si prezentat Planul Schuman.

Acesta a fost acceptat de catre ministrii de Externe ai Frantei, R.F.G., Italiei, Belgiei, Olandei si Luxemburg-ului, care au semnat in anul 1951 Tratatul de la Paris. Se infiinteaza primul instrument de integrare europeana care introduce un "sistem federal" - Comunitatea europeana a Carbunelui si Otelului (CECO). Statele semnatare instituiau o supranationalitate limitata prin delegarea unora dintre prerogativele lor catre CECO.

Pentru realizarea obiectivelor propuse, luau fiinta cinci institutii supranationale:

Inalta Autoritate (organ executiv), compus din noua membri desemnati de statele membre;

Consiliul Consultativ, pe langa Inalta Autoritate;

Consiliul de Ministri, format din ministri de Externe ai statelor membre;

Curtea de justitie.

Aceste institutii functionau exclusiv in problemele legate de productia de carbune si otel.

In octombrie 1954 s-a format Uniunea Europei Occidentale, o alianta politica la care a aderat si Anglia, alaturi de celelalte sase tari din CECO.

Tot acum, dupa succesul politic si economic al CECO, s-a incercat organizarea unei armate europene, Comunitatea Europeana de Aparare (CEA), ca o alternativa la o armata germana unita. Cunoscut sub numele de Planul Pleven, proiectul armatei europene unice esueaza, mai ales datorita formatiunilor politice din Franta. Planul a esuat si datorita primirii R.F.G. in NATO.

In anul 1957, la Roma este semnat tratatul de constituire a comunitatii Europene (CEE) si, tot atunci, a Comunitatii Europene a Energiei Atomice (EURATOM). Tratatul de la Roma a fost semnat in 1957 de catre reprezentantii R.F.G., Frantei, Italiei, Belgiei, Olandei si Luxemburgului. El a vizat pentru CEE urmatoarele politici:

uniunea vamala (prin eliminarea taxelor vamale intracomunitare);

politica comerciala comuna;

politica concurentei;

politica agricola comuna.

Principiile de baza ale Comunitatii Economice Europene se regasesc sintetic in articolul 3 al Tratatului de la Roma:

eliminarea, intre statele membre, a taxelor vamale si a restrictiilor cantitative la intrarea si la iesirea marfurilor, precum si toate celelalte masuri cu efect echivalent;

stabilirea unui tarif vamal comun si a unei politici comerciale fata de statele terte;

abolirea, intre statele membre, a obstacolelor in calea liberei circulatii a persoanelor, serviciilor si capitalurilor;

instituirea unei politici comune in domeniul agriculturii;

instituirea unei politici comune in domeniul transporturilor;

stabilirea unui regim care sa garanteze veritabila concurenta pe piata;

apropierea legislatiilor nationale care sa asigure functionarea pietei comune etc.

Prin cele trei Comunitati: CECO, CEE si EURATOM, era parcursa prima etapa a procesului de integrare europeana.