Titlurile financiare pe termen lung

Titlurile financiare pe termen lung

Piata capitalului reprezinta piata titlurilor financiare pe termen lung: actiuni, obligatiuni, titluri de renta, alte titluri.

Piata titlurilor financiare pe termen lung are functia de a mobiliza economiile banesti ale unor agenti economici in special a finantarii pe termen lung a altor agenti economici.

Titlurile financiare pe termen lung sunt pentru unii agenti economici, alternative ale plasarii economiilor lor banesti, iar pentru altii, instrumente prin intermediul carora se constituie surse de finantare.

Din punct de vedere al duratei finantarii, titlurile financiare pot fi:

pe termen scurt, atunci cand inlesnesc finantari, plasamente pe o perioada mai scurta de un an; acestea sunt: cambia, biletul la ordin, certificatele de depozit, bonurile de tezaur si intra in sfera de cuprindere a pietei monetare.

pe termen lung, atunci cand inlesnesc finantari, plasamente pe o perioada mai lunga de un an si sunt in principal actiunile si obligatiunile.

Titlurile financiare pe termen lung sunt bunuri care genereaza in viitor fluxuri de venituri, clasificandu-se functie de veniturile generate in:

titluri financiare pe termen lung cu venituri fixe: obligatiuni si actiuni privilegiate.

titluri financiare pe termen lung cu venituri variabile: actiuni obisnuite.

A. Obligatiunea reprezinta o fractiune dintr-un imprumut, un titlu de credit. Emitentul obligatiunii este debitorul, iar detinatorul acesteia este creditorul.

Obligatiunea da dreptul celui ce o detine:

sa incaseze semestrial sau anual o dobanda fixa sau un venit fix;

- dreptul de a incasa la scadenta, valoarea nominala a obligatiunii.

Valoarea unei  obligatiuni variaza in functie de rata dobanzii, care este influentata la randul ei de schimbarea cursului monetar, adica cursul obligatiunii scade, cand rata dobanzii creste si creste cand rata dobanzii scade.

Obligatiunile sunt emise de stat, autoritatile locale sau intreprinderi.

B. Actiunea este titlul de proprietate intr-o societate comerciala pe actiuni, dovedind participarea detinatorului la capitalul social. Detinerea actiunii este sursa a patru drepturi:

dreptul la putere (de decizie);

dreptul la informatie;

- dreptul asupra rezervelor incorporate in capitalul social;

dreptul la rezultate (la dividende)

Veniturile actionarului (dividendul) depinde de rezultatele financiare ale intreprinderii si de politica de remunerare a asociatilor. Daca actiunile sunt privilegiate, actionarul are dreptul la un dividend fix, indiferent de marimea profitului realizat, iar daca actiunile sunt obisnuite, dividendul este variabil, functie de cifra profitului.

Valoarea unei actiuni este definita la emisiune - valoare nominala - dar ea va urma drumul cotarii societatii respective.

Actiunea nu va fi niciodata rambursata pentru ca este capitalul unei  intreprinderi. Daca insa detinatorul ei doreste sa intre in posesia banilor, el va trebui sa o vanda pe piata titlurilor financiare la pretul pietei.

Se cunosc urmatoarele tipuri de actiuni:

actiuni privilegiate sau specifice, care au prioritate la vot sau la repartitia dividendelor si sunt primele cu drept de despagubire in caz de lichidare a intreprinderii;

- actiuni obisnuite, care dau dreptul la o cota variabila de venit, implica riscul participarii la gestiunea unui an si au o mare mobilitate;

- actiuni de garantie, care sunt atribuite administratorului societatii sau membrilor consiliului de administratie, sunt mai putin mobile si garanteaza seriozitatea acestora prin detinerea unui minim de capital social al intreprinderii.

Activitatea A:

Scopul pietei financiare consta in:

a) emiterea si plasarea de titluri noi;

b) acordarea de imprumuturi banesti;

c) tranzactii cu titluri emise anterior;

d) stabilirea nivelului ratei dobanzii;

e) efectuarea de tranzactii cu titluri de valoare (in special actiuni si obligatiuni) intre emitentii si posesorii de titluri pe de o parte, si detinatorii de capital banesc, pe de alta parte.

2. Problema fundamentala a tranzactiilor la bursa este:

a) schimbul titlurilor de valoare pe bani;

b) realizarea raportului cerere-oferta de titluri;

c) formarea pretului titlurilor substantial diferit de valoarea nominala;

d) realizarea operatiunilor speculative;

e) completarea dimensiunilor pietei financiare.

3. Ce similitudini exista intre piata capitalului si alte piete?