QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Actiunile





A C T I U N I L E



Un investitor are posibilitatea de a alege intre trei variante de inregistrare in momentul achizitionarii unei actiuni:

certificat de proprietar emis in “forma materializata” (physical certificate) - compania emitenta ii poate expedia certificatul de actionar (acesta urmand a fi pastrat acasa sau intr-un loc mai sigur); astfel, actiunea aflata in posesia investitorului va fi inregistrata in evidentele emitentului pe numele proprietarului posesor.




“inregistrare directa” (direct registration) – actiunea este inregistrata in evidentele emitentului pe numele  proprietarului, titlurile raman la dispozitia emitentului, tranzactiile ulterioare cu aceste titluri urmand a fi efectuate de catre emitent sau un agent desemnat de acesta.

societatea de intermediere poate inregistra titlurile pe numele sau (street name registration)

Majoritatea investitorilor opteaza pentru ultima varianta prin care titlurile sunt inregistrate pe numele societatii de intermediere (ea nefiind proprietar al titlurilor respective) si care va tine evidenta electronica a tuturor proprietarilor de drept.


In cazul certificatului emis in forma materializata, posesorul va fi nevoit sa achite costuri suplimentare determinate de emiterea certificatului de actionar in forma fizica. Este important ca pastrarea titlului sa se realizeze in conditii de siguranta pana ce acestea vor fi vandute sau transferate. In situatia in care certificatul se pierde, este furat sau distrus, brokerul (sau compania emitenta sau agentul de transfer desemnat) poate pretinde costuri suplimentare pentru emiterea unui nou certificat de actionar.

Avantajele detinerii certificatului de actionar in forma materializata au in vedere:

emitentul poate contacta proprietarul titlului direct pentru a-i expedia situatiile financiare si de raportare ale societatii

in cazul solicitarii unui credit, depunerea titlurilor drept garantie se poate dovedi mai simplu de realizat

Dezavantajele detinerii certificatului de actionar in forma materializata au in vedere:

daca se doreste vanzarea actiunii, este necesara expedierea titlului catre broker (sau agentul de intermediere desemnat de emitent) ceea ce poate afecta rapiditatea efectuarii tranzactiei

in caz de pierdere a titlului, exista costuri suplimentare pentru inlocuire

in cazul schimbarii domiciliului, este necesara instiintarea societatii emitente pentru efectuarea modificarii


In cazul in care societatea emitenta ofera posibilitatea inregistrarii directe, titlurile vor fi tinute in evidenta acesteia in numele proprietarului fara ca actiunea sa fie emisa in forma fizica.

Avantajele inregistrarii directe au in vedere:

primirea situatiilor financiare diverse si a raportarilor anuale, a dividendelor, a altor comunicari se va face direct de la societatea emitenta

in cazul in care se doreste vanzarea actiunilor prin intermediul unui broker, acesta va fi delegat sa realizeze transferul electronic al titlurilor din evidenta societatii emitente in contul intermediarului, procesul derulandu-se cu rapiditate si fara sa implice necesitatea completarii unor formulare complicate

pentru proprietarul titlurilor nu mai exista preocuparea ca ele vor fi pierdute sau furate

Dezavantajele inregistrarii directe au in vedere:

daca se doreste tranzactionarea actiunilor in cadrul unui program direct de investitii al societatii emitente, proprietarul nu poate opta pentru derularea tranzactiilor la un anumit moment sau la un anumit pret, aceasta operatiune urmand a se efectua la momentele stabilite de catre emitent si la un pret mediu de piata.


In cazul in care investitorul opteaza pentru varianta inregistrarii titlurilor pe numele societatii de intermediere (street name), pe certificatul de actionar (emis in forma dematerializata) nu se va regasi numele proprietarului, ci cel al brokerului (al intermediarului).

Majoritatea intermediarilor realizeaza in mod automat inregistarea titlurilor in forma “street name”, cu exceptia cazurilor in care nu se primesc alte instructiuni specifice din partea investitorilor. Ca urmare, intermediarul va tine evidenta titlurilor al caror proprietar de drept va fi investitorul (al carui nume nu va aparea in mod direct in evidenta emitentului). In evidenta emitentului, proprietarul titlurilor va fi societatea de intermediere.

Desi proprietarul nu va primi certificatul de actionar in forma fizica, el va primi periodic de la intermediar informari privind situatia contului (cu numarul titlurilor detinute, incasari de dividende sau de dobinzi), declaratii si informari financiare anuale ale emitentului.

Avantajele inregistrarii pe numele intermediarului au in vedere:

posibilitatea ca proprietarul titlurilor sa plaseze direct ordine de tranzactionare a titlurilor la un pret specificat deoarece titlurile se afla deja la intermediar

societatea de intermediere este raspunzatoare de detinerea titlurilor in conditii de siguranta

firma de intermediere il poate instiinta pe proprietar de evenimente importante (ex. derularea de oferte publice, rascumpararea imprumuturilor obligatare)

usurinta in derularea tranzactiilor in marja

Dezavantajele inregistrarii pe numele intermediarului au in vedere:

primirea dividendelor sau a dobanzilor cuvenite se poate realiza cu o oarecare intarziere

emitentul nu va instiinta direct proprietarul titlurilor in cazul aparitiei unor evenimente corporative importante


Aceasta ultima modalitate de inregistrare se utilizeaza din cel putin doua motive:

este mult mai comod pentru intermediari sa inregistreze titlurile pe numele lor deoarece ele pot fi transferate intre partile implicate in tranzactie cu mai multa usurinta si rapiditate

siguranta – daca brokerii ar trebui sa pastreze titlurile in forma fizica, ar exista posibilitatea pierderii, furtului sau distrugerii, insa inregistrarea electronica inlatura aparitia acestor evenimente. Siguranta vizeaza si derularea tranzactiilor deoarece nu exista incertitudinea livrarii fizice a titlurilor de catre participantii la operatiunile de vanzare/cumparare.


Indiferent de tipul actiunii, prezinta importanta modul de exprimare a valorii unei actiuni prin:

valoare nominala reprezinta o fractiune din capitalul social al firmei emitente; aceasta valoare este inscrisa in mod obligatoriu pe actiune (in cazul actiunilor materializate) sau in Registrul Actiunilor (la rubrica “valoare nominala”) in cazul actiunilor dematerializate. Marimea capitalului social al societatii respective rezulta prin multiplicarea valorii nominale cu numarul actiunilor emise de societate. In tara noastra se cere drept conditie ca VN sa fie mai mare de 0.10 lei/actiune.


valoare intrinseca este o valoare teoretica determinata la nivelul societatii in raport cu care trebuie apreciat nivelul valorii de piata a titlurilor. O modalitate de estimare a valorii intrinseci este determinarea valorii contabile ca raport intre activul net al societatii (capitalul sau propriu) si numarul actiunilor aflate in circulatie.

Nu este o valoare de tranzactionare a actiunilor, dar prezinta o deosebita importanta pentru actionari deoarece in cazul lichidarii societatii emitente, actionarul are dreptul sa primeasca pentru fiecare actiune detinuta, valoarea sa intrinseca.

In cazul in care valoarea contabila este mai mica decat valoarea de piata a titlurilor se considera ca titlurile sunt supraevaluate, ceea ce poate constitui un semnal de vanzare (poate avea loc o scadere a cursului). In caz contrar, semnalul poate fi de cumparare (apreciindu-se o crestere in viitor a cursului) deoarece piata trebuie sa evidentieze starea de echilibru si deci, valoarea de piata sa reflecte valoarea intrinseca.


valoarea (pretul) de emisiune este valoarea la care se vand actiunile in momentul emisiunii. In practica internationala, pretul de emisiune al unei actiuni poate fi mai mare, mai mic sau egal cu valoarea nominala, dar, de regula, acesta este mai mare decat valoarea nominala deoarece include si cheltuielile aferente emisiunii.


valoarea de piata este pretul de tranzactionare al unei actiuni pe o piata organizata de capital si exprima pretul negociat intre partile participante la tranzactia respectiva. Ea poate fi mai mare, mai mica sau egala cu valoarea nominala.



