QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Dreptul european al concurentei



Dreptul european al concurentei



Analiza conceptului de .

Semnificatia generica si specifica a concurentei.

Clasificarea - felurile concurentei:



a.  Concurenta ilicita (neloiala, interzisa sau abuziva);

b. Concurenta licita (loiala)

Domeniile deschise concurentei si domeniile interzise concurentei.


In sens generic prin concurenta sau competitie se intelege o intrecere intre cel putin 2 persoane fizice sau juridice, care trebuie sa desfasoare activitatii similare si sa aiba acelasi tel comun. Regulile impuse si acceptate in viata normala sau de toate zilele sunt transferate si in domeniul comercial/economic.

Concurenta in sens comercial si economic inseamna lupta dusa atat pe plan intern, cat si international, intre agentii economici pe de-o parte, intre acestia si comercianti sau numai intre comercianti in scopul realizari de profituri cat mai mari, ca urmare acaparari unor segmente tot mai largi de piata si in consecinta a sporiri volumului de afaceri. Elemente ce rezulta din definitie:

trebuie sa existe o confruntare intre subiectii care desfasoara activitati economice sau de comert;

intre acesti subiectii trebuie sa existe o tendinta comuna - obtinerea unor beneficii cat mai mari;

intre acestia trebuie sa existe o adversitate;

fiecare dintre operatori de pe piata trebuie sa urmareasca acapararea unor segmente cat mai mari de pe piata si implicit a clientelei.

Clasificarea concurentei:

I. concurenta: - licita (legala, normala, cinstita);

- ilicita (incorecta, nelegala).

In Legea 11/1991 in art 1 se precizeaza: Comerciantii sunt obligati sa-si desfasoare activitatea cu buna credinta, potrivit uzantelor cinstite, cu respectarea intereselor consumatorilor si a cerintelor concurentei loiale.

In Legea 21/1996 - legea concurentei, in art 1 se prevede: prezenta lege are drept scop protectia, mentinerea si stimularea concurentei si a unui mediu concurential, normal in vederea promovari intereselor consumatorilor.

Cele 2 reguli instituite in Legea 11 si Legea 21 au la baza prevederile constitutionale - art 134 Const.

In legatura cu concurenta loiala in UE exista si conceptul de concurenta eficace (eficienta).


II. concurenta - admisa;

- interzisa

In art 1 alin 4 din Legea 21/1996 se arata ca prezenta lege nu se aplica pietii munci si relatiilor de munca, la litera b - nu se aplica pietei monetare si pietei titlurilor de valoare. Concurenta mai este interzisa in relatiile dintre comerciantii si prepusul sau.

III. concurenta - abuziva.

Dreptul concurentei, ca ramura a sistemului de drept din Romania

Notiunea dreptului concurentei si teoriile cunoscute in doctrina.

Obiectul dreptului concurentei.

Principiile dreptului concurentei.

Delimitarea dreptului concurentei de alte ramuri de drept.

Dreptul european al concurentei ca ramura a dreptului a sistemului UE.

Pentru existenta unei ramuri de drept se cere a fi indeplinite conditiile:

sa existe un obiect de reglementare distinct si care sa aiba un impact social, politic sau economic;

sa existe suficiente reglementari juridice in domeniul respectiv care sunt deja elaborate si care sa fie adunate intr-o singura ramura de drept;

sa existe un cadru institutional format sau in curs de formare, care sa se ocupe de punerea in practica a ramuri juridice respective;

sa existe o doctrina si o jurisprudenta formata, adica o cauzistica pe care specialistii din acest domeniu sa o comenteze;

sa existe o finalitate economico-sociala a acestei ramuri de drept.

Cu privire la conceptul de concurenta:

aceasta ramura cuprinde atat dispozitiile al caror scop reprimarea concurentei neloiale, cat si pe cele care au ca obiect restrictiile concurentei (concurenta interzisa);

in sens restrans s-a sustinut in doctrina ca dreptul concurentei se reduce doar la normele care reglementeaza concurenta neloiala;

in afara de normele la care s-a facut referire inainte, dreptul concurentei cuprinde si normele cu privire la practicile anti-concurentiale, precum si pe cele de concurenta abuziva din domeniul comercial.

Potrivit acestor teorii, nu trebuie sa lipseasca nici normele referitoare la subiectii care participa la competitie si nici cele care privesc semnele distinctive, ce tin de proprietatea intelectuala (in leg cu tezele).

Prin dreptul concurentei se intelege ansamblul de reglementari destinate sa asigure in raporturile de piata interne si internationale, existenta si exercitiul normal al competitiei dintre agentii economici intre comercianti, in lupta pentru castigarea, extinderea si pastrarea clientelei.

Trasaturile dreptului concurentei:

este o ramura de drept specifica economiei, pt ca are o finalitate economica;

este o ramura de drept pluridisciplinara - preia importante institutii din dreptul public (dr administrativ, civil, penal);

este un drept interventionist - intervin normele, atunci cand concurenta nu se desfasoara la parametri normali.

Delimitarea dreptului concurentei de alte ramuri de drept:

dreptul concurentei are stranse legaturi cu dreptul civil - majoritatea practicilor restrictive sau abuzive de concurenta sunt rezolvate pe calea actiunilor civile;

cu dreptul penal;

cu dreptul comercial - relatii dintre comercianti, dintre comerciantii si consumatori si dintre comerciantii si prepusi lor;

dreptul consumatorului.

Principiile dreptului concurentei:

principiul liberei concurentei - art 134 Const - consta in libertatea fiecarui agent economic de a-si stabili strategia, momentul cand intra sau iese de pe piata, precum si mijloacele pe care le considera potrivite pt castigarea competitiei;

principiul etici concurentiale - art 1 din Legea 11 si art 2 din L 21/1996;

principiul eficacitatii - toate normele dreptului concurentei sunt subordonate exclusiv obiectivelor economice exercitate de operatorii de pe piata.

Raportul juridic de concurenta

Unele consideratii generale privind raportul juridic

Notiunea raportului juridic de concurenta

Subiectii raportului juridic de concurenta

Obiectul juridic al raportului de concurenta

Continutul raportului juridic de concurenta

Raporturile juridice sunt acele raporturi determinate de existenta relatiilor sociale din diferite domenii si care se formeaza pe baza normelor juridice in vigoare si in care participantii sau subiectii apar ca titulari de drepturi si obligati reciproce si a caror realizare este asigurata atat prin comportamentul acestora, cat si prin masuri juridice impuse.

Dpdv al concurentei trebuie avut in vedere relatiile ce se nasc si se dezvolta in activitatea economica si comerciala, care pot avea caracter public sau privat.

Dpdv al concurentei: acel rap prin care relatiile sociale patrimoniale sau nepatrimoniale din sfera economica a productiei, a distributiei sau a consumului de marfuri sau servicii sunt reglementate prin norme ce tin de dreptul concurentei si care cuprind drepturi si obligatii corelative ale subiectilor acestui raport.

In toate normele de drept concurential sunt reglementate relatiile sociale care privesc:

a) comportamentul celor care participa la concurenta;

b) modalitatile de desfasurare a concurentei;

c) relatiile care se nasc si se dezvolta in cazurile in care concurenta este neloiala sau abuziva.

Din definitie rezulta clasificarea raporturilor juridice de concurenta:

raport juridic de autoritate sau conformare - in cadrul activitati economice si comerciale, operatorii sunt obligati prin dispozitii imperative sa adopte o anumita conduita astfel incat sa nu restranga  sau sa impiedice ori sa nu denatureze a jocului normal a concurentei; acestor operatori li se impune sa desfasoare activitatea cu buna credinta;

raportul juridic este un raport de egalitate - potrivit acestei caracteristici: participantii de pe piata sunt egali in ceea ce priveste sansele de stat, precum si cele ce privesc alegerea mijloacelor necesare pt castigarea competitiei.

Subiectii raportului juridic de concurenta

In cadrul unui raport juridic trebuie sa existe cel putin 2 subiectii, care au drepturi si obligatii corelative, care trebuie sa-si desfasoare activitatea potrivit normelor aflate in vigoare. Pe piata nu pot participa orice persoane fizice sau juridice, pot participa doar cei ce indeplinesc conditiile prevazute de lege.

Categorii de subiectii

Statul reprezentat de autoritatile administrative, care sunt purtatoare . prerogativelor de putere: consiliul concurentei, camera de comert si industrie, registrul comertului, instantele judecatoresti. In Legea 21/1996 ca reprezentanti ai statului avem ca subiectii: organele centrale sau locale ale administratiei publice, in masura in care acestea prin deciziile emise sau reglementate adoptate internationale in operatiuni de piata, influentand astfel direct sau indirect concurenta;

Comerciantii individuale; societatile comerciale; asociatiile de societati comerciale - in art 7 din Codul comercial se prevede faptul ca, comercianti sunt aceia care fac acte de comert avand comertului ca o profesiune, se prevede ca sunt asimilati cu comercianti si meseriasii care prelucreaza materiale, intra pe piata si indeplinesc acte de comert. Din Legea 300/2004 sunt prevazute regulile de autorizare a persoanei fizice si a asociatiilor familiale (OUG 44/2008);

Subiecte de drept al concurentei si operatorii economici care actioneaza pe piata - Legea 425/2006 Cod consumului; societatile comerciale, regiile autonome si organizatiile cooperatiste;

Societatile comerciale - Legea 31/1990;

Regiile autonome si organizatiile cooperatiste


Continutul raportului juridic de concurenta

Drepturile operatoriilor de pe piata:

sa aiba acces pe piata (general, fundamental, libertatea trebuie sa existe fara limite);

egalitatea sanselor pentru concurenti;

libertatea de alegere a partenerilor de afaceri;

dreptul de a stabili in mod autonom strategia de preturi si de investitii;

libertatea producatorilor de bunuri de a alege sistemul de distributie al acestora;

libertatea de a se adresa, de a cere protectie si sprijin autoritatilor abilitate in cercetarea si investigarea practicilor interzise;

sa aiba un loc propriu pt fondul de comert;

drepturile de a folosi neingradit semnele distinctive stabilite pt produs proprii, obligatiile subiectilor raportului juridic de concurenta (de a respecta drepturile celorlalti; sa respecte regulile impuse pt desfasurarea unui comert licit; sa respecte regulile impuse de registrul comertului in ceea ce priveste inmatricularea si desfasurarea activitatilor pe piata).

In dr european al concurentei subiectii rap j sunt intreprinderile; in jurisprudenta Curti Europene de Justitie, intreprinderea poate fi o pers f sau j cu orice forma de organizare, capabila sa actioneze prin productia de bunuri, prin comert sau investitii pe piata interna si intr-un cadru concurential normal. Tot potrivit Curti Europene de Justitie, nu are relevanta, forma juridica prin care se desf activitatea acestor intreprinderi si nici modul de finantare, ori dac realizeaza sau nu profit.

Prin interpretarea dispozitiilor art 81 din Tratatul de constituire al comunitati europene, incheiat la 15 martie 1957 de la Roma, pot fi considerate intreprinderi, urmatoarele entitati:

un comerciant independent - pers f sau j care comercializeaza bunurile sau prestatiile sale;

intreprinderile publice - asa cum sunt prezentate in art 86 din Tratat;

organismele de stat cu economie centralizata, care desf activitati de import si de export;

statul sau orice organ de stat, care exercita o activitate asemanatoare unei intreprinderi;

asociatia profesionala in care asociatii sunt reciproc reprezentati si care formeaza o intreprindere, chiar fara personalitate juridica;

organizatiile contabile sau financiare si lucreaza ca o intreprindere.

Evolutia reglementarilor cu privire la concurenta in UE

Rom a incheiat in 1993 Acordul European prin care se instituie cooperarea in Rom si tarile din UE - L 20/1993.

In 1992 Tratatul de la Roma a fost modificat prin Tratatul de la Amsterdam.

Cadru normativ privind concurenta economica stabilit prin Tratatul de functionare a UE (Roma 1952)

In partea a III-a, titlul 7 (art 101-118) sunt prevazute norme privind concurenta, impozitarea si armonizarea legislatiilor.

In capitolul I sunt reguli de concurenta.

In sectiunea 1 de la art 101-106 sunt reguli aplicabile intreprinderilor.

In art 101, al 1 se prevede: sunt incompatibile cu piata interna si interzise acordurile dintre intreprinderi, toate deciziile asociatilor de intreprinderi si practicile concertate care, pot afecta ori au ca efect impiedicarea, limitarea sau distorsionarea concurentei pe piata interna si in special cele care:

la litera A fixeaza direct sau indirect preturile de vanzare-cumparare sau alte conditii comerciale;

la litera B limiteaza sau controleaza productia, pietele, dezvoltarea tehnologica si investitiile;

la litera C se impart pietele si sursele de aprovizionare;

la litera D se interzic cele prin care se aplica conditii ilegale la tranzactii de acelasi fel, incheiate cu alti parteneri comerciali, situandu-i pe primi intr-o pozitie defavorabila;

la litera E se conditioneaza incheierea contractelor de acceptarea de catre celelalte parti, a unei obligati suplimentare, care prin natura lor, nu au legatura cu obiectul contractului.

In art 101, al 2 se prevede: ca toate acordurile, deciziile sau practicile concertate, interzise de alin 1 sunt nule de drept.

In art 101, alin 3 sunt prevazute deciziile, acordurile si practicile concertate, care pot fi exceptate, de la interdictia aratata in alin 1, nu sunt sanctionate practicile, care desi interzise contribuie la ameliorarea distributiei/productiei de marfuri, ori la promovarea progresului tehnic; nu sunt sanctionate daca nu se elimina concurenta pe o piata substantiala a pietii interne.

In art 102, este reglementat abuzul de pozitie dominanta: este incompatibila cu piata comuna si se interzice orice abuz de pozitie dominanta a uneia sau mai multe intreprinderi pe piata interna, in ansamblu ei sau pe un segment al acesteia, in masura in care acest abuz afecteaza schimburile comerciale intre statele membre si care consta in:

litera A: impunerea in mod direct a preturilor de vanzare-cumparare sau a altor conditii comerciale;

litera B: limitarea productiei, a dezvoltari tehnologice si a pietei de desfacere;

litera C: aplicarea de conditii diferite la tranzactii incheiate cu alti parteneri;

litera D: conditioneaza incheierea de contracte, prin acceptarea de conditii, care nu au legatura cu contractele respective.

In capitolul 1 sunt prevazute dispozitii cu privire la dreptul comisiei europene si al UE de a emite regulamente si decizii cu forta obligatorie pt toate statele membre UE, in ceea ce priveste desfasurarea activitati concurentiale, investigarea si sanctionarea practicilor restrictive aratate in articolele 101 si 102.

Analiza practicilor restrictive prevazute in art 101 si 102 din Tratat. Din textele celor 2 articole, politicile concurentiale ale UE sunt directionate pe 4 domenii:

eliminarea acordurilor de restrictie a concurentei si a abuzurilor de pozitie dominanta;

controlul fuziunilor de intreprinderi;

liberalizarea sectoarelor economice sub forma de monopol;

monitorizarea subventiilor acordate de statele UE.

Potrivit dispozitiilor din art 101 alin 1, sunt interzise:

acordurile dintre intreprinderi;

deciziile asociatilor dintre intreprinderi;

practicile concertate.

Acordurile - in principiu acordurile care se incheie in scopul promovari/cresteri productiei, al cercetari sau al progresului tehnic nu sunt sanctionabile, dar daca potrivit dispozitiei din art 101 al 1, Comisia europeana este sesizata de o pers f sau j, care are un interes legitim, de catre partile ale unei intelegeri sau se sesizeaza din oficiu despre o incalcare a dispozitiilor respective, se vor aplica prevederile Regulamentului nr 1/2003. Intreprinderile sunt obligate sa stabileasca daca acordurile incheiate sunt susceptibile sa intre in sfera de aplicare ale art 101 al 1 sau daca sunt indeplinite conditiile de la art 101 al 3.

Acordurile interzise dintre intreprinderi poate sa aiba forma expresa sau tacita prin care cel putin 2 intreprinderi independente isi exprima, in mod direct si neviciat, acordul cu privire la cerere, oferta si pret; sau in legatura cu comportamentul de buna-credinta sau de rea-credinta pe piata. Dpdv faptic o intelegere se poate realiza scris, oral sau pe diferite suporturi.

Acordurile sau intelegerile pot fi pe orizontala, at cand intervin intre intreprinderi, aflate pe acelasi nivel economic, si pot fi si pe verticala, care se realizeaza intre intreprinderi aflandu-se in diferite faza ale procesului de productie si comercializare si care sunt independente.

Vizeaza formele de coordonare intre . care fara sa fi real o conventie propriu-zisa intre ele se aliniaza la conditii de concurenta care nu corespund cerintelor normale ale pietei. De regula, intreprinderile cu o putere economica mai mica isi coordoneaza actiunile economice si strategiile de piata in mod voit cu alte intreprinderi mai puternice.

Analiza practicilor date cu titlu exemplificativ - art 101 - al 1 din Tratat de functionare al UE

A.1. Stabilirea preturilor de v/c ori a altor conditii comerciale. Fixarea concertata a preturilor se realizeaza prin intelegeri incheiate pe orizontala, care pot fi exprese/tacite. Aceasta practica se savarseste numai cu intentie si este considerata ca fiind interzisa chiar prin savarsirea ei. Fixarea de preturi prin intelegeri poate fi directa atunci cand intreprinderile urmaresc profituri imediate si vizibile si poate fi indirecta atunci cand intreprinderile eludeaza legea in asa fel incat creeaza impresia ca nu urmaresc obtinerea unor avantaje materiale si ca respecta regulile concurentei. Preturile stabilite printr-un acord pot fi maxime/minime.

B.2. limitarea sau controlul productiei si a surselor de aprovizionare. Aceasta practica se realizeaza in perioadele de criza economica atunci cand marii producatorii dispun de depozite imense de marfuri si scot pe piata cantitati minime la vanzare.

C.3. Repartizarea pietelor/a surselor de aprovizionare intre intreprinderi cu o putere economica mare. Practica mai este cunoscuta si sub denumirea de suagresiune comerciala intrucat exista intreprinderi implicate se obliga sa nu intre unul pe piata altuia si isi impart piata teritoriala si de produs; clientela precum si pe consumatorii finali/intermediari.

D.4. Aplicarea unor conditii inegale la prestatii echivalente partenerilor comerciali - prin crearea unor dezavantaje. Aceasta practica se realizeaza prin acte de discriminare care se fac prin mijloace mass-media si primesc anumite intreprinderi care se afla in situatia de dependenta economica fata de unele intreprinderile puternice dpdv econ.

E.5. Conditionarea incheierii de contracte prin care se stabilesc prestatii suplimentare care nu au legatura cu contractele incheiate. Practica se manifesta prin vanzarea legala, care cu jurisprudenta Curtii europene de Justitie este denumita aceea vanzare in care realizarea obiectivului principal al contractului este conditionata de un obiectiv suplimentar care nu are legatura cu contractul respectiv.

In afara de cele 5 practici, in L 21/2996 din Rom au mai fost prevazute tot cu titlu de ex inca 2 practici restrictive de concurenta.

F.6. Participarea in mod concertat cu oferte trucate la licitatii sau la orice alte forme de concurs de oferte.

G.7. Se considera practica anticoncurentiala eliminarea de pe piata a altor concurenti, limitarea/impiedicarea accesului pe piata si a libertatii exercitarii concurentei de catre agentii concurenti, precum si intelegerile de a nu cumpara sau de a nu vinde catre anumiti agenti economici fara o justificare rezonabila.

In domeniul concurentei: Consiliul Uniunii Europei, Parlamentul European, Comisia UE, Curtea europeana de justitiei si Tribunalul.

Parlamentul European evalueaza periodic activitatile Comisiei europene, printr-un raport anual, pe care aceasta il intocmeste. Parl analizeaza si face observatii privind evolutiile importante in acest domeniu.

Consiliul UE - a fost creat in 2002 un organism care se numeste Consiliul concurentei si care se ocupa cu legatura cu Comisia europeana. Consiliul analizeaza probleme referitoare la concurenta si face propuneri legislative in acest domeniu care se finalizeaza prin adoptarea de regulamente obligatorii pt toate tarile membre ale UE.

Comisia europeana - impreuna cu Curtea europeana de justitie supravegheaza respectarea dispozitiilor, tratatelor si este unicul initiator al politicilor comunitare; este organul executiv al UE, care are in responsabilitate coordonarea si implementarea politicilor. Asigura aplicarea legislatiei primare si secundare, executia bugetara si realizarea programelor adoptate de Parl si Consiliul.

In domeniul concurentei functioneaza, in cadrul Comisie, directia generala de concurenta, condusa de un comisar. Directia generala are atributiile:

promovarea unui mediu concurential, echitabil pt toate intreprinderile UE;

definirea regulilor generale pt o concurenta reala si echitabila;

aplicarea riguroasa a legislatiei comunitare in materia concurentei.

Pt desfasurarea activitati in cadrul directiei generale de concurenta a fost infiintat comitetul consultativ, iar pt controlul legalitati fuziunilor in cadrul directiei a mai fost infiintat un Birou unic de control.

Directia se mai ocupa si de problema liberalizari sectoarelor economice, potrivit dispozitiilor din art 36 si 106 din Tratatul UE, precum si de controlul asupra ajutoarelor de stat, potrivit dispozitiilor art 107 si 108. In aceasta directie a ajutoarelor de stat, Directia de concurenta se ghideaza dupa regulamentul 659/1999.

O importanta deosebita acorda Comisia prin directia de concurenta pt realizarea unei cooperari eficiente cu tarile membre. In acest sens inca din 2001 a fost infiintata la Amsterdam reteaua europeana de concurenta, din care face parte fiecare stat al UE.

Toate tarile UE fac parte in acelasi timp si din reteaua internationala pt concurenta, care isi desfasoara activitatea sub controlul organizatiei internationale a comertului.

In Rom, autoritatea nationala este Consiliul concurentei reglementat prin Legea 21/1996.

Legislatia secundara cu privire la concurenta la nivelul UE.

Pt punerea in practica a dispozitiilor din Tratatul UE, cu privire la concurenta, Consiliul Europei a elaborat unele regulamente cu aplicare generala si obligatorie pt toate tarile UE. In legatura cu dispozitiile din art 101 si 102 din Tratat, a existat pana in 2004 Regulamentul nr 17/1962. Incepand din 1 mai 2004 este in vigoare Regulamentul nr 1/2003 privind punerea in aplicare a normelor de concurenta. In acest regulament sunt 4 principii de baza, de care trebuie sa tina seama autoritatile nationale:

regulile stabilite se aplica la locul unde se produc efectele practicilor interzise, neavand relevanta nationalitatea agentilor economici implicati si nici daca practicile s-au savarsit pe piata economica a UE sau in afara;

are prioritate in aplicare abordarea economica a practicilor savarsite si nu cea juridica;

se pune accentul pe prevenirea generala sau speciala a practicilor anticoncurentiale, si nu sanctionarea post-factum;

cooperarea dintre institutiile UE si cele nationale, care au atributii in domeniul concurentei.

Dupa preambul, in cap 1 din Regulamentul 1/2003, se stabilesc anumite principii: in art 101 al 1 si art 102 al 1 sunt prevazute unele practici, care sunt interzise, fara a fi nevoie de o decizie prealabila in acest sens, si ca urmare in art 3 se stabileste regula orice procedura nationala sau comunitara, sarcina probei, revine parti sau autoritati care o invoca; se stabileste si regula aplicari de catre autoritatile nationale, atunci cand investigheaza unele practici prin care se incalca unele dispozitii din tratat. In cap 2, se stabilesc drepturile si obligatiile pe care le au autoritatile comunitare in investigarea si luarea deciziilor in privinta practicilor interzise.



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }