QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate biologie

Inteligenta animala







Inteligenta animala


Abordarea acestui gen de comportament are consistenta in coordonatele util-inutil, stupid–eficient, instinct–inteligenta, filogenetic–ontogenetic (ereditar–dobandit), viabil–neviabil. Profesorul Mihai Beniuc avea aceasta viziune filosofic-globalista, ca o eflorescenta naturalista pe solul miscator al artei poetice in care a excelat. Evolutia speciilor a exclus componentele neviabile, accidente risipitoare de efort si energie. Actul inteligent este astfel definit ca antientropic, ca vector al economiei, organizarii si eficientei in viata de relatie.

Pe fondul perceptiv-motric „traditional”, rezolvarea inteligenta apare ca o reorganizare a campului de semnificatii si reactii, in fond o noua ordine in raportarea Subiectului la situatia problematica. Reactia la nou (reflexul de orientare, neconditionat sau conditionat) o au toate fiintele, dar problem-solving-ul inteligent constituie o elaborare, nu o reactie, urmare a reconsiderarii situatiei problematice (ca o iluminare, o restructurare pentru simplitate, eficienta si noutate, intuitie autentica).




Tocmai prin acest ultim concept, W. Köhler a facut opozitie fata de behaviorism, de schema „incercare si eroare”, prin care se incerca explicarea „Inteligentei la animale” (titlul cartii lui E. L. Thorndike, „Animal intelligence. An experimental stady of the associative processes in animals”, Psych. Monogr., 1898).

Conceptul de „inteligenta” detroneaza pe cel de „instinct”, care insemna misterul performantelor predictibile ale animalelor.

Este memorabil acest aport stiintific al cercetatorului german W. Köhler: in timpul primului Razboi Mondial, cand Europa sfida istoria prin cea mai mare risipa de inteligenta umana (tancuri, aviatie, gaze toxice), un cercetator german, provoca cu minutiozitate potentialul intelectiv al antropoidelor in linistitele Insule Canare, din Oceanul Atlantic.

Ne aflam la palierul superior celui Stimul-Reactie, la „Problema-Rezolvare”. Cimpanzeul Sultan se afla intr-o cusca familiara, dar intr-o situatie noua: in afara custii, pe podea, la o distanta mai mare decat sa poata intinde bratul sau, se afla o banana, plasata special de catre experimentator. Folosirea betelor de bambus era o practica obisnuita a lui Sultan. Si acum se afla la dispozitia sa. Preocupat de obtinerea bananei, foloseste batul avut la indemana. Numai ca acesta are un clenci, care incurca manipularea spre banana. O data il introduce, clenciul are insa o pozitie paralela cu barele custii; a doua oara insa, clenciul devine piedica; dupa mai multe eforturi, „rezolvitorul” se infurie si rupe cu dintii clenciul buclucas, distrugand obstacolul in calea rezolvarii problemei. Din acest moment putem vorbi de un act inteligent, adica o rezolvare cu considerarea conditiilor, a structurii situatiei. Peste un deceniu si jumatate, K. Duncker preciza definitia acestui gen de rezolvare prin distinctia „suma”-„gestalt”: numai in al doilea caz, prin surprinderea structurii, demersul rezolutiv se axeaza pe „legea de organizare a situatiei problematice”. Subiectul are o iluminare (Einsight) si, prin aceasta, detensionare si rezolvare inteligenta. Acest moment de Intelligere (intelegere, incheiere, alegere, asamblare) este comun cu orice act de invatare in situatie dificila, „alterata” de o piedica (fie un neajuns, fie un obstacol, ceva nedorit, ce ne incurca). Citandu-l pe Frish, Mihai Beniuc se intreaba daca nu si comunicarea la albine are momente in „surprindere a structurii”, intre instinctul dansului albinei cercetase si deplasarea efectiva a lucratoarei care depaseste forme de relief si alte obstacole. Psihologul cercetator trebuie sa faca distinctie intre natura si cazuistica inteligentei: coloniile de insecte, pestii combatanti ce iau pozitie de atac cand isi vad chipul intr-o oglinda plasata in drumul spre hrana, maimutele istete, oul lui Columb, marul lui Newton, determinarea circumferintei Pamantului de catre Eratostene, - un univers al „descurcarilor”, al iluminarilor si victoriilor in lupta cu obstacolele.

O caracteristica a actului inteligent este achizitia lui ca experienta de tip imprinting (intiparire, fara repetare). Aici se impune atentiei diferenta dintre om si animale: datorita verbalizarii denominative, omul poate transmite propria experienta si altor indivizi. Cazurile din lumea animala sunt spectaculare, chiar in lipsa posibilitatilor umane de modelare verbala. Exemplul cimpanzeului Sultan cu care a experimentat Köhler este amuzant si instructiv: rezolvand problema apropierii bananei prin asamblarea a doua bete de bambus, a devenit un „invatator”; intr-o alta zi, o colega de cusca se caznea sa apuce banana, in timp ce el era ghiftuit si se scarpina dupa ureche; la un indemn al experimentatorului, Sultan ia cele doua elemente de bambus, introduce unul in altul si-i ofera partenerei o unealta pe masura. Este o cale ocolita dar „inteleasa” si apreciata la valoarea ei functionala, necunoscuta de Subiect in propria-i experienta anterioara.

O premiza a acestui potential de a surprinde (engl. – to grasp) organizarea structurala a problemei este invatarea latenta si spontana a echivalentelor (valorile absolute ale variabilelor ramanand in subsidiar). Tot W.Köhler descoperise ca daca puii de gaina sunt invatati (prin intarire reflexa) ca bobitele pot fi ciugulite de pe plarforma mai inchisa la culoare, cand aceasta este plasata alaturi de alta si mai inchisa, ea este ignorata si preferata cea din urma. Termenul „orientare” devenit generic in Psihologia invatarii de dupa 1960 se apropie mai mult de natura procesului de rezolvare inteligenta, valorificand si experienta anterioara si intuitia si aspectul productiv al cognitiei. Un animal sau pasare in fata unui grilaj ce opreste accesul la o hrana atragatoare nu apeleaza la drumul ocolit oferit de o deschidere mai in stanga sau mai in dreapta. Prin tehnica intaririi instrumentale (numite si operante), animalul poate invata si practica eficient drumul ocolit, experienta ce o va si transfera in alte situatii. In aceasta viziune psihologica a „explorarii pentru a lua in seama”, incercarile si erorile nu mai apar stupide, ci prilej de „aflare”, „potrivire”, „inovatie”.

Un program de studii de Psihologie genetica, cu urmarirea simultana a dezvoltarii puilor de maimuta si a copiilor, a intreprins cercetatoarea rusa N.N. Lodaghina – Kots („Dezvoltarea psihicului in procesul evolutiei organismelor” in lb. Rusa, Moscova, Sovetskaia Nauka, 1956). Dupa ce urmareste vizual mai multe corpuri geometrice (cuburi, cilindri, conuri s.a.) pe care laboranta le pune intr-un saculet, la provocarea acesteia, cand ia in mana un anumit corp, maimuta scoate din sac, prin identificare tactila, un corp geometric de acelasi fel. Este o „echivalare” a set-ului de proprietati ale corpului geometric, din modalitatea perceptiva vizuala, in cea tactila, cu confirmare imediata a corectitudinii. Deci, noutatea pentru Subiect a situatiei problematice si raspunsul prompt (eficient si corect) sunt indicatorii reglajului psihic de tip inteligent.



Comportamentul explorator a imbogatit experienta ontogenetica, constituind o stare de pregatire pentru „intelegere” si „insight”. Sunt edificatoare in aceasta privinta experimentele cu sobolani in labirint efectuate de H.F. Harlow, la inceputul anilor 30: o generatie a fost impartita aleatoriu in doua grupuri, - experimental si de control. Primul a facut o plimbare „fara rost” prin labirint, transportati in niste vagonete. Ulterior, cand Subiectii celor doua loturi au fost pusi in situatii problematice (de gasire a hranei sau a iesirii din incinta), lotul”plimbat” a invatat semnificativ mai repede, dovedindu-se mai inteligenta. P.I. Galperin, psihiatru si psiholog (recunoscut pentru teoria orientarii) aprecia la cursuri valoarea activitatii de orientare (nu in sensul ecologist de „indreptare spre”, ei ca „luare in seama”, ca un reflex neconditionat si conditionat la Nou) (vezi in lb. Romana „Studii de psihologia invatarii”, trad. Grigore Nicola, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica, 1973).

Cimpanzeul Sultan, Subiect in studiul lui Köhler ia in seama aspectele situatiei care-l „scoate din sarite” (banana este in campul sau vizual, dar nu o poate ajunge cu mana si nici cu vreunul dintre cele doua bete de bambus). In trecutul lui ludic sau truditor a manipulat asemenea bete, chiar a privit prin cate unul, deoarece este gol, tubular. Si introducerea unui tub in altul este o treaba care a mai facut-o. Acum se cere o sinteza, o structura menita sa „invinga” distanta pana la fructul dorit. Solutia este un baston prelungit iar un „Aha” poate sa apara in tensiunea creata si accentuata pana la „explozie”. In spectrul conceptului „orientare”, invatarea si rezolvarea de probleme apar ca doua fete ale aceleiasi file; intr-o comunicare stiintifica pe aceasta izofunctionalitate, autorul acestui curs a invocat modelul „Banda lui Möbius”: matematicianul german a luat o banda de hartie in forma de bratara, a rupt-o intr-un anumit loc, a sucit un capat la 1800 si a lipit capetele, obtinand o bratara noua; daca pe vechea banda deplasarea unui punct pe una din suprafete nu putea atinge cealalta suprafata, acum miscarea devine infinita.

I-am justificat lui E.P. Torrance ca „Coloana Infinitului”, brancusiana, exprima perfect nestavilita evolutie a raportului convergent-devergent in cognitia umana, in planurile individual si social. Creatologul american a fost placut surprins si, probabil ca un omagiu conex acelui Insight, in 1998, cand mi-a editat la Centrul de Studii Creative al Universitatii din Athens cartea despre mentorat in cultura romaneasca, a plasat pe coperta „Coloana Infinitului”, „Poarta sarutului” si o biserica de pe plaiul atat de plin de istorie al Ardealului.

Dupa ce s-a parcurs capitolul despre comportamentul-ritual (din acest curs), se poate accepta ca atunci cand un animal este amenintat de un intrus in habitatul sau (plin de griji) si, in loc sa treaca la o agresivitate distructiva, incepe sa smulga manios iarba cu ciocul: este o mutatie utila, economica si „inteleapta”, - o amenintare – substitut al atacului. Este o simetrie in calitatea salturilor in planurile filogenetic si ontogenetic.

Succesor secolului „evolutionist”, deosebit de provocator datorita „Reflexelor creierului” (Secenov), descoperirii asimilatiei clorofiliene (parteneriat intre soare si pamant, Timiriazev), a generarii curentului electric din campul magnetic (Faraday) s.a., descoperiri cu efecte emergente in campul civilizatiei lumii, secolul al XX-lea s-a impus prin cruzime si psihologism: doua razboaie mondiale ce au sfidat agresivitatea animalelor in cadre intraspecifice si preocuparea pentru distinctia „potential” – „performant”. Promisiunile oferite de tehnicile de masurare a inteligentei, dar poate si automobilul, avionul si noile tehnici de instruire nepunitive, au sugerat ca sec. al XX-lea sa se numeasca, inca de la inceput, „secolul copilului”. Cei care au trait in sec. XX si XXI au fost intrigati de titlul cartii „Marele soc din finalul unui secol scurt” si au reactionat „psihologist”, propunind pentru sec. al XX-lea titlul istoric de „secol al ipocriziei”. Multa stiinta si multa distrugere, multe promisiuni si rezultate dezastruoase prin cel mai mare numar de invalizi si orfani de razboi. Pe acest fond al disperarii, actul inteligent s-a ridicat ca un obelisc sau ca o „Coloana a Infinitului” ce leaga Pamantul cu Cerul printr-o succesiune de momente „divergent” – „convergent”, adica productie de diversitate si valorificare a diversitatii intr-un vector al actiunii eficiente, superioare trecutului.



Recunoasterea legaturii noastre filogenetice cu lumea animala da prilej la noi comparatii si noi conceptualizari. Etologia, mult respectata dupa aportul lui Konrad Lorenz, pune accentul pe mostenirea caracteristicilor de specie, deci pe determinarea genetica.

O dimensiune comuna psihismului animal si uman, este „rezerva” de experienta polivalenta obtinuta prin invatarea latenta sau explorativa, etichetata candva „gratuita”. Valoarea acesteia a fost tot mai apreciata in contextul ideatiei despre raportul potential-performanta, in privinta inteligentei si creativitatii; in toate tehnicile de antrenare a creativitatii este practicat jocul liber cu alternative, intr-un diapazon larg intre straniu, derizoriu si elevat. Vazandu-i originile in lumea animala, ii intelegem acum si forta efectelor in cele mai complexe functii umane.

In modelul tridimensional rezultat din studiul structurii inteligentei umane (25 de ani de cercetari ale Institutului de Psihologie din Sudul Californiei). J.P. Guiford defineste un gen de operativitate mintala, numita „productie divergenta”. Este, evident, un continum intre explorarea ambientului nou la animale si generarea de alternative la om, lucrand cu orice continuturi, - figurale, simbolice, semantice si comportamentale,- realizand unitati de informatii, clase, relatii, transformari, implicatii si sisteme („The structure of human intelligence”, New York, Mc Gram Hill, 1967).

Modelul „structurii inteligentei” este o contributie majora pentru fundamentele Psihologiei prin relevarea unei note distinctive in natura psihicului uman: daca viata de relatie la orice nivel evolutiv poate fi descrisa ca activitate utila speciei si individului (pentru supravietuire si dezvoltare), in cazul omului, flexibilitatea raportului Subiect – Obiect este asigurata de prezenta unei entitati specifice, subiacenta si racordata in retele omogene si heterogene: - celula bazala a activitatii umane este actiunea; divizarea acesteia in unitati mai mici, - operatii, reactii, reflexe, - inseamna palierul pur tehnic, care de altfel se poate si transfera la unelte si mecanisme materiale, energetice, digitale. Prin aceasta, Modelul SI (al structurii intelectului uman), elaborat de cercetatorii coordonati de Guilford este atat de convingator: el surprinde intr-o sistematica remarcabila tipologia actiunii umane; preluandu-i structura generica a actiunii, obiect-tel-transformare, prin studii diagnostice si statistice s-au determinat 4 tipuri de obiecte (continuturi: figural-obiectual, simbolic, semantic si comportamental), 5 genuri de operatii (cognitiv-categorial, memorare, evaluare, operare convergenta, operare divergenta) si 6 tipuri de rezultate (unitati, clase, relatii, sisteme, transformari si implicatii).

Apelul la „Psihologia actiunii” este o traditie instituita de Sociologia franceza clasica, ce s-a testat in zilele noastre in rezolvarea a doua mari probleme relative la natura reglajului psihic, in evolutia sa de la animal la om: constiinta si inteligenta multipla. Reprezentarea activitatii umane ca retea (inlantuire succesiva sau in serii paralele) explica actul constiintei (constiinta ca act): surprinderea relatiei dintre telul actiunii si scopul activitatii, respectiv drenajul motivatiei activitatii spre dinamica fiecarei actiuni, fie in fluxul direct, sau in unul derivat, ocolit, instrumentat de Subiectul insusi sau de un „colaborator”.

Problema inteligentelor multiple (D. Goleman, H. Gardner) este formulata si abordata prin raportare la transcedenta intelectului uman (a modulului „activ”, Aristotel). Omul preia experienta altor generatii din campuri problematice mereu in expansiune (generative). Unele au incarcatura predominant cognitiva, altele emotionala, existentiala (in materie de sensuri ale vietii), spirituala, religioasa, mistica s.a.

In tratatul de „Psihologie animala”, la pag. 214-230, Mihai Beniuc, ca cercetator al comportamentului animal, dar si ca poet si filosof compara elaborarea unui poem in versuri, cu sofatul si truda cimpanzeului din laboratorul din Tenerife al lui Köhler; analiza vizeaza palierele senzoriomotorii, invatare, intelegere, noutate, rutina, nativ, dobandit. Demersul este productiv si interesant, desi nu beneficiase de Modelul SI si de clarificarile aduse de raportul (flexibil, cultural, personologic) dintre activitate si actiune.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }