QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Normele conflictuale privind contractele civile speciale








NORMELE CONFLICTUALE PRIVIND CONTRACTELE CIVILE SPECIALE


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de vanzare cumparare

1. Aplicarea legii vanzatorului (lex venditoris)




Regimul juridic al contractului de vanzare cumparare este reglementat de dispozitiile art.88 din Legea 105/1992, care prevad:  in lipsa unei legi convenite de parti spre a se aplica vanzarii mobiliare, aceasta este supusa legii statului in care vanzatorul are, la data incheierii contractului, dupa caz, domiciliul sau, in lipsa resedinta ori fondul de comert sau sediul social .

Din analiza textului mentionat, rezida urmatoarele aspecte:

contractul de vanzare cumparare avand ca obiect un bun mobil este supus, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis);

in lipsa unei legi convenite de parti, acest contract este supus legii statului in care vanzatorul isi are domiciliulu sau, in lipsa, resedinta (daca este persoana fizica), ori fondul de comert (daca este persoana juridica) sau sediul social (daca este comerciant persoana fizica sau persoana juridica). Asadar, in acest caz, vanzarea mobiliara este guvernata de legea tarii vanzatorului ( lex venditoris).

Legea astfel desemnata, in conceptia legiuitorului, constituie legea statului cu care contractul de vanzare cumparare are cele mai stranse legaturi, debitorul prestatiei caracteristice fiind vanzatorul.

dispozitiile art.88 solutioneaza si conflictul mobil de legi care s-ar putea ivi atunci cand punctul de legatura (domiciliul sau resedinta, fondul de comert sau sediul social al vanzatorului) s-ar deplasa dintr-un stat in altul, ulterior momentului perfectarii contractului de vanzare cumparare. Textul prevede ca aceste puncte de legatura se apreciaza in functie de localizarea lor la  data incheierii contractului , dandu-se eficienta legii acelui stat pe teritoriul caruia erau localizate la acel moment.

reglementarile art.88 din Legea 105/1992 nu se aplica in cazul in care contractul se refera la un drept imobiliar.

contractul de vanzare cumparare avand ca obiect un bun imobil este supus, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis).

in lipsa unei legi alese de parti, contractul de vanzare cumparare imobiliara, este supus legii statului unde se afla bunul (lex rei sitae), conform art.73 alin.3 din Legea 105/1992.

Exceptii

Legea 105/1992 reglementeaza si norme conflictuale derogatorii de la regimul general pentru contractul de vanzare cumparare, in anumite situatii speciale. Astfel:

vanzarea prin licitatie, prin burse sau targuri este supusa legii statului unde are loc incheierea contractului, cu exceptia cazului in care legea statului respectiv permite ca partile sa-si aleaga legea aplicabila si ele au procedat explicit la o asemenea alegere (art.90 din Legea 105/1992).

contractul de vanzare cumparare comerciala este supus legii statului in care cumparatorul are fondul de comert sau sediul social, daca: a) negocierile au fost purtate si contractul a fost incheiat de catre parti prezente in acel stat; sau b) contractul prevede in mod expres ca vanzatorul trebuie sa execute obligatia de livrare a marfii in acel stat (art.89 din Legea 105/1992).

legea locului de executare (lex loci executionis) pentru receptia cantitativa si calitativa a marfurilor si pentru masurile ce pot fi luate referitor la aceste bunuri in cazul in care sunt refuzate, daca nu s-a convenit expres altfel (art.92 din Legea 105/1992).

Domeniul legii aplicabile vanzarii

Legea aplicabila contractului de vanzare cumparare reglementeaza indeosebi:

interpretarea contractului;

drepturile si obligatiile partilor;

executarea obligatiilor ce izvorasc din contract;

4) momentul de la care cumparatorul are dreptul la produsele si fructele bunului sau marfii transmise;

5) momentul de la care cumparatorul suporta riscurile referitoare la bunul sau marfa transmisa;

6) validitatea si efectele intre parti ale clauzelor de rezerva a proprietatii;

7) consecintele neexecutarii contractului, inclusiv obtinerea reparatiei pentru prejudiciu, cu exceptia chestiunilor supuse legii procedurale a forului;

8) modul de stingere a obligatiilor izvorate din contract, precum si decaderea intemeiata pe expirarea unui termen;

9) consecintele nulitatii contractului.

Domeniul legii aplicabile vanzarii este stabilit de art.91 din Legea 105/1992 si se completeaza cu alte aspecte reglementate de art.80 din acelasi act normativ, care are caracter de norma generala si se refera la domeniul legii aplicabile contractului, indiferent de natura sa.

De asemenea, in domeniul legii aplicabile vanzarii intra, de principiu, aspectele speciale privind anumite tipuri de vanzare, de exemplu: vanzarea dupa greutate, numar sau masura, vanzarea in bloc, pe incercate, pe gustate, cu plata pretului in rate, etc.






*     Normele conflictuale aplicabile contractului de schimb

Legea 105/1992 nu cuprinde dispozitii speciale privind legea aplicabila contractului de schimb. Data fiind natura juridica a acestui tip de contract si efectele sale, achiesam la opinia potrivit careia se aplica, prin analogie, prevederile art.88 din Legea 105/1992 referitoare la contractul de vanzare cumparare.

In consecinta, legea aplicabila contractului de schimb si domeniul acesteia se determina dupa distinctiile de la punctul precedent.


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de intermediere

Precizare prealabila

Legea aplicabila contractelor de intermediere este reglementata de dispozitiile art.93-100 ale Legii 105/1992, si se aplica tuturor tipurilor de contracte ce au drept scop intermedierea. In aceasta categorie se inlcud: contractul de mandat (civil si comercial), contractul de consignatie, contractul de agent, contractul de comision, etc.

Legea 105/1992 face o distinctie intre legea aplicabila contractelor de intermediere in general si legea aplicabila reprezentarii ce are ca obiect special un act juridic referitor la un imobil.

2. Legea aplicabila in raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar (raporturi interne)

2.1 Determinarea legii aplicabile

Potrivit art.93 alin.1 din Legea 105/1992, in raporturile dintre reprezentat si mandatar sau comisionar se aplica, de regula, legea aleasa de parti (lex voluntatis).

Daca partile contractului de intermediere nu au facut o asemenea alegere, legea aplicabila se determina astfel:

in cazul in care intermediarul exercita aceasta functie sau cea de agent cu titlu profesional, se aplica legea sediului sau profesional;

in toate celelalte cazuri, se aplica legea statului in care intermediarul exercita imputernicirea sa. Se aplica asadar legea locului executarii mandatului (lex loci executionis).

2.2 Domeniul de aplicare

Legea aplicabila raporturilor dintre reprezentat si intermediar reglementeaza cu precadere:

existenta, intinderea, modificarea si incetarea puterilor intermediarului;

consecintele depasirii acestor puteri sau folosirii lor abuzive;

3) facultatea intermediarului de a delega, in tot sau in parte, puterile si de a desemna un intermediar aditional sau substituit;

4) posibilitatea intermediarului de a incheia un contract cu tertul, pentru reprezentat, atunci cand exista riscul unui conflict de interese intre intermediar si reprezentat;

5) clauza de neconcurenta;

6) cazurile de prejudicii cauzate intre parti si care urmeaza a fi reparate.

3 Legea aplicabila in raporturile dintre reprezentat si tert (raporturi externe)

3.1 Determinarea legii aplicabile

Conform art.95 alin.1 din Legea 105/1992, raporturile dintre persoana reprezentata si tert sunt supuse, de regula, legii convenite in mod explicit de parti (lex voluntatis).

Daca partile nu au facut in mod explicit o asemenea alegere, legea aplicabila se determina astfel:

daca intermediarul are un sediu profesional, este incidenta legea statului unde se afla sediul sau profesional;

daca intermediarul nu are un asemenea sediu, se aplica legea statului unde acesta a actionat (lex loci executionis), daca pe teritoriul respectiv se afla:

a)     sediul, domiciliul sau resedinta persoanei reprezentate; sau

b)     sediul, domiciliul sau resedinta tertului; sau

c) sediul bursei, targului sau locului unde s-a organizat o licitatie la care a participat intermediarul spre a indeplini imputernicirea.

3.2 Domeniul de aplicare

Legea aplicabila raporturilor dintre reprezentat si terti reglementeaza cu precadere efectele actelor pe care intermediarul le-a incheiat in indeplinirea mandatului sau (real sau pretins).

Lex loci executionis reglementeaza modul de executare a imputernicirii (art.97 din Legea 105/1992).

3.3 Calificarea unor notiuni





Dispozitiile art.98 si art.99 din Legea 105/1992 califica situatii juridice care pot apare in legatura cu contractele de intermediere.

In cazul contractului de intermediere incheiat in cadru international, intre persoane absente (inter absentes), art. 98 prevede ca intermediarul care a comunicat cu tertul prin scrisori, telegrame, telex, telefon, sau prin alte mijloace de telecomunicatie, este socotit ca a actionat de la sediul sau profesional ori, in lipsa, de la domiciliul sau resedinta sa.

Potrivit art.99, daca reprezentatul, intermediarul sau tertul are mai multe sedii profesionale in state diferite, se tine seama de cel care prezinta legatura cea mai stransa cu actul indeplinit de intermediar.

4. Legea aplicabila contractului de intermediere care are ca obiect un bun imobil

Actele de administrare sau de dispozitie privitoare la un imobil, incheiate prin reprezentare, sunt reglementate de legea locului unde este situat imobilul (lex rei sitae).


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de antrepriza

Contractele de executare de lucrari ( de antrepriza) sunt supuse, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis).

Daca partile nu au facut o asemenea alegere, se aplica legea sediului antreprenorului (art.103 lit.a din Legea 105/1992). Aceste dispozitii sunt in concordanta cu cele ale art.78 alin.1 lit.c, conform carora, in contractele de antrepriza, prestatia caracteristica este cea a antreprenorului.


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de transport, de expeditii si altele similare.

Legea aplicabila acestor contracte este, de regula, legea aleasa de parti (lex voluntatis).

Daca partile nu au facut o asemenea alegere, se aplica legea sediului transportatorului sau expeditorului (art.103 lit.b din Legea 105/1992).


*     Normele conflictuale aplicabile contractului bancar

Contractul bancar, inclusiv cel de garantie bancara autonoma, este guvernat, ca regula, de legea aleasa de parti (lex voluntatis).

Daca partile nu au facut o asemenea alegere, se aplica legea sediului bancii - intreprindere de credit (art.103 lit.c din Legea 105/1992).

In raporturile interbancare implicate in operatiunea bancara, se aplica legea celei care presteaza serviciul in favoarea celeilalte.

Referitor la contractele de garantie bancara, solutia este concordata cu cea generala din art.78 alin.1 li.d din Legea 105/1992, conform careia, in contractele de garantie, de cautiune si altele similare, prestatia caracteristica este cea a garantului.


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de asigurare

Contractele de asigurare impotriva riscurilor sunt sunt supuse, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis).

In lipsa legii convenite de parti, contractul de asigurare impotriva riscurilor, inclusiv cesiunea sau gajarea politei de asigurare, sunt supuse legii sediului asiguratorului (art.103 lit.d din Legea 105/1992).

Prestatia asiguratorului este considerata ca fiind caracteristica, in raport de urmatoarele criterii:

- marea majoritate a contractelor de asigurare sunt contracte tip, imbracand forma contractelor de adeziune, care emana de la asigurator;

- contractele de asigurare se incheie cu un numar mare de persoane asa incat aplicarea legii asiguratorului realizeaza unitatea de regim juridic pentru toate contractele incheiate de acelasi asigurator;

- asumarea riscului de catre asigurator presupune luarea in consideratie a intregului ansamblu economico juridic din tara sa;

- activitatea de asigurare se desfasoara de regula, sub supravegherea si controlul bancii nationale sau a unui alt organism abilitat din tara asiguratorului.

In domeniul legii aplicabile contractului de asigurare, pe langa elementele care formeaza domeniul general al legii contractului (art.80 din Legea 105/1992), intra si aspecte specifice, de exemplu:

- posibilitatea persoanei prejudiciate printr-un delict civil de a introduce actiune in despagubiri direct impotriva asiguratorului de raspundere civila daca legea contractului de asigurare o permite ( art.109 din Legea 105/1992);

- subrogatia societatii de asigurare, ca platitor, in drepturile persoanei prejudiciate si regresul acestei societati asupra tertului vinovat de producerea riscului, atat in cazul asigurarii obligatorii cat si a celei facultative;

- cesiunea sau gajarea politei de asigurare (art.103 lit.d din Legea 105/1992);

- regimul declaratiei de risc pe care diferite legislatii o impun asiguratului, in functie de care se apreciaza reticenta asiguratului si consecintele acesteia;

- cauzele de suspendare sau reziliere a contractului de asigurare, de decadere a asiguratului din dreptul de a obtine despagubirea etc.


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de depozit

Contractul de depozit este supus in ceea ce priveste legea aplicabila, de regula, legii alese de parti (lex voluntatis).

In lipsa legii convenite de parti, contractul de depozit este supus legii sediului depozitarului (art.103 lit.e din Legea 105/1992).

Solutia este conforma art.78 alin.1 lit.c, potrivit caruia, in contractele de depozit, prestatia caracteristica este cea a depozitarului.






*     Normele conflictuale aplicabile contractului de donatie

Ca regula, contractul de donatie indiferent de natura sa mobiliara sau imobiliara - este supus legii alese de parti (lex voluntatis), iar in lipsa de alegere, legea aplicabila este legea nationala a donatorului.

Intrucat textul art.103 lit.f din Legea 105/1992 nu distinge, s-ar putea interpreta potrivit principiului ubi lex non distinquit, nec nos distinguere debemus, ca legea nationala a donatorului ar trebui aplicata contractului de donatie indiferent de natura sa mobiliara sau imobiliara. Un alt argument ar fi acela ca dispozitiile art.103 lit.f au un caracter special de exceptie - fata de celelalte prevederi ale Legii 105/1992 referitoare la legea aplicabila contractelor, or exceptio est strctissimae interpretationis.

Achiesam insa la opinia exprimata in literatura de specialitate[2], potrivit careia, in lipsa de lex voluntatis, legea aplicabila contractului de donatie, este legea nationala a donatorului de la data incheierii contractului (conf. art.78 alin.2 din Legea 105/1992) daca donatia are ca obiect un bun mobil, respectiv legea locului unde este situat bunul (lex rei sitae) daca contractul de donatie are ca obiect un bun imobil.

In domeniul legii aplicabile donatiei intra conditiile de fond ale contractului, fiind aplicabile dispozitiile generale prevazute de art.80 din Legea 105/1992.

Conditiile de forma ale contractului de donatie, intra sub incidenta dispozitiilor generale din art.71 si art.72 ale Legii 105/1992.


*     Normele conflictuale aplicabile contractului de garantie

1. Garantiile personale (in principal contractul de fidejusiune)

1.1 Legea aplicabila garantiilor personale

Contractele de garantie personala sunt supuse, de regula, legii convenite de parti ( lex voluntatis ). In lipsa de lex voluntatis se aplica legea statului unde se afla domiciliul sau, in lipsa, resedinta ori fondul de comert sau sediul social al garantului (fidejusorului). Prestatia acestuia este considerata caracteristica, potrivit art.78 alin.1 lit.d, coroborat cu art.77 alin.2 din legea 105/1992.

1.2 Domeniu de aplicare a legii

Legea aplicabila contractului de fidejusiune, reglementeaza indeosebi:

1) conditiile speciale cerute fidejusorului pentru a putea garanta;

2) efectele contractului de fidejusiune dintre creditor si fidejusor (intinderea obligatiilor, durata garantiei, conditiile in care ea opereaza etc);

3) efectele contractului in raporturile dintre fidejusor si debitorul principal;

4) efectele contractului in raporturile dintre fidejusori (daca sunt mai multi);

5) cazurile de stingere a fidejusiunii.

2. Garantiile reale (gaj, ipoteca, privilegiu, etc)

De regula, legea aplicabila unor astfel de contracte este legea convenita de parti (lex voluntatis). In lipsa unei astfel de alegeri, pentru aspectele reale ale contractului, se aplica legea locului unde se afla bunul grevat de garantie ( lex rei sitae). Aceasta lege reglementeaza indeosebi: conditiile de existenta, de conservare, de publicitate si de exercitiu ale dreptului real accesoriu; efectele si intinderea garantiei; atributele speciale ale creditorilor cu garantii reale, dreptul de preferinta si de urmarire; conditiile de stingere a dreptului real accesoriu, etc.

Celelalte aspecte contractuale (ex : conditiile de validitate ale contractului si efectele sale, altele decat cele reale) sunt supuse unor legi diferite, dupa cum contractul are ca obiect un bun mobil sau imobil. Astfel:

1) daca contractul de garantie are ca obiect un bun mobil (ex: contractul de gaj), legea aplicabila este cea a garantului, in calitate de debitor al prestatiei caracteristice, conform art.78 alin.1 lit.d.

2) daca contractul de garantie are ca obiect un imobil (ex: ipoteca), legea aplicabila este - ca si in cazul aspectelor reale contractului - legea locului situarii bunului (lex rei sitae) conform art.77 alin.3.


*     Normele conflictuale aplicabile altor contracte civile speciale

Alte contracte civile speciale (de exemplu: contractul de inchiriere, contractul de imprumut, contractele aleatorii, etc) sunt supuse regulilor generale in materia contractului, prevazute de art.73 84 din Legea 105/1992.


* Potrivit noului Cod Civil Legea aplicabila raporturilor contractuale se determina conform art.2636

- (1) Legea aplicabila obligatiilor contractuale se determina potrivit reglementarilor dreptului comunitar.

(2) In materiile care nu intra sub incidenta reglementarilor comunitare sunt aplicabile dispozitiile prezentului Cod privind legea aplicabila actului juridic, daca nu se prevede altfel prin conventii internationale sau prin dispozitii speciale.





Dragos - Alexandru Sitaru, op.cit., pag.282

Dragos - Alexandru Sitaru, op.cit., pag.293




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }