QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Conditiile de validitate ale contractului de renta viagera





CONDITIILE DE VALIDITATE ALE CONTRACTULUI DE RENTA VIAGERA



Con­ditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt:

capa­citatea de a contracta;

consimtamantul valabil al partii ce se obliga;




un obiect determinat;

o cauza licita.

Textul citat enumera conditiile esentiale (de validitate) ale contractului, con­ditii care, in ultima instanta, sunt elemente ale structurii aces­tuia. Cele patru elemente de structura sunt necesarmente obli­gatorii pentru toate contractele, fara a deosebi dupa felul lor. Evident, ele sunt obligatorii si pentru categoria contractelor aleatorii si, deci, si pentru contractul de renta viagera.

1 Consimtamantul partilor.


A. Precizari introductive

Analiza separata, pe de o parte, a vointei credirentierului si, pe de alta parte, a debirentierului poate sugera ca fiind posibile urmatoarele trei situatii:

a)     vointa uneia dintre partile contractului de renta viagera sa nu intruneasca conditiile unei vointe valabil exprimate. in aceasta situatie contractul de renta viagera se considera ca nu s-a format, pentru ca, prin definitie, contractul este „un acord de vointa';

b)        vointele exprimate, atat de credirentier, cat si de debi­rentier nu indeplinesc conditiile unor vointe valabil exprimate. Nici in aceasta situatie contractul de renta viagera nu s-a for­mat, din acelasi motiv; si,

c)     atat vointa credirentierului, cat si vointa debirentierului au fost valabil exprimate. in aceasta situatie s-a format acordul de vointa al partilor, iar contractul de renta viagera se considera incheiat cu respectarea intocmai a dispozitiilor legale in aceasta privinta.

Consimtamantul insemneaza insusi acordul de vointa ca tot unitar, valabil exprimat de catre parti, in cazul contractului de renta viagera, consimtamantul in sens larg inseamna acordul de vointa valabil exprimat de catre cele doua parti - credirentierul si debirentierul - ale contractului.


B. Conditiile vointei incorporate in contractul de renta viagera.

Vointa credirentierului si vointa debirentierului, consi­derate fiecare in parte, dar si impreuna, trebuie sa indepli­neasca umatoarele conditii:

a)   consimtamantul (vointa) trebuie sa emane de la o per­soana cu discernamant;

b)  credirentierul si debirentierul trebuie sa-si dea consimta­mantul cu intentia de a se obliga.

Fiind un contract sinalagmatic, contractul de renta viagera se incheie intre parti al caror consimtamant duce la asumarea unor angajamente juridice;

c)   vointele credirentierului si debirentierului trebuie sa fie exteriorizate, considerandu-se ca vointa interna produce efecte juridice numai daca a fost exteriorizata, respectiv adusa la cu­nostinta celeilalte parti. Contractul de renta viagera este un contract consensual, iar exteriorizarea consimtamantului se apreciaza in functie de principiul raportului dintre vointa interna (reala) si cea externa (sociala sau declarata);

d)  vointele credirentierului si debirentierului trebuie sa fie exprimate liber. Astfel spus, vointa trebuie sa fie libera. Se con­sidera a fi libera vointa care s-a format si s-a exprimat liber, fara sa fie rezultatul unor presiuni exterioare ori unei captatio benevolentia.

Este, deci, libera numai vointa exprimata in scopul de a produce efecte juridice, fara constrangeri sau captatiuni;

e)   vointele exprimate de partile contractului de renta viagera trebuie sa fie constiente. O vointa este considerata a fi con­stienta atunci cand autorul ei are imaginea exacta a consecin­telor juridice care decurg din angajamentul juridic asumat, res­pectiv imaginea exacta a drepturilor si obligatiilor pe care credirentierul si debirentierul le-au dobandit sau asumat.

f)   consimtamantul (vointele partilor) nu trebuie sa fie afectat de vicii, adica de eroare, doi sau violenta.


C. Modalitatea in care credirentierul si debirentierul isi pot manifesta vointa.


In materia rentei viagere functio­neaza, ca in general, in materia actelor juridice civile, principiul consensualismului. in consecinta, acordul de vointa valabil exprimat de catre credirentier si debirentier este suficient pentru formarea valabila a acestui contract. Singura cerinta ce tine de probarea contractului (actul in acceptiunea sa de instrumentum probationis) este a formei ceruta ad probationem, pentru ca este greu de crezut ca partile - credirentierul si debirentierul - au putut concepe un contract de renta viagera de o valoare mai mica decat cea ceruta de lege pentru a nu se cere forma scrisa in aceasta acceptiune.

Pentru ipoteza in care, in virtutea caracterului translativ de proprietate al contractului de renta viagera, fondul de bunuri constituit priveste imobile - constructii si terenuri - se cere, cum este si firesc, forma ad validitatem, impusa de necesitatea obti­nerii autorizatiei de instrainare. in aceasta situatie, contractul de renta viagera, prin exceptie, este solemn.





Desi in literatura juridica franceza, asa cum s-a subliniat deja, contractul de renta viagera poate avea si caracterele unui contract real, in dreptul nostru o asemenea posibilitate scapa spectrului formelor acestuia.


D. Eroarea, dolul si viclenia in materia contractului de renta viagera. Viciul leziunii


Eroarea, dolul sau viclenia ca vicii de consimtamant actioneaza in materia
contractului de renta viagera ca in orice alt contract, motiv pentru care nu vom face dezvoltari pe aceasta tema.

Viciul leziunii si contractul de renta viagera. Contractul de renta viagera este un contract aleatoriu.

Prin definitie, contractele aleatorii sunt contractele cu titlu oneros la a caror incheiere partile nu cunosc intinderea exacta a consecintelor la care dau nastere, adica nu se cu­noaste existenta sau intinderea exacta a avantajelor patrimo­niale ce vor rezulta pentru ele din contract, datorita faptului ca s-au obligat in considerarea unui eveniment viitor si incert numit alea. Sansele partilor, de pierdere sau de castig, depind de producerea acestui eveniment si de momentul producerii lui.

In contractul de renta viagera, credirentierul poate trai o luna sau un an, dar mai poate trai multi, chiar foarte multi ani, timp in care debirentierul isi plateste rentele periodice.

Ca decesul credirentierul va avea loc odata si odata este un lucru cert, ceea ce nu se stie este momentul cand evenimentul incert in privinta datei si viitor (decesul) se va produce.

Este motivul pentru care fondul in bunuri sau capitalul constituite de credirentier pote fi disproportionat - mai mare sau disproportionat - mai mic decat suma platilor periodice facute pana in momentul decesului acestuia.

Astfel, daca fondul in bunuri sau capital este de 2 miliarde lei, iar decesul credirentierului are loc la o luna dupa incheierea contractului de renta viagera, sansa de castig a debirentierului este clara si este de o intindere considerabila (de exemplu de un miliard noua sute optzeci milioane) iar, pentru credirentierul decedat, sansa de pierdere este egala cu profiturile materiale ale debirentierului. Nu poate insa fi exclusa situatia inversa cand, de exemplu, cre­direntierul traieste foarte multi ani, iar cheltuielile pot depasi cu mult fondul constituit.

Or, din simpla analiza facuta, rezulta clar ca de esenta con­tractului de renta viagera este „disproportia vadita' intre presta­tiile la care partile s-au obligat. Rezulta, asadar ca, prin definitie, contractul de renta viagera, ca de altfel si celelalte contracte aleatorii, genereaza prestatii lezionare, cu singura precizare ca nu se stie care va fi partea cu sansele de pierdere si nici cea cu sansele de castig, de la inceput.

Acestea sunt considerentele de ordin juridic ce fac ca viciul leziunii sa nu fie admis in materia contractelor aleatorii, in general si in materia contractului de renta viagera, in special.

2 Capacitatea partilor.


Conditie esentiala a oricarui contract, ca­pacitatea de a contracta, in cazul contractului de renta viagera, este data de aptitudinea partilor - numite credirentier si, respec­tiv, debirentier, ca subiecte de drept civil de a dobandi drepturi si asuma obligatii incheind un asemenea contract.

Ea se infati­seaza a fi o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice sau, dupa caz, a persoanei juridice, constand tocmai in recu­noasterea posibilitatii de a intra in raporturi juridice de renta viagera prin incheierea contractului de renta viagera.

Acordul de vointa al credirentierului si debirentierului se considera valabil exprimat, iar contractul valid, daca cele doua parti, persoane fizice sau persoane juridice, au capacitatea de a face acte juridice civile, mai exact, daca partile au capacitatea de a dispune de bunurile lor.

Au capacitatea sa incheie contractul de renta viagera per­soanele fizice care au implinit varsta majoratului (18 ani), cu precizarea ca femeia casatorita inainte de implinirea acestei varste este asimilata majorului, gratie principiului egalitatii ceta­tenilor in fata legii, din care decurge principiul de drept al fami­liei constand in egalitatea sotilor.

In materia contractului de renta viagera este perfect aplica­bila regula din materia contractelor, constand in faptul ca, in raport cu incapacitatea, capacitatea de a incheia un asemenea contract se infatiseaza a fi regula, in timp ce incapacitatea de a-l incheia, este exceptia. Se impune precizarea ca exceptiile sunt de stricta interpretare , de unde imposibilitatea extinderii ori crearii de ex­ceptii pe calea interpretarii.

Tot astfel, se considera ca exceptiile exista numai daca sunt prevazute expres de lege. Principiul la care ne referim, vazut la scara contractelor, in general, nu are o reglementare juridica expresa; el este dedus din texte dispa­rate din Codul civil, spre deosebire de continutul dispozitiilor art. 1 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizice si juri­dice, care contine prevederi exprese in acest sens.

Pentru persoana juridica amintim tarmurirea adusa de princi­piul specialitatii capacitatii de folosinta, de unde rezulta ca an­gajarea prin contractul de renta viagera este posibila numai daca aceasta este conforma principiului respectiv.

Capacitatea de a contracta a credirentierului si debirentierului este strans legata de discernamantul lor.

3 Obiectul contractului de renta viagera


Conduita credirentierului si cea a debirentierului sunt stabilite prin contractul de renta viagera intervenit intre acestia si consta in actiunea la care se obliga, adica in prestatiile ce urmeaza a fi executate de catre fiecare parte:

constituirea fondului de bunuri sau capitalului de catre credirentier;

platile periodice ce urmeaza a fi facute de catre debirentier.

Conduita partilor reprezinta obiectul direct al contractului de renta viagera.





Bunurile - lucrurile si capitalul - la care se refera prestatiile partilor constituie obiectul indirect (derivat) al contractului.

Cand renta se constituie prin lucruri, acestea trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

a)   sa fie vorba de lucruri determinate sau determinabile;

b)  sa fie dintre cele aflate in circuitul civil;

c)   sa existe in momentul incheierii contractului de renta viagera.

Cu alte cuvinte, obiectul contractului de renta viagera trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

a)   sa existe;

b)  obiectul indirect al contractului de renta viagera trebuie sa fie in circuitul civil;

c)   potrivit dispozitiilor art. 1226 al.2  C. civ., obiectul trebuie sa fie determinat sau determinabil, ceea ce se traduce in urmatoarele:

neindoielnic, obiectul se infatiseaza a fi determinat in situatia in care partile precizeaza (individualizeaza) bunu­rile chiar in cuprinsul contractului de renta viagera;

obiectul se considera a fi determinabil daca prin contrac­tul de renta viagera credirentierul si debirentierul deter­mina numai criteriile cu ajutorul carora se poate deter­mina bunul la scadenta;

cuantumul platilor periodice trebuie sa fie stabilit prin contractul de renta viagera;

d)  obiectul contractului de renta viagera trebuie sa fie posi­bil,

se ia in considerare numai imposibilitatea absoluta, in sen­sul ca un asemenea obiect nu poate fi infaptuit de nimeni;

dupa natura sa, imposibilitatea poate fi:

materiala, situatie in care partile, practic nu pot in­faptui ceea ce au stipulat; si

juridica, situatie in care partile dispun de o calitate de exemplu, de care, potrivit legii, nu pot dispune;

momentul la care se apreciaza imposibilitatea este mo­mentul incheierii contractului de renta viagera;

e)   obiectul contractului de renta viagera trebuie sa fie licit, adica sa fie conform cu dispozitiile de ordine publica cuprinse in legi;

f)      obiectul contractului de renta viagera trebuie sa fie moral;

g)   obiectul trebuie sa constea in faptul personal al celui ce se obliga, ceea ce se traduce prin urmatoarele:

sa priveasca numai obiectul obligatiilor de a face si de a nu face;

ca in orice contract si in contractul de renta viagera isi are loc aplicatia principiului potrivit caruia o persoana nu poate fi obligata decat prin vointa sa;


4 Cauza contractului de renta viagera






Cauza a fost considerata a fi „ acea conditie esentiala necesara pentru validitatea oricarui act juridic, deci si a contractului, care consta in scopul urmarit de parte sau parti la in­cheierea acestora'.

Observand definitia impreuna cu textele citate, se poate usor deduce ca vointa incorporata intr-un act juridic nu se reduce numai la consimtamant; ea cuprinde in sine o seama de repre­zentari privind obiectele ce urmeaza a fi obtinute, prestatiile ce se vor executa ori serviciile ce urmeaza a fi prestate, scopul care a indemnat pe autorul manifestarii de vointa sa intre in ra­porturi contractuale. Din acest punct de vedere, nu intereseaza cauza eficienta, ci cauza juridica in sens de scop.

Pe cale de consecinta, rezulta ca scopul, in sens de cauza juridica a contractului, inclusiv a contractului de renta viagera, este o componenta a vointei, ca, deci, intr-un contract, vointa se cladeste pe doua componente cu valoare de conditie esentiala: a) consimtamantul si b) cauza.

Scopul contractului de renta viagera este dat de o succesiu­ne de reprezentari a ceea ce doreste sa obtina fie credirentierul, fie debirentierul prin incheierea acestui contract, reprezentari care privesc motivele care au determinat partile sa-l incheie.

Tot astfel, ceea ce, de pe pozitiile lor contractuale, credi­rentierul si debirentierul doresc sa obtina, este de natura a con­tura elementele cauzei7 si a disjunge in planul definirii lor. In consecinta, in raport de cele precizate, se poate conchide:

o      in primul rand, in contractul de renta viagera, cauza este o parte a vointei juridice; poate fi, deci, considerata ca fiind prelungirea consimtamantului partilor;

o      in al doilea rand, cauza este un element de structura al contractului de renta viagera, care raspunde la intreba rea: „pentru ce?', intrebare al carei raspuns subliniaza, prin el insusi, scopul urmarit de credirentier si, respectiv, de debirentier, la incheierea contractului;

o      in al treilea rand, cauza ca element structural al contrac­tului de renta viagera nu se confunda nici cu consimta­mantul si nici cu obiectul acestuia, fiecare dintre aceste conditii esentiale avand identitatea si functiile ei pe planul formarii actului juridic civil;

o      pe de alta parte, in al patrulea rand, cauza nu poate fi confundata cu izvorul efectelor juridice ale contractului de renta viagera, pentru simplul motiv ca este vorba de cauza juridica1, si nu de cauza eficienta;

in sfarsit, in al cincilea rand, consideram ca, desi este vor­ba de causa finalis a contractului de renta viagera, deci, de cauza in sens de scop care; aparent, se plaseaza in timp dupa efect, in realitate, aceasta precede efectul. Scopul imediat este un element al cauzei. Astfel privit, scopul imediat consta in rezultatul urmarit de credi­rentier sau debirentier, dupa caz, in contractul de renta viagera, in schimbul a ceea ce fiecare dintre acestia se obliga.

Este important a se sublinia ca scopul imediat intra in struc­tura contractului de renta viagera si se desluseste cu usurinta in sistemul elementelor de structura ale acestuia.

El constituie consideratia imediata avuta in vedere de partile contractului de renta viagera, cu ocazia perfectarii operatiei juridice (in sens de negotium juris) de constituire, pe cale contractuala, a rentei viagere.

In cadrul aceleiasi categorii de acte juridice civile, respectiv, contracte, scopul imediat este acelasi, este, deci invariabil. Pe cale de consecinta, la toate contractele aleatorii, scopul este acelasi, in­variabil, in categoria contractelor aleatorii se inscrie si contrac­tul de renta viagera.

Astfel privit caracterul invariabil al scopului imediat, se poate constata ca:

o      in contractele sinalagmatice scopul imediat consta in re­prezentarea contraprestatiei pe care fiecare parte o urmareste. Contractul de renta viagera este, in principiu, un contract sinalagmatic, de unde rezulta ca, obligandu-se sa constituie fondul de bunuri sau capitalul, credirentierul urmareste sa obtina contraprestatiile periodice la care debirentierul se obliga. Tot astfel, obligandu-se sa plateasca prestatii cu o anumita periodicitate, debiren­tierul o face urmarind sa primeasca fondul constituit in lucruri sau in capital de catre credirentier;

o      in cazul contractelor cu titlu gratuit - contractul de renta viagera putand fi prin exceptie, constituit prin donatiune intre vii, deci printr-o liberalitate, contract cu titlu gratuit - scopul imediat consta in a face o liberalitate sau un serviciu gratuit unei persoane;

o      la contractele reale scopul imediat consta in restituirea a ceea ce partea a primit cu un anumit titlu; scopul imediat este cuprins formal in contractul de renta viagera, in sens de instrumentum probationis, ceea ce face ca dovedirea acestui scop sa fie usor de facut.

In contractul de renta viagera, scopul mediat se infatiseaza ca elementul psihologic, launtric, motivul impulsiv si determinant care a impins partile la incheierea acestuia, element care se refera atat la insusirile acestui contract, pe de o parte, cat si la insusirile credirentierului si debirentierului, pe de alta parte.







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }