Hipoxia

HIPOXIA

●Termenul utilizat pentru a numi generic efectele determinate de scaderea (prin diverse mecanisme) a aportului de oxigen necesar organismului poarta denumirea de hipoxie.
●In aviatie, cauza cel mai des intalnita in producerea hipoxiei o constituie scaderea presiunii partiale a O2 din aer, corespunzator inaltimii (conform legii Dalton) - hipoxia hipoxica.
Exista o conceptie gresita printre piloti conform careia este posibil sa recunosti precoce riscul instalarii hipoxiei si apoi sa aplici masuri corective la aparitia fenomenelor propriu-zise. Aceasta teorie este pe cit de falsa pe atat de periculoasa deoarece unul dintre primele efecte ale hipoxiei este afectarea capacitatii de analizs si decizie. La mare altitudine, hipoxia poate cauza pierderea cunostintei ca prim simptom.
In ciuda imbunatatirii sistemelor de asigurare cu oxigen, a sigurantei sistemelor de presurizare ale cabinei si ale metodelor de antrenament, hipoxia ramane prezenta in aviatie.Cel mai frecvent, incidentele de zbor cauzate de hipoxie sunt datorate defectiunii sistemelor de presurizare ale cabinei sau cockpit-ului, urmate de defectarea echipamentului de oxigen.
1. Hipoxia hipoxica
In functie de altitudine, se descriu mai multe zone si praguri, ce determina diferite reactii din partea organismului uman:
1. zona indiferenta,
pragul de reactie (de la aproximativ 100 m.),
3. zona de compensare completa,
4. pragul de aparitie a tulburarilor (de la aproximativ 3.600 m.),
5. zona de compensare incompleta,
6. pragul critic (de la aproximativ 6.700m.),
7. zona mortala.
O serie de factori pot influenta manifestarile hipoxiei:
●activitatea corporala - reduce toleranta la hipoxie, prin cresterea necesarului de oxigen la nivelul tesuturilor;
●temperatura exterioara (frig sau canicula) - afecteaza capacitatea sangelui de a lega oxigenul;
●factorii indivduali (numarul de celule rosii, cantitatea medie de Hb, alimentatia, metabolismul etc.) - confera o variabilitate pentru toleranta la hipoxie;
●antrenamentul fizic si psihic - imbunatateste rezistenta organismului la scaderea presiunii partiale a O2 (pO2);

● bolile infectioase, anumite medicamente ca si consumul de alcool - reduc toleranta;
● factorli pshir (stress, frica etc.) influenteaza negativ adaptarea a mnaltime.
Manifestari
Studiul efectelor asupra corpului uman, cauzate de hipoxie, standardizeaza zone sau praguri de reactie in care raspunsul organismului depinde de altitudine, in dependenta cu gradul de saturatie cu oxigen a sangelui.
● zona indiferenta: masurata de la nivelul marii (0) pana la aproximativ 100 m. In aceasta zona, desi pO2 scade in aer si implicit in aerul din alveole, gradul de saturare cu O2 a Hb scade nesemnificativ, utilizarea de catre tesuturi a oxigenului ramanand optima. Singura modificare se manifesta la aproximativ 1.500 m,tradusa prin scaderea capacitatii vizuale nocturne;

●pragul de reactie - se manifesta la o inaltime de aprox. 100 m, materializata prin adaptarea fiziologica a respiratiei si circulatiei, ca raspuns de aparare impotriva efectelor hipoxiei.Aceasta adaptare se produce pana la aproximativ 3.600 m. si de aceea, zona cuprinsa intre 0 si 3.600 m se numeste:
●zona de conpensare completa: aici apare cresterea frecventei cardiace, a numarului de respiratii pe minut, tensiunii arteriale. In functie de toleranta individuala pot apare oboseala, iritabilitatea, diminuare capacitatii de judecata si atentie sau chiar afectarea moderata coordonarii musculare;

● praqul de aparitie a tulburarilor - este situat la circa 3.600 m. si marcheaza limita la care mecanismele de compensare fiziologica incep sa devina ineficiente. Zona situata peste aceasta inaltime este denumita:
●zona de compensare incompleta: manifestarile hipoxiei nu mai pot fi prevenite fara un echipament ce asigura aportul suplimentar de O Subiectiv, personalul navigant acuza dureri de cap, oboseala, somnolenta, ameteala, 'foame de aer" si euforie.
. pragul critic se atinge la 6.700 m. De la acest nivel, mecanismele compensatorii sunt total depsite. Din aceasta cauza, zona situata deasupra aecestui prag este denumita:
●zona critic sau zona mortala: - incapacitatea mentala si fizica este aproape completa, conducand spre pierderea rapida a cunostintei, convulsii si, in final insuficienta respiratorie si moarte.