Bugetul de trezorerie

BUGETUL DE TREZORERIE

Prin bugetul de trezorerie se realizeaza o sinteza a resurselor proprii grupate in functie de provenienta, precum si destinatia resurselor pe principalele activitati care genereaza cheltuieli si plati, asigurandu-se un echilibru necesar desfasurarii normale a activitatilor.

Angajarea acestor disponibilitati in acoperirea necesarului de resurse pe perioada curenta ar presupune concomitent prevederea unor cresteri fata de inceputul perioadei a altor elemente de mijloace circulante (stocuri si alte active) sau plata unor obligatii existente la inceputul perioadei. Astfel de modificari in structura mijloacelor circulante, fara modificarea volumului total al acestora, nu influenteaza excedentul sau deficitul de resurse pe perioada curenta, din care cauza nu sunt reflectate nici in modelul de buget.

In acest buget se cuprind urmatorii indicatori:

    resurse financiare proprii concretizate in disponibilitatile de resurse la inceputul perioadei   (fond de dezvoltare, rezerve, alte fonduri) si resursele proprii ale perioadei curente (venituri din exploatare, venituri financiare, venituri exceptionale, alte resurse);

    necesarul de resurse totale pentru finantarea cheltuielilor de exploatare (inclusiv amortizarile) a cheltuielilor financiare, a cheltuielilor exceptionale, rambursare de credite, finantarea imobilizarilor corporale si necorporale, majorarea rezervelor, impozit pe profit, varsaminte la buget, etc.;

Principala tinta a politicii de trezorerie o constituie stapanirea fluxurilor financiare, sincronizarea incasarilor cu platile, pentru asigurarea in permanenta a  capacitatii de plata a intreprinderii. Neatingerea in conditiile acceptabile a acestei tinte poate duce la revizuirea ansamblului bugetelor anuale si, cel mai adesea, a politicii creditelor pentru clienti, ritmului de investitii.

Datele utilizate in previziunea trezoreriei sunt date statistice privind perioadele anterioare, a caror utilizare se face bineinteles in scopul aprecierii ritmului transformarii cheltuielilor si veniturilor in fluxuri de trezorerie.

Functiunea bugetului de trezorerie o constituie previziunea incasarilor si platilor, pornind de la planificarea cheltuielilor, din care sunt excluse cele neplatibile (cum ar fi amortizarile si provizioanele calculate) si de la planificarea veniturilor din care sunt excluse cele neincasabile (respectiv productia stocata, vanzarile pe credit etc.). Acesta urmareste asigurarea permanenta a capacitatii de plata a intreprinderii, prin sincronizarea incasarilor cu platile. Nerealizarea acestui obiectiv, in conditii acceptabile, determina modificari in ansamblul bugetelor anuale, in ritmul investitiilor, politica creditelor - clienti etc.

Elaborarea bugetului de trezorerie este etapa finala a procesului de bugetare a intreprinderii, astfel ca, trezoreria va fi rezultanta previziunilor celorlalte bugete: al vanzarilor, al aprovizionarilor, al cheltuielilor de personal, al investitiilor, al administratiei. In acelasi timp, echilibrul dintre incasari si plati este obligatoriu si determina ajustari necesare in prevederile celorlalte bugete.

Elaborarea bugetului de trezorerie, prin metoda ,,incasari - plati', presupune doua faze mai importante si anume:

previziunea incasarilor si platilor;

determinarea si acoperirea soldurilor de trezorerie rezultate din compararea incasarilor cu platile.

Schema de realizare a bugetului de trezorerie

Cele patru mari categorii in care pot fi grupate fluxurile de incasari si plati sunt:

a) fluxuri de exploatare generate de operatiunile curente: incasarile din activitatea de exploatare si platile pentru activitatea de exploatare (cumparari de materii prime si materiale, impozite si taxe, cheltuieli salariale si alte cheltuieli de exploatare);

b) fluxuri de trezorerie in afara exploatarii, care includ incasarile si platile nelegate direct de activitatea de exploatare.

c) fluxuri pur financiare, legate de operatiile privind imprumuturile intreprinderii pe termen lung si aportul actionarilor sau asociatilor la cresterea capitalului social;

d) fluxuri de investire si dezinvestire, ce cuprind incasarile din vanzarea activelor imobilizate si platile pentru achizitionarea activelor fixe sau cumpararea titlurilor financiare.

Aceste fluxuri modifica zilnic nivelul conturilor bancare ale intreprinderii antrenand o serie de decizii referitoare la trezorerie sa. Preocuparea permanenta a responsabilului de trezoreria intreprinderii trebuie sa o constituie acoperirea soldurilor de trezorerie. Aceasta este a doua faza a realizarii bugetului de trezorerie si vizeaza acoperirea prin credite pe termen scurt a deficitului de trezorerie sau plasarea excedentului de trezorerie.

Orizontul de previziune al trezoreriei difera, in functie de scadentele incasarilor si platilor intreprinderii cat si de interesele acesteia. O previziune realista a trezoreriei presupune intocmirea unui buget anual cu defalcare pe luni si cu o detaliere pe saptamani pentru primele trei luni ale anului. Aceasta previziune va fi actualizata in permanenta in cursul anului si detaliata in functie de necesitatile intreprinderii.

Bugetul de trezorerie se elaboreaza pe baza a trei documente de evidenta si previziune, respectiv: bilantul exercitiului incheiat, care reprezinta bilantul de deschidere al perioadei de previziune, contul de rezultate previzional si bilantul previzional. Trezoreria va fi determinata de fluxurile financiare ale perioadei de previziune (veniturile si cheltuielile din contul de rezultate) si de modificarea soldurilor creantelor si datoriilor de la inceputul si sfarsitul perioadei (bilantul de deschidere si bilantul previzional).

Realizarea tabloului de trezorerie prin metoda directa - conform acestei metode se opereaza cu incasari si plati brute in numerar.

Tabloul de lucru cuprinde, in prima parte, conturile din balanta de la sfarsitul exercitiului precedent dupa inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli si conturile din balanta de la sfarsitul exercitiului curent inainte de inchiderea conturilor de venituri si cheltuieli. Variatia soldului final al fiecarui cont intre cele doua balante de verificare se regaseste, prin intermediul unor inregistrari de tip debit/credit, in partea a doua a tabloului de lucru, tabloul intermediar de trezorerie.

Un tablou al fluxului de numerar se prezinta astfel:

Se poate observa caracterul operativ al acestui document, fapt reflectat de defalcarea sumelor pe trimestre. Variatia trezoreriei nu este structurata pe tipuri de activitati: de exploatare, de investitii si financiara. Cresterile de capital, cresterea imprumuturilor, a activelor fixe si financiare sunt prezentate impreuna cu cresterea capitalului de lucru, situatie care creeaza confuzie pentru utilizator.

Se insista pe categoria de "capital de lucru", cunoscuta in Romania ca "fond de rulment".

Disponibilul la inceputul perioadei cuprinde, pe langa sumele din casierie si din conturile curente la banci, acreditive si titluri de plasament. Nu este specificat nici un criteriu de lichiditate a titlurilor de plasament, iar in ceea ce priveste acreditivele, sumele respective nu sunt disponibile la cerere.

Cele doua aspecte relevante ale utilitatii tabloului de trezorerie sunt analiza trezoreriei din activitatea de exploatare si gradul de acoperire a dividendelor si dobanzilor cu fluxuri de trezorerie nete de impozit pe profit.

Tabloul de trezorerie vine in completarea bilantului situatiei patrimoniului si se asociaza contului de rezultat explicand variatia de trezorerie, pornind de la rezultatul descris si analizat prin contul de rezultat. Pornind de la rezultatul exercitiului corectat cu variatia stocurilor, creantelor si angajamentelor care nu au imbracat inca forma de incasari si plati se defineste si explica fluxul net de trezorerie sau cash-flow-ul intreprinderii. De asemenea, prin intermediul raportului dintre investitie (utilizare) si finantarea de capital se exprima incidenta sa asupra activitatii de trezorerie.

Decizia financiara. Analiza diagnostic privind trezoreria intreprinderii

Economia de piata, bazandu-se pe o concurenta in continua crestere, impune ca resursele materiale, umane si financiare sa fie alocate si utilizate rational, astfel ca pregatirea si realizarea deciziilor in acest scop prezinta o insemnatate deosebita.

Decizia financiara este o hotarare, un proces rational de alegere a unei linii de actiune, ce se ia pe baza de analiza si informatii multiple, vizand activitatile cu efecte directe asupra capitalului.

Deciziile financiare implica alegerea unei variante sau solutii din mai multe posibile. Deciziile financiare pot fi: curente sau operative; strategice sau de perspectiva.

Deciziile financiare operative sau legate de activitatea curenta a intreprinderii si au caracter repetat, generat de continuitatea operatiilor si fenomenelor pe care le regleaza. Asemenea decizii intra in competenta cadrelor cu anumite functii de raspundere (sef de serviciu, de birou si economist!)

Deciziile financiare strategice au la baza o cercetare ampla si informatii bogate interne si externe. Aceste decizii intra in competenta organelor de conducere ale intreprinderii.

Analiza fluxurilor financiare, constituie un proces evolutiv, care se parcurge treapta cu treapta. Baza de pornire in ceea ce priveste analiza fluxurilor de trezorerie o reprezinta tabloul "utilizari-resurse" prin informatia furnizata prin variatia trezoreriei.

Aceasta informatie fiind considerata a fi condensata pasul urmator il constituie analiza componentelor, precum si a cauzelor variatiei trezoreriei, scop in care se recurge la utilizarea tabloului "specializat", denumit tabloul fluxurilor de trezorerie[1].

Urmatoarele argumente, vin sa sustina necesitatea utilizarii tabloului fluxurilor de trezorerie: trezoreria reprezentand unul dintre principali indicator! utilizati in analiza financiara pe termen scurt (masura a solvabilitatii), cat si pe termen lung (masura a nevoilor de finantare). in acelasi timp, trezoreria are o insemnatate vitala pentru intreprindere, prin dimensiunea cat si prin semnul sau (pozitiv sau negativ) deoarece permite caracterizarea situatiei in care se afla aceasta (sanatatea financiara, vulnerabilitate, faliment etc.);[2]

Din multitudinea tablourilor de flux, tabloul explicativ al variatiei trezoreriei pare a castiga in ultimii ani un loc si un rol primordial. Practica acestui tablou isi are originea in S.U.A. Fiind puternic influentat de piata financiara, contabilitatea financiara anglo-saxona este mult mai receptiva la cerintele investitorilor (detinatorilor de titluri de creante), decat la cele solicitate de alti utilizatori.

Analiza financiara pe baza tabloului fluxurilor de trezorerie devine mai concludenta, daca, se procedeaza la separarea fluxurilor financiare pe tipuri de activitati (activitatea de exploatare si activitatea de investitii) si respectiv, pe modalitati de finantare (autofinantare si in datorare). Astfel, analiza prin fluxuri de trezorerie ofera o viziune mai dinamica, analistii concentrandu-si atentia asupra indicatorului excedentul de trezorerie din exploatare (ETE).

Excedentul de trezorerie din exploatare, reprezinta surplusul de trezorerie degajat efectiv din activitatea de exploatare si are rolul de a masura, pe de o parte, capacitatea intreprinderii de a face fata nevoilor proprii de crestere, in sensul autofinantarii investitiilor, iar, pe de alta parte, de a raspunde in mod operativ scadentei de plata a datoriilor.

In ceea ce priveste modul de determinare a excedentului de trezorerie din exploatare, baza de pornire o constituie excedentul brut din exploatare (EBE), procedandu-se astfel:

lei

Cum variatia stocurilor, creantelor - clienti si a datoriilor catre furnizori genereaza variatia nevoii de fond de rulment (ANFR), atunci excedentul brut din exploatare, exprima fluxul real al trezoreriei din exploatare rezultat dupa acoperirea variatiei nevoii de fond de rulment, astfel:

EBE = ETE + ANFR respectiv ETE = EBE - ANFR

NFR = (Stocuri + Creante) - Obligatiuni pe termen scurt

Analiza deciziilor strategice adoptate de intreprindere, potrivit unei logici financiare si globale coerente, se bazeaza pe distinctia ce trebuie efectuata intre excedentul de trezorerie din exploatare (ETE) si excedentul de trezorerie global (ETG) si utilizarea fluxului de trezorerie disponibila (FTD).

Daca, excedentul de trezorerie din exploatare (ETE) este definit ca diferenta intre excedentul brut din exploatare si variatia nevoii de fond de rulment din exploatare (ANFRE), atunci excedentul de trezorerie global se va determina astfel:

ETG = EBG-NFR in care:

EBG = EBE ± Alte venituri sau cheltuieli de exploatare + Venituri financiare incasabile ± Alte venituri sau cheltuieli exceptional incasabile sau platibile (exclusiv cesiunile de imobilizari) ANFR = ANFRE ± ANFRAE

Modelul tabloului fluxului de trezorerie, din punct de vedere al modului de structurare al elementelor care il compun, se prezinta astfel: