QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Principiul libertatii contractuale



Principiul libertatii contractuale


Calauziti de teoria autonomiei vointei si prin consecinta de asa-numitul individualism juridic, redactorii codului civil francez, ca si redactorii celorlalte ccoduri civile din secolul al XIX-lea, au reglementat contractul ca o manifestare a unor vointe individuale autonome; din cuprinsul reglementarilor acestor coduri s-a desprins ceea ce in doctrina juridica a fost numit principiul libertatii contractuale.

Din principiul libertatii contractuale, o parte a doctrinei a dedus consecinte exagerate, care insa au fost judicios combatute de catre o alta parte a doctrinei. In esenta, aceasta controversa renumita, care in final a contribuit la intelegerea realista a conceptului de libertate contractuala, a constat in cele ce urmeaza:



- S-a spus ca izvorul obisnuit al obligatiilor este contractul, care exprima vointa libera a partilor; toate celelate izvoare ale obligatiilor fiind exceptionale. S-a observat ca in decursul timpului a crescut importanta obligatiilor extracontractuale si in mod deosebit a celor izvorate din fapte ilicite; de altfel, ierarhizarea izvoarelor obligatiilor, in sensul ca numai contractul ar fi izvor obisnuit, normal, pe cand toate celelalte ar fi izvoare neobisnuite, de exceptie, este lipsita de suport legal; nu poate fi invocat nici un text in acest sens; iar importanta contractului in cadrul izvoarelor obligatiilor poate fi reliefata si fara a recurge la o asemenea ierarhizare fortata.

-S-a spus ca dispozitiile legale privitoare la contracte sunt preponderent supletive, interpretative de vointa, ele fiind destinate aplicarii numai daca si in masura in care partile nu au stipulat clauze contractuale; doar un numar restrans de dispozitii legale, si anume cele privitoare la elementele structurale ale contractului si cele care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, sunt imperative. S-a observat insa ca in dreptul actual are loc un proces continuu de crestere a dispozitiilor imperative; aceasta intrucat: ordinea publica a fost extinsa, de la aspectele politice si statale, la unele aspecte economice si sociale; alaturi de contractele clasice, negociabile, au aparut si s-au inmultit contractele de adeziune, dictate, care nu pot fi negociate; apoi, au devenit din ce in ce mai frecvente clauzele contractuale obligatorii, impuse de o parte celelaltei parti contractante; iar ca urmare, numeroase contracte sunt ractic obligatorii.

-S-a spus ca posibilitatea de a contracta rezulta exclusiv din vointa partilor contractante. S-a observat ca, exact spus,posibilitatea de a contracta rezulta obiectiv din lege si numai subiectiv din vointa partilor contractante; partile pot contracta fiindca legea le permite.

-S-a spus ca centrul de gravitate al contractului se plaseaza in consimtamant. S-a raspuns ca, in dreptul modern, centrul de gravitate s-a deplasat de la formarea contractului la executarea contractului.

-S-a spus ca orice contract este just, intrucat el rezulta din vointa partilor contractante; contractul liber incheiat este conform cu justitia si cu interesul social; ceea ce se accepta de buna voie nu poate fi injust; de aceea cine spune contractual, spune just (qui dit contractuel, dit just). S-a obesrvat ca, desi formal este liber exprimat, consimtamantul nu este in toate cazurile conform cu justitia si cu interesul social; de aceea, nu se poate spune ca nici intotdeauna contractul este just; cand pxrtile sunt inegale, cel mai abil sau cel mai puternic isi impune adesea vointa sa; de aceea, in realitate, partile contractante sunt uneori egale iar alteori numai formal egale.

- S-a spus ca fiecare persoana este libera sa incheie sau sa nu incheie contracte. S-a observat ca aceasta sustinere nu corespunde intotdeauna realitatii; ca, pentru a-si satisface trebuintele, omul este nevoit sa incheie anumite contracte; su ca au aparut chiar contracte a caror incheiere este impusa de lege, ca in cazul asigurarilor obligatorii.

-S-a spus ca felul contractului ce urmeaza sa se incheie este ales de catre partile contractante; nu exista o limitare a contractelor; partile pot incheia nu numai contracte numite, expres prevazute de lege, ci si contracte nenumite, cunoscute sau necunoscute in materia contractuala; ele pot de asemenea combina contractele numite cu contractele nenumite. S-a observat insa ca, in numeroase situatii, felul contractului este impus partilor contractante.

- S-a spus ca, in ce priveste incheierea contractelor, ea are loc prin simplul acord de vointe al partilor; aceasta este regula consensualismului; contractele astfel incheiate sunt consensuale; formalor o aleg partile contractante; numai prin exceptie, anumite contracte sunt formale sau solemne; forma lor este aceea pe care o indica legea. S-a observat ca, in adevar, incheierea contractelor este carmuita de regula consensualismului, insa ca, in dreptul actual, contractele formale devin din ce in ce mai numeroase.

- S-a spus ca numai partile sunt in drept de a stabili de comun acord continutul contractelor. S-a observat ca sunt si contracte la care intreg continutul sau o parte a acestuia este stabilit de catre una din partile contractante sau prin lege.

- S-a spus ca forta obligatorie a contractului rezulta din vointa partilor contractante; contractul este legea partilor, adica legea pe care partile si-o fac; in dreptul roman temeiul il constituie dispozitia art. 969, alin. 1, din Codul civil, potrivit careia "conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante"; de aceea, contrarul este superior legii; in materia contractelor, legea are un rol subsidiar, acela de a suplini la nevoie vointa neexprimata a partilor contractante; legea este uneori utila, insa numai ca un rau necesar. S-a observat ca forta obligatorie a contractului nu rezulta din vointa partilor contractante, ci din lege; vointa partilor da nastere contractului, iar legea ii atribuie forta obligatorie (ex ratione legis).

- S-a spus ca forta obligatorie a contractului se opune revizuirii acestuia (pacta sunt servanda). S-a observat ca forta obligatorie a contractului s-a atenuat in decursul timpului prin recunoasterea clauzelor de revizuire in unele contracte, prin edictarea de dispozitii legale privitoare la revizuirea unor contracte si prin admiterea in anumite imprejurari a revizuirii judiciare a contractelor (rebus sic stantibus).

- S-a spus ca efectele contractului se produc numai intre pxrtile contractante si succesorii lor; contractul nu poate vatama pe terti si nici nu le poate profita; cine a fost strain de incheierea contractului trebuie sa fie strain si de efectele sale (res inter alios acta aliis neque nocere neque prodesse potest; nec nocet nec prodest). S-a observat ca, prin exceptie, la stipulatia pentru altul, contractul dintre stipulant si promitent produce efecte si fata de tertul sau tertii beneficiari.

- S-a spus ca numai contractul poate da nastere la obligatii; o persoana nu se poate obliga exclusiv prin vointa sa; numai acordul de vointe poate obliga o persoana fata de o alta persoana. S-a observat ca, in dreptul civil contemporan, unele acte juridice unilaterale sunt recunoscute ca izvoare distincte de obligatii.

Aceasta renumita si indelungata controversa doctrinara s-a incheiat cu o concluzie realista, aceea ca libertatea contractuala consta in posibilitatea de a contracta in conformitate cu legea.

De altfel, chiar redactorii primelor coduri civile moderne din secolul al XIX-lea, desi au fost influentati de teoria autonomiei de vointa si calauziti de principiul libertatii contractuale, au avut prudenta de a nu proclama in texte o libertate contractuala absoluta, ci una limitata de ordinea publica si de normele sociale de comportament care intereseaza ordinea publica, numite bunele moravuri.


Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }