QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate drept

Cauze care exclud existenta raportului de cauzalitate





CAUZE CARE EXCLUD EXISTENTA RAPORTULUI DE CAUZALITATE


1. FORTA MAJORA SI CAZUL FORTUIT

1) Reglementare. Atat forta majora cat si cazul fortuit intra in notiunea generala de cauze straine neimputabile astfel cum sunt utilizate de art. 1082 Cod civil. Art. 1083 Cod civil prevede expres ca aceste doua cazuri exclud raspunderea civila.

2) Criterii de distinctie. In literatura de specialitate mai veche s-a considerat ca forta majora si cazul fortuit sunt notiuni sinonime. Ulterior s-a revenit asupra celor doua notiuni, considerandu-se ca sunt distincte. Pentru distinctie s-au sugerat mai multe criterii:




- Criteriul subiectiv, bazat pe conceptul de greseala sau culpa: in timp ce cazul fortuit are caracter relativ, in sensul ca nu poate fi prevazut si evitat cu diligenta si prudenta medie a omului, forta majora este o imprejurare cu caracter absolut si nu poate fi prevazuta si nici evitata, chiar cu cea mai mare prudenta (diligenta) de care este capabil un om.

b. Criteriul obiectiv, fundamentat pe ideea de cauzalitate: originea fortei majore este externa (fenomene naturale, cutremure, inundatii), pe cand aceea a cazului fortuit este interna, situandu-se in sfera de activitate a celor chemati sa raspunda (de exemplu, viciul ascuns al unei masini).

3) Distinctia dintre forta majora si cazul fortuit. In literatura de specialitate se considera ca atunci cand se pune problema raspunderii civile suntem in prezenta a doua spatii opuse: spatiul culpei, care angajeaza raspunderea si spatiul fortei majore, care exclude existenta raspunderii. Autorii care considera ca intre forta majora si cazul fortuit exista deosebiri, plaseaza cazul fortuit intr-un sector intermediat aflat intre culpa si absenta culpei, adica forta majora. Din redactarea anumitor texte ale Codului civil rezulta ca si legiuitorul a inteles sa distinga intre cele doua notiuni (art. 1460-1461 Cod civil, 1623-1625 Cod civil).

Tinand seama de aceste texte si de cele doua teorii privind distintia dintre forta majora si cazul fortuit, in doctrina romaneasca s-a formulat o teorie eclectica, potrivit careia: forta majora este un fenomen natural sau social exterior, extraordinar, de nebiruit si exclude in intregime angajarea raspunderii daca a fost cauza exclusiva a prejudiciului; cazul fortuit cuprinde fenomenele naturale, daca nu au un caracter extraordinar, absolut imprevizibil si de nebiruit, imprejurarile sau fenomenele interne, adica acelea care isi au originea si se produc in sfera de activitate a persoanei chemate sa raspunda, cauzele anonime si faptele neculpabile.

4) Interesul practic al distinctiei intre forta majora si cazul fortuit. In materie contractuala: in general atat forta majora cat si cazul fortuit exclud existenta si angajarea raspunderii civile. Prin exceptie, exista situatii in care debitorul contractual este chemat sa raspunda si in situatia in care neexecutarea obligatiilor sale se datoreaza cazului fortuit (in cazul contractului de transport, in cazul raspunderii pentru vicii ascunse). In materie delictuala: distinctia prezinta importanta deoarece, desi in cazul anumitor raspunderi (pentru fapta proprie, a parintilor pentru fapta copilului lor minor, a institutorilor si artizanilor pentru fapta elevilor si ucenicilor), atat cazul fortuit cat si forta majora sunt exoneratoare de raspundere, in cazul raspunderilor de tip obiectiv (raspunderea pentru lucruri, raspunderea pentru animale sau pentru ruina edificiului), numai forta majora inlatura raspunderea, nu si cazul fortuit.

5) Trasaturile fortei majore:

a. Exterioritatea. Forta mjora consta intr-o imprejurare externa si invincibila, fara vreo legatura cu lucrul care a produs paguba sau cu insusirile acestuia. Evenimentele de forta majora sunt de cele mai multe ori fenomene naturale extraordinare, straine de activitatea si vointa omului, cum sunt cutremurele, inundatiile,trasnetele. Alteori, ele pot fi evenimente sociale extraordinare, precum razboaiele si revolutiile;

b. Imprevizibilitatea. Notiunea se refera deopotriva la producerea imprejurarii respective cat si la efectele sale. Daca imprejurarea putea fi prevazuta, cel chemat sa raspunda este in culpa, deoarece nu a prevazut-o si nu a luat masurile necesare pentru preintampinarea urmasilor pagubitoare. Imprevizibilul se deosebeste de previzibil, la baza distinctiei stand caracterul extraordinar al evenimentului. Imprevizibilitatea trebuie deci, sa fie obiectiva si absoluta.

c. Inevitabilitatea sau irezistibilitatea. Evenimentul si efectele sale pentru a fi caz de forta majora trebuie sa fie imposibil de preintampinat si de evitat. Irezistibiliatea trebuie sa fie absoluta, adica sa priveasca orice persoana. Aprecierea se face in abstracto (avandu-se ca etalon posibilitatile unei persoane care depune diligenta si prudenta maxima).

