QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate comunicare

Greva – principala forma de conflict social





Greva – principala forma de conflict social


1.Definitia si trasaturile caracteristice ale grevei

Notiunea de greva poate fi analizata atat din punct de vedere juridic, dar si din punct de vedere etimologic.

In sens juridic, notiunea de greva este folosita pentru incetarea, totala sau partiala a muncii de catre salariati, in scopul obtinerii unor revendicari economice si sociale legate de conditiile de munca si de plata muncii, de securitate sociala.

Din punct de vedere etimologic cuvantul 'greva' isi are originea in cuvantul 'greva' din limba latina populara, insemnand un teren plat, format din nisipuri si pietris, pe malul marii sau al unui curs de apa. In limba romana a fost preluat din limba franceza dupa numele pietei din Paris 'Place de greve'.




Greva este considerata un fenomen complex, intrucat, reprezentand instrumentul de lupta esential pentru salariati, antreneaza perturbarea functionarii unor intreprinderi sau servicii producand prejudicii atat celui ce angajeaza, salariatilor grevisti, dar si al clientilor intreprinderii sau beneficiarilor de servicii.

In sens etimologic, greva reprezinta orice miscare revendicata prin care un grup profesional determinat incearca, prin incetarea lucrului, sa impuna anumite solutii sau sa inceteze anumite decizii pe care grupul le contesta.

Doctrina contemporana apreciaza ca exercitarea dreptului de greva nu reprezinta un scop in sine, ci ea intervine numai dupa ce a fost epuizata cel putin o procedura prealabila obligatorie ce isi are ratiunea atat in necesitatea solutionarii pe cale pasnica a oricarui conflict colectiv de munca, cat si in necesitatea protejarii intreprinzatorului care nu trebuie sa fie luat prin surprindere, legiuitorul creandu-i astfel posibilitatea de a lua acele masuri care sa conduca la diminuarea pierderilor de productie pe durata grevei, a diminuarii prejudiciilor pe care le-ar produce clientilor cu care unitatea con1ucreaza.

Faza finala posibila (si cea mai grava) a conflictului de interese este greva.

Constitutia Romaniei prevede in art. 40 alin. 1 dreptul la greva, care constituie, concomitent, si un principiu fundamental al dreptului muncii. In baza prevederilor constitutionale si ale art. 18 din Codul muncii, prin contractul colectiv sau prin cel individual de munca nu se poate renunta la dreptul la greva. O astfel de clauza de renuntare, chiar inserata in contract, este nula. Asadar, greva nu este o manifestare de forta a salariatilor acceptata tacit de lege, ci un drept constitutional care, in masura exercitarii sale legale, este intangibil.

Greva constituie un drept individual si colectiv. El apartine fiecarui salariat dar se exercita in mod colectiv .

Cu toate ca textul legal se refera la unitate (persoana juridica), greva poate fi declansata si in cazul salariatilor unei persoane fizice - angajator. Concluzia de curge din insasi garantarea cu titlu general a dreptului de greva de art. 40 alin. 1 din Constitutie.

Potrivit art. 9 alin. 2, conflictele de interese pot avea loc si la nivelul grupurilor de unitati, al ramurilor ori la nivel national. Ca urmare si greva, ultima etapa a conflictelor de interese, poate interveni si la aceste nivele.

Sunt necesare anumite clasificari in legatura cu art. 41 alin. 1 din lege care dispune:

'Greva poate fi declansata daca, in prealabil, au fost epuizate posibilitatile de solutionare a conflictului de interese prin procedurile prevazute de prezenta lege si daca momentul declansarii a fost adus la cunostinta conducerii de catre organizatori cu 48 de ore inainte.

Inainte de declansarea grevei, medierea si arbitrajul sunt obligatorii numai daca partile, de comun acord, au decis parcurgerea acestor etape'.

Insa, in cazul in care partile au hotarat sa recurga la arbitraj, declansarea grevei nu mai este posibila deoarece hotarare a comisie de arbitraj este irevocabila si face parte din contractul colectiv de munca.


Scurt istoric privind greva si dreptul la greva .


Corolarul pe plan juridic al grevei il reprezinta dreptul la greva, care, in unele state are o consacrare constitutionala. Daca dreptul la greva este, in principiu, afirmat in legislatia diferitelor state industrializate, o definitie a lui s-ar parea ca lipseste cu desavarsire.

Nicio conventie a Organizatiei Internationale a Muncii, organizatie specializata in materie, nu recunoaste expres dreptul la greva. Trebuie sa recunoastem insa, ca in Pactul International relativ la drepturile economice, sociale si culturale este proclamat, in art. 8, dreptul sindical si dreptul la greva cu precizarea, care-l amendeaza substantial, ca acesta 'trebuie exercitat conform legilor din fiecare tari '.

Un alt document international, Carta Sociala Europeana (adoptata de Consiliul Europei in anul 1961 si intrata in vigoare in 1963) afirma 'dreptul muncitorilor si al intreprinzatorilor la actiuni colective, in caz de conflicte de interese, inclusiv dreptul la greva, sub rezerva obligatiilor ce pot rezulta din conventiile colective in vigoare'.

Dreptul la greva este deci, in conceptia Consiliului Europei, mijloc de asigurare a negocierii colective.

Ca si negocierea colectiva, institutie moderna a dreptului muncii, greva a intrat in randul institutiilor juridice ca o actiune directa, un mijloc de presiune, tocmai pentru ca reprezinta in esenta sa, un corectiv eficient al dezechilibrului existent intre cel ce angajeaza (patronul) si muncitor. Intr-adevar, trebuie sa recunoastem ca fata de puterea discretionara economica si sociala a patronului, salariatul este perpetuu intr-o situatie inferioara. Negocierea colectiva si respectiv greva sunt tocmai 'contrapondere', 'compensatia necesara', Astfel se explica necesitatea 'imputernicirii' de catre legiuitor a 'grupului social al muncitorului cu un instrument juridic apt sa modifice, sa deplaseze sau sa contracareze singurul joc al fortelor economic '.



Doctrina occidentala considera greva o libertate fundamentala, apreciind ca insasi dreptul muncii, este, la ora actuala, construit pe o asemenea piatra unghiulara.

Considerand ca toate aprecierile sunt pe deplin intemeiate, libertatea muncii, fiind un principiu indiscutabil al dreptului, totusi anumite limite se impun cu puterea evidentei pentru ca '''nicio libertate nu este in sine suverana'. In cazul libertatii grevei, este unanim acceptat ca limitele acesteia sunt date de necesitatea ca aceasta sa nu devina excesiva. O greva este deci legala sau ilegala, dreptul la greva se exercita deci in limitele sale firesti, in masura in care nu se abuzeaza de acest drept, incalcandu-se alte drepturi fundamentale. Este foarte cunoscut faptul ca abuzul de drept, in toate sistemele de drept, este sanctionat.

Greva trebuie inteleasa totodata si ca o ultima solutie, fiind admis - in principiu - de a se inscrie intr-o 'zona expansiva de dialog social'.

Printr-o privire de ansamblu asupra normelor privind dreptul la greva se constata o diversitate a reglementarilor, diferentierile fiind generate de conditiile specifice din fiecare stat, de forta si traditiile miscarii sindicale si de o serie de alti factori. Pe de alta parte, aproape toate reglementarile prevad dreptul la greva pentru toti salariatii si numai in conditii restrictive, pentru cei care lucreaza in servicii publice.

Printr-un studiu comparativ se observa ca intr-un numar mare de tari greva este considerata un drept, evident, cu toate consecintele juridice pe care le presupune. Frecvent, reglementarea dreptului la greva se realizeaza prin actul fundamental - Constitutia - prevederile sale fiind dezvoltate prin alte legii. Astfel, Constitutia italiana are o redactare identica cu cea franceza. Greva conduce doar la suspendarea contractelor de munca, nu si la incetarea acestora. Acest drept nu poate fi insa exercitat abuziv sau dupa un comportament calificat neoperant. Constitutia respectiva nu precizeaza nimic in legatura cu lock-out-ul, o asemenea modalitate neputand fi utilizata de patron decat in cazurile de greva ilegala. si in acest caz federal, dreptul la greva este al unor limitari rezultate din National Labour Relations Act din 1935, cu modificarile ulterioare.

Constitutia Mexicului cuprinde dupa parerea specialistilor, una dintre cele mai complete reglementari a dreptului la greva. Greva este legala in cazul in cand obiectivele sale privesc stabilirea unui echilibru intre factorii de productie, conciliind interesele muncii cu ale capitalului. Sunt considerate ilegale greve le care inregistreaza acte de violenta contra persoanelor si a bunurilor si cele declansate in caz de razboi.

Dupa Revolutia din 1989 si trecerea Romaniei la economia de piata, dreptul la greva a reaparut dintre drepturile fundamentale ale salariatilor, primind consacrarea deplina. In acest sens, art. 40 din Constitutia adoptata in anul 1991 a reglementat dreptul la greva care este pe larg dezvoltat in Legea m. 15/1991 (abrogata) si in Legea nr. 168/1999.

Astfel, art. 40 din Constitutie prevede ca 'Salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale', iar alin. 2 prevede ca 'Legea stabileste si limitele exercitarii acestui drept precum si granitele necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate'.

Hotararea de a declara greva se ia de catre organizatiile sindicale sau de reprezentati, participanti la conflictul de interese, cu acordul a cel putin jumatate din numarul membrilor sindicatelor respective.

Pentru ca exercitarea dreptului la greva sa fie considerata ca fiind facuta cu respectarea tuturor prevederilor legale aplicabile in materie, este necesar ca aceasta sa se circumscrie urmatorilor parametrii:

greva sa aiba un caracter profesional sa urmareasca numai realizarea unor interese profesionale ale salariatilor, cu caracter economic si social, fara a urmari scopuri pur politice;

greva sa fie declarata cu respectarea prevederilor legii referitoare la parcurgerea obligatorie a procedurii de conciliere, instituita cu scopul de a se incerca solutionarea pe aceasta cale a conflictului colectiv de munca ivit;

declararea grevei sa intruneasca adeziunea numarului necesar de salariati pentru a hotari incetarea colectiva a lucrului si sa ia sfarsit de indata ce aceasta conditie nu mai este intrunita, ca urmare a renuntarii la greva a unor salariati·

greva sa se desfasoare cu respectarea prevederilor legii referitoare la protejarea bunurilor ce apartin angajatorului, a instalatiilor si utilajelor a caror oprire ar prezenta pericol de deteriorare sau pentru viata si sanatatea oamenilor, precum si protejarea intereselor salariatilor care, neparticipand la greva, voiesc sa continue lucrul;



greva sa inceteze, definitiv ori temporar, ori de cate ori sunt conditiile prevazute de lege pentru incetarea sau suspendarea acestora.

Fenomenul de greva este cunoscut de foarte mult timp. Astfel, incetarea muncii, ca protest impotriva conditiilor grele de lucru, este cunoscuta inca din antichitate in atelierele mestesugaresti sau pe marile santiere. In Egiptul antic sub Ramses al II-lea muncitorii care lucrau in Valea Regilor la construirea mormintelor faraonilor au incercat o greva 'a demnitatii'.

Aceasta reglementare - prima de acest gen cunoscuta in istoria omenirii ­privea muncitorii liberi, dreptul asupra vietii si a mortii sclavilor depinzand, dupa cum este cunoscut, de stapanii lor care aveau deplina libertate de a hotari.

Romanii au fost preocupati de doua categorii de 'greve' considerate ca fiind extrem de grave; grevele privind serviciile publice si cele legate de nevoile esentiale ale societatii, cum erau cele ale brutarilor, ale marinarilor de pe navele care transportau cereale, ale lucratorilor de moneda si chiar ale lucratorilor de la pompele funebre.

La sfarsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea, odata cu dezvoltarea industriala grevele au luat un nou avant. In secolul trecut, tot in Anglia, tara cea mai dezvoltata industrial, au aparut si grevele cu caracter politic, ca si prima greva generala.

La 1 Mai 1866, in S.U.A. la Chicago este organizata o mare greva prin care se cere stabilirea zilei de munca de 8 ore si care a fost sangeros reprimata. In amintirea acesteia, ziua de 1 Mai a fost proclamata zi a solidaritatii internationale a muncitorilor.

Revolutia franceza condamna dreptul de asociere al muncitorilor ca si greva, modul sau normal de actiune nefacand nicio referire la dreptul de asociere a patronilor.

Abia in 1864 este abrogat din Codul penal delictul de asociere. Constitutia actuala a Frantei este lapidara in privinta dreptului la greva facand numai precizarea ca 'se exercita in cadrul legii' .

O analiza realizata de Organizatia Internationala a Muncii in 1955 asupra conflictelor de munca in perioada 1937-1954, releva ca acestea s-au produs in acest interval neregulat, fara tendinte precise.

In toate tarile dezvoltate, la ora actuala, declansarea grevelor este privita de organizatori cu toata responsabilitatea.

In istoria miscarii muncitoresti din Romania, cele mai cunoscute greve au fost urmatoarele: greva pantofarilor din Sibiu (1853) care a fost prima greva semnalata in tara noastra; greva muncitorilor din portul Braila (1868), greva muncitorilor de la atelierele C.F.R. din Bucuresti (1888), greva generala a feroviarilor din Transilvania (1904), greva minerilor din Valea Jiului (1906), greva generala a muncitorilor ceferisti din iunie 1919, greva muncitorilor petrolisti (iulie­-august 1919), greva generala din 1920, greva muncitorilor forestieri din Valea Muresului (1925), greva muncitorilor de la Resita (1926), greva muncitorilor de la Lupeni (1929), grevele muncitorilor de la uzinele Le Maitre - Bucuresti, greva de la Fabrica 'Saturn' Bucuresti (ianuarie 1933) care a fost prima greva din Romania cu ocuparea fabricii de catre muncitori. Au urmat greve le muncitorilor petrolisti si ceferisti care au culminat in ianuarie-februarie 1933; greva generala a muncitorilor textilisti de la fabrica de postav din Buhusi (1935), greva muncitorilor de la fabrica de vagoane 'Astra' - Arad (1936).

Dupa 1944 si pana in 1990 a existat un vid legislativ in ceea ce priveste posibilitatea declansarii si desfasurarii grevei.

Reglementarea privind grevele a fost abrogata expres prin Codul Muncii din 1950. Atat acest act normativ cat si Codul Muncii din 1972 nu contin niciun fel de reglementari referitoare la dreptul la greva si la solutionarea conflictelor colective de munca.

Actualmente dreptul la greva este stipulat foarte clar in Constitutie. Astfel, art. 40 arata ca 'salariatii au dreptul la greva pentru apararea intereselor profesionale, economice si sociale. Legea stabileste conditiile si limitele exercitarii acestui drept, precum si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale pentru societate' .

Legea care stabileste conditiile, limitele asigurarii acestui drept si garantiile necesare asigurarii serviciilor esentiale este Legea nr. 168/1999 pentru solutionarea conflictelor colective de munca.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }