Richard Wright 1908-1960

Richard Wright

1908-1960

in aceasta tara au existat mari scriitori de culoare inainte sa intre in scena Wright — si tot respectul meu pentru acestia —, dar mi se pare ca Richard Wright a vrut mai mult si a indraznit pe masura. Cateodata a fost prea'patimas dar cel putin Wright a dorit si a cerut la fel de mult ca orice romancier, ca orice artist: a vrut sa fie evaluat in termenii talentului sau si nu ai rasei sau ai educatiei primite pe valea fluviului Mississippi. A avut mai curand sentimentul ca viziunea sa cu privire la viata americana si capacitatea lui de a o proiecta in mod elocvent a justificat includerea sa printre cei mai buni scriitori americani.

Ralph Ellison, „Remembering Richard Wright'

Pentru forta lui pur viscerala si remarcabilele realizari care au dat glas experientei negrilor din America, Richard Wright merita sa fie inclus in aceasta lucrare. Fara a fi un mare maestru sau un inovator stilistic, Wright este neintrecut in ceea ce priveste forta si impactul operei sale. Reputatia lui ca unul dintre cei mai influenti scriitori din secolul al XX-lea se bazeaza in principiu pe doua lucrari majore, romanul Fiul nativ, care a castigat pentru prima data o audienta mondiala pentru un scriitor de culoare, si lucrarea autobiografica Baiatul negru, incercarea induiosatoare a lui Wright de a-si dezvalui ranile din trecut si de a-si fauri o identitate.

Chinurile si nelinistea au alimentat imaginatia lui Wright, orientandu-l spre comunism si existentialism in cautarea unei consolari care uneori i-a inraurit negativ realizarile, insa bogatia imaginatiei lui ramane intacta, in pofida lipsei de maiestrie si a recursului la dogma si propaganda. Asa cum a observat Wright, „Negrul este o metafora a Americii', iar el a fost un pionier in studierea si articularea ei.

Rebel si marginalizat inca de la bun inceput, Wright s-a nascut pe o plantatie de bumbac din apropiere de Natchez, Mississippi, in Sudul care definea atat din exterior, cat si in interior perspectiva de viata a negrilor ca un trai de mana a doua, lipsit de consistenta. Dezvoltarea lui a fost marcata de toate abuzurile celor deposedati. Tatal lui era lucrator pe o plantatie si si-a parasit familia pe cand Wright avea numai cinci ani.

Mama lui, care muncea ca bucatareasa si servitoare, a incercat sa-i creasca singura pe Wright si pe fratele lui, dar copilul a fost trimis dintr-un loc in altul pentru a fi supravegheat de rude; acestea l-au atras insa pe calea abuzurilor si a violentei care aveau sa formeze ulterior continutul scrierilor lui. Bunica lui, evanghelica ferventa, l-a initiat intr-o forma mutilata de spiritualism care interzicea aproape orice fel de creatie si lecturarea lucrarilor nereligioase. Autodidact in cea mai mare masura, din cauza deselor intreruperi de la invatatura oficiala, Wright nu a reusit sa absolve decat noua clase. La varsta de saptesprezece ani, el s-a mutat la Memphis, unde dezvoltarea sa intelectuala a fost stimulata de un editorial ofensiv al lui H. L. Mencken. Wright era decis sa descopere ce putuse sa-i infurie atat de tare pe albii sudisti si, intrucat negrii nu aveau acces la biblioteca publica, a falsificat un bilet ca din partea lui Mencken, in care scria: „Stimata doamna, va rog sa-i dati voie acestui baiat negru sa se uite la cateva carti ale lui H. L. Mencken'. Eseurile lui Mencken l-au familiarizat pe Wright cu varianta artistica a autorului de scandal, cu atacurile lui impotriva conventionalismului si ireverenta care aveau sa puna bazele traditiei naturaliste a lui THEODORE DREISER [68] si Sinclair Lewis. De la Mencken, Wright a preluat atitudinea caracteristica a atacului, iar de la naturalisti, metoda, realismul, interesul pentru influentele ereditatii si ale mediului asupra individului.

in 1927, Wright si familia sa au participat la Marea Migratie a negrilor din mediul rural catre orasele din nord. Wright a lucrat in urmatorul deceniu la Chicago ca hamal, spalator de vase, functionar la posta si agent de asigurari, incercand sa inteleaga cauzele prabusirii sociale care a urmat dupa mare depresiune economica. Comunistii ofereau o posibila solutie, si Wright s-a inscris in partidul comunist in 1932; fiindca era un membru dificil si certaret, in 1944 a fost expulzat. Ucenicia literara a lui Wright a constat din ziaristica, poezie si beletristica pentru publicatiile partidului, in 1937 s-a mutat la New York, unde a lucrat ca editor al versiunii din Harlem a ziarului Daily Worker. Deceniul petrecut de Wright la New York inainte de a se stabili definitiv la Paris, in 1947, a fost perioada de varf a creatiei sale literare. Colectia lui de povestiri, Copiii unchiului Tom, a aparut in 1938, iar Fiul nativ in 1940. Cartea a reprezentat un bestseller si i-a asigurat lui Wright o reputatie internationala; totodata in literatura americana se facea auzita pentru prima data o voce semnificativa care aborda un subiect nou. Baiatul negru, cea dintai incercare majora de analiza a experientei Sudului din perspectiva negrilor, a fost publicat in 1945. Prima casnicie a lui Wright s-a dovedit un esec, dar relatia lui cu Ellen Poplar, o evreica din Brooklyn, infiripata in aceasta perioada, a avut drept rezultat doua fiice.

Dupa ce s-a mutat la Paris cu ajutorul lui GERTRUDE STEIN [70], n-a mai scris multa vreme, caci se lupta sa gaseasca o alternativa la ideologia comunista care il deceptionase. Si a descoperit-o in existentialism, din perspectiva caruia a explorat exilul si dezradacinarea ca o conditie

permanenta in romanele: Proscrisul (1953), Vacanta salbatica (1954) si Lungul vis (1958). Rupta de trecut, forta lui Wright ca scriitor a suferit un declin, calitatea experientei traite, care fusese punctul lui forte, fiind redusa acum la formule programatice. Declinul lui ne sugereaza incapacitatea sa de a exorciza cu adevarat demonii care il bantuiau. Maretia lui Wright rezida in sondarea onesta a propriei experiente de negru in America si mai putin in consolarea pe care se simtea indemnat s-o exprime.

Probabil ca cel mai edificator exemplu in privinta contradictiilor, puterii si lipsurilor lui Richard Wright il constituie Fiul nativ. Romanul, a carui actiune este plasata in ghetoul din sudul orasului Chicago, se axeaza pe bea mai vestita creatie a lui Wright, Bigger Thomas, care isi asuma rolul de proscris si asasin sfidand conventiile unanim acceptate potrivit carora &r trebui sa se comporte ca un negru ascultator. „Noi negri si ei albi. Ei au lucruri si noi nimic', reflecta Bigger. „Ei fac lucruri, dar noi nu putem. E ca si cand ai trai in inchisoare. Jumatate din timp mi se pare ca sunt in afara lumii si ma uit la ea printr-o, spartura in gard.' Proscris si considerat periculos, Bigger isi afirma individualitatea prin crima si razbunare impotriva unui sistem social care l-a anihilat. Asasinarea femeii albe Mary Palton si a iubitei sale este o afirmare distructiva, dar pervers eroica a eului. Definit aproape in mod exclusiv prin trasaturi negative, Bigger isi orienteaza cautarile spre ceea ce poate el sa creada. Respingand atat religia, cat si politica, Bigger se multumeste doar sa-si accepte eul existential atunci cand spune: „Motivul pentru care am ucis? Eu sunt acela!'

Romanul ilustreaza conceptia indrazneata a lui Wright potrivit careia Bigger este o explozie de amenintari, un rezultat al conditiilor sociale in care i se refuza recunoasterea identitatii si dreptul la existenta eului. Forta cu care autorul evoca oroarea situatiei de negru in America este considerabil slabita de pledoaria in favoarea ideologiei comuniste care dilueaza concluzia romanului, dar Wright si-a atins tinta, asa cum sustine James Baldwin, care a spus ca „nu exista nici un negru american in mintea caruia sa nu salasluiasca Bigger Thomas personal'. Dupa cum a afirmat Irving Howe, „in ziua in care a aparut Fiul nativ, cultura americana s-a schimbat pentru totdeauna. Indiferent cat de mult a trebuit sa fie cizelata ulterior cartea, a fost imposibila repetarea vechilor minciuni. Purtand pecetea viziunii melodramatice si claustrofobe a autorului sau, romanul a scos la iveala, asa cum n-o mai facuse nimeni pana atunci, ura, teama si violenta care au mutilat si ar putea chiar sa distruga cultura noastra'.

indrazneala si onestitatea demersului lui Wright au netezit drumul viitoarei generatii de scriitori negri reprezentate de James Baldwin, Ralph Ellison si Amiri Baraka, ce pot sa revendice un loc central in cultura americana. Nici un alt scriitor inaintea lui Wright nu a sondat atat de profund trauma rasiala a vietii americane si putini dintre succesorii sai l-au egalat in privinta resurselor imaginative.