Echipamentul electric si electronic al automobilului

ECHIPAMENTUL ELECTRIC SI ELECTRONIC AL AUTOMOBILULUI

Notiuni generale

Structura echipamentului electric este:

Instalatia de alimentare cu energie electrica

Pentru o functionare corecta, autovehiculele sunt dotate cu o sursa statica care debiteaza curent in perioada cand motorul termic nu functioneaza si o sursa rotativa pentru perioadele cand motorul termic functioneaza. Sursa statica o constituie o bateria de acumulatoare.

Bateria de acumulatoare este o pila electrica reversibila, care are proprietatea de a inmagazina energie electrica prin transformarea ei in energie chimica si reciproc. Acest lucru ii permite indeplinirea urmatoarelor functii:

• alimenteaza demarorul si instalatia de aprindere la pornire;
• alimenteaza restul receptoarelor si consumatorilor electrici cand motorul nu functioneaza
• preia varfurile de sarcina cand puterea ceruta de consumatori depaseste puterea pe care o poate da generatorul, ajutand alternatorul in conditii grele de lucru, cum ar fi pe timp de noapte, iarna etc.
• contribuie la mentinerea unei tensiuni constante a instalatiei electrice la variatia vitezei si a sarcinii generatorului.

Nefolosirea, incarcarea exagerata sau incompleta scurteaza durata de viata a acumulatoarelor. In acest context, incarcarea corecta bateriei devine o conditie esentiala, orice incalcare a unor reguli cu privire la acest proces ducand la uzura rapida a acestora si chiar la deteriorari ireparabile.

Acumulatorii sunt echipamente ce transforma energia chimica in electricitate.

Acumulatorii sunt un mod eficient de a face electricitatea portabila. In plus, acumulatorii furnizeaza energie in scopul de a inlocui energia electrica furnizata de reteaua electrica.

Pe masura ce intregul glob devine dependent de electricitate, mobilitatea bateriilor joaca un rol si mai important in viata de zi cu zi.

Alcatuirea acumulatorului cu plumb

1. carcasa din polietilena (monobloc);
2. placi interne pozitive si negative, realizate din plumb;
3. separatori de placi din material poros sintetic;
4. electrolit - o solutie diluata din acid sulfuric si apa;
5. borne din plumb - legatura dintre baterie si consumatorul ce are nevoie de energie.

Fig. 54. Acumulator cu plumb

Cum functioneaza acumulatorul cu plumb?

O baterie inmagazineaza energie pentru uz ulterior. Ea produce tensiune dintr-o reactie chimica produsa intre doua materiale diferite (placa pozitiva si cea negativa) care sunt introduse in electrolit.

Electrozii sunt cufundati intr-o solutie apoasa de acid sulfuric. Prin asa-numita operatie de 'formare' (a carei reteta difera de la un mod de fabricatie la altul), care consta in principal in alimentarea cu curent a acumulatorului, electrozii se transforma, placile pozitive ajung de culoare cafenie si acoperite cu PbO₂ iar placile negative cenusii si acoperite cu plumb negricios.

Intr-un acumulator normal acid-plumb, tensiunea aproximativa este de 2V/celula, deci un total de 12V. Curentul este degajat de baterie cu atat mai repede cu cat exista un circuit intre borna pozitiva si cea negativa.

Instalatii electrice pentru iluminare si semnalizare optica/acustica

Farurile

Iluminarea drumurilor pe timp de noapte sau in alte conditii de vizibilitate redusa se realizeaza cu ajutorul farurilor. Buna functionare a acestora constituie o conditie absolut necesara pentru a conferi automobilului siguranta si securitate in circulatie.

Se impune ca farurile sa ilumineze drumul in mod uniform, pe o largime convenabila si cu o raza de vizibilitate cat mai mare, in special la viteze mari. Urma petei luminoase pe sosea trebuie sa fie neta, cu o distributie cat mai uniforma, fara a produce orbirea celor care circula din sens opus.

Fig. 55. Elemente componente ale farurilor

Farurile automobilelor pot fi de forma dreptunghiulara sau rotunda si se compun din carcasa 1, corpul 9, rama 2, reflectorul 3, dulia 4 cu becul bifazic 5 (montat cu filamentul fazei lungi in focar iar cel pentru faza scurta ecranat in fata focarului) si geamul dispersor 6. Este reglabil pe orizontala si verticala prin suruburile 7 si in functie de incarcatura prin lamele. Alimentarea se face prin conductoarele 8. Comanda aprinderii farurilor se face de la bord prin comutatorul special, iar schimbarea fazelor prin maneta intreruptorului ce conecteaza un releu electromagnetic sau electronic.

Becurile auto

Sursele primare de iluminare sunt in general lampi cu incandescenta (becuri); numai in anumite cazuri se folosesc lampile fluorescente, care necesita tensiuni alternative de valoare relativ mare.

Becurile auto sunt formate din unul sau doua filamente incandescente (pentru faza scurta si faza lunga) cu electrozii suport incorporati in izolatorul de sticla, balonul care inchide sistemul incandescent si soclul cu flansa metalica.

Fig. 56. Becuri auto

a - bec bifazic pentru far 12 (24) V - 45/40 W; b - bec bilux pentru lampi fata si spate, pozitie si semnalizare (stop); c - bec simplu cu glob 'para' - pentru lampa semnalizare spate sau mers inapoi si cu glob 'cireasa' pentru pentru numar circulatie, port-bagaj, capota motor 12 (24) V - 21 W; d - bec liliput pentru lampi bord sau cutie acte 12 (24) V - 2 W; e - bec sofit pentru lampi plafoniere, cutie acte, numar 12 (24)V - 3 sau 5W;

1 - glob sticla; 2 - suport comun filamente; 3 - suporti filamente; 4 - ecran; 5 - filament faza scurta; 6 - filament faza lunga; 7 - dulie; 8 - piciorus conectare la soclu de 'masa'; 9 - piciorus conectare la soclu, faza lunga; 10 - piciorus conectare la soclu, faza scurta; 11, 12 - filamente bec bilux; 13, 14 - contacte bec bilux; 15 - filament bec simplu; 16 - contact bec simplu; 17 - stifturi fixare in soclu

a) Filamentul

Filamentele reprezinta partea activa a becului; de aceea ele se executa din materiale care rezista la temperaturi foarte mari: wolfram, tantal, osmiu etc. In prezent, cel mai utilizat material la constructia filamentului este wolframul.

De dimensionarea filamentului si de calitatea materialului utilizat depind caracteristicile de functionare ale becului: tensiunea de utilizare, puterea, fluxul luminos.

Fabricarea becurilor se face pentru diferite tensiuni de utilizare (6, 12 si 24 V) si diferite puteri (cuprinse intre 25 si 60 W).

b) Balonul becului

Balonul becului in forma de bulb (cireasa) inchide ermetic filamentul. In acest spatiu se face mai intai vid, dupa care se introduc gaze inerte rarefiate - azot, argon, crypton, xenon, halogen (vapori de iod) - obtinandu-se astfel marirea tensiunii efective de lucru, cresterea puterii si eficacitatii luminoase, respectiv a randamentului luminos.

Lampile cu halogen au o stralucire si o durata de functionare dubla in raport cu cele obisnuite, un volum mai mic si o centrare mai buna in elementul optic. Pentru a face fata temperaturilor ridicate, sticla balonului a fost inlocuita cu cuart transparent. In timpul functionarii becului, temperatura filamentului atinge 3200⁰C, astfel incat prin reactia dintre atomii de wolfram si iod se produc molecule instabile de iodura de wolfram. Acestea se descompun in jurul temperaturilor mari din jurul filamentelor in atomii initiali, impiedicandu-se astfel depunerea atomilor de wolfram pe peretii interiori ai tubului de sticla. Astfel se mentine claritatea si functionalitatea pe perioada mai lunga.

Fig. 57. Bec de halogen 12 V - 60 / 55 W

1 - tub de sticla cuartoasa; 2 - suport comun filamente; 3 - suporti filamente; 4 - ecran; 5 - filament faza scurta; 6 - filament faza lunga; 7 capsula metalizata reflectorizanta; 8 - dulie; 9 - piciorus conectare soclu de 'masa'; 10 - piciorus conectare soclu faza lunga; 11 - piciorus conectare soclu faza scurta

c) Soclul

Soclurile becurilor sunt elemente de legatura care asigura montarea becului, centrarea fata de becul optic si conectarea la retea a filamentelor prin intermediul bornelor. Balonul este rigidizat de soclu prin intermediul unui lac special. In general, soclurile becurilor auto sunt cu fixare in sistem baioneta.

Din punctul de vedere al dispunerii bornelor pe soclul baioneta exista:

• tipul francez - cu trei borne asimetrice;
• tipul Bosch - cu trei borne simetrice de marimi diferite;
• tipul american - cu trei borne simetrice, acestea fiind marcate cu indicatia 'sus' sau 'jos' pentru a nu fi inversate la montare (doua borne asigura alimentarea filamentelor fazei lungi respectiv a fazei scurte iar al treilea - comun - face legatura la masa.

Din punctul de vedere al modului de fixare si ghidare in dulie sau in elementul optic, soclurile sunt de doua feluri:

• cilindrice cu ghidaj pe suprafata laterala;
• cilindrice cu ghidaj pe fata frontala (cu flansa ).

d) Flansa de fixare

Flansa de fixare metalica se executa in trepte. Treapta cu diametrul mare serveste pentru fixarea becului in reflectoarele farurilor cu diametre mai mari, iar treapta cu diametrul mai mic serveste pentru montarea becului in reflectoarele farurilor cu diametre mai mici. In exterior, la partea posterioara a reflectorului, becul este prevazut cu o garnitura inelara de etansare din material plastic, impotriva patrunderii prafului si umezelii.

Blocul optic

Blocul optic - nedemontabil - se compune din oglinda reflectoare si geamul dispersor fixat etans de oglinda.

a) Oglinda reflectoare are rolul de a concentra razele de lumina ale becului. Ea este confectionata din tabla de otel prin ambutisare, are forma unui paraboloid de rotatie si are rolul de a mari intensitatea si de a concentra fasciculul de raze luminoase, proiectandu-le in lungul axei, in situatia cand filamentul becului se afla in focarul oglinzii. Cea mai mare parte a razelor emise de filament sunt reflectate de oglinda, care mareste intensitatea de iluminare, obtinandu-se astfel un fascicul puternic care asigura iluminarea optima a drumului la distante mari. Pentru realizarea oglinzii suprafata interioara a reflectorului este acoperita cu lac, dupa care se depune un strat subtire de oxizi de aluminiu, prin procedeul de sublimare a aluminiului in vid (aluminizare).

Natura materialului, calitatea suprafetei precum si forma si dimensiunile geometrice ale reflectorului determina calitatea fasciculului de lumina reflectat.

b) Geamul dispersor are rolul de a uniformiza si a dispersa lumina lateral si in sus.

In fata reflectorului si montat etans de acesta, se afla geamul dispersor. Suprafata exterioara a dispersorului este neteda iar cea interioara este prevazuta cu un sistem combinat de lentile prismatice, cilindrice etc. care au rolul de a produce reflexia si refractia necesara respectiv de a uniformiza si imprastia fasciculul de raze reflectate in forma si la intensitatea cea mai buna pentru iluminat. In plus se inlatura contrastele, umbrele, petele prea luminoase sau intunecate, se elimina jocurile de umbre si petele luminoase care apar in timpul mersului si obosesc ochiul, facand conducerea grea sau chiar imposibila. De asemenea dispersorul asigura iluminarea optima a drumului si in imediata apropiere a automobilului, fapt care contribuie la usurarea conducerii.

Carcasa

Corpul farului este confectionat din tabla vopsita la care, prin intermediul arcurilor si a doua suruburi, se fixeaza rama interioara. In aceasta rama sunt practicate trei degajari in care patrund clemele de fixare a elementului optic. Degajarile in rama si respectiv clemele elementului optic sunt dispuse asimetric fata de axa farurilor. De aceea elementul optic poate fi montat in rama numai intr-o pozitie determinata. Elementul optic se sprijina de rama interioara prin intermediul ramei exterioare din otel cromat care, la randul ei, se fixeaza de rama interioara prin trei suruburi.

Suruburile servesc atat pentru fixarea ramei interioare, cat si pentru reglarea directiei fasciculului luminos al farului. Prin insurubarea sau desurubarea surubului elementul optic se roteste fata de axa verticala. Surubul se insurubeaza in piulitele din material plastic autoblocabile. Placutele de sustinere a piulitelor sunt fixate de corp.

Farurile trebuie instalate la o inaltime fata de sol de maximum 1,10 m, si de minimum 0,45 m; departarea maxima de la marginea caroseriei trebuie sa fie 0,40 m sau sub 0,30 m cand lampile de semnalizare sunt montate la un loc cu farurile; departarea intre faruri trebuie sa fie mai mare de 0,60 m. Culoarea luminii trebuie sa fie identica la ambele faruri, alba sau galbena.

Tipuri de faruri

Din punctul de vedere al formei corpului, farurile pot fi:

a) Faruri aparente

Aceste faruri au in mod obligatoriu carcasa, sunt de sine statatoare si au o forma geometrica bine determinata. S-au utilizat la autovehiculele de tip mai vechi, iar in prezent se utilizeaza la tractoare, motociclete etc.

b) Faruri ingropate

Pot fi cu sau fara carcasa. Se incorporeaza estetic si aerodinamic in partea frontala a caroseriei. Ele constituie tipul constructiv cel mai utilizat in prezent.

c) Faruri duble

Sunt de tip ingropat si se aplica, de exemplu, la autoturismele DACIA 1310. Cele doua faruri exterioare se folosesc pentru iluminatul la distanta (faza lunga) si pentru iluminatul de intalnire (faza scurta). Farurile interioare se folosesc numai pentru iluminatul la distanta; filamentul fazei scurte a acestora nu este racordat la retea. La conectarea fazei lungi se aprind toate cele patru faruri, asigurand, o iluminare buna si uniforma a drumului, iar la conectarea fazei scurte lumineaza numai farurile exterioare. Farurile exterioare se deosebesc de cele interioare prin sistemul de prisme ale dispersoarelor, iar farurile din dreapta nu sunt interschimbabile cu cele din stanga.

d) Faruri dreptunghiulare

Reflectorul este format din suprafete parabolice racordate. In afara de forma estetica, mai adecvata mastilor masinilor moderne, realizeaza si o distributie mai buna a fasciculului luminos.

Din punctul de vedere al utilizarii pe automobile, farurile pot fi:

1. Faruri de ceata

Se caracterizeaza prin aceea ca utilizeaza razele de lumina galbena, distanta focala a reflectorului este mai mica decat a fazei de incrucisare, pentru a concentra fasciculul luminos pe distanta mica, iar dispersorul prezinta o ingrosare importanta la partea superioara.

Fig. 58. Far de ceata

1 - geam dispersor galben; 2 reflector; 3 - ecran; 4 - bec 12 (24) V, 40 W; 5 - dulie; 6 - lamela contact; 7 - surub reglaj

2. Farurile de cautare

Echipeaza in general autovehiculele cu destinatie speciala. Pentru obtinerea unui fascicul concentrat care sa lumineze la distanta cat mai mare se foloseste un reflector de tip adanc si un dispersor cu lentila condensator.

Din punct de vedere al dispersiei luminii la faza mica, farurile pot fi:

• Faruri cu iluminare simetrica (cu becuri bilux)

La aceste faruri fasciculul este repartizat uniform sub axa orizontala. Are dezavantajul ca, la incrucisarea cu un alt automobil, cand se trece de la faza mare la faza mica, distanta de iluminare scade mult.

Acest tip de far cere o buna reglare, deoarece, la orice deviere sau atunci cand se circula pe drumurile proaste, se produce o orbire a soferului autovehiculului care vine din sens contrar. Pe timp de ceata asigura insa o iluminare mai buna decat celelalte tipuri.

Farurile cu iluminare simetrica se regleaza mai usor, asigura o iluminare mai uniforma, fara pete si o acomodare mai rapida a ochiului la trecerea de la faza mare la cea mica.

Fig. 59. Repartizarea fascicolului la diferite tipuri de faruri

• Faruri cu iluminare asimetrica

La aceste faruri fasciculul este putin sub axa orizontala pe partea dreapta. Aceasta face ca iluminarea sa fie diferentiata puternic: cu distanta mare pe partea dreapta si mai slaba pe partea stanga. In acest fel nu se mai realizeaza orbirea autovehiculului din sens contrar si ca urmare se poate obtine o viteza mare pe parcurs.

Iluminarea asimetrica se realizeaza prin becuri bifazice, cu o constructie deosebita de cele bilux si prin utilizarea unor dispersoare special amenajate cu o fanta care asigura proiectarea fascicolului.

• Faruri cu fascicol concentrat (de tip american)

Spre deosebire de tipul anterior (numit european), acest tip asigura o iluminare asimetrica cu un fascicul concentrat indreptat in jos, la o distanta mai mica spre dreapta si putin in sus, ca un con luminos.

Acest far are o constructie deosebita a becului aflat in corp comun cu reflectorul si dispersorul. In interior sunt dispuse doua filamente, unul in focar, pentru faza mare, iar unul inaintea focarului si deasupra axei optice, pentru faza mica.

La iluminatul cu faza mica fascicolul nu orbeste conducatorul autovehiculului ce vine din sens contrar si asigura o iluminare buna a drumului.

Cand se trece de la o faza la alta, variatia intensitatii luminii este foarte mica, ceea ce nu oboseste conducatorul.

Aceste faruri se comporta mai bine pe timp de ceata. Sunt insa costisitoare deoarece la arderea filamentului se inlocuieste tot farul.

Fig. 60. Faruri cu fascicul concentrat

Instalatia pentru semnalizare optica

Instalatia pentru semnalizare optica are rolul:

• de a avertiza ceilalti participanti la traficul rutier asupra intentiilor sau manevrelor pe care urmeaza sa le efectueze soferul (franari, schimbari ale directiei de mers spre dreapta sau spre stanga, depasiri);
• de a pune in evidenta, prin aprinderea unor lampi sau prin reflectarea razelor luminoase primite din afara, in special pe timp de noapte, a prezentei si dimensiunilor de gabarit ale automobilului (lumini de pozitie, lampi de semnalizarea deschiderii usilor din fata si catadioptrul).

Instalatia semnalizare optica exterioara cuprinde lampile auto (de pozitie, semnalizatoarele de directie si franare, de iluminare a numarului de inmatriculare, pentru mersul inapoi).

Lampi auto pentru semnalizare

Lampile auto exterioare sunt reglementate prin normele legale de circulatie, atat in ceea ce priveste culoarea cat si modul de functionare. Ele trebuie sa fie montate simetric fata de axa mediana a automobilului, sa se aprinda simultan si sa aiba aceeasi culoare si intensitate luminoasa.

Semnalizarea schimbarii directiei se realizeaza printr-o iluminare puternica, utilizandu-se becuri pana la 21 W. Punerea in evidenta a prezentei automobilului si gabaritului acestuia necesita o iluminare mai slaba ca in primul caz, utilizandu-se becuri de circa 5 W.

Lampile de semnalizare a directiei, numite si lampi semnalizatoare de viraj, se amplaseaza de regula la extremitatile automobilului, adeseori impreuna cu lampile de pozitie. Se folosesc de regula patru lampi (doua fata, doua spate), dar unele automobile sunt prevazute si cu semnalizatoare intermediare dispuse lateral.

Pentru a putea atrage in mod vizibil atentia asupra schimbarii directiei automobilului atat ziua cat si noaptea, la semnalizatoarele de viraj se foloseste lumina intermitenta, comandata de un releu special.

Conditiile de siguranta a circulatiei impun ca lampile semnalizatoare sa aiba o intensitate luminoasa care sa le faca vizibile ziua de la minim 700 m iar noaptea de la minim 500 m.

Lampile de pozitie indica gabaritul automobilului si sunt montate cate doua in fata si in spate. Ele au, in principiu, aceeasi constructie, dar dispersorul este alb pentru lampile din fata, si rosu pentru spate. Lampile au forma dreptunghiulare iar in spate pot fi rotunde. Lumina are intensitate constanta

Automobilele moderne au lampi de pozitie comune cu cele ale semnalizarii (in fata), respectiv cu cele ale semnalizarii si ale stopului de frana (in spate). In fata se folosesc doua becuri 'cireasa' sau 'para' de 5W (pozitie) si respectiv 21W (semnalizare), cu geam de dispersie bicolor (alb + portocaliu sau galben). In spate se folosesc becuri de 21 ~ 5 W pentru pozitie si stop si becuri de pentru semnalizare de 21 W, geamul dispersor fiind rosu si portocaliu (galben). Becurile se monteaza in dulie cu stifturi (baioneta).

Fig. 61. Lampa spate Dacia 1310

1 - semnalizare; 2 - mers inapoi; 3 - pozitie si stop; 4 - ceata

Lampile de stop sau de franare servesc pentru a avertiza pe conducatorul auto din spate asupra intentiilor de incetinire a vitezei sau franare totala a automobilului. Ele sunt amplasate in spatele automobilului si se aprind la actionarea pedalei de frana. Lampile de stop sunt combinate cu cele de pozitie si de semnalizarea schimbarii directiei. Normele prevad ca lumina lampii de stop sa fie vizibila de la minim 50 m, iar noaptea de la minim 500 m.

Lampile pentru mers inapoi, in numar de doua, montate lateral in spate cu geam alb, ilumineaza la manevrarea automobilului inapoi printr-un intreruptor montat in cutia de viteze.

Lampile de parcare au rolul de a semnaliza gabaritul si sunt montate lateral, putand fi aprinse simultan sau numai pe partea unde a fost parcat automobilul. Sunt mici, folosind becuri de 2 W si au geamul dispersor bicolor (alb-rosu).

Lampile pentru iluminarea numarului pot fi singulare, cu geam alb si bec de 5 W, sau incorporate in lampile de pozitie si stop spate. In acest caz becul are 3 W si se aprinde odata cu lampile de pozitie de la comutatorul general de lumini.

Lampile de avertizare asupra deschideri usilor se monteaza la partea frontala a usilor. Ele sunt de constructie ingropata si sunt prevazute cu un dispersor de culoare rosie, din material plastic. Puterea becului este de 5 W.

Catadioptrul sau ochiul de pisica se deosebeste de lampile obisnuite prin aceea ca desi nu este prevazut cu becuri, totusi constituie element de semnalizare deoarece el reflecta lumina ce cade pe suprafata lui.

Elementul reflectorizant de culoare rosie, se executa din material plastic. Suprafata exterioara a elementului este neteda, iar cea interioara este prevazuta cu un sistem de prisme care reflecta lumina. Catadioptrul poate fi separat sau ingropat in dispersorul lampilor din spate.

Comutatoare

Comutatoarele pentru lumini servesc la conectarea urmatoarelor circuite:

1. lumini de pozitie si de gabarit, lampa numarului de inmatriculare si iluminarea aparatelor de bord;
2. lumini de intalnire (faza mica);
3. lumini de drum (faza mare).

Ele au de obicei trei sau patru pozitii, realizand:

• pozitia '0': nu se stabileste nici un contact;
• pozitia '1': se alimenteaza luminile de pozitie si de gabarit, lampa numarului de inmatriculare si lampa pentru iluminarea aparatelor de bord;
• pozitia '2': se comanda aprinderea luminilor de intalnire;
• pozitia '3': se comanda aprinderea luminilor de drum.

Comutatoarele pentru semnalizarea directiei servesc la alimentarea circuitului de semnalizare a schimbarii directiei. Ele sunt de tipul 'basculant', cu tija de actionare si trei pozitii: dreapta, mijloc si stanga. Comutatorul este prevazut si cu un dispozitiv de readucere automata a manetei in pozitia initiala, respectiv de deconectare a circuitului de semnalizare dupa luarea virajului.

Fig. 62. Comutatorul combinat al autoturismelor Dacia

Relee de semnalizare

Releele de semnalizare a schimbarii directiei au rolul de a intrerupe si restabili periodic circuitul, in scopul realizarii unei iluminari intermitente, de o anumita frecventa, a lampilor de semnalizare.

Releele trebuie sa asigure 90 ( 30 aprinderi pe minut si sa intre in functiune in cel mult 5 secunde de la conectare.

Releele utilizate pentru semnalizare a schimbarii directiei pot fi:

• termoelectromagnetice, cu fir rezistiv (sau fir cald);
• termoelectromagnetice, cu bimetal;
• electronice.

In prezent, releele de semnalizare cele mai utilizate sunt cele cu fir cald, datorita constructiei relativ simple, costului scazut, capacitatii de satisfacere a cerintelor impuse pentru majoritatea autoturismelor.

Releul cu fir cald este un electromagnet cu doua perechi de contacte vibratoare:

• contactele principale 2, pentru comanda lampilor de semnalizare;
• contactele auxiliare 3, pentru comanda lampi de control de la bord.

Relee de semnalizare electronice se folosesc in special la autovehicule de puteri mari sau la autotrenuri cu mai multe lampi de semnalizare.

Releul electronic tip 4250 utilizat la autovehiculele ROMAN se compune dintr-un circuit electronic basculant stabil, un releu electromagnetic si doua relee Reed (pentru autocamion si pentru remorca).

Scheme de conectare

Fig. 63. Schema instalatiei electrice de iluminare si semnalizare optica

1 - lampi laterale de semnalizare schimbare directie; 2 - lampi de semnalizare si pozitie fata; 3 - bateria acumulatoare; 4 - comutator cu chei de contact; 5 - alternator; 6 - lampa subcapota; 7 - bloc intreruptoare lumini; 8 - tablou aparate bord; 9 - releu semnalizare schimbare directie; 10 - comutator central lumini si semnalizare schimbare directie; 11 - caseta de sigurante; 12 - intreruptor lampi de stop; 13 - lampa portbagaj ; 14 - lampi triple spate;15 - lampa de iluminare a numarului de inmatriculare.

Legatura electrica intre borna ,,+' a bateriei de acumulatoare 3 si borna ,,30' a alternatorului 5 se realizeaza printr-un conductor de culoare maro. De la borna ,,30' a alternatorului, printr-un conductor de culoare maro se conecteaza borna ,,30/1' a comutatorului cheii de contact 4; tot de la borna ,,30' a alternatorului, printr-un conductor de culoare roz, se conecteaza siguranta nr. 1 a casetei de siguranta 11. De la siguranta nr. 1 (fara sa treaca prin ea), tot printr-un conductor roz, se conecteaza borna ,,30' a comutatorului de contact 4. Aceste (simbolizate cu cifra '30') sunt in permanenta sub tensiune atat timp cat bateria este conectata la instalatia electrica.

De la borna ,,INT'' a comutatorului cu cheie de contact (iar cheia se afla in pozitia de ,,aprindere'' sau ,,stationare'') prin doua conductoare de culoare neagra, se conecteaza intreruptorul de lumini exterioare, borna ,,H'' si comutatorul central de lumini. De la borna ,,15' a comutatorului cheii de contact 4 (iar cheia se afla in pozitia de ,,aprindere''). Printr-un conductor de culoare albastra si dungi negre se alimenteaza sigurantele nr. 9 si 10 ale casetei de sigurante.

Instalatia electrica a claxoanelor

Sistemul de semnalizare are rolul de a avertiza participantii la trafic asupra intentiilor si manevrelor ce urmeaza a fi realizate de sofer, sau asupra unor potentiale pericole de accidentare.

Semnalizarea poate fi:

optica;

(sonora (acustica).

Sistemul de iluminare si semnalizare optica / acustica a automobilului se compune din:

• instalatia farurilor;
• lampile pentru iluminarea interioara, exterioara si semnalizare optica;
• instalatia electrica a claxoanelor;
• intreruptoare, comutatoare, relee si casete cu sigurante

Instalatia de semnalizare acustica se compune, de regula, din:

• claxoane;
• dispozitive de alarmare acustica (sirene);
• aparate de comutatie si protectie;
• conductoarele electrice si accesoriile de racordare.

Claxoanele au rolul de a semnaliza din timp pericolul producerii accidentelor. Utilizarea lor este reglementata prin norme de circulatie rutiera.

Sunetul emis de claxoane trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

• sa se auda de la distanta mare (150 m), in special pe drumuri interurbane;
• sa nu fie prea strident;
• sa se produca imediat ce se comanda;
• sa se recunoasca usor directia din care vine;
• sa fie usor de comandat de catre sofer, de obicei fara a ridica mana de pe volan.

Folosirea claxonului trebuie sa se faca prin semnalizari scurte, pentru a nu deranja prea mult, fara a cauta sa surprinda sau sa sperie. Claxonul este 'vocea' automobilului, iar timbrul si tonalitatea sa trebuie sa fie cat mai placuta.

Pentru ca semnalul sonor al automobilului sa se distinga mai bine in conditiile zgomotului urban, acesta trebuie sa fie bitonal, ceea ce presupune existenta a doua claxoane care sa sune simultan. Astfel, raportul inaltimilor sonore ale tonurilor este apropiat de terta minora ce produce omului senzatia de alarma. Unul din tonuri se numeste 'ton inalt' (alto), iar cel de-al doilea 'ton jos' (bas)

In general, se folosesc claxoanele electrice, care pot fi:

• electromagnetice (cu vibratii);
• electropneumatice (cu motor electric si compresor cu aer).

La claxoanele electromagnetice, o membrana si un disc rezonator produc sunete intr-un diapazon de frecvente relativ larg. Cele doua claxoane se diferentiaza numai prin grosimea membranei. Claxoanele (Fig. 64 si 65) sunt alcatuite dintr-un miez magnetic cilindric fix din material magnetic compact 5 si piesa polara sau jugul 1 in forma de clopot. Sub piesa polara 1 se afla infasurarea 3 a electromagnetului, izolata de corpul claxonului prin doua garnituri laterale 6 din pluta si o bucsa din material plastic spre interior.

Intre corp si rama 16 este fixata o membrana elastica 14 , executata din otel aliat calit. In centrul membranei se afla indusul sau armatura mobila cilindrica 2, tot din material magnetic compact, cu discul de rezonanta 15 din otel. Discul de rezonanta are rolul de a reda sunetul cu o anumita frecventa si u anumit timbru.

Elemente constructive ale claxoanelor

Fig. 64. Claxon tip C 304

Fig. 65. Claxon tip C 308

1 - jug; 2 - armatura mobila; 3 - infasurare de excitatie; 4 - mufa cu borne; 5 - miez magnetic fix; 6 - garnituri inelare; 7 - surub de reglare; 8 - arc al surubului de reglare; 9 - punte; 10 - placa din textolit; 11 - lamela a contactului fix; 12 - corp; 13 - lamela a contactului mobil; 14 - membrana; 15 - disc de rezonanta; 16 - rama; 17 - set de greutati; 18 - rondele din textolit; 19 - corp rezonator; 20 - capac rezonator; 21 - capac claxon

Instalatia stergatoarelor si spalatoarelor de parbriz

Instalatia electrica a spalatoarelor si stergatoarelor de parbriz are rolul de a asigura actionarea electrica bratelor stergatoarelor de parbriz si a pompei de spalare in vederea curatarii parbrizului.

Destinatie

Stergatoarele si spalatoarele de parbriz au rolul de a curata parbrizul de ploaie, zapada si murdarie in conditii atmosferice nefavorabile. Echiparea automobilelor cu stergatoare si spalatoare de parbriz este impusa prin normele de circulatie pe drumurile publice.

Tipuri constructive

Stergerea parbrizului se realizeaza cu ajutorul unor perii sau lamele de cauciuc de 150 - 200 mm lungime, fixate in doua brate actionate pe partea din afara parbrizului cu o apasare de 100-150 gf care asigura stergerea picaturilor de ploaie si zapada.

Actionarea bratelor stergatoarelor de parbriz la autoturisme se poate realiza in doua moduri, si anume:

• individual, respectiv fiecare brat este actionat independent de catre un electromotor;
• cu un singur electromotor care actioneaza simultan ambele brate prin intermediul unui mecanism biela-manivela si al unui angrenaj format din surub melc si roata melcata. Acest sistem se aplica in prezent la majoritatea autoturismelor, avand un cost mai mic fata de primul sistem.

a - sistem de actionare individuala (cu doua electromotoare)

b - sistem de actionare cu un singur electromotor

1 - electromotor; 2 - biela; 3 - bara de cuplare; 4 - suporti paliere; 5 - brate; 6 - capsule protectoare, 7 - portlamele

Fig. 66. Stergatoare de parbriz

In figura a este reprezentat stergatorul de parbriz cu actionare individuala a bratului 6 de catre electromotorul 7, prin intermediul unor angrenaje cu roti dintate si al cremalierei 1. Pe ultima roata dintata 3, prevazuta cu excentricul 2, se fixeaza cremaliera 1. Cremaliera angreneaza cu roata dintata 4, care se gaseste fixata pe axul 5 impreuna cu bratul 6 al stergatorului. Miscarea de 'dus - intors' a cremalierei produce rotirea rotii dintate 4 in ambele sensuri, respectiv miscarea alternativa a bratului. Raportul de transmisie al angrenajelor de roti dintate este aproximativ 1: 100. La o viteza de rotatie a arborelui rotorului electromotorului de 3000 rot/min, axul bratului stergatoarelor realizeaza o viteza de rotatie echivalenta cu 30 rot/min.

La al doilea sistem de actionare stergatoarelor de parbriz (figura b) se utilizeaza un singur electromotor 1 si un angrenaj format din surubul melc si roata melcata, care prin intermediul mecanismului biela-manivela transforma miscarea de rotatie a rotii melcate in miscarea de oscilatie alternativa a lamelelor. Electromotorului are doua viteze, care se obtin fie cu ajutorul unui reductor, fie prin introducerea sau scoaterea din circuitul excitatiei a unei rezistente suplimentare. De asemenea exista un contact cu cama, pentru alimentarea motorului, chiar daca a fost intrerupt circuitul de la comutator, pana ce portracletele ajung in pozitia orizontala (verticala la unele camioane), pentru a nu impiedeca vizibilitatea cand instalatia nu functioneaza.

La constructiile moderne, prima viteza a stergatorului se realizeaza cu miscare intermitenta, folosind un releu de temporizare.

Puterea consumata de stergatoarele de parbriz este 20-50 W cand parbrizul este umed, ele putand atinge 75 W pentru constructie moderne, de putere mare.

Actionarea stergatoarelor de parbriz cu ajutorul mecanismului biela-manivela este prezent generalizat.

Pentru spalarea parbrizului se foloseste un spalator de parbriz format dintr-un rezervor de alimentare din material plastic cu apa sau solutie contra inghetului pe timp rece, o pompa, 2 - 3 duze pentru pulverizare si conducte de legatura flexibile din material plastic. Lichidul din rezervor este absorbit de pompa printr-o supapa cu filtru si este refulat spre duze, producandu-se in acest mod stropirea geamului parbrizului simultan cu functionarea stergatorului.

Pompele de spalare utilizate in constructiile mai vechi erau de tipul 'cu membrana', fiind actionate de la pedala. In prezent, pompa cu membrana a fost inlocuita de o electropompa, comandata de la comutatorul stergatorului de parbriz.

La autoturismele DACIA-1300 stergatoarele de parbriz sunt actionate de un singur electromotor.

Fig. 67. Pozitiile manetei de comanda a spalatorului de parbriz

Sistemul informational al conducatorului auto

Se refera la constructia si functionarea aparatelor de bord auto. Sunt prezentate de asemenea borduri auto pentru diferite variante constructive de automobile. Pentru realizarea lucrarii s-au consultat surse diferite de informatii (manuale si carti de specialitate, reviste, Internet).

Principii de functionare a aparatelor de bord

Principiile de functionare, solutiile constructive si tehnologiile de realizare ale bordurilor auto sunt actualmente deosebit de variate, pentru aceeasi destinatie functionala existand astazi un numar mare de aparate.

Structura sistemului informational al conducatorului auto este reprezentata in schema urmatoare:

Aparate de bord

Tabloul de bord cuprinde o serie de aparate de masura. Aceste aparate permit masurarea electrica a principalilor parametrii functionali ai automobilului, electrici sau neelectrici, cu ajutorul senzorilor si traductoarelor, prin prelucrare adecvata si afisare analogica sau numerica. Aceste aparate controleaza, in general, tot domeniul de variatie al parametrului respectiv (incluzand valorile normale, valorile limita si cele anormale), astfel incat ele reprezinta cel mai complet si mai eficient mijloc de informare a conducatorului auto.

Electrice sau electronice, analogice sau numerice, aparatele de bord pot fi realizate separat sau combinat, fie incluse in panoul de bord, fie montate individual in campul vizual al conducatorului auto.

Pentru facilitarea interpretarii valorilor masurate, dispozitivele de afisare ale acestor aparate prezinta cadrane, scari, valori numerice ale caror culori au anumite semnificatii general valabila:

• verde - pentru functionare normala, corecta, optima
• rosu - pentru functionare anormala, defectuoasa, nepericuloasa
• galben, alb, albastru, etc. - pentru functionarea nepericuloasa (eventual neoptimizata)

Principalele tipuri de dispozitive analogice de masurare folosite sunt prezentate in tabelul urmator:

Aparatele de masurat de bord cele mai raspandite sunt:

• vitezometrul - masoara viteza autovehiculului

Dispozitivul de masurare al vitezometrului este

• cu inductie (cu curenti turbionari);
• cu impulsuri electromagnetice.
• Turometrul- indica turatia instantanee a arborelui motor (in rot/min sau ture/min).

Indicatiile turometrului sunt utile pe timpul rularii pentru corelarea cat mai corecta a vitezei de deplasare cu turatia realizata, deci cu pozitia pedalei de acceleratie. Se poate realiza astfel o selectare optima a treptei de viteza in functie de conditiile concrete de rulare.

In prezent pentru bord se utilizeaza exclusiv turometre electronice.

• nivelmetrul (sau litrometrul) - indica aproximativ cantitatea de carburant din rezervor, fiind gradat in jumatati si sferturi din capacitatea litrica a rezervorului (pe pozitia 0 ramanand 2-3 litri de benzina).
• Voltmetrul - are rolul de a indica modul in care se incarca bateria de acumulatoare de la generator prin intermediul unui releu regulator.

Fig. 68. Voltmetru

1 - lamela bimetalica; 2 - infasurare; 3 - parghii; 4 - ac indicator

• Termometrul - permite urmarirea continua a temperaturii lichidului de racire a motorului. Poate fi electromagnetic (cel mai utilizat) sau cu bimetal (mai putin utilizat).
• Manometrul - permite urmarirea presiunii uleiului din instalatia de ungere a motorului. Poate fi electromagnetic sau cu bimetal.
1. Semnalizatoarele (de avarie sau de valori maxime/minime admisibile)

Acestea controleaza anumiti parametrii functionali ai automobilului - in general si ai motorului - in special, semnalizand conducatorului auto doar prezenta unor valori anormale (sau absenta unor valori normale) situatie potential generatoare de grave si eventual iminente defectiuni tehnice. Principalele cauze care pot produce asemenea consecinte sunt:

• supraincalzirea lichidului din instalatia de racire a motorului;
• presiunea insuficienta in instalatia de lubrifiere a motorului;
• scaderea nivelului lichidului (sau a presiunii aerului) din instalatia de franare comandata hidraulic (respectiv pneumatic);
• depasirea vitezei sau turatiei maxim admisibile, etc.

De regula, orice semnalizator contine:

1. un releu bipozitional (electromecanic, electromagnetic, electronic sau combinat, comandat termic, hidraulic, pneumatic, mecanic, electric, etc.) ale carui stari inchis - deschis corespunde domeniului normal / anormal de valori ale parametrului controlat (bascularea releului producandu-se la limita dintre cele doua situatii). In tabelul urmator se prezinta cateva tipuri uzuale de asemenea relee:

2. un avertizor optic (bec sau dioda electroluminiscenta - de regula lumina rosie, functionand continuu sau intermitent) si / sau un avertizor acustic (difuzor de mica putere, sonerie, buzer, vibrator, etc.).

Releul bipozitional declanseaza electric avertizorul optic si/sau acustic, ambele elemente fiind conectate la sistemul general la alimentare cu energie electrica. Releele se monteaza in general pe pe motor sau la locul cel mai potrivit prelevarii marimii controlate, iar avertizoarele in habitaclu, de obicei pe panoul de bord.

Instalatia de semnalizare a avariilor poate fi:

• individuala, la care un singur releu comanda un singur avertizor (in special la autoturisme);
• centrala (sau colectiva), la care un grup de relee comanda un singur avertizor (in special la autobuze si autocamioane).

Atat indicatoarele cat si semnalizatoarele de avarie prezinta dezavantajul major al dependentei functionalitatii lor e starea indicatorului / avertizorului; pentru cresterea fiabilitatii acestuia sau conceput constructii speciale sau dispozitive de comutare automate a unor indicatoare / avertizoare de rezerva.

In cazul autovehiculelor destinate conducatorilor auto neprofesionisti (autoturisme) se prefera utilizarea semnalizatoarelor de avarie mai sugestive, mai simple si mai putin costisitoare, mentinand un minimum de aparate de masurat indispensabile (vitezometrul, litrometrul, voltmetrul, eventual turometrul).

Sisteme de optimizare a functionarii automobilului

Instalatia de climatizare

Se bazeaza pe principiul aerotermei si are rolul de a regla temperatura aerului, fie in scopul incalzirii, dezaburirii geamurilor, fie al ventilarii habitaclului. In prezent, toate automobilele sunt prevazute cu instalatii de climatizare, mai mult sau mai putin performante.

Aerul curat pentru incalzire este aspirat prin grila de admisie de sub parbriz si prin suflanta ajunge in interiorul autovehiculului. Intre timp aerul strabate si cutia de climatizare (caseta de incalzire) de unde, prin diferiti voleti, este distribuit la difuzoarele individuale. Daca incalzirea este reglata la 'CALD', robinetul de incalzire deschide accesul spre schimbatorul de caldura. Schimbatorul de caldura se gaseste in caseta de incalzire si este incalzit cu lichidul de racire din radiator. Aerul care strabate schimbatorul de caldura se incalzeste de la lamelele acestuia si ajunge cald in interiorul autovehiculului.

Pentru marirea puterii de incalzire se utiliza, pana nu demult, o suflanta in doua trepte. In ultima vreme se prefera utilizarea unui ventilator cu 4 trepte. Pentru ca suflanta sa mearga cu turatie diferita in fiecare treapta, motorul acesteia se inseriaza cu rezistente de reglaj de diferite valori, ceea ce conduce la o reducere a intensitatii curentului si implicit a turatiei.

Functie de varianta poate fi montat un filtru pentru retinerea polenului. Incalzirea poate fi conectata si la aerul ambiant. In acest caz aerul este absorbit in interiorul vehiculului si incalzit.

Instalatia electrica de climatizare este formata in principiu din electromotor, comutator, rezistenta pentru modificarea turatiei electromotorului si accesoriile de racordare.

O prezentare in detaliu a componentelor unei instalatii de climatizare pentru diferite tipuri de microbuze este prezentata in anexe (Fig. 69).

Fig. 69. Componentele instalatiei de climatizare automobile FIAT DUCATO, PEUGEOT BOXER SI CITROEN JUMPER

1 - admisie aer proaspat; 2 - admisie aer (ambient) din interior; 3 - difuzor dezghetare parbriz; 4 - difuzor mediu; 5 - difuzor lateral; 6 - difuzor pentru picioare;

Alarme auto

Alarmele auto fac parte din instalatiile auxiliare ale automobilului. Sunt sisteme de protectie electronica, care avertizeaza local, opto-acustic, pentru descurajarea potentialilor infractori. De asemenea proprietarul masinii poate fi anuntat la distanta cu ajutorul unui pager sau cu ajutorul propriului mobil. Practic, sistemul sesizeaza electronic patrunderea prin efractie si blocheaza pornirea masinii. Sistemul de alarma auto contine mai multe elemente prin intermediul carora sesizeaza apropierea de masina, lovirea acesteia, deschiderea usilor, a capotei sau a portbagajului. Oricare din aceste actiuni va determina activarea pre-alarmei sau alarmei.

De-a lungul timpului, sistemele de alarmare - securizare s-au dezvoltat pe mai multe directii, fiind concepute si realizate:

• dispozitive ce blocheaza mecanic directia si, uneori, sistemul de aprindere; acestea protejeaza impotriva furtului intregului automobil, dar nu si al obiectelor ce se gasesc in interiorul sau;
• dispozitive 'seismice' ce intra in functiune datorita unui soc mecanic (de exemplu, in momentul in care cel ce patrunde in autoturism s-ar aseza pe scaun); sistemul prezinta inconvenientul declansarii in cazuri nedorite: persoane care se sprijina pe masina, actiunea unui curent de aer, vibratii etc.; in plus, compromisul ce trebuie realizat in reglarea sensibilitatii sistemului este subiectiv si nu duce intotdeauna la rezultatele dorite;
• dispozitive ce intra in actiune o data cu deschiderea usii, a capotei motorului sau a portbagajului; el reprezinta sistemul cel mai indicat, protejand nu numai impotriva furtului automobilului, dar si a obiectelor continute de acesta.

In principiu toate sistemele sunt puse in stare de veghe, cu ajutorul unui intreruptor montat in interiorul sau exteriorul automobilului.

Sistemele securitate auto utilizate in prezent incorporeaza senzori de miscare care vor monitoriza vehiculul de fiecare data cand sistemul va fi armat, declansand alarma daca o actiune neautorizata este detectata: deschidere usi / capota motor / portbagaj / senzor cu ultrasunete (volumetric). Exisa si variante optionale de senzori cu microunde (perimetru radar), de impact (soc) etc. In plus sistemul comunica cu calculatorul de bord al vehiculului, fiind capabil sa citeasca si sa invete semnalele analogice si digitale ale acestuia, fapt ce permis imbogatirea substantiala a listei de functii si beneficii, cum ar fi:

• telecomanda radio cu cod saritor (protejata la scanarea si / sau culegerea codurilor)
• memorarea starii sistemului la intreruperea alimentarii;
• functionarea in gama de memorare extinsa: - 25^oC 85^oC;
• inchidere / deschidere centralizata a usilor;
• consum redus;
• stop alarm (dezarmare in doua trepte)
• avertizare optica sau optico-acustica;
• blocare motor, anti-carjacking (antijaf)
• senzor de soc sau alte tipuri de senzori de miscare;
• protectia habitaclului interior cu senzor ultrasunete;
• pre-avertizarea perimetrabila (programabila);
• posibilitatea de inhibare a senzorilor din telecomanda;
• indicarea numarului de telecomenzi 'invatate' de catre sistem;
• memorare de evenimente cu indicarea zonei de alarma;
• blocarea electronica a intrarii sau senzorului defect;
• mod de lucru valet;
• mod de alarma silent;
• cautare in parcare;
• panica din telecomanda;
• led pentru indicarea starii sistemului;
• selectie inchidere / deschidere usi la pornirea motorului;
• posibilitati de conectare a senzorilor suplimentari (anti - ridicare / tractare, geam spart);
• alarmare pasiva fara comanda inchiderii centralizate;
• comanda pager extern
• deschidere usi in doua trepte sau deschidere selectiva a usilor (de exemplu, mai intai usa soferului)
• avertizari optico-acustice sau optice cu sistemul dezarmat: usa deschisa, deplasare in marsarier, numar de telecomenzi

Componenta standard a unui sistem de securizare si alarmare este de regula:

• unitate centrala digitala,
• circuit de blocare al motorului
• modul comanda inchidere centralizata
• set cabluri universale sau personalizate;
• senzori;
• sirena uniton sau multiton;
• LED indicator pentru starea sistemului;
• keypad - tastatura si soft pentru programarea inteligenta / resetarea sistemului.

Fig. 70. Alarme auto

Acestora li se pot adauga dotarile dedicate (pentru un anumit model / constructor) sau optionale.

In principiu, un sistem de alarma contine si urmatoarele module electronice:

• telecomenzi (cu doua sau trei butoane), folosite pentru comanda la distanta a sistemelor;

• receptoare, destinate receptionarii semnalelor de la telecomanda;

• emitatoare receptoare cu cod saritor (cu unul sau mai multe canale, cu unul sau doua relee), utilizat pentru comanda la distanta in diverse automatizari; acesta pastreaza in memoria EEPROM parametrii de functionare ai telecomenzii

• controllere pentru usile de acces (pentru o usa sau pentru doua), destinat actionarii usilor; acesta este montat intr-o carcasa din material plastic in imediata apropiere a usilor pe care le actioneaza;

Echipamente radio pentru automobile

Conditii impuse

Pentru a asigura receptia radio in automobile, trebuie satisfacute anumite conditii, ca:

• receptarea semnalelor in gamele undelor lungi, medii, scurte si ultrascurte (folosita mult, datorita avantajelor de propagare si a calitatii transmisiei in modulatie de frecventa) printr-o antena omnidirectionala;
• deparazitarea instalatiilor electrice ale automobilului (instalatia de aprindere, electromotoarele pentru antrenarea pompei si stergatorului de parbriz, demarorul) indiferent de intemperii, pentru evitarea perturbarilor in receptie;
• existenta unui sistem eficient de control automat al amplificarii, care sa favorizeze receptia atat in prezenta unor campuri electromagnetice puternice din apropierea statiilor de radiodifuziune, cat si la mare departare de posturile emitatoare;
• asigurarea functionarii in orice anotimp (de la -20⁰C la + 70⁰C);
• preintampinarea actiunii vibratiilor, socurilor la receptie;
• evitarea influentei variatiei tensiunii de alimentare asupra calitatii auditiei;
• stabilitatea acordului pe frecventa postului receptionat, dar si trecerea rapida de pe un post pe altul.

De rezolvarea optima a conditiilor mentionate mai sus depinde fidelitatea receptionarii programelor dorite.

Antene si circuite de intrare specifice radioreceptoarelor pentru automobile

Receptionarea undelor radio in automobil este mult mai complicata decat in cazul altor receptoare. De cele mai multe ori automobilul se gaseste in miscare, parcurgand zone industriale, strazi marginite de cladiri, linii de troleibuz si / sau tramvai, linii de transport pentru energia electrica de inalta tensiune, vai sau paduri.

Toate acestea, in functie de frecventa postului receptionat, pot cauza interferenta sau chiar schimbarea polarizarii undelor electromagnetice (in special in cazul undelor ultrascurte, o deplasare de numai 10 cm poate produce modificari de ordinul a 30 dB).

In cazul undelor lungi si a undelor medii se emite, de regula cu polarizare verticala. Pe unde scurte emisia si receptia undelor electromagnetice se poate face atat cu polarizare verticala cat si cu polarizare orizontala (datorita specificului de propagare a acestor unde, care prin reflexiile de ionosfera ajung in punctul de receptie cu polarizare eliptica). In unde ultrascurte, pentru Europa continentala polarizarea este orizontala, Anglia fiind adepta polarizarii verticale.

Din motive practice si economice trebuie folosit un singur fel de antena pentru intreaga banda de frecvente.

Caroseria automobilului fiind metalica, produce ea insasi o redistribuire a campului electromagnetic. Teoretic, ar trebui ca antenele folosite sa poata fi adaptate la aceste modificari ale campului.

Deparazitarea instalatiilor electrice ale automobilului

Instalatiile electrice care echipeaza un automobil, prin insasi principiul lor de functionare, sunt producatoare de semnale parazite, semnale care, regasindu-se si in spectrul radio, deranjeaza receptia programelor de radiodifuziune.

Se considera, in principiu, ca surse de paraziti toate componentele care genereaza scantei: instalatia de aprindere (bobina de inductie, distribuitorul, bujiile), periile dinamului, alternatorului sau demarorul, electromotorul stergatorului de parbriz, releul de semnalizare a directiei etc.

Majoritatea instalatiilor perturbatoare se gasesc sub capota (locul de amplasare al motorului automobilului). Se impune ca aceasta capota, impreuna cu restul caroseriei automobilului sa formeze o incinta perfect ecranata electromagnetic. O prima masura consta in montarea unei benzi metalice, preferabil din cupru, la locul de imbinare dintre capota si caroserie, banda care poate fi sudata sau fixata cu suruburi autofiletante. Blocul motor se va conecta printr-un cablu la sasiul automobilului.

De cele mai multe ori, aceste masuri nu sunt suficiente, deparazitarea trebuind sa fie realizata direct asupra surselor perturbatoare.

Pentru instalatia de aprindere o masura eficienta ar fi introducerea pe cablu, intre bobina de inductie si distribuitor, a unui rezistor special construit pentru deparazitare. Acelasi procedeu poate fi aplicat si pe cablurile de legatura dintre distribuitor si bujii. Aceasta metoda prezinta si un dezavantaj, care se poate constata mai ales in cazul unei baterii de acumulatoare insuficient incarcate sau pe timp de iarna, deoarece prezenta acestor rezistoare reduce tensiunea si, implicit, energia scanteii la bujii, inducand dificultati la pornire.

La bobina de inductie, intre borna ce duce la bateria de acumulatoare si masa se conecteaza un condensator de 13 µF/250V/100^oC.

La aprinderile clasice, in paralel cu ruptorul se monteaza un condensator de deparazitare de valoare 0,22 µF. Pentru aprinderile electronice acest condensator dispare.

Pentru demaror, in general nu se face deparazitare, dat fiind timpul relativ scurt in care acesta functioneaza.

Dinamul sau alternatorul se deparaziteaza in principal prin conectarea intre cele doua perii a unui condensator de 0,20,5 µF/25V/100^oC.

Prezenta parazitilor de la electromotor se face simtita mai ales cand consumatori precum iluminatul interior sau sistemul de incalzire a parbrizului sunt in functiune, semnalele perturbatoare fiind radiate prin conductoarele de legatura ale acestora cu sursa de alimentare.

S-a constatat practic faptul ca actiunea perturbatoare s-ar afla in spectrul de joasa frecventa. Un filtru adecvat, montat intre borna (+) a radioreceptorului si cablul de (+) ce vine de la sursa de alimentare, ar rezolva problema.

In afara masurilor generale ce se recomanda a fi luate pentru deparazitarea instalatiilor auto, unii producatori de automobile prezinta instructiuni concrete in functie de marca si tipul automobilului respectiv, specificand amplasarea surselor de paraziti, natura acestora, modalitati practice de reducere etc.