QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Consecintele divortului








Consecintele divortului


Casatoria ne apare ca o experienta fundamentala de maturizare psihosociala, desfasurata la intersectia atat de nelinistitoare dintre tendintele si nevoile ( contrare, dar indisociabile) de fuziune si autonomie.

Din punct de vedere istoric se cunoaste ca pe drumul lung de la societatile traditionale la cele moderne alegerea partenerului conjugal a suferit metamorfoze radicale. Criteriile optiunii maritale s-au schimbat : de la cele de tip rational-institutional (aproape exclusiv socio-economice si normativ-integrative) la cele de tip socio-afectiv, sexual-afectiv, de comunicare si de autorealizare prin intimitate.

Multe societati considerau ca sarcina deciziei pentru casatorie este prea dificila pentru tineri , astfel incat parintii si familia de apartenenta, de multe ori cu ajutorul unor intermediari, faceau alegerea pentru ei.  ‘’Aranjarea casatoriei ’’ se facea deci dupa criterii asa-zis ‘’rationale’’, inclusiv potrivit « ‘’calculului economic’’. Astazi in societatea moderna, nimeni nu mai consimte sa lase parintii sa faca alegerea viitorului sot, mai mult chiar, orice ’’calcul’’ in aceasta problema este considerat blamabil. ‘’ratiunile’’ traditonale pentru casatorie nu mai exercita forta de odinioara. Familia moderna aseaza pe prim plan valori ca intimitatea, afectiunea si realizarea drepturilor maritale egale in satisfacerea sexuala, socializarea si educarea copiilor si participarea in comun la asigurarea materiala familiei .




Insa indiferent daca parinti au aranjat casatoria tinerilor s-au ei singuri s-au hotarat la acest pas, astazi, cu parere de rau, multe familii se descompun. Numarul de divorturi in crestere marturiseste ca fenomenul casatoriei devine treptat, in multe puncte de vedere, o institutie depasita. Cauzele divortului sunt diverse asa cum le-am enumerat in prima faza a lucrari : insuficienta pregatire pentru viata de familie a viitorilor soti, conceptii diferite privind valorile supreme de care se conduc sotii (materiale, sociale), comportamentul care denota imoralitatea in familie (abuzul de alcolo, brutalitatea in relatii, parasirea domiciliului), nivelul diferit de instruire si educatie. Unul dintre motivele pentru care oamenii se casatoresc este ca doresc sa aiba copii. Intr-adevar, anume copiii fac familiile fericite.

Cuplurile fara copii se separa sau divorteaza daca mariajul nu este fericit, in tmp ce cuplurile nefericite decid adeseori sa ramana unite ‘’ de dragul celor micii’’. Dar ce se intampla si cum accepta copii divortul parintilor ?

Putini dintre acesti copii vor sa accepte divortul ca un raspuns la problemele si relatiile tensionate dintre parintii lor. Pentru adulti este foarte dificil sa ii ajute pe copii sa faca fata durerii provocate de separare sau divort. Parintii pot evita discutarea deciziilor lor cu copiii, caci ei insisi sunt ata de nervosi si de confuzi. Parinitii, deasemenea, mai pot crede ca daca nu le vor spune copiilor ce se intampla ii vor proteja, insasi ei observa totul si aici este necesara implicatia asistentului social, care trebuie sa respecte optiunile adultilor, sprijinindu-i pentru a-si castiga increderea in calitatea de parinte. Deasemenea, asistentul socila trebuie sa fie familiarizat cu efectele pe care divortul le poate provoca in constiinta si comportamentul copiilor.


1 Consecinte asupra copilului


Consecintele asupra copilului sunt multiple. In societatile traditionale exista tendinta de stigmatizare a copilului ai carui parinti sunt despartiti. In societatea moderna urbana, acest aspect aproape ca nu conteaza. Exista insa o serie de efecte psihologice in legatura cu identificarea de rol de sex si formarea unor atitudini fata de familie si munca.

Mai ales in cazul in care copilul ramas cu mama este baiat, poate aparea fenomenul de supraprotectie materna. Chiar daca nu din motive freudiene, femeia ramasa singura isi varsa toata dragostea si afectivitatea asupra lui, crescandu-l intr-un gen de sera, cu obligatii casnice minimale. Ea are un astfel de comportament si datorita faptului ca se fereste sa fie acuzata de fostul sot, de rudele acestuia, de propriile rude, de cunoscuti si de prieteni ca isi neglijeaza copilul. Fenomenul de supraprotectie poate avea, la randul lui, consecinte negative asupra copilului, mai ales cu privire la viitorul lui statut marital, in distribuirea sarcinilor domestice in familia pe care o va avea.

In tot cazul, investigarea mai indeaproape a efectelor divortului asupra copilului a nuantat imaginea populara tipica asupra fenomenului, care enunta ‘ ‘bietii copii cu parinti divortati  ‘’, intelegand prin aceasta ca aproape automat, prin divort, copiii sufera. In acest caz sunt concludente cinci constatari principale :

  1. Daca dupa divort copilul continua sa interactioneze cu celalalt parinte, in speta cu tatal, diferentele in profilul psihocomportamental sunt nesemnificative in comparatie cu familiile biparentale. Este de retinut insa ca interactiunea trebuie sa fie sistematica si pozitiva. Sistematica, adica des si regulat, pozitiva , in sensul ca tatal pastrandu-si autoritatea rezonabila, trebuie sa fie cald si intelegator, sa nu-l dadaceasca tot timpul sau sa-l intorac impotriva mamei sau tatalui vitreg. In SUA, exista state in care prin lege, dupa divort, copilul este lasat expres in custodia ambilor parinti. Aceasta presupune ca amandoi parinti au responsabilitati zilnice in cresterea si educarea copilului, uneori si rezidenta fiind comuna (succesiva la mama si la tata ). Exista insa avantaje si dezavantaje atat pentru monocustodie, cat si pentru custodia comuna. Fta de monocustodie, cea comuna are avantajul ca amandoi parinti isi continua rolul de parinti, insa daca ei nu colaoreaza autentic, ci se cearta, e preferabila cea monoparentala.
  2. Studiile au aratat ca stima de sine a copilului este afectata mai mult ( negativ ) la familiile cu conflicte decat la cele monoparentale. Insa si alte comportamente ale sinelui si personalitatii sunt negativizate mai pronuntat in familiile cu tensiunii majore decat in cele monoparentale. Cand la neintelegerile grave din cuplu se sdauga abandonul, abuzul, uneori sexual, fata de copii sau dereglarile mentale, apare limpede pericolul pentru sanatatea fizica si psihica acopiilor. Pe drept cuvant, se considera ca mediul cel mai propice al dezvoltari tinerelor fiinte umane este familia fericita intacta sau, oricum, cu o buna intelegere matrimoniala, iar cel mai nepotrivit, familiile ce au problemele mai sus amintite. Familia monoparentala este undeva la mijloc, si pentru ca ea sa functioneze bine, cheia este lipsa conflictelor intre parintii divortati.
  3. Comportamentul social ( antisocial ) al copilului si performantele sale scolare nu sunt afectate radical de lipsa unui parinte, in particular al tatalui. Avem aici insa un exemplu elocvent de influenta mascata a unor variabile. Daca facem o comparatie bruta intre copiii biparentali si monoparentali, rezulta ca ultimii au performante scolare mai slabe, in cazul lor existand mai multe situatii de devianta. Controland insa variabila ‘’ venituri ‘’, diferenta se reduce extrem de mult. Intr-adevar, proportional , familiile monoparentale (matrifocale, de obicei ) sunt mai sarce. Studii de mai mare finete dovedesc ca, izoland factorul ‘’ saracie’’, lipsa tatalui are totusi efecte de incurajare a comportamentului deviant, nu insa in masura prezumata de simtul comun.
  4. Impactul negativ al divortului asupa copilului depinde in principal de : gradul de conflictualitate al familiei care s-a destramat, sanatatea mintala a parintilor, densitatea retelei sociale a actualei familii a copilului si varsta pe care a avut-o copilul la divort. Varsta copilului la divortul parintilor pare sa fie cel mai relevant factor ce ii influenteaza reactiile la acest eveniment. Bineinteles ca la toate varstele (mai putin se pune problema la sugari si la copii mici, care nu constientizeaza) reactiile depind si de valoarea parintelui pentru copil, dar copii resimt in general separarea ca pe un lucru total neplacut. Nu intamplator se afirma ca aface copiilor aceasta stare de fapt este una dintre cele mai ingrate sarcini. Preadolescentii au tendinta de a-si acuza tatal ca si-a parasit familia sau pe mama ca l-a facut sa plece. Nu de putine ori, ei se autoblameaza, considerand ca tatal a plecat din cauzalor, ca au fost rai si nu au ascultat. Copiii sunt ingrijorati de ceea ce se va intampla cu ei, daca isi vor mai vedea bunicii si alte rude cand parinntele nu mai este cu ei, daca trebuie sa-si schimbe scoala locuinta etc. Adolescentii nu isi asuma in aceeasi masura vina, condamnand mai degraba nediferentiat, pentru ca parinti le-au stricat astfel viata. Ei sunt foarte sensibilila problema noii legaturi de dragoste a parintilor si, desigur, fiindu-i si mai transparent, cu precadere acelui cu care sta. Isi pun intrebari si despre ce spune lumea, dari i poate afecta si prin producerea de confuzie cu privire la inceperea vietii sexuale si la libertinajul erotic. Daca mama sau tatal procedeaza astfel, de ce sa nu fac si eu ?
  5. Am accentuat faptul ca, si ca traire si cognitie, pentru multi copii divortul inseamna o eliberare. Totusi in cazul imensei majoritati-chiar atunci cand din exterior pare spre binele copilului-, realitatea divortului este insusita c auna amara si pare sa isi lase amprenta in sufletul si mintea indivizilor pentru toata viata. In urma cercetarilor facute in diferite state , s-a constatat ca la medii sociale asemanatoare, copiii proveniti din familii divortate sau seaparate prezinta diferente mici sau constante in viata lor ulterioara, in sensul ca au in medie, o stima de sine mai scazuta, rezultate scolare mai slabe, iar ca adulti isi schimba des slujbele si sunt mai predispusi la divort. Sociologul Anthony Giddens face observatia pertinent ca atare concluzii trebuie privite cu prudenta, mai ales daca vrem sa le aplicam la situatia din zilele noastre, in care atitudinea fata de divort a devenit mult mai ingaduitoare. Deasemenea, s-a imbunatatit substantial grija sociala fata de familiile divortate, existand dovezi ca acolo unde aceasta-in particular asistenta sociala-este bine organizata, e vorba de Peninsula Scandinava, consecintele divortului si separari sunt mult diminuate. In acest context, se cuvin adaugate inca doua remarce de ordin metodologic :





    • conceptul de « medii sociale asemanatoare’trebuie specificat mai bine, variabila ‘saracie » (venit) aducand un aport explicativ deosebit. Dar si alte variabile conteaza extrem de mult, cum este cea a ‘’interactiuni sistematice pozitive’’
    • o ponderere insemnata din ceea ce se considera efectele divortului asupra copiilor identificabila in tensiunile existente prealabil in familie.

Legislatia si actele judecatoresti tind in toata lumea sa lucreze in lumina principiului « ce-i mai bine pentru copil’, atunci cand se produce divortul.Astfel daca nu ar exista un cadru legal bine delimitat in privinta obligatiilor parentale, este greu de imaginat cum ar putea fi solutionate aceste probleme, ca multe altele cu care se confrunta societatea. Cu toate acestea , sistemul juridic rezolva doar partial situatia, mai ales cu litigiile legate de custodia si intretinerea copiilor. De-a lungul anilor s-au adunat argumente solide ca e spre binele tuturor pa partilor implicate, si cu deosebire pentru copii, sa functioneze institutia numita medierea divortului , prin care persoane specializate (asistenti sociali, consultanti si terapeuti maritali sau din alte domenii socioumane) asista cuplul in timpul si dupa procesul legal sa rezolve intr-o maniera cooperanta problemele pesonale, juridice legate de custodia si intretinerea copiilor. Mediatorul poate fi angajat de cuplul in cauza sau mandatat de tribunal ( in multe cazuri din statele americane instanta ofera sau pretinde mediatori in cazuri considerate necesar).Medierea este este complementara aspectului legal al divortului, iar pentru litigiile post divortiale, ea poate constitui o alternativa mult mai putin costisitoare si traumatizanta in ceea ce-i priveste in special pe copii. Oricat de complexa si subtila ar fi, nu in toate cazurile medierea da roade ( avand in vedere si starea sentimentala a partilor , cea psihica si orgoliul pe care il au indivizi contemporani),dar la scara statistica se constituie intr-o modalitate eficienta de a minimiza efecte divortului.

Divortul are in general consecinte negative si asupra parintilor celor care divorteaza. Aceasta din mai multe motive:

se perturba relatiile bunici-nepoti, relatii in care se investeste si de o parte si de alta multa afectivitate

in special in cazul femei ramase singura cu copii, parintii trebuie sa o ajute material

in masura in care divortul este vazut ca un esec, parintii celor divortati sufera si din cauza presiunii psihologice a rudelor si cunostintelor. In comunitatile rurale sau in cele urbane mai mici, parintii ai caror copii plecati din localitate au divortat sau sunt pe cale sa o faca raspund cu multa retinere si jena la intrebarile curioase ale vecinilor ori cunostintelor.


Efectele divortului asupra copiilor variaza in functie de varsta copilului, maturitatea lui intelectuala si emotionala, capacitatea de a accepta divotul parintilor, de a face fata dureri si pierderi suferite, de timpul petrecut cu cei doi parinti, de reactia parintilor insisi si de reactia prietenior din grupul de scoala sau de joaca. Reactiile copiilor in fata pierderi cauzate de divortul parintilor difera in functie de etapa de varsta. Astfel, prescolari intre 2 ani si jumatate si 6 aniadesea mainifesta prin comportament, semnele unui puternic stres : multi dintre ei copii, plang, nu vor sa respecte programul normal de odihna, manifesta violenta in relatiile cu ceilalti, ei sunt cuprinsi de sentimentul de culpa, considerandu-se vinovati de divortul parintilor.

Copii de varsta intre 6 si 12 ani sunt supusi unei puternice presiuni psihice, avand sentimente negative fata de unul sau ambii parinti manifestandu-si furia si dezacordul fata de ceea ce se intampla  prin comportament rau precum : negativism , minciuna, furt ; acesti copii sunt marcati de diferite tulburari somatice ( dureri de cap, de stomac).

Adolescentii intre 13 si 15 ani simt manie, depresie, vina si disperare, devin ingrijorati de situatia lor materiala pe viitor, incep viata sexualafoarte devreme ca un raspuns individual la divortul parintilor sai.

Copine suent affectation de divorce parinirvana char si in cazul in care nu au o reprezentare conceptuala despre relatiile intrerupte intre parinti. Studeiile asistentilor socilai care s-au ocupat de tematica divortului si de influenta acestuia asupra copilului au capacitatea de a se adapta la stesul generat de divortul parintilor, pe cand alti esueaza.. lipsa tatalui a fost asociata cu comportamentul deviant al copilului si si cu tulburari de comportament, precum si cu tulburarri in viata sexuala. Fara indoiala absenta tatalui reprezinta un factor in functie de care putem exprima diferite tulburari de comportament al copiilor. Insa acesta fiind corelat cu alti factori, cum ar fi factori psiho-sociali si economici, afecteaza si mai puternic capacitatea copilului de se adapta la situatia creata. Fenomenul divortului este perceput de copil in functie de etapa de dezvoltare emotionala aacestuia si de factorii care au determinat dezorganizarea familiei. Iata cateva aspecte ale modului in care ei constientizeza acest fenomen :





  • Copii cunosc efectele reale ale divortului. In timpul procesului de adaptare la noua situatie generata de divort copiii nu au incredere in viitor, se simt vinovati de ceea ce s-a intamplatin familie, obositi, au dificultati in concentrare si pot inregistra scaderea reusitei scolare. Cei mai multi dintre copii incep sa inteleaga realitatea divortului la sfarsitul primului an de separarea parintilor. Abia peste un an si jumatate unii se situeaza la o anumita distanta fata de conflictele parentale. Pentru alti insa divortul ramane o durere pe viata.
  • Pierderea este una dintre cele mai dificile probleme cu care se confrunta copilul. Ea inseamna : pierderea parintelui cu care nu mai locuieste, pierderea unei traditii familiale si a ritmului vietii familiale, pierderi la nivel emotional si fizic.
  • In cele mai dese cazuri separarea si divortul parintilor nu sunt acceptate de catre copii, deoarece ei continua sa spere la reintregirea familiei, la refacerea cuplului parental si la restabilirea echilibrului familial, chiard aca cei doi parinti s-au recasatorit. In acelasi timp, divortul poate fi uneori accepatat si, in special, inteles de tinerii adolescenti.
  • Multi copii si tineri, care s-au adaptat situatiei provocate de divort, nu vor sa repete experienta parinilor lor. Foarte multi se indoiesc de probabilitatea ‘’recuperarii ’’ dragostei pierdute in copilarie printr-o viitoare relatie intima personala.
  • Copilul trebuie sa stie ca el nu este responsabil pentru separarea parintilor si ca n-a pierdut dragostea parintelui absent. Daca insa copilul se simt respins, el deasemenea poate reactiona prin respingerea parintelui care l-a ranit. Mai ales daca este incurajat in aceasta de catre parintele care a ramas cu el. Totodata, copilul poate folosi respingerea ca pe un mijloc de a-si rezolva problemele personale. Insa asistentul social trebuie sa fie in contact cu ambii parinti, si nu numai cu unul dintre ei, pentru a-l putea ajuta sa se adapteze cat mai reusit la situatia creata.

Pierderea contactului dintre copil si unul dintre parinti adesea inrautateste contactele si cu alte rude, spre exemplu-cu bunicii, unchii, care nu rareori sunt figuri foarte importante in viata unui copil. Dereglarea relatiilor cu acestepersoane provoaca ambelor parti suferinte adanci.

Exista dovezi ca mentinerea relatiilor bune intre parintii divortati mai degraba ajuta decat impiedica formarea de noi relatii cu parintii vitregi. Deseori insa parintii recasatoriti tind sa rupa definitiv relatiile cu partenerii anteriori, considerand ca ele pot ameninta stabilitatea noii familii.

Starea fizica si psihica derglata de stresul divortului poate reflecta incercarile constiente sau inconstiente ale copilului de a-si uni din nou parintii, chiar daca el este constient de faptul ca va suferi si mai mult n acest caz. E stiut ca un copil bolnav abate atentia parintilor de la problemele casniciei, deoarece ii uneste grija fata de copil. Astfel in dorinta de a-si uni parinti, copilul doreste sa ramana bolnav, deoarece stie ca odata ce isi va reveni, conflictul marital poate sa reapara. Totodata, faptul ca, copilul se plange de dureri de cap sau de stomac poate fi interpretat de unul din parinti ca un semn ca vizitele de acces sunt daunatoare copilului, iar parintele care il are in ingrijire poate cere asistentului social ca accesul sa fie interzis.

Copiii intre 6 si 9 ani au probabilitatea mai mare de a forma o alianta protectoare cu parintele pe care ei il percep ca fiind mai vulnerabil si mai suferind. Ei sunt in stare sa sacrifice propriile nevoi in scopul de a-l ajuta cat mai mult pe acest parinte. Asistentul social poate fi acea punte prin care membrii familiei divortate pot sa isi solutioneze problemele ce tin de educatie si ingrijirea copilului.

In acest mileniu al modernismului,ar trebui sa meditam mai mult asupra sensurilor si tendintelor evolutive ale familiei ; dar totusi familia ramane pentru fiecare din noi o intrebare la care nu se poate raspunde decat cu iubire . .

2 Consecinte ale divortului asupra membrilor fostului cuplu


Dupa cum am vazut conceptia despre divort s-a schimbat profund in societatea contemporana. Divortul nu apare ca un esec, ci ca o solutie si un inceput pentru o viata mai buna. Vom rezuma in continuare consecintele lui pozitive. Realitatea empirica inconjuratoare, ca si datele investigationale ne arata insa si multitudinea consecintelor negative. In societatile traditionale , acestea din urma sunt aduse in prim-plan de mentalitatea colectiva.

La nivelul celor doi parteneri, efectele psihologice depind foarte mult copii, daca exista sau nu, de investigatiile afective facute in casnicie, de cine a initiat divortul, de valoarea partenerilor pe piata erotica si maritala, de densitatea retelei de rude si de prieteni ai fiecaruia. Studierea acestor aspecte si eventualele interventii terapeutice presupun mai mult o abordare ideografica.

Divortialitatea afecteaza diferentiat femeia si barbatul. Daca exista copii in casnicie-iar acestia (cum se intampla de obicei ) raman la mama-si daca nu se produce recasatorirea, atunci costurile psihologice sunt mai mari pentru barbati, iar cele materiale pentru femei. Barbatii sufera –e vorba sigur de cei care au un minim simt moral-pentru ca nu mai sunt langa copii, se ingrijoreaza de situatia acestora, ramasi practic fara tata, sau cu tata vitreg. Mama cu copil are o situatie materiala mult mai grea comparativ cu familiile complete sau cu femeile ( de aceeasi varsta si scolaritate ) necasatoite sau fara copii. Femeile ramase singure cu copii decad economic din urmatoarele motive :

  1. capacitate de castig mai mica, determinand la randul ei, pe de o parte, de faptul ca in timpul casniciei a fost total sau partial iesita din campul muncii, iar pe de alta parte, deoarece fiind singura cu copiii trebuie sa se ocupe de acestia
  2. lipsa suportului din partea fostului sot, multi dintre acestia neplatind nici intretinerea pentru ea si nici pensia pentru copii
  3. ajutor neindestulator din partea statului, a societatii in ansamblu. In toate tarile femeile, femeile divortate ce au copii sunt dezavantajate economic diferit si in functie de etnie.







3.6 Pierderea stimei de sine la copilul cu familie monoparentala

Un studiu realizat de diferiti psihologi arata ca veniturile familiei contribuie le modificarea stimei de sine a copilului. Din cauza faptului ca familiile cu un singur parinte obtin venituri mai mici, copiii se simt nesiguri si tind sa se interiorizeze.


Parintii trebuie sa le explice ca ceea ce esti nu se bazeaza pe ceea ce ai. Modeland acest respect fata de propria persoana copilul castiga incredere in fortele proprii si are mai multe sanse sa se impuna in societatea din care face parte.

Traim intr-o lume in care accentul se pune pe relatiile interpersonale. Sa fim responsabili inseamna sa apelam la ajutorul celorlalti atunci cand este necesar si nu suntem capabili sa ne descurcam singuri. Copiii trebuie sa fie ajutati sa invete sa se descurce si sa primesca asistenta cand au nevoie.



Argumentul 1: Divortul reda linistea si armonia in casa copilului


O consecinta grava a divortului este faptul ca mereu copii au de suferit in astfel de situatii. Acestia sunt afectati din punct de vedere emotional nu atat din cazua faptului ca cei doi parinti se despart, ci mai ales din cauza stresului ce preceda divortul. Daca se pune problema unui divort, inseamna ca in cuplu exista deja disensiuni, care duc chiar la violenta de foarte multe ori. in orice caz, chiar si numai discutiile conflictuale in familie pot avea urmari asupra mentalitatii si comportamentului copiilor. Lumea copiilor difera de cea a adultilor, astfel ca, in marea majoritate a cazurilor, in urma certurilor din familie in mintea copilului se pot dezvolta sentimente precum vinovatia, incertitudinea sau abandonul. Astfel de sentimente afecteaza dezvoltarea personalitatii copiilor, putand sa aiba consecinte grave asupra viitorului lor. Astfel, pentru a asigura o dezvoltare sanatoasa , din punct de vedere afectiv, dar si psihic, este bine ca certurile din familii sa nu existe deloc (deci un divort prompt , care sa linisteasca situatia este recomandabil) sau pur si simplu divortul este vazut in astfel de cazuri ca singura solutie de a reda linistea in casa copilului.


Argumentul 2: Divortul este o alternativa necesara


In zilele noastre e foarte usor sa ai o relatie, dar mult mai greu este sa intretii aceasta relatie. Conform unui studiu britanic realizat pe un site specializat in problemele conjugale, unul din cinci cupluri divorteaza, iar unul din zece nu mai face sex. Principalele cauze ale divortului relevate de studiul in cauza sunt:


  • sexul
  • abuzul
  • infidelitatea
  • simplul fapt ca nu mai exista iubire intre cele doua persoane

Intr-un sondaj realizat pe aceeasi tema, o treime dintre barbatii intervievati au spus ca pur si simplu s-au plictisit de sotiile lor si una din cinci femei a identificat ca principala cauza a divortului violenta domestica. Cauzele divortului pot fi rezolvate, deci, doar in 20% din cazuri. Daca s-ar interzice divortul, ar insemna ca 80% cupluri sa se certe, sa se poarte violent intre ei, sa se insele reciproc, se abuzeze, sa profite unul de altul din diverse puncte de veder..sau pur si simplu sa traiasca impreuna fara sa se mai iubeasca - acest scenariu este absurd, de neconceput, de aceea divorturile nu trebuie interzise.





Elisabeta, Stanciulescu-Sociologia educatiei familiale, Editura Polirom, 2002

Ilut, P.,-Sociopsihologia si antropologia familiei, Editura Polirom, Cluj-Napoca, 2005, pp.184

Anthony, Gindens-Sociologie, Editura All, Bucuresti, 2000

M.Spanu,-Introducere in asistenta sociala a familiei si protectia copilului.-Chisinau 1998

Mitrofan, I.,-Elemente de psihologie a cuplului, Bucuresti, 1996




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }