Intreprinderea de productie-trasaturi de baza

Intreprinderea de productie-trasaturi de baza

Intreprinderea reprezinta o veriga de baza a economiei in care au loc producerea unor bunuri, executarea unor lucrari sau prestarea unor servicii conform cerintelor pietei.

Prin obiectul sau de activitate o intreprindere are rolul de a-si folosi cu eficienta mijloacele de productie pe care le detine in conditiile folosirii cat mai complete a capacitatilor de productie, a unei calitati ridicate a produselor si a obtinerii de profit.

O intreprindere de productie industriala se caracterizeaza prin trei trasaturi de baza:

unitatea tehnico-productiva;

unitatea organizatorico-administrativa;

unitatea economico-sociala.

Unitatea tehnico-productiva este determinata de faptul ca intreprinderea de productie industriala dispune de un complex de factori de productie, in anumite raporturi cantitative si calitative astfel incat sa fie realizat in conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre aceasta.

In cadrul acestei trasaturi de baza se evidentiaza doua aspecte principale:

a) omogenitatea procesului tehnologic in toate subunitatile de productie de baza specializate in executarea anumitor produse sau componente ale acestora;

b) unitatea productiei fabricate in intreprindere.

Pentru intreprinderile caracterizate prin omogenitatea procesului tehnologic, in cadrul subunitatilor sale de productie de baza, procesul tehnologic este asemanator, utilizandu-se masini si utilaje cu aceiasi destinatie tehnologica, muncitorii au aceiasi profesie si grad de calificare, iar modul de organizare al acestora este asemanator. Acest aspect al trasaturii tehnico-productive este cel mai

des intalnit in intreprinderi de turnatorie, tesatorii, filaturi etc.

 In fig. 1.2 este prezentata o intreprindere de turnatorie caracterizata prin omogenitatea procesului tehnologic.

In cadrul celui de-al doilea aspect al unitatii tehnico-productive, al unitatii productiei fabricate, o intreprindere reuneste subunitati de productie specializate in realizarea unui numar foarte mic de produse sau componente ale acestora.

Pentru aceasta, se reunesc procese neomogene in cadrul aceleiasi subunitati de productie

Din punctul de vedere al modului cum sunt reunite procesele tehnologice neomogene, pot exista trei variante de realizare a productiei in subunitatile de productie de baza.

Prima varianta presupune crearea de subunitati de productie pentru realizarea in cadrul fiecarei subunitati de productie de baza a unei singure operatii tehnologice pentru toate produsele care urmeaza sa fie prelucrate.

Vom exemplifica in fig.1.3 acest mod de organizare a procesului tehnologic pentru o intreprindere de tesatorie.

In cea de-a doua varianta sub care poate apare unitatea productiei fabricate toate subunitatile de baza ale intreprinderii contin toate fazele procesului tehnologic necesare realizarii unui singur fel de produs. Folosind acelasi exemplu al intreprinderii de tesatorie, schema sectiilor de productie in acest caz este prezentata in fig.1.4;

In schema de mai sus au fost utilizate urmatoarele simboluri:

V - operatia tehnologica de vopsitorie;

F - operatia tehnologica de filatura;

T - operatia tehnologica de tesatorie;

Fin - operatia tehnologica de finisaj.

A treia varianta presupune existenta in intreprindere a doua feluri de sectii de baza si anume:

- sectii de baza in cadrul carora se realizeaza o singura faza de proces

tehnologic pentru toate produsele din cadrul intreprinderii;

- sectii de baza in cadrul carora se realizeaza faze de proces tehnologic doar

pentru un singur tip de produs. In general, in categoria primului tip de sectii se

desfasoara stadii tehnologice pregatitoare, cum ar fi: vopsitoria si filatura, iar in

celelalte operatii de prelucrare propriu-zisa, cum ar fi tesatoria si finisajul

produselor.

In fig. 1.5 este prezentat modul de organizare al sectiilor de baza conform

celor prezentate anterior pentru aceiasi intreprindere de tesatorie; acest mod de

organizare este prezentat doar cu titlu teoretic, in realitate intreprinderile de

tesatorie fiind alcatuite dupa schema din varianta intai.

Pe langa cele prezentate anterior, unitatea tehnico-productiva mai insemneaza pentru o intreprindere de productie industriala si faptul ca in cadrul acesteia exista un ansamblu de sectii auxiliare si de servire, formand impreuna un sistem tehnico-productiv amplasat pe un teritoriu bine delimitat al intreprinderii.

Unitatea organizatorico-administrativa este data de faptul ca la infiintarea intreprinderii se stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al activitatii, o denumire, un complex de mijloace de productie, un personal si o conducere proprie.

Prezenta acestor elemente face ca intreprinderea sa aiba din punct de vedere organizatorico-administrativ urmatoarele caracteristici:

poate decide asupra produselor sau serviciilor care pot fi oferite pe

piata;

poate decide asupra activitatilor de management care vor fi utilizate;

poate decide asupra modului de utilizare a resurselor financiare si a

modului de impartire a profitului.

Unitatea economico - sociala este data de faptul ca intreprinderea este organizata si functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de eficienta economica. Din acest motiv, o astfel de intreprindere se caracterizeaza din punct de vedere economico-social prin urmatoarele:

indiferent de forma de proprietate orice intreprindere are in dotare

mijloace de productie proprii;

functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea acesteia in vederea realizarii obiectivului propus;

poate fi desfiintata, reorganizata sau poate sa-si modifice obiectul de

activitate, denumirea sau sediul pe baza unor hotarari ale organelor care

au constituit-o;

isi desfasoara activitatea pe baza de autofinantare;

trebuie sa asigure cunoastere temeinica a pietelor de desfacere, in vederea realizarii integrale a productiei.

Aceste trasaturi de baza ale unei intreprinderi de productie industriale pot avea o serie de particularitati distincte in functie de conditiile specifice in care o intreprindere sau alta isi desfasoara activitatea.

In tara noastra, potrivit legislatiei in vigoare, exista urmatoarele tipuri de intreprinderi :

a. Regii autonome (RA) - se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei nationale: industrie de armament, energetica, exploatarea minelor si gazelor naturale, posta, transporturi feroviare, etc. Ele se infiinteaza prin hotarari ale Guvernului, pentru cele de interes national, sau prin hotarari ale organelor judetene, pentru cele de interes local.
Regiile autonome au ca obiect exploatarea unor bunuri proprietatea statului - si realizarea unor venituri care sa asigure acoperirea cheltuielilor si obtinerea de profit.

b. Societati comerciale - unitati economice cu personalitate juridica infiintateprin

asociere de persoane fizice sau juridice, romane sau straine, in scopul fabricarii de bunuri, comercializarii de produse, executarii de lucrari sau prestarii de servicii.
Ele functioneaza sub urmatoarele forme: societati de persoane si societati de capital.
b1. Societatile de persoane - societatile in care persoanele joaca rolul principal in constituirea si conducerea lor. Ele se clasifica in:

- Societati in nume colectiv (SNC) - formate din doi sau mai multi asociati (persoane fizice) - care isi aduc aportul sub forma de parti sociale, netransmisibile altor persoane. Ei raspund nelimitat pentru obligatiile societatii.

- Societati in comandita simpla (SCS) - formate din doua categorii de asociati: comanditati - ce raspund nelimitat pentru obligatiile societatii si comanditari - ce raspund numai in limita aportului adus, neavand dreptul de a participa la conducerea (administrarea) societatii.
b2. Societatile de capital - societatile in care elementul esential il constituie capitalul, persoana fiind anonima. Ele se clasifica in:
- Societati in comandita pe actiuni (SCA) - societati al caror capital este impartit pe actiuni (hartii de valoare egala transmisibile prin vanzare - cumparare, ce confera posesorului lor, dreptul de proprietate asupra unei parti din intreprindere si dreptul de a obtine la sfarsitul fiecarui an, venituri sub forma de dividende. Cele doua categorii de asociati sunt: comanditatii - ce raspund nelimitat pentru obligatiile societatii si comanditarii - care sunt obligati numai la plata actiunilor pe care le poseda).

- Societati pe actiuni (SA) - societati al caror capital este impartit pe actiuni - iar actionarii raspund in limita actiunilor pe care le poseda.

Legislatia reglementeaza si un tip aparte de societate comerciala, foarte des intalnit - si anume:
Societatea cu raspundere limitata (SRL) - ce imbina trasaturile societatilor de persoane,

cu ale societatilor de capital. Capitalul acestor societati este format din parti sociale netransmisibile altor persoane, iar raspunderea asociatilor este limitata in functie de partile sociale pe care le detin.

Intreprinderile existente in tara noastra se clasifica dupa mai multe criterii astfel:
1. Dupa forma de proprietate asupra capitalului:
- intreprinderi cu capital de stat;
- intreprinderi cu capital privat;
- intreprinderi cu capital mixt.
2. Dupa domeniul de activitate:
- intreprinderi industriale;
- intreprinderi agricole;
- intreprinderi comerciale;
- intreprinderi prestatoare de servicii, etc.
3. Dupa marime:
- intreprinderi mici si mijlocii;
- intreprinderi mari;
- grupuri de intreprinderi.
4. Dupa apartenenta nationala:
- intreprinderi nationale;

-intreprinderi internationale.

5. Dupa tipul de productie realizata:
- intreprinderi cu productie de masa;
- intreprinderi cu productie de serie (mica, mijlocie si mare);
- intreprinderi cu productie de unicate.

In cadrul oricarei economii, intreprinderea urmareste realizarea urmatoarelor obiective:

ƒ economic

ƒ social

Obiectivul economic se concretizeaza in:

a.optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati in vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cat mai reduse si avand in ermanenta in vedere situatia pietelor de aprovizionare si desfacere;

b.distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.

Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei intreprinderi se desfasoara intr-un context social dat. Rolul social al intreprinderii se manifesta:

a.fata de salariati, deoarece acestia isi consuma o mare parte din timpul lor in cadrul intreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile atat din punct de vedere al muncii desfasurate cat si din punct de vedere al salarizarii acestora. Prin masurile intreprinse, managerii trebuie sa creeze conditii favorabile pentru promovarea atat a personalului cat si a tehnologiei.

b.fata de consumatori, pentru care intreprinderea industriala trebuie sa produca cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru aceasta intreprinderea trebuie sa furnizeze o informatie cat mai completa si obiectiva asupra produselor sale, prin politici de publicitate si reclama cat mai adecvate

Obiectivul social este tot mai mult asociat intreprinderilor moderne. Din acest punct de vedere o intreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la urmatoarele probleme: inflatia, managementul cu fata umana, protectia mediului si a consumatorilor si criza de energie.

Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a puterii de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari in comportamentul consumatorilor, acestia reducandu-si drastic nevoile de consum fata de anumite produse, boicotand in acest fel pietele de desfacere ale anumitor producatori. Apare astfel necesitatea adaptarii producatorilor la noile conditii de piata influentate de fenomenul inflatiei.

Managementul cu fata umana presupune luarea in considerare nu numai a factorilor organizationali ci si a factorului uman; cu alte cuvinte managementul cu fata umana implica crearea unui echilibru intre obiectivele de productie si rentabilitate si dorintele salariatilor

Protectia mediului este considerat a fi un element al obiectivului social al unei intreprinderi cu repercusiuni atat pe plan juridic cat si social.

Protectia consumatorului este de asemenea un element important care

trebuie avut in vedere de fiecare intreprindere, astfel incat deciziile pe care le iau, sa tina seama de dorintele si nevoile beneficiarilor ei.

Criza de energie provine din capacitatile reduse pe plan mondial de a acoperi nevoile din ce in ce mai mari de diferite feluri de energie.

Cu alte cuvinte, intreprinderea este veriga organizatorica unde are loc fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu scopul de a produce si desface bunuri economice in structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea de profit.