Constructia
europeana dupa anul 1945: Miscarile europene pentru
unitatea continentului
Dupa anul 1945 Europa intra intr-o noua etapa a
devenirii sale. Conferinta de la Yalta a impus
pe plan european un nou raport de forte care a dus la o divizare a
continentului. Acesta era in ruina. Pierderile
umane, distrugerile materiale, scaderea masiva a productiei,
prabusirea financiara, la care se adauga criza morala
cauzata de masacrele razboiului, i-au zdruncinat din temelii valorile
si fundamentele pe care-si sprijinea puterea.In acest context sumbru,
razboiul rece declansat in primii ani postbelici duce la o accentuare
a procesului de divizare europeana. Temandu-se de sovietici,
tarile occidentale isi puneau tot mai mult increderea in
politica promovata de Statele Unite. Planul Marshall le oferea ajutor
economic, in timp ce semnarea Pactului Atlanticului le
asigura protectia militara. Acesta este
momentul in care se contureaza institutiile specifice „Europei
atlantice”, in paralel cu cele ale „Europei europene”.
In anul 1948, Statele Unite intemeiaza Organizatia
Europeana de Cooperare Economica (OECE), a carei finalitate
consta in repartizarea ajutorului prevazut in cadrul Planului Marshall.
Tot in 1948 a luat fiinta o uniune vamala a Benelux-ului.
Daca adaugam crearea la Bruxelles a Uniunii Europene Occidentale
(UEO), avem imaginea unor institutii specifice „Europei in
reconstructie”.Incepand cu 1950, la initiativa Organizatiei
Europene de Cooperare Economica se infiinteaza Uniunea
Europeana a Platilor (UEP), care instituie mecanismele de
compensatie multilaterala cu scopul de a finanta schimburile
economice intre membrii sai, inca „blocati” de
nonconvertibilitatea monedelor europene si de lipsa devizelor.Era un
inceput de solidaritate comerciala si monetara instaurata
in „inima unei Europe devastate”. In spiritul acestei cooperari, guvernul
american, prin intermediul Administratiei Cooperarii Economice (ACE),
o agentie insarcinata cu introducerea planului, si prin
Agentia de Securitate Mutuala (ASM), va contribui la redresarea
economica a Europei si la importul pe continent al metodelor de
management si de productie, precum si la sosirea masiva a
marfurilor, incepand cu bautura Coca-Cola si terminand cu
imaginile Hollywood-ului.In concluzie, doua fenomene noi apar in acest
context postbelic tensionat. Pe de o parte, statele nationale devin constiente de limitele lor in asumarea destinului
european. Pe de alta, al doilea razboi mondial
demonstrase relativitatea cuceririlor si vulnerabilitatea conceptului de
stat suveran, incapabil sa-si protejeze cetatenii de
agresiunile exterioare. Prin urmare, se cauta noi forme de securitate,
bazate pe dialog si cooperare, pentru a se evita conflictele intre state,
dar si pentru a contracara presiunile americane si pericolul
comunisto-sovietic.
