Intensitatea efortului - antrenament

Intensitatea efortului - antrenament

N.G. Ozolin afirma in "Antrenamentul sportiv" (1972) ca intensitatea exprima gradul de effort in activitatea sportiva, adaugand ca ea se caracterizeaza prin marirea eforturilor neuromusculare. Afirmatia ar trebui insotita de precizarea ca, inainte de toate, ea este conditionata de consumul de energie din timpul efortului si de nivelul solicitarilor functionale impuse de acoperirea acestuia. Deci, mecanismele cardiorespiratorii actioneaza puternic asupra intensitatii efortului. Aceasta reprezinta cel mai important indicator al programarii, intrucat exprima volumul efortului depus, cu o anumita durata, cat mai eficient posibil, in interiorul unei lectii de antrenament (densitate), care este unitatea ei functionala de baza. Daca ceilalti 3 indicatori vizeaza aspectele de ordin cantitativ ale efortului, ultimul - intensitatea - le reliefeaza pe cele calitative.

Tempoul reprezinta numarul de executii tehnice pe minut si se modifica in functie de proba si tipul de antrenament. Tempoul nu este o marime stabilita arbitrar, ci rezulta dintr-o relatie impusa de realitatea concursului, determinata matematic si fundamentata biologic.

Ritmul impreuna cu tempoul alcatuiesc un ansamblu corelat de indicatori operationali de o insemnatate majora in elaborarea si controlul dozarii efortului. El reprezinta relatia temporala dintre fazele principale ale elementului tehnic. Deci, nici el nu este o valoare intamplatoare, ci rezulta din calcul si observatie.

Intensitatea propriu-zisa a efortului se exprima prin viteza medie de deplasare. In concluzie, standardizarea vitezelor in diferite tipuri de antrenamente pe distante esalonate in raport cu performanta stabilita ca obiectiv de concurs trebuie urmata de "invatarea" acestor viteze in memoria motrica.