Pretul de piata este influentat de :

interesul fiecarui investitor in achizitionarea/pastrarea in portofoliu a unei anumite actiuni

factori diversi legati de activitatea si situatia financiara a emitentului (rentabilitatea plasamentului, lichiditatea actiunii, transparenta deciziilor la nivelul firmei emitente etc.)

factori de conjunctura ce caracterizeaza piata de capital la un moment dat.


valoarea de randament are la baza comparatia intre fructificarea investirii in actiuni (prin dividendul incasat) cu fructificarea aferenta efectuarii unui plasament pe piata monetara.



Analiza actiunilor


Operatorii pe piata de capital, in adoptarea deciziei lor privind vanzarea/cumpararea de valori mobiliare, trebuie sa isi formeze o opinie despre felul in care va evolua piata, respectiv valoarea mobiliara avuta in vedere. De aceea, ei procedeaza la realizarea unei evaluari fundamentale insotita de o evaluare grafica.

Analiza fundamentala vizeaza in principal explicarea miscarii cursurilor pe termen mediu si lung, atat la nivelul actiunilor individuale (respectiv al firmei emitente), cat si la nivelul pietei actiunilor (respectiv al vietii economice).


EVALUAREA FUNDAMENTALA


Se bazeaza pe o relatie directa de tip cauza – efect intre valoarea economica a unui activ si evolutia pretului sau de piata.

Presupune calculul unor indicatori, cum ar fi:


randamentul unei actiuni = este privit ca un randament direct obtinut de posesorul actiunii ca urmare a distribuirii de dividende de catre societatea emitenta, dar si ca un randament indirect obtinut datorita evolutiei favorabile a cursului de piata al actiunii achizitionate.



D         = dividendul repartizat actionarilor

C1        = curs curent actiune (la revanzare)

Co        = curs initial actiune (la achizitie)




rata de distribuire a dividendelor = reprezinta raportul intre dividendele nete repartizate actionarilor si profitul net obtinut de societatea emitenta.



Dn       = dividende nete (dupa plata impozitului pe dividende)

Pn        = profit net (dupa plata impozitului pe profit)


In functie de politica adoptata de societatea emitenta, profitul net poate fi impartit intre remunerarea actionarilor (sub forma de dividende) sau autofinantare (acoperirea nevoilor proprii ale societatii).

Daca se urmareste mentinerea sau sporirea interesului actionarilor pentru actiunile firmei respective, atunci rata de distribuire a dividendelor va tinde catre 100%, in timp ce o politica de reinvestire a profitului in vederea dezvoltarii societatii determina o rata de distribuire a dividendelor care tinde catre 0.

O situatie mai rar intalnita este cea in care rata de distribuire a dividendelor este mai mare de 100%, caz in care pentru acoperirea dividendelor distribuite peste valoarea profitului obtinut, societatea apeleaza la rezerve constituite anterior.


profitul pe actiune = nu reprezinta pentru posesorul actiunii un flux financiar real, ci exprima doar o activitate rentabila a societatii respective in urma careia cheltuielile au fost acoperite din venituri, societatii ramanandu-i si un surplus financiar.


Pn        = profit net

N         = numarul actiunilor existente in circulatie (emise, vandute si nerascumparate)


dividendul pe actiune = exprima venitul obtinut de fiecare posesor de actiune ca urmare a investitiei realizata in societatea respectiva, fiind un flux financiar real.


Pnr      = profit net repartizat sub forma de dividende

N         = numarul actiunilor existente in circulatie


In cazul in care societatea distribuie dividende crescute, actionarii vor fi multumiti, dar aceasta inseamna o reducere a sumelor oprite pentru autofinantare. Ca urmare, societatea nu va avea in viitor resurse de crestere a activitatii, ceea ce va duce la o diminuare a dividendelor repartizate. In caz contrar, o repartizare a profitului in favoarea autofinantarii determina nemultumirea actionarilor, pe de o parte, si o sporire a activitatii societatii, pe de alta parte, posibilitatea cresterii profiturilor in viitor si, deci, in final cresterea dividendelor repartizate actionarilor.

In functie de interesele urmarite, investitorii vor alege acele actiuni care sa raspunda cat mai bine asteptarilor viitoare (dividende ridicate pe termen scurt sau plasamente cu fructificare pe termen lung).


P/E (price / earning ratio) = raportul pret - castig (coeficient de multiplicare a capitalului, coeficient PER) prin care se exprima anticiparile zilnice ale pietei cu privire la un titlu.



C         = cursul bursier mediu zilnic al actiunii

PPA     = profitul net pe actiune


PER permite evaluarea unei societati in raport cu piata, nivelul sau putand fi mai crescut sau mai scazut in functie de perspectivele de crestere ale societatii, de riscul actiunii respective in comparatie cu alte societati care pot apartine chiar aceluiasi sector de activitate.

O alta modalitate de abordare a PER are in vedere numarul de ani necesar pentru ca valoarea de piata a companiei sa fie egalata de castigurile acesteia sau ce pret ar trebui sa platesca un investitor pentru o actiune pentru a obtine o unitate monetara din profiturile societatii emitente.

Pe parcursul anului calendaristic, PER se modifica numai in functie de evolutia cursului bursier (PPA are stabilitate in timp si se modifica o singura data pe an, la raportarea rezultatelor financiare ale exercitiului). Intre evolutia indicatorului si evolutia cursului bursier al titlurilor exisa o relatie de dependenta directa. Profitul net al emitentului luat in considerare la calculul PER poate fi cel aferent exercitiului financiar incheiat sau poate fi un profit net estimat pentru urmatorul exercitiu financiar.

Gestionarii de portofolii sunt interesati in detinerea de actiuni cu un PER ridicat deoarece la acelasi nivel al PPA, nivelul PER va fi determinat de un curs bursier in crestere. Dar, la cumpararea de actiuni, investitorii sunt interesati de acele titluri care au un PER scazut. Acesta poate fi rezultatul unui curs bursier scazut (cu posibilitati ulterioare de crestere) sau a unui PPA ridicat.

Dezavantajul indicatorului este ca el nu se poate calcula pentru acele companii care inregistreaza pierderi din derularea activitatii, iar in cazul in care evolutia castigurilor companiei prezinta volatilitate ridicata, valoarea companiei va fi distorsionata, indicatorul PER pierzandu-si astfel relevanta.


P / BV (price on book value) = raportul pret – valoare contabila



C         = cursul bursier mediu zilnic al actiunii

Vctb    = valoare contabila (capitaluri proprii)


Indicatorul arata care este multiplul fata de valoarea patrimoniului net pe care investitorii sunt dispusi sa il plateasca, evolutia sa fiind corelata in mod direct cu evolutia cursului de piata al titlului.

Raportul depinde in general de eficienta companiei respective (un P/BV mare se inregistreaza de obicei la societatile considerate a avea o eficienta ridicata a activitatii), de domeniul in care isi desfasoara activitatea, de orizontul investitional al participantilor. Se considera ca piata ofera semnal de cumparare pentru o actiune in cazul in care valoarea P/BV este subunitara.

Acest indicator poate fi utilizat atunci cand nu se poate calcula PER avantajul fiind ca valoarea contabila prezinta un grad ridicat de stabilitate comparativ cu profitul pe actiune. Dezavantajul sau ar fi ca valoarea contabila nu reflecta valoarea societatii data de activele necorporale (fond de comert, licente, brevete, capital uman etc.).


valoarea actualizata a unei actiuni pe baza fluxurilor financiare viitoare asteptate (a dividendelor preconizate a fi platite de catre societate).





V         = valoarea unei actiuni

Di         = dividendul in anul “i’; i = anul (1,2, . ,

k          = rata de rentabilitate ceruta de actionari (de piata) sau costul capitalului pentru societate sau cost de oportunitate pentru investitori este un coeficient de actualizare care tine seama de rata curenta a dobanzii de piata si de riscul asociat investitiei.

Aceasta metoda de determinare a valorii unei actiuni ia in considerare, teoretic, intreaga durata de existenta a activului la care se refera. Ea reflecta specificul activelor financiare si anume ca ele reprezinta plasamente pe termen lung care urmeaza sa aduca venituri periodice investitorilor.


Literatura de specialitate prezinta o serie de modele prin care se poate calcula valoarea teoretica actuala  a unei actiuni pornind de la dividendele preconizate a fi distribuite in viitor. Intre aceste modele se remarca cele ale autorilor Wiliam Sharpe si Gordon Alexander.


Modelul de crestere constanta


Se defineste “g”          = rata de crestere a dividendului este un coeficient care reflecta performanta asteptata a actiunii prin prisma profitului anual obtinut de societate; in cazul in care societatea are un potential de crestere constant si o politica de repartizare a dividendelor in mod regulat, se poate considera ca pe termen mediu rata de crestere a dividendelor va fi egala cu rata de crestere a PPA.


Rata de crestere a dividendului este constanta im fiecare an → dividendele cresc constant in timp cu rata “g”:

D0 = dividendul anului anterior (ultimul dividend platit)

D1 = D0 (1+g)

D2 = D1 (1+g) = D0 (1+g)2

..

Dn = D0 (1+g)n




K > g → conform proprietatilor seriilor infinite de numere:




Daca valoarea actiunii se considera a fi data de cursul bursier (C):



Modelul de crestere zero



Rata de crestere a dividendului este zero (g = 0) → dividendele sunt constante in timp:


D0 = D1 = D2 =



K > 0 → conform proprietatilor seriilor infinite de numere:


Daca valoarea actiunii se considera a fi data de cursul bursier (C):




In cazul unei investitii efectuata pe o perioada limitata de timp, determinarea valorii actuale presupune luarea in considerare pe langa dividendele preconizate pentru perioada considerata si a pretului de vanzare previzionat pentru titlul respectiv.

Utilizand modelele de evaluare, se ajunge la relatia care reflecta faptul ca valoarea actualizata a actiunii pentru care investitia este limitata in timp (care ia in considerare dividendele asteptate si pretul de vanzare estimat) este aceeasi cu a actiunii pentru care investitia este pe termen nelimitat (care ia in considerare numai dividendele asteptate in viitor).


Evaluarea fundamentala poate fi utilizata nu numai la luarea deciziei de a achizitiona un titlu, ci si in situatia in care se decide vanzarea unui titlu din portofoliu.

Astfel, in cazul in care scopul pentru care titlul a fost initial achizitionat nu mai este relevant, se poate lua decizia de renuntare la titlul respectiv:

modificarea asteptarilor initiale privind o companie vizata (scaderea probabilitatii de atingere a nivelurilor preconizate pentru anumiti indicatori financiari)

supraevaluarea nejustificata de performantele financiare a pretului unei actiuni

supraevaluarea pretului unei actiuni comparativ cu media pietei inregistrata de alte societati activand in acelasi domeniu

EVALUAREA GRAFICA (tehnica, chartista)

Se bazeaza pe premiza potrivit careia evolutia preturilor valorilor mobiliare urmeaza scheme constante. Chartistii concep grafice privind evolutia preturilor si incearca sa gaseasca modele care se repeta. Ei elimina cauzele si analizeaza doar efectul acestora in evolutia preturilor. Incep cu un grafic elementar care are ca subiect pretul de deschidere, pretul maxim si minim, pretul de inchidere al unei tranzactii.

Se considera ca studierea evolutiei pietei in trecut ofera suficiente date pentru formarea unei imagini despre evolutia viitoare a preturilor.

Ipoteza de la care pleaca analiza grafica este cea potrivit careia variatia de curs pe piata bursiera are caracter ciclic astfel incat o tendinta crescatoare este urmata de una descrescatoare si invers.


Analizei tehnice trebuie sa i se acorde atentia cuvenita deoarece:

graficele indica o evolutie precisa a preturilor intr-o anumita perioada de timp

din studiul graficelor, se poate face o imagine fidela despre volatilitatea (sensibilitatea) pietei, element foarte important in evaluarea riscului unei tranzactii cu valori mobiliare

graficele sunt instrumente foarte utile si celor care fac analiza fundamentala. Graficele care descriu evolutia preturilor pe perioade lungi de timp permit fundamentalistilor sa izoleze rapid perioadele in care s-au inregistrat miscari semnificative ale preturilor. In determinarea elementelor fundamentale sau a evenimentelor specifice perioadelor respective, fundamentalistii pot identifica modul in care factorii de mai sus au influentat evolutia preturilor. Aceste informatii pot fi folosite apoi in construirea unor modele de comportare a preturilor.

graficele pot fi folosite ca instrumente de management financiar, ele ajutand la stabilirea punctelor limita si stop

graficele reflecta comportamentul pietei, comportament care poate fi subiectul unor repetari in viitor


Analiza tehnica urmareste identificarea trendurilor pe termen mediu si lung, dar si identificarea oportunitatilor de speculatie pe termen scurt, uneori chiar si in decursul unei singure sedinte de tranzactionare (speculatii “intraday”).


Analiza tehnica are ca obiective:

proiectarea in viitor a comportamentului trecut si actual al cursului titlurilor

cercetarea si urmarirea miscarilor ciclice ale pietei

urmarirea tendintei actuale pentru a stabili cand o variatie de pret va indica un punct de intoarcere.


Exista 3 premise care stau la baza analizei tehnice :

piata este influentata de orice un tehnician tine cont in analiza sa de faptul ca pretul de piata poate fi influentat de factori diversi, modificarea pretului trebuind sa reflecte schimbari ale raportului cerere/oferta.

preturile se misca in trend conceptul de trend este esential in analiza tehnica deoarece scopul pentru care se construieste un grafic avand la baza pretul actiunii este de a determina din timp trendul in care acesta se misca pentru a tranzactiona in directia trendului (probabilitatea ca un trend in miscare sa continue este mai mare decat probabilitatea de modificare a trendului respectiv).



istoria se repeta  « viitorul este o repetare a trecutului »


Utilizarea analizei tehnice necesita determinarea tendintelor si trasarea graficelor.

Pentru o mai buna surprindere a tendintelor si identificarea semnalelor de vanzare/cumparare, se traseaza doua drepte (linii) de tendinta:

dreapta suport obtinuta prin unirea a doua puncte reprezentand cel mai scazut nivel de curs

dreapta de rezistenta care se obtine prin unirea punctelor indicand cel mai ridicat nivel al cursului

Cele doua linii de tendinta formeaza un tunel in interiorul caruia titlurile evolueaza liber.


In cadrul analizei tehnice deosebit de important este conceptul de trend avand in vedere faptul ca scopul final al analizarii graficelor este identificarea trendului in miscarea preturilor. Astfel, la modul general, trendul poate fi definit ca directie de miscare a pietei, cu minimele si maximele implicate de aceasta miscare. Un trend ascendent este format dintr-o succesiune de maxime si minime mai mari, un trend descendent este determinat de maxime si minime mai mici, in timp ce o miscare fara trend presupune maxime si minime orizontale. Ca durata, fiecare trend devine componenta a unui trend urmator mai mare.

O caracteristica ce trebuie studiata cu atentie este gradul relativ de inclinare a trendului. In general, cele mai importante linii de trend tind sa aproximeze un unghi de 45s. Daca o linie de trend este prea abrupta, aceasta indica de obicei faptul ca pretul avanseaza prea rapid si ca ritmul nu va putea fi sustinut. Daca un trend se apropie prea mult de orizontala, poate indica faptul ca trendul este prea slab si nu poate dura. Strapungerea liniei de trend semnalizeaza o importanta schimbare a trendului.


O tehnica de analiza a miscarii de ansamblu a pietei pleaca de la teoria formulata de Charles Dow (in anii `30) si cunoscuta sub denumirea de Valurile lui Elliot. Conform acesteia, piata evolueaza ca valurile unui ocean, cu 3 faze: formare, crestere, retragere. Valurile lui Elliot se descompun in diferite cicluri suprapuse, un ciclu complet incluzand alternanta a doua perioade: una de urcare si alta de coborare, el fiind format din opt miscari principale.

Principiile care stau la baza teoriei lui Charles Dow sunt :

piata tine cont de toate → pietele reflecta orice factor cunoscut care influenteaza cererea si oferta (desi pietele nu pot anticipa diverse evenimente – cutremure, inundatii, dezastre naturale, ele tin rapid cont de ele si asimileaza aproape instantaneu efectele lor in miscarea preturilor)

piata are trei trenduri → primar, secundar si minor (comparate cu fluxul marin, valurile si undele marine)

marile tendinte sunt compuse din trei faze → trendurile majore (primare) cuprind faza de acumulare, faza de participare publica si faza de distribuire (faza de acumulare reprezinta perioada de cumparare de catre cei mai agili investitori; faza de participare publica apare atunci cand preturile incep sa creasca rapid si reprezinta perioada in care majoritatea investitorilor care urmaresc trendul incep sa participe la tranzactii pe piata; faza de distribuire are loc atunci cand piata inregistreaza un avant deosebit fiind influentata de stirile din mass – media, de noutatile economice publicate; in aceasta faza volumul speculatiilor si participarea publica cresc, iar investitorii agili incep sa „distribuie” inainte ca oricine altcineva sa inceapa sa vanda)

indicii trebuie sa confirme reciproc → indicii creati de Dow – indicele industrial si indicele feroviar, trebuie sa furnizeze acelasi semnal cu piata in ansamblul ei

volumul trebuie sa confirme trendul → Dow considera volumul ca indicator secundar al pietei, dar avand importanta in confirmarea trenurilor. Astfel, intr-un trend major ascendent, volumul va creste pe masura ce preturile cresc si va scadea pe masura ce preturile scad (relatie direct proportionala), iar intr-un trend major descendent, volumul ar trebui sa creasca pe masura ce preturile scad si ar trebui sa scada pe masura cepreturile cresc (relatie invers proportionala)

un trend se presupune ca este in desfasurare pana cand da semnale puternice ca s-a inversat → trebuie facuta diferenta intre o corectie de tip secundar in cadrul unui trend existent si prima parte a unei inversari de trend


Tipuri de grafice


grafice bara = sunt cele mai obisnuite tipuri de grafice ale evolutiei preturilor. In aceste grafice, evolutia pretului din fiecare zi este reprezentata de o linie verticala care este incadrata de cel mai mare si cel mai mic pret al zilei respective. Valoarea pretului de inchidere din acea zi este reprezentata de o mica linie orizontala.

Aceste grafice cu evolutia zilnica a preturilor sunt foarte utile pentru luarea unor decizii de tranzactionare, iar daca sunt proiectate pe o perioada de timp mai indelungata ele dezvaluie o perspectiva extrem de importanta. Aceste grafice pe perioade mai lungi (saptamani, luni etc.) sunt asemanatoare celor zilnice, fiecare bara verticala reprezentand limitele de evolutie a pretului in perioada respectiva.


grafice ale preturilor de inchidere = se bazeaza pe valorile preturilor de inchidere, facandu-se abstractie de valorile minime si maxime ale preturilor. Unii analisti prefera acest tip de grafic deoarece ei considera ca ele ofera o imagine mai clara si mai simpla a evolutiei pietei, includerea valorilor maxime si minime doar complicand modul de prezentare a graficului.


Configuratii grafice (formatiuni grafice)


Configuratiile grafice reprezinta anumite forme, modele geometrice pe grafic. Ele au o valoare predictiva. In interpretarea configuratiilor grafice pentru care exista incertirudine privind evolutia viitoare a cursului, o importanta deosebita o prezinta volumul de tranzactionare.

In abordarea configuratiilor grafice trebuie sa se tina seama de urmatoarele aspecte:

existenta unui trend anterior poate constitui o premisa pentru schimbarea trendului actual

inversarea evolutiei unui titlu este semnalizata de depasirea (“spargerea”) unei linii importante de trend

intre dimensiunea trendului si amplitudinea miscarii viitoare a cursului este o relatie direct proportionala (cu cat trendul este mai mare, cu atat miscarea ce va urma va fi mai ampla)

formatiunile de maxim (top) prezinta de obicei o durata mai mica si o volatilitate mai ridicata comparativ cu formatiunile de minim (bottom)

amplitudinea variatiilor de pret este mai scazuta in cazul formatiunilor de minim care se formeaza intr-o perioada mai mare de timp

in perioadele de crestere a pietei, volumul de tranzactii este de obicei mai mare


Exista doua categorii principale de configuratii grafice: cele de schimbare si cele de continuare a trendului. Printre cele mai utilizate configuratii grafice se numara:


configuratia in M  (top) = indica sfarsitul probabil al unui trend crescator, anuntand semnalul de vanzare. Un top dublu este un indicator puternic al faptului ca trendul ascendent a luat sfarsit.


configuratia in W (bottom) = semnalizeaza sfarsitul probabil al unui trend descrescator, indicand semnal de cumparare. Un bottom dublu va fi considerat un indicator puternic al faptului ca trendul descendent a luat sfarsit. Aceasta configuratie presupune studierea cursului pe o perioada de 4-5 saptamani, amplitudinea modificarilor de curs fiind de aproximativ 20%.


configuratia cap si umeri (top) = se formeaza pe parcursul unei perioade de 2-3 luni si indica adesea o inversare majora a unui trend ascendent. Acest model implica 4 faze: formatiunea pe umarul stang, cap, umar drept si depasirea liniei gatului. O data linia gatului depasita se considera ca a inceput trendul descrescator. Volumul maxim al tranzactiilor se inregistreaza la formarea capului graficului.

In cazul in care cursul scade cu 2-3% sub linia umerilor, aceasta scadere constituie semnal de vanzare deoarece va urma o perioada de scadere a cursului de 2-3 luni.


configuratia cap si umeri inversata (bottom) = indica, de asemenea, probabilitatea unei inversari majore, dar dintr-un trend descendent intr-unul ascendent. Pune in evidenta semnalul de cumparare.


configuratia in triunghi = presupune o analiza a cursurilor pe o perioada de minim 6 luni pe parcursul careia se inregistreaza cresteri/scaderi de curs. La formarea unghiului triunghiului, pe piata nu s-a conturat o tendinta clara de evolutie a cursului. Aceasta tendinta va depinde de valorile pe care cursul le va inregistra imediat dupa formarea varfului triunghiului.

Daca valorile inregistrate sunt in crestere, semnalul este de cumparare deoarece urmeaza o tendinta crescatoare, iar daca valorile cursului sunt situate sub cele care au determinat formarea varfului triunghiului, semnalul este de vanzare deoarece se prevede o tendinta descrescatoare.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }