QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Puterea judecatoreasca si puterea legislativa








Puterea judecatoreasca si puterea legislativa


Caracteristic puterii judecatoresti este ca aceasta se pronunta pe cale de reglementare, edictand reguli generale si abstracte. Judecatorul realizeaza o aplicare concreta a legii in scopul solutionarii unui litigiu determinat. Legiuitorul actioneaza de o maniera diferita, edictand norme cu caracter general si abstract care nu sunt menite sa reglementeze caazuri particulare ci raporturi si situatii viitoare nedeterminate.

Echilibrul dintre cele doua puteri se poate sintetiza in aceea ca puterea judecatoreasca nu poate interveni in mod direct asupra puterii legislative iar aceasta din urma nu poate interveni in activitatea de judecata.

Supunerea judecatorului fata de lege este un principiu fundamental in functionarea puterilor in stat. Judecatorul nu poate impiedica aplicarea legii si nu o poate modifica chiar daca conceptiile sale juridice il conduc catre ale solutii decat cele impuse de legiuitor. In acest sens, art.124 din Constitutie prevede ca justitia se infaptuieste in numele legii si judecatorii se supun numai legii[1].




La prima facia, raportul dintre cele doua puteri nu ridica probleme sub aspectul delimitarii atributiilor acestora. Totusi ce va face judecatorul daca va constata ca legea nu reglementeaza o situatie care s-a invit in practica si solutionarea careia este investit ori apreciaza ca legea nu este in acord cu prevederile constitutionale sau cum se cerifica caracteristica activitatii judiciare de a se pronunta la speta atunci cand Inalta Curte de Casatie si Justitie stabileste in general si cu caracter obligatioriu pentru toate instantele modul in care trebuie interpretat un text legal Cateva precizari sunt necesare pentru a marca mai bine limitele puterii judecatoresti in raport cu puterea legislativa, incalcarea acestor limite reprezentand un exces de putere[2] din partea judecatorului

a.                In acest sens, art.4 C.civ. prevede ca judecatorul nu se poate pronunta prin dispozitii generale sau pe cale de reglementare. Au fost insa semnalate cazuri in care chiar legiuitiorul a fost acela care, printr-o lege lacunara, a pus pe judecatori in fata dilemei de a refuza judecata sau de a da o anume reglementare unei situatii tratata de catre legiuitor de o modalitate ambigua. Astfel, prin decizia Curtii Constitutionale nr.189/2006 s-a declarat necostitutionalitatea art.20 alin.1 din Legea nr.554/2004 privind contenciosul administrativ[4] Curtea Constitutionala apreciind ca textul legal era acela care ii punea pe judecatori in situatia sa adauge la lege, prin stabilirea cazurilor, conditiilor si partilor fata de care termenul de recurs in care poate fi atacata hotararea primei instante curge de la pronuntare sau de la comunicare. Curtea a apreciat ca redactarea textului legal constrange judecatorul sa stabileasca el insusi, pe cale jurisprudentiala in afara legii, substituindu-se legiuitorului relulile necesare pentru a se pronunta asupra recursului.

b.               Judecatorul nu poate sa refuze aplicarea legii pe motivul ca aceasta ar fi imperfecta. Art.3 C.civ. sanctioneaza penal, pentru denegare de dreptate[5], judecatorul care refuza judecata pe motiv ca legea nu reglementeaza un anumit aspect sau pe motiv ca este neindestulatoare sau intunecata. In aceste cazuri judecatorul trebuie sa faca apel la normele generale din materia respectiva iar in cazul in care nici acestea nu exista, la principiile de drept, analogia cu alte situatii asemanatoare sau chair analogia dreptului.

c.                Judecatorul este obligat sa solutioneze cauza dedusa judecatii potrivit legilor aplicabile iar nu potrivit principiului echitatii, in afara de situatia in care, in materia arbitrajului, partile ar solicita judecata in echitate[6].

d.               Judecatorul nu incalca principiul separatiei puterilor in stat interpretand legea atunci cand ea este obscura sau ambigua, deoarece face acest lucru tocmai pentru a determina vointa reala a legiuitorului. Este adevarat ca judecatorul nu creeaza legea, ci numai o aplica la un caz concret dar nu este vorba de o aplicare automata. Judecatorul poate interpreta legea realizand un echilibru intre litera si spiritul acesteia. De cele mai multe ori judecatorul este obligat sa interpreteze textul de lege si sa il adapteze la ipoteze pe care legiuitorul nu si le-a imaginat dar care au aparut in cazuistica sa. Chiar Curtea Constitutionala a admis ca legiuitorul poate fi uneori mai restrictiv, obligand pe judecator sa fie mai apropiat de lege, dar poate prefera, tinand seama de diversitatea si complexitatea relatiilor sociale, o redactare mai generala a legii, fara a intra in detalii, impunand judecatorului sa determine semnificatia concreta in raport cu datele spetei pe care o solutioneaza[7].

e.                In activitatea de infaptuire a justitiei, judecatorul nu este tinut de precedentele solutii adoptate de instantele judecatoresti in alte spete similare, solutia sa urmand a se raporta numai la textele legale aplicabile cauzei. In dreptul nostru, bazat pe traditia romano-germanica precedentul judiciar nu reprezinta izvor de drept, motiv pentru care autoritatea ce emana dintr-o jurisprudenta creata in legatura cu o anumita situatie juridica nu poate sta la baza motivarii unei hotarari judecatoresti. Pentru asigurarea unei unitati de jurisprudenta pe intreg teritoriul tarii, Inalta Curte de Casatie are dreptul ca pe calea recursului in interesul legii sa stabileasca asupra modului de interpretare a legii in cazul unor chestiuni de drept ce au primit solutii diferite din partea instantelor judecatoresti. Dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie asupra problemelor de drept rezolvate este obligatorie pentru toate instantele judecatoresti. Aceasta prevedere a condus pe unii autori la ideea ca jurisprudenta ar constitui un izvor subsidiar de drept sau izvor indirect de drept[8]. Apreciez ca obligativitatea solutiilor pronuntate de Inalta Curte de Casatie in Sectii Unite in scopul asigurarii unei interpretari unitare a legii in acele cazuri in care instantele au pronuntat solutii diferite nu este de natura sa conduca la concluzia ca jurisprudenta ar fi izvor de drept si nici sa puna in pericol bazele continentale ale sistemului nostru de drept . Este de observat in cazul recursului in interesul legii, instanta suprema nu face decat sa interpreteze legea atunci cand a fost sesizata ca in legatura cu aplicarea acesteia instantele judecatoresti au pronuntat solutii diferite. Instanta suprema nu intervine asupra legii si nu efectueaza o corectare a acesteia, adica nu dispune contra legem si nici extra legem. Obligativitatea dezlegarii date de Inalta Curte de Casatie si Justitie in prinvinta chestiunilor de drept pe calea recursului in interesul legii nu afecteaza principiul potrivit caruia judecatorii nu sunt tinut de precedent ci aplica numai legea in fiecare caz in parte. Recursul in interesul legii nu vizeaza un caz anume ci numai un mod unitar de interpretare a unui text de lege. Judecatorul este tinut numai de modul de interpretare considerat a fi corect de catre judecatorii instantei supreme dar sunt liberi ca, in raport de acest mod de interpretare, sa aprecieze in fiecare caz in parte aplicarea respectivului text legal in functie de situatia de fapt si de drept ce caracterizeaza speta respectiva . Recent, pornind de la doua decizii date in recursuri in interesul legii de catre instanta suprema , Curtea Constitutionala s-a pronuntat in sensul existentei unui conflict conflictului juridic de natura constitutionala dintre autoritatea judecatoreasca, reprezentata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, pe de o parte, si Parlament si Guvern, pe de alta parte. S-a aprecita ca in exercitarea atributiilor prevazute de articolul 126 alineatul 3 din Constitutie, Inalta Curte de Casatie si Justitie are competenta de a asigura interpretarea si aplicarea unitara a legii de catre toate instantele judecatoresti, cu respectarea principiului fundamental al separatiei si echilibrului puterilor, consacrat de articolul 1 alineatul 4 din Constitutia Romaniei insa Inalta Curte de Casatie si Justitie nu poate sa instituie, sa modifice sau sa abroge norme juridice cu putere de lege ori sa efectueze controlul de constitutionalitate al acestora.





f.                Judecatorul nu poate sa se pronunte in legatura cu constitutionalitatea unui text de lege. Aceasta revine in competenta Curtii Constitutionale. Potrivit art.146 lit.d din Constitutie, Curtea Constitutionala se pronunta asupra exceptiilor de neconstitutionalitate privind legile si ordonantele, ridicate in fata instantelor judecatoresti sau de arbitraj comercial[12].

g.               Judecatorul are dreptul sa verifice in mod direct daca legea romana este in concordanta cu tratatele internationale privind drepturi fundamentale ale omului la care Romania este parte, in caz contrar urmand a prevala acestea din urma. Daca insa se invoca necostitutionalitatea prevederilor unui tratat sau altor acorduri internationale numai Curtea Constitutionala este competenta sa se pronunte, conform art.146 pct.b din Constitutie.

h.               Judecatorul are dreptul sa verifice in mod direct concordanta dintre legea romana si o reglementare europeana care se impune cu precadere. 

Legislativul nu poate solutiona aspecte cu caracter litigios intervenite in societate si nici nu are dreptul sa intervina in actul de infaptuire a justitiei[13].

In general, procesele au ca obiect recunoasterea unor drepturi preexistente sesizarii instantelor, astfel incat aparitia unei noi legi in cursul solutionarii litigiului nu ar trebui sa aiba influenta asupra solutiei judecatorului. Aceasta se va raporta va situatia de drept aplicabila litigiului fara a se putea folosi de legile intrate in vigoare in cursul procesului astfel ca legiuitorul nu va putea sa influenteze solutiile prin exercitarea propriei atributii de legiferare.[14]. Potrivit Constitutiei legile nu retroactiveaza, in afara de legea contraventionala sau penala mai favorabila. In acest context trebuie amintit ca nu sunt acceptate nici legile interpretative sau legile de validare in masura in care prin acestea s-ar aduce atingere autoritatii de lucru judecat.

In mod cu totul exceptional legislativul poate influenta activitatea de infaptuire a justitiei

a.      Amnistia conduce la stingerea procesului penal si chiar a pedepsei pronuntate de instanta de judecata.

b.     Avizul dat de Camera Deputatilor in cazul cererii procurorilor de a incepe urmarirea impotriva unui parlamentar[15]. Acest aviz a creat vii dezbateri in ultima perioada, atat societatea civila cat si reprezentanti ai puterii executive afirmand in nenumarate randurio ca Parlamentul se foloseste de textele ce reglementeaza imunitatea pentru a proteja pe unii parlamentari de inceperea urmarii penale impotriva lor. Nu doresc sa comentez situatii concrete ivite in practica deoarece analiza lor chiar si strict doctrinara ar putea sa capete conotatii de ordin politic. In plus, febra evenimentelor nu a trecut iar o pozitie transanta in legatura cu aceste cazuri ar putea fi catalogata imediat drept atitudine politica. Cu toate acestea discutiile aprinse pe aceasta tema si implicarea in aceste discutii a persoanelor care, desi formatori de opinie, sunt total profani in legatura cu stiinta dreptului, obliga la unele precizari. In primul rand trebuie recunoscut ca avizul cerut Camerei reprezinta un amestec direct si evident in activitatea judiciara, rezultatul fiind acela ca pe durata mandatului parlamentarul nu poate fi urmarit penal pentru orice fel de fapte care nu au nicio legatura cu activitatea politica. In al doilea rand, trebuie mentionat ca aceasta imixtiune a fost acceptata in mai multe regimuri cu democratie consolidata, fiind apreciat ca reprezinta o garantie a exercitarii mandatului si nu un privilegiu al persoanei. In al treilea rand, imunitatea stabilita la nivel constitutional nu impiedica activitatea organelor de cercetare sau urmarire penala ci numai masuri care afecteaza liberatatea sau inviolabilitatea parlamentarului, respectiv retinerea, arestarea sau perchezitia. In ultimul rand, imunitatatea in forma consacrata de Constitutie este regula iar ridicarea imunitatii reprezinta o masura de exceptie iar nu invers, ceea ce presupune ca pentru admiterea ridicarii imunitatii trebuie sa existe motive serioase iar nu simple banuieli. In acest context s-a aratat si ca solutia revocarii masurii retinerii de catre puterea legiuitoare se inscrie in spiritul separatiei si echilibrului puterilor in stat, astfel ca in situatia in care puterea judecatoreasca devine abuziva, invetand infractiuni flagrante pentru a putea fi arestati parlamentarii, Parlamentul sa aiba parghia constitutionala prin care sa stabileasca echilibrul in mecanismul statal .





c.      Nu este de neglijat influenta pe care legislativul o are asupra puterii judecatoresti prin faptul ca el este cel organizeaza in totalitate sistemul judiciar cu limitarile determinate de principiile cuprinse in Constitutie si in tratate sau conventii internationale la care Romania este parte si cel care aproba bugetul de stat in care este inclusa sa suma de urmeaza a se repartiza instantelor judecatoresti. Administrarea sumei stabilite prin bugetul anual se afce deocamdata de catre Ministerul Justitiei, ca ordonator principal de credit. Desigur ca influenta in acest mod este indirecta si desprinsa de o cauza concreta. Cu toate acestea nu trebuie ignorat faptul ca independenta justitiei poate fi afectata de factorul material, asa cum voi arata in prezenta lucrare. Aici intervine ceea ce doctrina a desemnat ca fiind marele paradox al judecatorului, el fiind chemat sa controleze celelalte puteri dar depinzand totodata de ele.




Era consacrata si formularea conform careia judecatorii se supun propriei constiite si legii. Am aratat ca uneori constiinta judecatorului ar putea sa intre in contradictie cu prevederile legale in masura in care ar considera ca legea este injusta sau inechitabila. Judecatorul nu poate insa ignora un text legal pentru aceste motive, urmand a se supune dispozitiilor legale indiferent de opinia sa personala in asupra modului in care o situatie juridica ar fi trebuit reglementata. Numai legea este cea care consacra comportamentul pertsoanelor fizice si juridice in circuitul civil si in sfera publica – V.M. Ciobanu, Constitutia, p.1218.

Prin exces de putere din partea judecatorului se intelege depasirea de catre acesta a atributiilor conferite prin legi, incursiunea in domeniul altor puteri in dauna ordinii constitutionale – C.Hamangiu, R.Hutschneker, G.Iuliu, op.cit., p 299. In prezent excesul de putere este sanctionat de art.304 pct.4 C.proc.civ., hotararea judecatoaresca pronuntata in asemenea conditii fiind supusa casarii. A se vedea si T.Pop, Continutul sintagmei depasirea atributiilor puterii judecatoresti ’’, in Dreptul nr.10/1996, p.34-42.

Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I nr.307 din 5 aprilie 2006.

Art.20 alin.1: Hotararea pronuntata in prima instanta poate fi atacata cu recurs, in termen de 15 zile de la pronuntare ori de la comunicare. ’’

Pentru sensul notiunii de denegare de dreptate a se vedea P.Perju, Probleme de drept civil si procesual civil in practica sectiei civile si de proprietate intelectuala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, in Dreptul nr.7/2007 p.230-232.

In materia arbitrajului se accepta ca ambele parti pot stabili in mod expres ca litigiul sa fie solutionat de arbitrii prin apelarea la echitate. Aceasta nu elimina insa aplicare normelor de drept de ordine publica. Despre arbitrajul in echitate a se vedea G.Danaila, Procedura arbitrala, Ed.Universul juridic, Bucuresti, 2006, p.38-40.


A se vedea V.M.Ciobanu, in Constitutia, p.1225 si deciziile Curtii Constitutionale citate. Autorul apreciaza ca desi judecatorii pot interpreta legea, independenta lor nu trebuie sa degenereze in guvernarea de catre judecatori, prin substituirea lor Paralamentului.

E.Albu, Rolul Inaltei Curti de Casatie si Justitie in asigurarea interpretarii si aplicarii unitare a legii, in CJ nr.5/2005, p.58 urm.

In acelasi sens a se vedea Curtea Constitutionala, decizia nr. 93/2000 publicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr.444 din 8 septembrie 2000. Curtea a retinut ca deciziile pronuntate in recursuri in interesul legii, chiar daca sunt obligatorii, nu reprezinta o atributie care vizeaza domeniul legiferarii si nu pot fi cpnsiderate izvor de drept an sesnsul obisnuit al acestui concept.

Pentru o analiza a implicatiilor recursului in interesul legii asupra limitelor in care se manifesta puterea judecatoreasca, a se vedea Cr.E.Alexe, Judecatorul in procesul civil, intre rol activ si arbitrar, Ed.C.H.Beck, Bucuresti, 2008, Vol.I, p.29-39. Autoarea sustine necesitatea unei interpretari unitare a legii in acele ascpecte controversate care genereaza solutii diferite in practica instantelor dar sustine ca solutiile pronuntate de Inalta Curte de Casatie in asemenea cazuri sa nu aiba character obligatoriu ci sa se impuna prin forta argumentelor si pozitia pe care instanta suprema o ocupa in cadrul sistemului judecatoresc.





Prin Decizia nr. 36/2007 Inalta Curte de Casatiei si Justitie a admis recursul in interesul legii statuand ca „Dispozitiile art. 33 alin. (1) din Legea nr. 50/1996, in raport cu prevederile art. I pct. 32 din O.G. nr. 83/2000, art. 50 din O.U.G. nr. 177/2002 si art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 160/2000 se interpreteaza in sensul ca: judecatorii, procurorii si ceilalti magistrati, precum si persoanele care au indeplinit functia de judecator financiar, procuror financiar sau de controlor financiar in cadrul Curtii de Conturi a Romaniei beneficiau si de sporul pentru vechime in munca, in cuantumul prevazut de lege.” . „inlaturarea oricarui tratament discriminatoriu, care ar contraveni atat principiului egalitatii in drepturi, instituit prin art. 16 din Constitutia Romaniei, republicata, cat si dispozitiilor privind interzicerea discriminarii cuprinse in art. 14 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.”, avand in vedere ca „A considera ca puteau beneficia de dispozitiile art. 33 din Legea nr. 50/1996 numai salariatii din categoria personalului auxiliar, iar nu si magistratii, ar insemna sa se incalce principiul egalitatii in drepturi, ceea ce ar face incidente dispozitiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare.” In cererea sa indreptata Curtii Constitutionale, Presedintele Romaniei a aratata ca trebuie constatat ca in cazul magistratilor, sporurile au fost incluse in indemnizatia stabilita prin act normativ distinctsi ca in prezent, pe aceasta cale, acest corp profesional ajunge sa beneficieze de doua ori de spor, o data incorporat in indemnizatie si a doua oara ca spor distinct. Presedintele Romaniei a mai aratat ca argumentul legat de discriminare nu-si gaseste justificarea obiectiva intrucat intre cele doua categorii profesionale exista mari diferente, iar legiuitorul poate sa creeze regimuri diferite pentru categoriile profesionale aflate in situatii diferite. De asemenea, prin Decizia nr. 21/2008 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie, cu privire la recursul in interesul legii referitor la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 47 din Legea nr. 50/1996 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului din organele autoritatii judecatoresti, s-a constatat ca „judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, precum si personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc si suprasolicitare neuropsihica ( . ) si dupa intrarea in vigoare a Ordonantei Guvernului nr. 83/2000, aprobata prin Legea nr. 334/2001”. Cu toate ca art. I pct. 42 din O.G. nr. 83/2000 abroga expres prevederile art. 47 din Legea nr. 50/1996, care reglementau acest drept, in motivarea deciziei sale, Inalta Curte de Casatie si Justitie a retinut ca „prin emiterea O.G. nr. 83/2000 au fost depasite limitele legii speciale de abilitare adoptate de Parlamentul Romaniei, incalcandu-se astfel dispozitiile art. 108 alin. (3), cu referire la art. 73 alin. (1) din Constitutia Romaniei.” Instanta Suprema a mai aratat ca „( . ) verificarea constitutionalitatii si solutionarea exceptiei de neconstitutionalitate avand ca obiect norme abrogate in prezent revin, prin interpretarea per a contrario a art. 147 alin. (1), cu referire la art. 126 alin. (1) din Constitutie, instantelor judecatoresti. ( . ) Inalta Curte de Casatie si Justitie constata ca instantele judecatoresti pot sa se pronunte asupra regularitatii actului de abrogare si a aplicabilitatii in continuare a normei abrogate in conditiile precizate mai sus, in virtutea principiului plenitudinii de jurisdictie in recursul cu a carui solutionare a fost corect investita.” In cererea sa indreptata Curtii Constitutionale, Presedintele Romaniei a aratat ca ,, trebuie observat ca si chiar daca Guvernul nu era abilitat expres sa abroge un act normativ, totusi, Ordonanta Guvernului nr. 83/2000 a fost aprobata de Parlamentul Romaniei prin Legea nr. 334/2001, eventualele lipsuri fiind complinite astfel.’’ In esenta, solicitarea Presedintelui Romaniei se intemeiaza pe ideea ca in activitatea de interpretare a legii Inalta Curte de Casatie si Justitie ar fi depasit limitele puterii judecatoresti si ar fi creat extra legem un sistem paralel de salarizare si ca orice interpretare care conduce la infaptuirea competentelor constitutionale exclusive ce apartin altei autoritati publice, astfel cum sunt acestea precizate in Titlul III din Constitutia Romaniei, da nasterea unui conflict juridic de natura constitutionala intre respectivele autoritati.

Daca in fata unei instante a fost invocata exceptia de neconstitutionalitate a unei legi ori ordonante, instanta nu se poate pronunta asupra acesteia, ci va trimite exceptia Curtii Constitutionale.

Comisiile de acheta parlamentare dau verdicte politice si nu au nici o semnificatie de ordin juric sau un caracter obligatoriu pentru parti sau autoritati. Nici procedura de ridicare a imunitatii parlamentare nu implica o cercetare a procesului si nu constituie un verdict asupra vinovatiei sau nevinovatiei celui implicat, fiind un instrument exclusiv politic.

Principiul neretroactivitatii legii, consacrat de Constituti in art.15, este foarte bine sintetizat in art.4 din Noul Cod civil, conform caruia ,, legea civila nu are putere retroactiva; ea nu modifica si nici nu suprima conditiile de constituire a unei situatii juridice anterior constituite, nici conditiile de stingere a unei situatii juridice anterior stinse. De asemenea, legea noua nu modifica si nici nu desfiinteaza efectele deja produse ale unei situatii juridice stinse sau aflate in curs de realizare.

Potrivit art.72 din Constitutia Romaniei ,, Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului. Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascularea lor. Urmarirea si trimiterea in judecata penala se pot face numai de catre Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie. Competenta de judecata revine Inaltei Curti de Casatie si Justitie. In caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si perchezitiei. In cazul in care Camera sesizata constata ca nu exista temei pentru retinere, va dispune imediat revocarea acestei masuri.’’

I.Muraru, in Constitutia, p.681.


loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }