QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Sistemul adrenergic








Sistemul adrenergic


Domeniul adrenergic are 2 componente :

Nervoasa

Endocrina .




1. Componenta nervoasa cuprinde neuroni si sinapse ce folosesc ca neurotransmitator urmatoarele catecolamine :

noradrenalina (NA) sau norepinefrina – este neurotransmitator la nivelul sinapselor simpatice terminale si al unor sinapse din SNC .

adrenalina sau epinefrina (A) – actioneaza la nivelul unor sinapse din SNC

dopamina – este mediator pe sinapse din creier (sinapse dopaminergice din sistemul limbic, sistemul extrapiramidal si hipotalamus ) si sinapse din periferie (in teritoriul vaselor splanhnice si renale ).

2. Componenta endocrina cuprinde glanda medulosuprarenala, care secreta un amestec de A si NA .

Catecolaminele se sintetizeaza pornind de la L-tirozina ; in citoplasma neuronilor adrenergici si a celulelor din MSR, tirozina este hidroxilata in DOPA , iar aceasta este decarboxilata in dopamina . In veziculele granulare din terminatiile axonale, prin β hidroxilare dopamina este transformata in noradrenalina ; prin N – metilarea NA se formeaza adrenalina.

NA este depozitata sub forma inactiva in vezicule granulare la nivelul terminatiilor adrenergice. Veziculele din celulele din MSR care contin A sau NA au dimensiuni mai mari. La nivelul terminatiilor simpatice exista si neurotransmitatori liberi intr-o forma protejata de inactivarea enzimatica . Impulsul nervos sau stimularea simpatica determina distrugerea granulelor de depozit si eliberarea in fanta sinaptica de NA . Se produc succesiv : depolarizarea membranei presinaptice cu influx de ioni de Ca, exocitoza veziculelor si eliberarea mediatorului . NA eliberata se fixeaza pe receptorii adrenergici de pe suprafata membranei postsinaptice . Sunt declansate reactii chimice in lant care determina efectele corespunzatoare asupra structurilor postsinaptice.

Receptorii adrenergici se impart in 2 clase mari :

A.    Receptori de tip α - se impart in 2 subclase:

Receptori α1

Receptori α2

B.    Receptori de tip β – se impart in 3 subclase :

Receptori β1

Receptori β2

Receptori β3

A.    Receptorii de tip α

  1. Receptorii α1 – sunt receptori cuplati cu proteina Gq ce activeaza fosfolipaza C ; aceasta desface fosfatidil-inozitoul  in ITP si DAG . ITP stimuleaza eliberarea de ioni de Ca din depozitele celulare .

Cuplarea mediatorilor cu receptorii α1 mai pot activa :

Fosfolipaza A2 – hidrolizeaza acidul arahidonic si initiaza producerea de prostaglandine si leucotriene.

Fosfolipaza D – se formeaza acid fosfatidic.

Activarea receptorilor α1 provoaca efecte α1 adrenergice :

vasoconstrictie cutanata , pe mucoase , renala si splanhnica.

contractia capsulei splenice

contractia musculaturii tractului genito-urinar.

midriaza prin contractia muschiului radiar al irisului .

relaxarea musculaturii tubului digestiv

hiperglicemie prin glicogenoliza si gluconeogeneza.

  1. Receptorii α2 – sunt cuplati cu proteine Gi ce inhiba adenilatciclaza si duce la scaderea concentratiei de AMPc .

Receptorii α2 sunt de 3 feluri : presinaptici, postsinaptici, extrasinaptici (nesinaptici).

Efectele activarii receptorilor α2 presinaptici - inhiba eliberarea de noradrenalina .

Efectele activarii receptorilor α2 postsinaptici:

relaxeaza musculatura neteda a tractului gastrointestinal

stimularea secretiei salivare

inhibarea secretiei de insulina

inhibarea secretiei de renina

scaderea intensitatii procesului de lipoliza la nivelul adipocitelor.

Receptorii α2 extrasinaptici – se gasesc la nivelul plachetelor sanguine , iar

stimularea lor produce agregare plachetara.

B.    Receptorii β adrenergici – sunt cuplati cu proteinele Ga, iar activarea lor provoaca stimularea adenilatciclazei → se formeaza o cantitate crescuta de AMPc care activeaza proteinkinaze adenilat dependente .

  1. Efectele stimularii receptorilor β1 :

stimuleaza activitatea cardiaca, cu cresterea contractiei miocardice si tahicardie.

stimularea SNC , anxietate

lipoliza si cresterea concentratiei acizilor grasi liberi in sange.

  1. Efectele stimularii receptorilor β2 :

relaxeaza musculatura neteda bronsica cu bronhodilatatie

relaxeaza musculatura neteda a tractului genito-urinar.

creste secretia de renina, insulina si glucagon.

relaxeaza musculatura neteda vasculara (din muschii striati).

provoaca tremor al extremitatilor.

stimuleaza gluconeogeneza hepatica, glicogenoliza hepatica si musculara cu cresterea glicemiei.

  1. Efectele stimularii receptorilor β3 - sunt mai putin cunoscute; provoaca lipoliza cu eliberare de acizi grasi din tesutul adipos.

Catecolaminele sunt inactivate prin biotransformare sau prin recaptare de catre neuronii adrenergici .

Recaptarea NA se face prin transport activ cu ajutorul a 2 sisteme transportoare:



Primul sistem trece NA din lichidul extracelular in citoplasma neuronilor adrenergici.

Al 2-lea este o ATP-aza proton dependenta, trece NA din citoplasma in veziculele de depozit.

Bioinactivarea catecolaminelor este realizata de 2 sisteme enzimatice principale :

Catecol-O-metiltransferaza (COMT), care se gaseste in citoplasma. COMT transforma NA sau A din lichidul extracelular si NA sau A din sange, in normetanefrina (in cazul NA) si metanefrina (in cazul A). In continuare, acesti 2 produsi intermediari, sub actiunea MAO sunt transformati in acidul vanililmandelic (acid 3 metoxi 4 hidroxi mandelic), ce va fi eliminat prin urina.

Monoamin oxidaza (MAO) care se gaseste la nivelul mitocondriilor din butonii presinaptici. MAO dezamineaza oxidativ NA , rezultand acidul dihirdroximandelic. Acidul dihirdroximandelic este transformat sub actiunea COMT in acid valinilmandelic, ce se va elimina prin urina.

In intestin, catecolaminele administrate pe cale orala, sunt inactivate in mare parte prin reactii catalizate de sulfataze ale florei intestinale .


Exista substante medicamentoase care activeaza sau blocheaza receptorii adrenergici, reprezentand agonistii sau antagonistii din domeniul adrenergic .

L-dopa administrata ca medicament merge pe calea transformarilor ce duc la formarea catecolaminelor. La bolnavii cu parkinson , dopa formeaza in creier dopamina si corecteaza deficitul de dopamina care da manifestarile motorii specifice bolii.

Cocaina, care blocheaza recaptarea NA in terminatiile simpatice , creste disponibilul de NA  pentru receptorii adrenergici , avand efect simpatomimetic.

Imipramina impiedica recaptarea NA in neuronii din creier , marind disponibilitatea NA in fanta sinaptica.

A.    Simpatomimeticele = stimulante adrenergice = adrenomimetice .

B.    Simpatolitice = blocante adrenergice = adrenolitice .

C.    Alcaloizii din secara cornuta.


A. Simpatomimeticele


Sunt substante care provoaca efecte asemanatoare celor ale stimularii nervilor simpatici actionand agonist la nivelul sinapselor simpatice terminale.

Marea majoritate a simpatomimeticelor au in structura lor un nucleu feniletilaminic. La catecolanime (adrenlina, noradrenalina) si izoprenalina, la nucleul feniletilaminic se mai adauga 2 grupari OH- fenolice in pozitiile 3 si 4. Aceste grupari permit fixarea la receptorii adrenergici determinand efectele α si β adrenergice.

Lipsa unui OH- reduce efectele, mai ales pe cele β, iar absenta ambilor OH- (la amfetanima si efedrina) confera proprietati simpatomimetice indirecte.


Simpatomimeticele directe – actioneaza direct asupra receptorilor adrenergici α si β membranari; unele au efecte predominant α, altele au efecte predominant β adrenergice.

Efectele sunt potentate prin:

denervarea simpatica (impiedica captarea si inactivarea in terminatiile nervoase , si creste suprafata receptoare disponibila ).

cocaina ( impiedica recaptarea si respectiv inactivarea ).

rezerpina ( realizeaza denervare simpatica de natura chimica )

Simpatomimeticele indirecte – patrund in terminatiile simpatice si elibereaza NA in fanta sinaptica, actionand prin intermediul ei. Efectele lor sunt micsorate prin : denervare simpatica, cocaina ( scade permeabilitatea membranei presinaptice la simpatomimeticele indirecte ) si rezerpina ( epuizeaza depozitele de NA ).


Dupa actiunile farmacologice, simpatomimeticele se impart in 3 grupe:

I.         Simpatomimetice cu spectru larg de activitate , care actiuni α si β adrenergice.

II.       Simpatomimetice folosite ca antihipotensive si vasoconstrictoare – cu actiuni α-adrenergice si β1-adrenergice.

III.     Simpatomimetice folosite ca : bronhodilatatoare , vasodilatatoare si relaxante uterine, care au actiuni β2 adrenergice.


I.         Simpatomimetice cu spectru larg de activitate :

Adrenalina (epinefrina)- efecte :

vasoconstrictie in teritoriul cutanat, al mucoaselor si splanhnic .

vasodilatatie pe musculatura striata , cerebrala si coronara .

stimuleaza proprietatile cordului .

efect bronhodilatator

relaxeaza musculatura neteda digestiva , cu exceptia sfincterelor .

relaxeaza vezica si contracta sfincterul vezical .

midriaza

creste glicemia , metabolismul oxidativ si valorile metabolismului bazal .

creste secretia de ACTH ( deci si secretia corticosuprarenalei ) .

Are o molecula instabila, usor oxidabila ; administrata oral, este distrusa in mare parte , in tubul digestiv si in ficat. Injectata subcutanat se absoarbe lent din cauza vasoconstrictiei locale . In organism este inactivata prin actiunea COMT si MAO si prin recaptare .

Reactii adverse – substanta cu potential toxic ; dozele terapeutice injectate subcutanat pot provoca anxietate, palpitatii, lesin ; dozele mari → hipertensiune brutala , accidente vasculare , aritmii grave, pana la fibrilatie ventriculara . Injectata produce uneori ischemie locala prin vasoconstrictie excesiva .

Administrare – injectii subcutanate 0,25-0,5 mg ( se foloseste solutia 1 la mie ). Mai rar se foloseste calea i.v. si se injecteaza lent 0,1 - 0,5 mg cu multa prudenta.

Utilizarea terapeutica este limitata datorita actiunii brutale si a spectrului larg. Principala indicatie este socul anafilactic, urmarindu-se stimularea inimii, cresterea tensiunii arteriale, bronhodilatatie, indepartarea edemului mucoasei traheobronsice. In tratamentul crizei de astm bronsic este utilizata in injectii subcutanate. In aplicatii locale , este folosita in scop decongestiv si antihemoragic .

Efedrina – este un alcaloid a carui structura chimica presupune prezenta unui oxidril alcoolic, a unui substituent metil la carbonul α al catenei laterale si la gruparea amino ; nu contine oxidrili fenolici .

Aceste particularitati fac ca molecula sa fie solubila, sa treaca usor prin membrane, sa nu fie degradabila la nivel intestinal ; are efecte nervos centrale si durata prelungita de actiune . Actioneaza prin mecanism indirect, eliberand noradrenalina din terminatiile simpatice , si actioneaza in mica masura pe receptorii adrenergici .

Efecte :

vasoconstrictor , cu cresterea tensiunii arteriale ; efectul este lent , cu durata mare si mai putin intens decat cel al adrenalinei .

stimuleaza inima

provoaca stimulare psihomotorie cu indepartarea senzatiei de oboseala.

bronhodilatator mai putin intens decat adrenalina .

Nu poate fi folosita timp indelungat : dupa 7-10zile apar fenomene de tahifilaxie (se explica probabil prin epuizarea depozitelor de NA).



Reactii adverse – anxietate, insomnie, uneori palpitatii .

Administrare – subcutanat ( fiole de 10 mg si 50 mg ) , oral  ( comprimate a 50 mg ), local pe tegumente si mucoase ( solutii 1 %) ca decongestiv. Se foloseste limitat in tratamentul unor stari hipotensive, astm bronsic , in miastenia gravis.


II. Simpatomimetice folosite ca antihipotensive si vasoconstrictoare


Noradrenalina ( norepinefrina ) – efectul principal este vasoconstrictia adrenergica . Efecte :

vasoconstrictoare in teritoriile cutanate, ale mucoaselor si splanhnice cu consecinte hipertensive.

efectul cardiac este mic, deoarece efectul cardiostimulator  de tip β1 este in mare parte mascat prin reflexe cardioinhibitoare ( declansate de cresterea tensiunii arteriale ) si prin rezistenta periferica crescuta .

Efecte adverse – dozele mari pot creste mult tensiunea arteriala cu risc de accidente cerebrale , cardiace, vasculare. In cazul perfuziei prelungite, intrerupte brusc, poate surveni hipotensiunea arteriala. Provoaca uneori fenomene ischemice, in regiunea venei in care este perfuzata. Pentru evitarea acestui fapt, este necesara infiltrarea locala de fentolamina care impiedica vasoconstrictia.

Administrare – nu se administreaza oral (este polara); se administreaza in perfuzie intravenoasa lenta ( solutie 4 mg la 1000 ml ).

Este utila in tratamentul colapsului.

Fenilefrina si etilefrina – sunt amine simpatomimetice, necatecolice, cu molecule stabile. Actioneaza predominant direct. Au efecte α1 adrenergice vasoconstrictoare. Efectul este de durata mai lunga.

Se administreaza – subcutanat, intramuscular, intravenos, mai ales in hipotensiune si colaps. Fenilefrina se administreaza si oral in starile de tensiune ortostatica.

Nafazolina (rinofug) – este un derivat sintetic cu efecte similare cu cele ale efedrinei; se aplica local in solutii de 1 la mie, ca decongestiv nazal. La copii se evita administrarea, deoarece se poate absorbi in cantitati crescute prin mucoasa nazala, cu deprimarea SNC. Se foloseste maxim 7-10 zile datorita fenomenelor de tahifilaxie. Actioneaza prin eliberarea de NA.

Este indicata mai ales in rinitele acute seroase.

Dopamina catecolamina ce stimuleaza atat receptorii adrenergici cat si pe cei dopaminergici din periferie.

Efecte:

creste forta contractila a miocardului crescand debitul cardiac ( efect β1 adrenergic )

scade rezistenta periferica, producand vasodilatatie mezenterica si renala ( efecte dopaminergic ).

dozele mari maresc rezistenta periferica totala prin efect vasoconstrictor α adrenergic .

Se foloseste sub forma de perfuzie i.v. mai ales in soc cardiogen.

Dobutamina – este un derivat de dopamina care stimuleaza selectiv receptorii β1 adrenergici.

Se foloseste in perfuzie i.v. in soc sau insuficienta cardiaca.


III. Simpatomimetice folosite ca: bronhodilatatoare, vasodilatatoare si relaxante uterine – au actiuni β2 adrenergice fiind utile in astmul bronsic, afectiuni vasculospastice periferice sau in iminenta de avort sau de nastere prematura.

Structural, contin un substituent voluminos la gruparea amino care nu permite fixarea pe  receptorii α.

Izoprenalina (bronhodilatin) – este un bronhodilatator cu efect intens si durata relativ scurta. Se administreaza in inhalatii (aerosoli) sau sublingual in combaterea crizei de astm. Datorita efectului cardiostimulator (are si efecte β1) se foloseste injectabil in blocuri atrioventriculare, insuficienta cardiaca.

Reactii adverse : palpitatii, tulburari de ritm.

Salbutamolul si fenoterolul – sunt compusi necatecolaminici cu efecte bronhodilatator (au predoninant actiune β2 adrenergica; actiunea β1 cardio stimulatoare este mai slaba). Molecula este stabila ; efectul este durabil. Principala indicatie este astmul bronsic.

Salbutamolul este util si ca relaxant uterin.


B. Simpatolitice


Sunt substante care inhiba functia sinapselor adrenergice. Sunt clasificate in:

A.    Blocantele adrenergice, sau inhibitoare adrenergice sau adrenolitice - blocheaza direct receptorii adrenergici, impiedicand astfel efectele substantelor simpatomimetice si efectele stimularii simpaticului.

B.    Neurosimpatolitice sau blocantele terminatiilor adrenergice – actioneaza pe terminatiile simpatice periferice si epuizeaza depozitele de NA sau impiedica eliberarea mediatorului chimic.


A.    Blocantele adrenergice directe


1. Blocantele α adrenergice

impiedica actiunile α ale adrenalinei prin blocarea electiva a receptorilor specifici.

impiedica vasoconstrictia α1 adrenergica , dar nu si vasodilatatia vasoadrenergica.

majoritatea blocantelor α adrenergice provoaca vasodilatatie prin diminuarea controlului simpatic vasomotor.

favorizeaza tahicardia datorita blocarii receptorilor α2, cu eliberare crescuta de NA care actioneaza asupra receptorilor β adrenergici.

Tolazolina –este derivat imidazolic.

Efecte :

blocheaza receptorii α adrenergici cu vasodilatatie.

stimuleaza inima, prin actiune β adrenergica indirecta.

stimuleaza musculatura neteda digestiva prin actiune parasimpatomimetica.

stimuleaza secretia gastrica prin actiune histaminica.

Reactii adverse – sunt relativ frecvente : de exemplu, tahicardia reflex excesiva.

Contraindicatii – sunt numeroase ; de exemplu : ulcer, cardiopatie ischemica.

Indicatii – in afectiuni vasculospastice.

Fentolamina (regitina) – este derivat imidazolic ; este utilizat ca vasodilatator in afectiuni vasculospastice . Se foloseste in diagnosticul si tratamentul feocromocitomului (hipertensiunea arteriala provocata de aceasta tumora secretoare de catecolamine este scazuta specific de fentolamina).

Reactii adverse : hipotensiune excesiva ; contraindicatii la persoanele cu ateroscleroza.

Prazosin – este un blocant α1 adrenergic electiv care provoaca vasodilatatie si hipotensiune. Nu determina tahicardie reflexa ( nu blocheaza receptorii α2). Este folosit ca antihipertensiv.


2. Blocantele β adrenergice

Impiedica selectiv efectele β ale substantelor simpatomimetice si ale excitarii fibrelor simpatice . Ele actioneaza antagonist competitiv si blocheaza receptorii β adrenergici de la nivelul structurilor efectoare inervate de simpatic.

Structura chimica: nucleu benzenic, catena laterala alchil aminica; ca si stimulantele β adrenergice au un substituent voluminos la gruparea amino care permite fixarea electiva de receptorii β. Blocantele se deosebesc de stimulentele β adrenergice prin substituentii la nucleul aromatic.

Principalele efecte sunt:

pe inima: bradicardie → se diminueaza actiunea stimulilor simpatici si al catecolanimelor; se micsoreaza automatismul sinusal si cel ectopic, este intarziata conducerea atrioventriculara, este marita perioada refractara a fibrelor miocardice.

scad presiunea arteriala; mecanismul antihipertensiv nu este bine precizat (se presupune ca blocheaza β adrenergic unele formatiuni din SNC, avand drept rezultat scaderea tonusului vasomotor periferic). La scaderea tensionala poate contribui diminuarea debitului cardiac (prin privarea inimii de controlul adrenergic cardiostimulator) ca si scaderea activitatii reninei.

efect antianginos – se diminua frecventa si intensitatea crizelor dureroase la bolnavii cu angina pectorala (scade controlul adrenergic al inimii cu micsorarea contractilitatii si a frecventei sinusale.



Reactii adverse: pot agrava astmul bronsic, pot avea efecte daunatoare la bolnavii cu insuficienta cardiaca; este necesara prudenta in asocierea cu insulina sau antidiabeticele de sinteza (pentru ca inhibitia β adrenergica mascheaza simptomele vegetative ale reactiilor hipoglicemice).

Propranololul (Inderal) – este principalul β blocant.

Efecte:

antiaritmic, antianginos si antihipertensiv.

nu produce coronarodilatatie (impiedica tahicardia de efort).

nu produce vasodilatatie.

scade secretia de renina.

are si actiune chinidinica (deprima miocardul prin actiune directa).

Reactii adverse – risc de deprimare cardiaca excesiva, producere de blocuri de conducere, tulburari ale metabolismului glucidic.

Contraindicatii – la astmatici, bradicardici, diabetici, in caz de blocuri.

Administrare – se administreaza obisnuit pe cale orala (cu doze zilnice intre 40-240 mg in functie de indicatii si de bolnav); se administreaza si injectabil.

Metoprolol, Atenolol – sunt β blocante selective; la doze terapeutice blocheaza mai ales receptorii β1; sunt indicate in cazul unui risc crescut de bronhoconstrictie (exemplu: bolnavi care sufera de angina si astm bronsic).


B. Neurosimpatoliticele – sunt simpatolitice indirecte care blocheaza terminatiile adrenergice periferice; impiedica, prin mecanisme diverse, eliberarea NA in fanta sinaptica. Scad sau anuleaza raspunsul la stimularea nervilor simpatici, inhiba actiunea simpatomimeticelor indirecte, deoarece impiedica eliberarea de NA. Potenteaza actiunea simpatomimeticelor directe realizand o denervare sinaptica de natura chimica.

α-metildopa – substitue dopa ducand la formarea α metil noradrenalinei, un fals mediator. Acesta actioneaza la nivelul unor structuri α adrenergice din creier si determina inhibarea simpaticului periferic cu consecinte hipotensive. Actioneaza si asupra receptorilor persinaptici α2 inhiband eliberarea mediatorului adrenrgic.

α-metiltirozina – impiedica formarea catecolaminelor.

Guanetidina – este un derivat de guanidina cu structura cuaternara de amoniu.

Are proprietati neurosimpatolitice datorita impiedicarii eliberarii NA prin terminatiile simpatice, unde se acumuleaza si stabilizeaza membrana presinaptica. Datorita paraliziei periferice a simpaticului, guanetidina diminueaza controlul vasomotor tonic si reflex. Este folosit ca antihipertensiv in forme avansate de hipertensiune arteriala . Este un medicament greu de manuit terapeutic , deoarece exista o diferenta mica intre doza eficace si cea care produce colaps ortostatic .

Contraindicatii – insuficienta coronariana, ateroscleroza cerebrala avansata (hipotensiunea poate scadea periculos presiunea de perfuzie in teritoriile ischemice), insuficienta renala, insuficienta cardiaca.

Rezerpina (Hiposerpil, Raunervil) – este alcaloid indolic cu actiune inhibitoare asupra terminatiilor simpatice si asupra unor terminatii adrenergice din creier.

Efectul se datoreaza epuizarii depozitelor de adrenalina prin impiedicarea transportului activ, care asigura captarea mediatorului in granulele de depozit. Este folosita ca antihipertensiv → provoaca hipotensiune arteriala datorita diminuarii controlului simpatic vasomotor. De asemenea, are actiune tranchilizanta si neuroleptica datorita epuizarii depozitelor de catecolamine si serotonina din SNC. Reactii adverse: hipotensiune excesiva, sedare.

Se administreaza in injectii intramusculare in urgente; in cazul administrarii orale efectul hipotensiv este slab, se instaleaza  lent, si este de lunga durata.

Disulfiram – scade depozitele de catecolamine.

Clonidina – stimuleaza electiv receptorii α2, provoaca inhibitie simpatica, impiedicand eliberarea de NA .


C. Alcaloizii din secara cornuta


Alcaloizii din secara cornuta reprezinta o grupa aparte printre substantele care actioneaza in domeniul adrenergic. Unii alcaloizi sunt agonisti partiali, iar sunt antagonisti, interesand atat catecolanimele cat si serotonina.

Acesti alcaloizi au o structura chimica asemanatoare: un nucleu tertraciclic si o molecula de acid lisergic.

Se impart in 2 grupe chimice:

Ergopeptinele sau alcaloizi peptidici: ergotamina, ergotoxina si un derivat de sinteza – bromocriptina.

Amide ale acidului lisergic: ergometrina, metilergometrina, metisergida si lisergida (LSD). Ultimele 3 substante sunt obtinute prin sinteza.

Acesti alcaloizi au un spectru larg de actiune:

stimulanta si blocanta α adrenergice

stimulanta si blocanta serotoninice ( in functie de doza )

stimulanta dopaminergica centrala

vasoconstrictoare

oxitocinica

emetica

Acest spectru larg este explicat prin asemanarea structurala a alcaloizilor cu aminele biogene.

Ergopeptinele

a.     Ergotamina – are in principal actiune vasoconstrictoare, predominant in teritoriul carotidian. Vasoconstrictia se datoreaza stimularii α adrenergice si a receptorilor serotoninergici. La doze mari provoaca vasoconstrictie marcata, cu risc crescut de ischemie acuta. La doze toxice are si proprietati blocante α adrenergice.

Este utilizata in tratamentul accesului de migrena.

b. Dihidroergotamina – are efect vasoconstrictor in teritoriul carotidian, fiind indicata in tratamentul migrenei. De asemenea, contracta electiv venele → este util in hipotensiunea ortostatica si in profilaxia trombozei venoase.

c.      Dihidroergotoxina – are efect blocant α adrenergic, producand vasodilatatie, in special in teritoriul cerebral si imbunatatind metabolismul neuronal. Este folosita in tulburari de memorie senile.

d.     Bromocriptina – produce stimulare dopaminergica centrala, fiind folosita in tratamentul bolii Parkinson.

Amidele acidului lisergic

a.      Ergometrina si metilergometrina – cresc tonusul musculaturii uterului, prin stimulare α adrenergica, acest efect fiind folositor in profilaxia metroragiilor postpartum.

b.     Metisergida – provoaca vasoconstrictie in domeniul carotidian prin stimulare adrenergica si serotoninergica. Este folosit in profilaxia acceselor de migrena.

c.      Lisergida sau LSD – are proprietati psihotomimetice, halucinogene, prin actiune antiserotoninica si stimulanta dopaminergica la nivelul SNC.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }