Vladimir Nabokov 1899-1977

Vladimir Nabokov

1899-1977

Puterea imaginatiei nu este apta curand sa gaseasca un alt campion cu asemenea vigoare. A fost unul dintre ultimii emisari ai secolului al XlX-lea; ia cu el secretul creativitatii care nu se lasa descurajata, si lasa in urma lui o opera splendida.

John Updike, „Notes and Comment', in The New Yorker, 1977

Unul dintre titanii literaturii din secolul al XX-lea, Nabokov a fost un exponent de prima marime a doua limbi si traditii culturale diferite. Ca scriitor rus, este o figura culminanta a traditiei romanului rus care ii in­clude pe PUSKIN [36], TOLSTOI [53], DOSTOIEVSKI [50] si Gogol. Ca scriitor american, Nabokov a fost autorul Lolitei, pe care multi o considera un roman american definitoriu al perioadei postbelice, ce i-a adus renumele de forta creatoare americana dominanta. Urmas legitim al traditiei moder­niste europene a lui PROUST [69], KAFKA [78] si JOYCE [76], Nabokov domneste peste un regat al imaginatiei propriu numai lui. Maestru al stilului si geniu creator inegalabil, Nabokov merita sa fie situat pe un loc inalt in ierarhia celor mai distinsi artisti literari. Putini alti scriitori si-au dominat in aceeasi masura epoca sau au remodelat cu atata imaginatie formele artistice pentru a reflecta o sensibilitate unica.

Temele exilului si memoriei, mostenirea ambigua a constiintei, care se regasesc obsesiv in operele lui Nabokov, isi au originea in sentimentul lui de dezradacinare provocat de fortele schimbarii revolutionare. Nascut la St. Petersburg intr-o distinsa familie aristocrata, Nabokov s-a bucurat de o copilarie privilegiata si de o tinerete al carei elan avea sa fie frant de Revolutia Rusa. Tatal lui Nabokov era profesor de drept penal si un lider proeminent al Partidului Constitutional Democrat din Rusia; mama lui descindea dintr-o familie de mosieri filantropi. Cititor nesatios cu acces la biblioteca bogata a tatalui sau, Nabokov vorbea curent trei limbi, invatand mai intai engleza, apoi rusa si franceza. Doicile si profesorii particulari i-au asigurat educatia inainte de a frecventa unul dintre cele mai distinse licee din St. Petersburg. Primele sale lucrari literare reprezinta o culegere de poezii tiparite pe cont propriu pe cand avea saptesprezece ani.

in timpul Revolutiei Ruse, familia Nabokov a fugit in sud, la lalta, manu cu sine doar bijuteriile de familie, iar in 1919 Nabokov a plecat definitiv din Rusia si s-a inscris la Trinity College, Cambridge. Acolo a studiat literatura rusa si franceza si a jucat fotbal. Dupa cum marturiseste chiar el, in timpul sederii la Cambridge, Nabokov nu a vizitat niciodata biblioteca universitatii, preferand sa se implice in viata sociala, in 1922, dupa absolvire, si-a revazut familia la Berlin, unde tatal lui fusese asasinat cu un an mai inainte de un ucigas monarhist platit, in cadrul comunitatii de emigranti rusi, Nabokov s-a decis sa devina scriitor si pana in 1940, cand a sosit in America, a scris noua romane, patruzeci si opt de nuvele, eseuri, recenzii si traduceri. Fascinat de jocuri si puzzle, a compus si probleme de sah si a inventat cuvintele incrucisate in limba rusa. in 1925 s-a casatorit cu Vera, iar in 1934 s-a nascut unicul lor fiu, Dmitri. Nabokov si-a intretinut familia la Berlin si la Paris din castigurile modeste de pe urma scrisului, la care se adaugau lectiile de limbi straine si tenis. Principalele lucrari ale lui Nabokov in limba rusa sunt Apararea (1930), Disperarea (1936), Invitatie la o decapitare (1938) si Darul (publicat sub forma de fascicule in 1937-l938), pe care Nabokov il considera cel mai bun dintre romanele sale rusesti.

Nabokov a sosit in Statele Unite cu numai 100 de dolari, dar si-a gasit un post mai intai la Universitatea Stanford si dupa aceea, intre 1942 si 1948, la Wellesley College. A lucrat, de asemenea, ca cercetator cu jumatate de norma la Muzeul de Zoologie Comparata de la Harvard, dedicandu-se pasiunii sale de o viata pentru lepidoptere, in acelasi timp, si-a reluat cariera de scriitor in limba engleza, mai intai traducand si revizuindu-si romanele rusesti anterioare, iar din 1947, o data cu Bend Sinister, a realizat o succesiune de capodopere in engleza, in 1948 Nabokov a fost numit profesor de literatura comparata la Universitatea Corneli unde a ramas zece ani, iar in 1955 si-a facut aparitia pe scena internationala prin publicarea romanului Lolita. Cel mai cunoscut si, dupa parerea lui Nabokov, cel mai bun roman al sau continua sa genereze controverse in legatura cu subiectul abordat - pasiunea tragicomica a protagonistului Humbert Humbert pentru usuratica Lolita -, dar a fost intotdeauna aclamat drept „romanul suprem al secolului al XX-lea'. Alte romane importante ale lui Nabokov sunt: Pnin (1957), Foc palid (1962) siAda sau Ardoarea: Cronica de familie (1969). in 1959 Naokov s-a mutat la Montreux, in Elvetia, unde a continuat sa scrie pana la moarte, atat lucrari de beletristica si poezie, cat si memorialistica: Vorbeste, memorie (1966). in 1977, la moartea sa, a lasat un manuscris neterminat, Originalul Laurei, despre care fiul lui, Dmitri, sustine ca ar fi fost cea mai stralucita lucrare a sa.

Nabokov si-a stabilit temele si tehnicile caracteristice in primele sale lucrari in limba rusa. Toate nuvelele pe care le-a scris inainte de 1940, cu exceptia uneia, se desfasoara undeva in Europa. De cele mai multe ori este vorba de Berlin, iar personajele lui sunt in general emigranti rusi. Toate scrierile lui urmaresc evolutiile constiintei unui individ fie catre crestere si integrare, fie catre declin prin obsesie si autoamagire. „A fi constient ca esti constient ca existi' - aceasta ii desparte pe oameni, sustinea Nabokov si actiunile misterioase ale constiintei insasi se afla in centrul lucrarilor sale. Memoriile si atractia trecutului il determina adesea pe individ sa stabileasca o relatie de lucru intre iluzie si realitate. Secventa narativa lineara este in general fragmentata pentru a fi reasamblata de catre cititori. „Marturisesc ca nu cred in timp', declara Nabokov. „imi place sa-mi impaturesc covorul magic dupa ce l-am folosit in asa fel incat o parte a modelului sa se suprapuna peste cealalta'. De asemenea, cu greu pot fi identificate mana modelatoare a lui Nabokov si intentiile sale in lucrarile de beletristica, atata vreme cat majoritatea romanelor lui sunt filtrate prin constiinta unor povestitori limitati, pe care nu ne putem bizui. Puzzle-ul care l-a fascinat intotdeauna si-a pus amprenta pe multe din romanele lui, cu insinuari si piste detectate printr-o retea complicata de motive si aluzii. Numerosi cititori il percep pe Nabokov ca pe un jucator rece, detasat, a carui principala placere este sa manipuleze si sa dezamageasca publicul si asteptarile acestuia: stapinul care refuza sa se lase stapanit. Fara indoiala ca eruditia lui Nabokov si calitatea aluziei pot fi coplesitoare (in unele cazuri chiar exasperante), dar exista un sentiment la fel de puternic de bucurie generat de originalitatea lui absoluta. „Unul dintre atributele romanelor mele', a afirmat el, „este sa dovedeasca faptul ca, in general, romanul nu exista.' Asadar, fiecare din lucrarile lui este menita sa fie unica, modelata in conformitate cu afirmatia romancierului potrivit careia „marii scriitori isi inventeaza propria lume'.

Probabil ca nici o alta lucrare nu ilustreaza mai convingator remarcabila imaginatie a lui Nabokov decat romanul Foc palid. Acesta se prezinta sub forma unui poem alcatuit din 999 de versuri apartinand poetului american John Shade cu comentarii facute de Charles Kinbote, dorindu-se o exegeza stiintifica, prevazuta si cu un indice. Din abordarea stiintifica a lui Kinbote reiese ca si-a insusit in mod abuziv poemul, adaptandu-l pentru a se potrivi cu nebunia lui de rege detronat din Zembla. Romanul este un adevarat tur de forta, un fel de bucla eterna de sensuri ce se invartesc la infinit in jurul cozii, in care Nabokov demoleaza relatia clara dintre autor si opera lui, afirmand ca „arta in cea mai mareata forma a ei este fantastic de amagitoare si complexa'. Rezultatul este una dintre cele mai novatoare si mai stralucite lucrari ale secolului al XX-lea.

Nabokov demonstreaza ca scriitorul se constituie intr-un magistral practician al imaginatiei. Stabilind legatura dintre titanii romanului din secolul al XlX-lea si inovatorii moderni, Nabokov valideaza fara incetare puterea artistului de a recrea lume.