Infractiuni care pot fi comise de catre personalul auxiliar din activitatea notariala

INFRACTIUNI CARE POT FI COMISE DE CATRE PERSONALUL AUXILIAR DIN ACTIVITATEA NOTARIALA

SECTIUNEA 1: CLARIFICARI CONCEPTUALE

In conformitate cu prevederile art. 14 din Legea nr. 36/1995, activitatea notarilor publici se desfasoara in cadrul unui birou, in care pot functiona unul sau mai multi notari publici asociati, cu personalul auxiliar corespunzator.

Notarul public sau notarii publici asociati, titulari ai unui birou, pot angaja notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, precum si personal administrativ si de serviciu necesar activitatii notariale.

Din aceasta prevedere legala rezulta ca din categoria personalului auxiliar din activitatea notariala fac parte urmatoarele categorii de persoane: notari stagiari, traducatori, alt personal de specialitate, personal administrativ, personal de serviciu.

In randurile urmatoare, vom face o prezentare a implicatiilor juridice, in principal penale, ce decurg din activitatea acestora.

1. Notarul stagiar, in temeiul art. 20 din Legea nr. 36/1995 poate fi numai cel care indeplineste urmatoarele conditii: a) are numai cetatenia romana si domiciliul in Romania si are capacitatea de exercitiu al drepturilor civile; b) este licentiat in drept - stiinte juridice - sau doctor in drept; c) nu are antecedente penale; d) se bucura de o buna reputatie; e) cunoaste limba romana;  f) este apt din punct de vedere medical pentru exercitarea functiei; g) este angajat intr-un birou de notar public; h) se afla in perioada de stagiu pana la promovarea examenului de notar public.

Notarul public poate delega pe notarul stagiar sa indeplineasca urmatoarele atributii: a) efectuarea lucrarilor de secretariat; b) legalizarea copiilor de pe inscrisuri; c) legalizarea semnaturii traducatorului; d) darea de data certa a inscrisurilor prezentate de parti; e) redactarea unor proiecte de inscrisuri cu continut juridic. Incheierea prin care se constata indeplinirea de catre notarul stagiar a actelor notariale, prin delegarea unor atributii in conditiile aratate anterior trebuie, insa, sa cuprinda semnatura notarului stagiar si sigiliul notarului public care l-a delegat.

Conditiile de incheiere a contractului de munca si formarea profesionala a notarului stagiar sunt in sarcina Camerei Notarilor Publici si se stabilesc prin statutul Uniunii Nationale a Notarilor Publici.

In conformitate cu prevederile art. 12 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, numarul notarilor stagiari ce pot fi angajati in birourile notariale se stabileste anual de Colegiul director al fiecarei Camere a notarilor publici.

Cererea de angajare va fi insotita de dovezile corespunzatoare indeplinirii conditiilor impuse de lege si va fi avizata de Colegiul director al Camerei Notarilor Publici.

Angajarea notarilor stagiari in cadrul unui birou notarial in care functioneaza mai multi notari publici asociati se va putea face de catre oricare dintre acestia daca indeplineste conditiile stabilite prin Statutul Uniunii, notarul indrumator neputand avea ca angajat pentru un ciclu de pregatire mai mult de un stagiar.

In perioada de stagiu, Camera Notarilor Publici va verifica semestrial stadiul de pregatire si formare profesionala a notarului stagiar, precum si modul cum acesta si-a indeplinit atributiile care i-au fost delegate de notarul public.

Constatarile verificarilor periodice si masurile luate se vor consemna in procese-verbale semnate de reprezentantul Camerei Notarilor Publici si de notarul public la care isi exercita activitatea notarul stagiar si se vor aduce la cunostinta celui verificat.

Uniunea Nationala a Notarilor Publici organizeaza anual examen de notar public pentru notarii stagiari care au implinit efectiv 2 ani de activitate.

Dupa efectuarea stagiului, notarul stagiar este obligat sa se prezinte la examenul de notar public.

Respingerea sau, dupa caz, neprezentarea notarului stagiar la doua examene de notar public, consecutive, dupa efectuarea stagiului, atrage incetarea contractului sau de munca.

Traducatorii

Una dintre procedurile din activitatea notariala reglementate de Legea nr. 36/1995 este cea de efectuare si legalizare a traducerilor. In art. 94 al acestei legi se prevede ca pentru efectuarea traducerii, daca aceasta nu este facuta de notarul public autorizat in acest scop, traducatorul atestat potrivit legii, care a intocmit traducerea, va semna formula de certificare a acesteia, iar notarul va legaliza semnatura traducatorului. Legalizarea semnaturii traducatorului se poate face si dupa specimenul de semnatura depus la biroul notarului public.

Daca inscrisul se traduce din limba romana intr-o limba straina sau dintr-o limba straina in alta limba straina, atat certificarea traducerii, cat si legalizarea semnaturii traducatorului de catre notarul public se vor face si in limba straina in care se face traducerea.

In baza art. 38 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, traducerile se efectueaza de persoane autorizate de Ministerul Justitiei, in baza unui certificat de traducator eliberat potrivit dispozitiilor legale sau a licentei in litere - filologie, avand specializarea in limba straina respectiva.

Alt personal de specialitate este cel la care se face referire in art. 38 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995: care prevede ca pentru efectuarea lucrarilor din cadrul biroului notarial, notarul public poate incheia contracte de munca pentru unul sau mai multi secretari si, dupa caz, cu alt personal auxiliar, avand si posibilitatea de a incheia contracte civile cu colaboratori externi. Este, asadar, vorba despre colaboratori care ofera serviciile lor, in baza unor contracte civile, notarului.

Personalul administrativ din cadrul biroului notarial este reprezentat de unul sau mai multi secretari, la care face referire art. 38, si care pot fi angajati in baza unui contract de munca, in vederea asigurarii bunului mers al activitatii notariale.

Personalul de serviciu este personalul cu atributii in ceea ce priveste intretinerea spatiilor biroului notarial si care detine "paza juridica" a bunurilor aflate in incinta biroului notarial. In acest context, prin insusirea unora dintre aceste bunuri personalul de intretinere comite infractiune de furt si nu de abuz de incredere, deoarece nu se realizeaza situatia premisa de la art. 213 C. pen., aceea ca bunurile sa fie detinute cu un titlu juridic.

SECTIUNEA 2: PREZENTAREA INFRACTIUNILOR CARE POT FI SAVARSITE DE PERSONALUL AUXILIAR DIN CADRUL BIROULUI NOTARIAL

1. Pentru a putea stabili care sunt infractiunile care pot fi comise de catre notarul stagiar, trebuie mai intai sa apreciem daca acesta poate fi asimilat din punct de vedere penal cu functionarul public, in sensul art. 147 C. pen., asa cum a mai fost prezentata aceasta notiune pe parcursul lucrarii[1].

O astfel de problema a mai fost pusa in literatura de specialitate in legatura cu studentii practicanti si cu militarii in termen. S-a apreciat ca studentii practicanti vor raspunde pentru luare de mita, in functie de atributiile pe care le au in timpul practicii, pentru ca numai in raport cu acestea se poate aprecia daca executa sau nu "o insarcinare in serviciul" unitatii in care efectueaza practica[2]. In legatura cu militarul in termen aflat in post in punctul de trecere a frontierei de stat si care primeste o suma de bani pentru a permite unei persoane sa treaca fara a se mai supune controlului vamal, in practica judiciara s-a apreciat ca el indeplineste calitatea de functionar public. Aceasta deoarece, in momentul comiterii faptei descrise, el se afla in serviciul temporar al unei institutii publice si ca exercita o insarcinare ce consta in controlul trecerii frontierei de stat in conditiile stabilite de regulamentele specializate in domeniu.

Apreciem ca pentru identitate de solutie trebuie sa acceptam ca din punct de vedere penal notarul stagiar trebuie asimilat functionarului si aducem doua argumente principale: in primul rand, notarul stagiar activeaza in baza unui contract de munca si, in al doilea rand, el are aceeasi pregatire teoretica finalizata cu examen de licenta ca si notarul public. Imprejurarea ca nu beneficiaza de experienta practica a acestuia nu este de natura sa ii afecteze capacitatea intelectiva cu care actioneaza in legatura cu anumite comportamente antisociale, mai ales in legatura cu cele intentionate. Din aceste motive, consideram ca si notarul stagiar, la fel ca notarul public, se poate afla in situatia de a deveni subiect activ al infractiunilor de serviciu, si la celelalte pentru care legiuitorul a solicitat o astfel de calitate pentru cel ce comite infractiunea.

Asa privind lucrurile, notarul stagiar va putea raspunde pentru[4] infractiunile de abuz in serviciu (prevazute de art. 246-248¹ C. pen.), pentru cea de neglijenta in serviciu (art. 249 C. pen.), pentru infractiunea de purtare abuziva (art. 250 C. pen.), pentru cea de luare de mita (art. 254 C. pen.), pentru cea de primire de foloase necuvenite (art. 257 C. pen.), pentru cea de omisiune a sesizarii organelor judiciare (art. 263 C. pen.), dar si pentru cea de fals material in inscrisuri oficiale (in modalitatea agravata de la alin. 2 al art. 288 C. pen.) si fals intelectual (art. 289 C. pen.).

Apreciem ca in legatura cu ultimele doua infractiuni departajarea se va face in functie de tipul de act intocmit relativ la continutul delegarii de competenta pe care notarul public a facut-o in favoarea notarului stagiar. Daca omisiunea sau atestarea neconforma cu realitatea s-a facut in cadrul unei activitati pe care notarul stagiar avea dreptul sa o desfasoare, infractiunea comisa va fi cea de fals intelectual. Cand actul intentionat neconform este unul pe care notarul stagiar nu avea dreptul sa-l intocmeasca, infractiunea comisa va fi aceea de fals material in inscrisuri oficiale.  

Fara a mai avea vreo relevanta calitatea de functionar pe care i-o atribuim sau nu, la fel ca si notarul public, notarul stagiar mai poate comite urmatoarele infractiuni: divulgarea secretului profesional (art. 196 C. pen.), participatie la infractiunea de inselaciune (art. 215¹ C. pen.), sustragerea sau distrugerea de inscrisuri (art. 242 C. pen.), retinerea sau distrugerea de inscrisuri (art. 272 C. pen.), falsul privind identitatea (art. 293 C. pen.).

In continuarea demersului nostru o sa evidentiem modul in care notarul stagiar poate comite unele infractiuni cu ocazia exercitarii atributiunilor de serviciu sau in legatura cu acestea, si pe care notarul public nu le poate comite. Aceasta deoarece, uneori chiar interesele notarului public pot fi lezate prin comportamentul adoptat de catre notarul stagiar.

Avem in vedere, in primul rand, infractiunea de abuz de incredere prevazuta de art. 213 C. pen. aceasta infractiune consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acel bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui.

Asadar, infractiunea are ca obiect material bunul mobil al altuia, detinut cu orice titlu de catre faptuitor si pe care prin intervertirea titlului, acesta si l-a insusit ori a dispus de el.

De asemenea, sunt asimilate bunului mobil inscrisurile[5] de orice fel daca au fost incredintate faptuitorului pentru a fi vandute sau pentru achizitionarea altui bun; banii obtinuti prin vanzarea acestuia sau bunul achizitionat constituie obiect material al infractiunii.

Pentru ca bunul mobil sa fie obiect material al abuzului de incredere, trebuie ca in mo­mentul savarsirii faptei acesta sa apartina altuia. Poate constitui obiect material al abuzului de incredere si bunul asupra caruia faptuitorul are numai un drept de co­proprietate, daca acel bun este indivizibil, sau plusul care depaseste cota parte care ii apartine in cazul unui bun individual.

Bunul mobil apartinand altuia trebuie sa fie detinut de faptuitor cu orice titlu. Aceasta presupune ca faptuitorul sa detina bunul in virtutea unui raport juridic patrimonial, in baza caruia are fie obligatia de a-l pastra si conserva, fie de a-l folosi in anumite conditii, de pilda bunul i-a fost dat in depozit, pentru transport, etc.

Nu se poate retine infractiunea de abuz de incredere in cazul  in care nu exista un raport juridic care sa confere detentia asupra bunului, faptuitorul aflandu-se numai in situatia de a efectua anumite operatii asupra bunului sau de a veghea asupra acestuia.

Elementul material al infractiunii se poate realiza printr-una din urmatoa­rele actiuni: insusirea bunului, dispunerea pe nedrept de acel bun sau refuzul de a-l restitui.

Prin "insusirea unui bun mobil al altuia" se intelege luarea acelui bun in stapanire de catre faptuitor care, desi este numai detinator al bunului, se comporta fata de acesta ca si cand ar avea calitatea de proprietar. Insusirea are un caracter abuziv, deoarece se efectueaza asupra bunului apartinand altei persoane.

A dispune pe nedrept de un bun presupune a efectua acte de dispozitie pe care, potrivit titlului detinatorul nu avea dreptul sa le faca. Refuzul de restituire consta in manifestarea de vointa a faptuitorului de a nu inapoia bunul care i-a fost incredintat si de a-l retine pentru sine; actul constituie un abuz din partea detinatorului.

Refuzul restituirii poate fi, pe de o parte, expres atunci cand faptuitorul declara explicit ca nu intelege sa restituie bunul, iar pe de alta parte, implicit, cand fara a exista o declaratie expresa a faptuitorului, refuzul rezulta din manifestarea acestuia (de exemplu, faptuitorul sustine neadevarat ca bunul s-a furat, distrus etc.).

Pentru existenta infractiunii de abuz de incredere prin refuzul restituirii bunului este necesar ca acest refuz sa fie nejustificat[6], sa se intemeieze pe intentia fap­tuitorului de a-l insusi; aceasta nu presupune si efectuarea unui act de dispozitie asupra bunului, intrucat simplul refuz neintemeiat este suficient.

Apreciem ca aceasta infractiune poate fi comisa de catre notarul stagiar in cadrul exercitarii sarcinilor sale de serviciu. Alegem spre exemplificare situatia in care notarului stagiar i se incredinteaza o suma de bani spre a fi depusa la Trezoreria Statului  in contul biroului notarial, dar acesta si-o insuseste.

Infractiunea de trafic de influenta este prevazuta de art. 257 C. pen si consta in primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, savarsita de catre o persoana care are influenta sau lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, pen­tru a-l determina sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Elementul material al acestei infractiuni poate consta in trei actiuni dis­tinc­te: primire, pretindere sau acceptare de promisiuni de daruri, direct sau indirect, in vederea determinarii unui functionar sa faca ori sa nu faca un act ce intra in atributiile sale de serviciu.

Toate cele trei modalitati ale elementului material se pot savarsi in mod direct sau indirect, iar primirea, pretinderea de bani sau foloase, precum si acceptarea de promisiuni de daruri se face atat in interesul subiectului, cat si pentru altul.

Pentru existenta acestei infractiuni, se impune, in primul rand, ca faptuitorul sa aiba influenta sau sa lase sa se creada ca are influenta. In domeniul activitatii notariale, influenta este foarte usor de obtinut in mod real, datorita implicarii directe a notarului stagiar in exercitarea acesteia.

A lasa sa se creada ca are influenta asupra unui functionar, inseamna a crea cumparatorului de influenta falsa impresie ca se bucura de trecere in fata acelui functionar.

In practica judiciara s-a ajuns la concluzia ca pentru existenta infractiunii de trafic de influenta este necesara numai precizarea actului pentru a carei indeplinire urmeaza a se exercita influenta faptuitorului, iar nu si indicarea persoanei asupra careia va fi exercitata. Aceasta deoarece prin determinarea actului este precizata in mod implicit si persoana care il va indeplini ca urmare a realei sau pretinsei influente a faptuitorului, si anume functionarul sau alt salariat in ale carui atributii de serviciu intra indeplinirea acelui act.

Se impune, apoi ca faptuitorul sa promita interventia sa pe lan­ga un functionar public (sau functionar), iar functionarul sa aiba com­petenta de a efec­tua actul in vederea caruia se exercita influenta.

O alta conditie pentru existenta acestei infractiuni este aceea de a se realiza cumpararea de influenta inainte ca functionarul pe langa care s-a promis ca se va interveni, sa fi indeplinit actul care il intereseaza pe cumparatorul de influenta, sau cel tarziu in timpul indeplinirii acestuia. In caz contrar se va retine infractiunea de inselaciune daca faptuitorul cunostea in momentul cand s-a prevalat de influenta ca functionarul indeplinise acel act.

Daca traficantul de influenta nu remite functionarului bani sau alte foloase, ci doar il determina sa faca acel act, atunci se va retine un concurs de infractiuni intre trafic de influenta si instigare la infractiunea de abuz in serviciu savarsita de functionar.

Daca traficantul remite folosul functionarului pentru ca acesta sa realizeze in concret actul vizat, fapta nu va mai fi trafic de influenta, ci complicitate la dare sau luare de mita, dupa caz.

Apreciem ca si aceasta infractiune poate fi comisa de catre notarul stagiar care poate sa profite de imprejurarea ca lucreaza in cadrul biroului notarial pentru a trafica functia notarului public ce l-a angajat. Daca folosul sau promisiunea de folos a ajuns la notarul public care, spre exemplu, a intocmit un act ilicit, fapta nu va mai reprezenta trafic de influenta, ci complicitate la luarea de mita.

Infractiunea de falsificarea instrumentelor oficiale, prevazuta de art. 286 C. pen. consta in falsificarea unui sigiliu, unei stampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc organizatiile la care se refera art. 145 C. pen.

Obiectul material al acestei infractiuni consta in ins­tru­mentele de autentificare sau marcare care sunt supuse falsificarii: sigilii, stampile etc.

Pentru a realiza elementul material al infractiunii prevazute in art. 286 C. pen., instrumentul care a fost supus falsificarii trebuie sa corespunda unui instrument oficial de autentificare sau marcare[7] si sa fie apt a fi utilizat potrivit destinatiei pe care un asemenea instrument in mod normal trebuie sa o aiba.

Apreciem ca infractiunea poate fi comisa de catre notarul stagiar, de exemplu, prin falsificarea stampilei notarului public. Avem in vedere falsificarea stampilei ca instrument, si nu a urmei pe care aceasta o lasa pe documente, deoarece in acest caz infractiunea savarsita va fi aceea de fals material in inscrisuri oficiale[8]. Daca stampila astfel falsificata este si folosita prin aplicare pe diferite documente, se va retine si infractiunea de folosire de instrumente oficiale falsificate prevazuta de art. 287 C. pen.

Aceasta din urma infractiune se afla in stransa legatura cu falsificarea de instrumente oficiale, deoarece, in cvasitotalitatea cazurilor, ea se va afla in relatie de concurs de conexitate cu aceasta.

Sub aspect obiectiv, infractiunea in ambele modalitati nor­mative, consta in executarea unei actiuni de folosire; in prima modalitate sunt folosite sigilii, stampile sau instrumente false, iar in modalitatea prevazuta de alin. (2) sunt folosite sigilii ori stampile adevarate cu stema tarii, dar fara drept.

In cazul celei de-a doua modalitati trebuie indeplinite cumulativ doua cerinte esen­tiale, si anume: instrumentul folosit trebuie sa fie un sigiliu sau o stampila ade­varata cu stema tarii, iar, in al doilea rand, utilizarea acestui instrument sa se faca "fara drept".

Daca este folosit un instrument fals care nu este corespunzator pentru a auten­tifica un inscris sau a marca un anumit obiect sau instrumentul oficial adevarat care este folosit pe nedrept nu poarta stema tarii, fapta va capata o alta incadrare juridica, putand fi dupa caz, infractiune de fals material in inscrisuri oficiale sau infractiune de inselaciune[9].

2. A doua categorie de personal auxiliar care poate fi folosit in activitatea notariala este reprezentata de traducatori. Acestia sunt, in baza art. 38 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, persoane autorizate de Ministerul Justitiei, in baza unui certificat de traducator eliberat potrivit dispozitiilor legale sau a licentei in litere - filologie, avand specializarea in limba straina respectiva.

In cadrul biroului notarial acesti traducatori pot fi angajati cu contract de munca sau pot desfasura activitati in baza unui contract civil.

Apreciem ca in toate cazurile, din punct de vedere penal, traducatorul poate fi considerat functionar public, deoarece in baza autorizatiei eliberate de Ministerului Justitiei el exercita un serviciu de interes public.

In acest context, admitem ca traducatorul poate comite infractiunea de fals intelectual (art. 289 C. pen.) daca, de exemplu, traduce in mod intentionat gresit un inscris oficial emis de o autoritate straina (ex. certificat de casatorie).

In toate situatiile in care traducatorul are rolul de interpret, de exemplu, in cazul procedurii succesorale notariale, el va putea comite marturia mincinoasa (art. 260 C. pen.). Se va intampla asa, de pilda, in cazul in care in procedura succesorala este implicat un cetatean strain, iar declaratiile date de catre acesta in fata notarului public sunt traduse in mod gresit de catre traducatorul angajat in cadrul biroului notarial.

Definitia marturiei mincinoase este data de art. 260 alin. 1 C.pen., in sensul ca va consta in fapta martorului care intr-o cauza penala, civila, disciplinara sau in orice alta cauza in care se asculta martori, face afirmatii mincinoase, ori nu spune tot ceea ce stie privitor la impre­jurarile esentiale asupra carora a fost intrebat. In baza alin. 4 al art 260 C.pen., marturia mincinoasa, cu acelasi continut obiectiv, poate fi comisa si de catre expert sau interpret.

Doctrina[10] observa ca interpretul este persoana care poseda cunostinte in domeniul limbilor straine sau stapaneste anumite tehnici de comunicare in situatii specifice (de pilda partea este surdo-muta) si care este chemata pentru a face posibila comunicarea intre parti sau intre parti si organul judiciar.

In practica judiciara s-a apreciat ca procedurile notariale se inscriu in conceptul de "orice . cauza in care se asculta martori"[11], drept pentru care situatia premisa a infractiunii de marturie mincinoasa este realizata, iar traducatorul, in postura de interpret poate comite aceasta infractiune.

3. Celelalte categorii de personal auxiliar pot comite, diferite infractiuni, dupa caz. Poate fi vorba, de exemplu, in ceea ce priveste pe colaboratorii externi in baza unui contract civil, despre o infractiune de inselaciune in conventie (art. 215 alin. 3 C. pen.) daca, spre exemplu, desi semneaza un contract de consultanta juridica, se dovedeste ca nu au studii in domeniu si nici cunostinte de specialitate. 

Secretarii angajati in biroul notarial pot comite si ei o serie de infractiuni. Poate fi vorba despre: divulgarea secretului profesional (art. 196 C. pen. - atunci cand divulga informatii despre care a luat la cunostinta in cadrul exercitarii atributiunilor de serviciu); sustragere sau distrugere de inscrisuri (art. 242 C.pen. - daca distruge anumite documente aflate in pastrarea biroului notarial), retinerea sau distrugerea de inscrisuri (art. 272 C.pen. - atunci cand distruge un inscris fals aflat intr-un dosar si solicitat de catre un organ judiciar); trafic de influenta (art. 257 C.pen. - atunci cand primeste anumite foloase pentru a determina pe notar sa indeplineasca un anumit act); fals material in inscrisuri oficiale (art. 288 C. pen. - cand altereaza continutul unui act intocmit de catre notar); fals intelectual la regimul contabilitatii (art. 43 din Legea nr. 82/1991 privind regimul contabilitatii - atunci cand nu inregistreaza in registrele contabile anumite operatiuni efectuate de catre notar si a fost insarcinat cu aceasta atributiune).