 |  |
|
|
|
Aditivi alimentari
Includ in marea lor clasa , coloranti , conservanti si antioxidanti alimentari
Aditivii alimentari au fost folositi in
prepararea si pastrarea alimentelor inca din cele mai vechi
timpuri. Insa, in ultimul secol, odata cu dezvoltarea fara
precedent a industriei alimentare, ei au capatat un rol primordial in
procesarea alimentelor. Datorita cererii foarte mari de produse alimentare
prelucrate, a crescut si cererea de substante care sa faciliteze
prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioada mai mare de timp a
produselor alimentare, etc. Din aceasta cauza substantele
naturale, folosite pana atunci, au fost inlocuite cu substante
sintetice, mai usor de produs si deci mai ieftine.
Aditivii alimentari, notati cu litera E – datorita alinierii la
normele Uniunii Europene –sunt continuti in majoritatea produselor
alimentare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin
calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp,
mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura
controlul aciditatii si alcalinitatii produselor, mentin
consistenta produselor, de asemenea mai mentin aroma sau culoarea
produselor alimentare. In absenta acestora, populatia nu ar mai cumpara
cu placere foarte multe produse uzuale: bauturi racoritoare,
produse de patisserie si cofetarie, bomboane de tot felul, gemuri,
marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate in unitatile
de alimentatie publica.
Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici ,
consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru
utilizarea aditivilor alimentari prevad cantitatiile maxime de
substanta care pot fi folosite in diversele categorii de produse
alimentare. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite
ale Americi si Uniunea Europeana, au interzis o parte din E-uri. Tarile
Uniunii Europene ,fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi
alimentari, scopul fiind siguranta alimentara a consumatorilor.
In Romania, in ultimul timp, mass-media a acordat o atentie deosebita
aditivilor alimentari, in majoritatea cazurilor prezentandu-se numai aspectele
negative ale utilizarii acestora, si de prea putine ori luandu-se in
considerare si beneficiile lor,din pacate prea putine . Aceasta atitudine negativista a
mass-media, poate fi inteleasa prin prisma “particularitatilor”
de utilizare a aditivilor alimentari in tara noastra, si anume:
laboratoarele de la noi nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi
in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar
prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se
respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.
In multe din produsele de pe piata romaneasca se gasesc E-uri
interzise, si pentru care nu ia nimeni atitudine, cel putin pana
in prezent.
Colorantii alimentari
Includ
atat substante naturale, cat si compusi sintetici. Substantele
naturale care au fost folosite ca si coloranti alimentari sant:
acidul carminic (E120), extractul de ardei (E160c), turmericul (E100),
carotenul (E160a) etc. Nutrientii folositi pentru a da culoare, cum
sint B-carotenul (precursor al vit. A, care da morcovului culoarea rosie)
si riboflavina (vit. B2, ce da o culoare galbena intensa) sant
clasificati ca si aditivi de culoare. In aceeasi categorie intra
si sucurile de fructe sau vegetale, uleiul de morcov si extractul de
sfecla rosie. Colorantii sintetici alimentari au fost incriminati
ca ar produce hiperactivitate la unii copii. Acest concept a fost promovat
de Feingold, in 1975 si a stimulat cercetari in ce priveste
hiperactivitatea atat la oameni, cat si la animale. Unele substante
chimice provoaca degenerari la nivelul sistemului nervos central si
pot avea ca rezultat hiperactivitatea in cazul animalelor cu creierul astfel
afectat. In urma experimentelor facute pe sobolani, s-a constatat ca
diferiti coloranti sintetici inhiba recaptarea neurotransmitatorilor
la nivelul sinapselor. Sobolanii raman intr-o stare de agitatie si
hiperactivitate datorita prezentei neurotransmitatorilor.
Nu se stie in ce masura
acelasi lucru se intimpla si in creierul uman, desi modelul
acesta sugereaza si ilaritate. Culoarea alimentelor contribuie la
prezentarea lor apetisanta. Scopul industriei alimentare este sa vanda
produse viu colorate, care sa starneasca interesul, chiar daca
produsele respective sant departe de a promova sanatatea clientului.
Acest obiectiv vine in oarecare contradictie cu scopul segmentului format
din cei 30-40% , din populatia adulta care ar dori sa scape de
kilogramele in plus.
Legislatia SUA si cea din Uniunea Europeana difera in ceea
ce priveste colorantii aprobati spre folosire. Daca in UE,
amarantul (E123) si eritrozina (E127) sint permisi, in SUA, forul care
guverneaza legislatia din industria alimentara – FDA, a interzis
folosirea acestor doi coloranti. Pana cand aceste aspecte se
elucideaza ,eliminarea riscurilor alimentare se realizeaza , alegand
produsele fara coloranti sau cele care contin coloranti naturali extrasi din legume .
| E posibil sa te intereseze alte referate despre: |
| Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Referate similare:
|
Cursuri |
Cauta referat |