Cadrul legal national

Cadrul legal national

Negocierea colectiva a fost reglementata prin Legea 13/1991, dupa care la 5 ani de aplicare a acestei legi, a fost adoptata o noua lege in materie si anume Legea 130/1996. La un interval scurt s-a adoptata Legea 143/1997 pentru completarea Legii 130/1996 . Codul muncii consacra un titlu - al VII-lea ( art. 236-247) contractelor colective de munca.

In doctrina juridica contractul colectiv de munca se defineste ca fiind un "act juridic, sursa de drepturi, obligatii subiective si reciproce si totodata izvor de drept, fiind, sub acest aspect, o norma conventionala, negociata".

Alaturi de Codul Muncii, Contractul colectiv de munca unic la nivel national are o importanta deosebita. El completeaza actul normativ de baza in materie si actualizeaza cele mai importante dispozitii ale acestuia la noile realitati economice si sociale.

Contractul colectiv de munca unic la nivel national - ca lege a partilor - reprezinta de fapt un Cod al muncii propriu.

Conform legii[2], il defineste ca fiind conventia incheiata intre patron sau organizatia patronala, pe de o parte, si salariati, reprezentati prin sindicate ori in alt mod prevazut de lege, de cealalta parte, prin care se stabilesc cauzele privind conditiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligatii ce decurg din raporturile de munca.

Conform acestei legi, contractele colective de munca se incheie - pentru o durata de un an - la mai multe niveluri astfel:

contractul colectiv unic la nivel national;

contractele colective la nivel de ramura de activitate,

contractele colective la nivelul unitatilor/grupurilor de unitati

aceasta fiind de altfel si ierarhia acestor contracte.

Din acest punct de vedere, trebuie precizat ca pentru negocierea unor contracte colective de munca la nivelurile inferioare, clauzele din contractele colective de munca de la nivelele superioare sunt considerate a fi minime.

Contractele colective de munca se incheie in unitatile cu cel putin 21 de salariati, inclusiv in unitatile in care nu sunt infiintate sindicatele, salariatii avand reprezentanti, desemnati pentru negociere.

Anual, contractele colective de munca se negociaza cu cel putin 30 de zile inainte de expirarea contractului anterior si, tinand seama de prevederile art.3 alin.3 din Legea nr.130/1996, conform caruia negocierea nu poate dura mai mult de 60 de zile initiativa negocierii contractului colectiv de munca revine unitatii

In legatura cu un contract colectiv de munca se pot naste doua tipuri de conflicte de munca: de interese sau de drepturi.

Cu ocazia negocierii contractelor colective de munca pot sa apara conflicte intre salariati si unitatile angajatoare, calificate de Legea nr. 168/1999 privind solutionarea conflictelor de munca drept conflicte de interese.

Obiectul conflictelor de munca il prezinta problemele cu caracter profesional, social sau economic ale salariatilor, spre deosebire de conflictele de drepturi care au ca obiect drepturile sau obligatiile salariatilor ce decurg din legi, contractele colective sau individuale de munca.