6) Efectele fortei majore. Principalul efect al fortei majore este excluderea raspunderii civile. In ce priveste itinderea efectului fortei majore, distingem intre mai multe situatii:

a. Cand forta majora este singurul fenomen care a provocat prejudiciul, se constata lipsa raportului de cauzalitate intre fapta celui care ar fi obligat la reparare si paguba. De asemenea este exclusa culpa.

b. In situatia in care forta majora nu este cauza exclusiva a prejudiciului, iar celelalte cauze sunt simple cazuri fortuite, raspunderea exista sau nu dupa cum legea prevede sau nu ca si cauza de exonerare de raspundere cazul fortuit.

c. In situatia in care forta majora cauzeaza prejudiciul in concurs cu alte imprejurari decat cazul fortuit (de exemplu prejudiciul cauzat de un animal sau de un lucru intr-o imprejurare de forta majora) trebuie sa distingem dupa cum animalul, lucru etc. a fost un simplu instrument al fortei majore (caz in care raspunderea este inlaturata) sau au contribuit alaturi de forta majora la producerea prejudiciului (caz in care raspunderea se va inlatura doar in proportie cu contributia fortei majore).



d. In materie contractuala, interventia fortei majore poate sa produca un efect suspensiv de executare (presupune suspendarea executarii obligatiilor rezultate din contractele cu executare succesiva, pana la incetarea fortei majore) sau extinctiv de executare (care presupune stingerea obligatiilor imposibil de executat).

7) Cazul fortuit. Prin caz fortuit se intelege o imprejurare interna care isi are originea in campul de activitate a celui chemat sa raspunda sau intr-o imprejurare externa care nu are caracter extraordinar si poate fi prevazuta si evitata cu diligenta si prudenta de care este in stare omul cel mai capabil. In concluzie, constituie cazuri fortuite:

a. imprejurari interne, intrinseci lucrurilor sau animalelor celui chemat sa raspunda (defectele de fabricatie, sperietura unui animal etc.);

b. imprejurari externe, neimputabile persoanei chemate sa raspunda, fara caracter extraordinar (alunecarile de teren, ploile torentiale etc.).

Cazul fortuit exclude in principiu existenta raspunderii civile. Prin exceptie, nu o exclude in urmatoarele situatii: raspunderea pentru prejudiciile cauzate de lucruri, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de accidente nucleare, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de aeronave in zbor tertilor la sol, raspunderea pentru prejudiciile cauzate de animale, raspunderea in contractul de transport, depozit necesar si arenda.


2. FAPTA UNUI TERT SI FAPTA VICTIMEI SAU A CREDITORULUI CAUZE CARE EXCLUD TOTAL SAU IN PARTE ANGAJAREA RASPUNDERII CIVILE

1) Fapta unei terte persoane. In materie delictuala, prin tert se intelege orice persoana, cu exceptia paratului, a victimei si a acelora pentru care paratul ar putea fi obligat sa raspunda: copii minori, elevi, prepusi, autorii viciului acsuns al lucrului etc. In materie contractuala, prin tert se intlege orice persoana, alta decat debitorul sau creditorul. Tertul nu trebuie sa fie identificat. Daca la originea prejudiciului se dovedeste ca sta fapta tertului, nu se va putea angaja raspunderea paratului, cu conditia ca fapta tertului sa imbrace forma unei forte majore. Daca la originea prejudiciului sta atat fapta tertului cat si aceea a paratului si raspunderea este delictuala si ei vor raspunde solidar. Daca raspunderea este contractuala, paratul trebuie sa repare prejudiciul doar pro parte.

2) Fapta victimei sau a creditorului poate, de asmenea, sa excluda in tot sau in parte raspunderea civila a paratului. Efectele faptei victimei sunt similare cu acelea ale tertului, doar ca nu se poate pune problema solidaritatii in materie delictuala. Daca fapta victimei a contribuit la producerea prejudiciului, raspunderea paratului se va reduce proportional. Daca fapta victimei este sursa prejudiciului, atunci paratul nu va raspunde. Pentru ca raspunderea paratului sa fie exclusa in intregime, este necesar ca fapta victimei sa indeplineasca trasaturile fortei majore, adica sa fie absolut imprevizibila si inevitabila. Daca paratul nu reuseste sa probeze acest fapt, raspunderea sa va exista si se va divide intre parat si victima, ajungandu-se la culpa comuna.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }