Aditivi alimentari

Aditivi alimentari

Includ in marea lor clasa ,   coloranti , conservanti si antioxidanti alimentari

Aditivii alimentari au fost folositi in prepararea si pastrarea alimentelor inca din cele mai vechi timpuri. Insa, in ultimul secol, odata cu dezvoltarea fara precedent a industriei alimentare, ei au capatat un rol primordial in procesarea alimentelor. Datorita cererii foarte mari de produse alimentare prelucrate, a crescut si cererea de substante care sa faciliteze prelucrarea materiei prime, conservarea pe o perioada mai mare de timp a produselor alimentare, etc. Din aceasta cauza substantele naturale, folosite pana atunci, au fost inlocuite cu substante sintetice, mai usor de produs si deci mai ieftine.
Aditivii alimentari, notati cu litera E – datorita alinierii la normele Uniunii Europene –sunt continuti in majoritatea produselor alimentare. Utilitatea acestor aditivi alimentari este ca ei mentin calitatea si siguranta produselor o perioada mai mare de timp, mentin sau imbunatatesc gustul produselor, asigura controlul aciditatii si alcalinitatii produselor, mentin consistenta produselor, de asemenea mai mentin aroma sau culoarea produselor alimentare. In absenta acestora, populatia nu ar mai cumpara cu placere foarte multe produse uzuale: bauturi racoritoare, produse de patisserie si cofetarie, bomboane de tot felul, gemuri, marmalade, mezeluri, multe preparate culinare realizate in unitatile de alimentatie publica.
Oamenii de stiinta afirma ca, in cantitati mici , consumul lor nu constituie un pericol pentru organism. De aceea normele pentru utilizarea aditivilor alimentari prevad cantitatiile maxime de substanta care pot fi folosite in diversele categorii de produse alimentare. Totusi, pentru a preveni eventualele pericole Statele Unite ale Americi si Uniunea Europeana, au interzis o parte din E-uri. Tarile Uniunii Europene ,fac eforturi deosebite pentru rescrierea listelor de aditivi alimentari, scopul fiind siguranta alimentara a consumatorilor.
In Romania, in ultimul timp, mass-media a acordat o atentie deosebita aditivilor alimentari, in majoritatea cazurilor prezentandu-se numai aspectele negative ale utilizarii acestora, si de prea putine ori luandu-se in considerare si beneficiile lor,din pacate prea putine . Aceasta atitudine negativista a mass-media, poate fi inteleasa prin prisma “particularitatilor” de utilizare a aditivilor alimentari in tara noastra, si anume:
laboratoarele de la noi nu pot detecta toti aditivii ce sunt introdusi in alimente, iar de multe ori produsul este introdus pe piata doar prin datele furnizate de producator. Exista astfel riscul de a nu se respecta cantitatea adaosurilor sintetice conform reglementarilor legale.
In multe din produsele de pe piata romaneasca se gasesc E-uri interzise, si pentru care nu ia nimeni atitudine, cel putin pana in prezent.

Definitia aditivilor alimentari

Potrivit art. 1 din Norma privind aditivii alimentari destinati utilizarii in produsele alimentare pentru consum uman, prin aditivi alimentari se intelege orice substanta care in mod normal nu este consumata ca aliment in sine si care nu este utilizata ca ingredient alimentar caracteristic, avand sau nu valoare nutritiva, prin a carei adaugare intentionala, la produsele alimentare in scopuri tehnologice pe parcursul procesului de fabricare, prelucrare, preparare, tratament, ambalare, transport sau depozitare a unor asemenea produse alimentare, devine sau poate deveni ea insasi sau prin derivatii sai, direct sau indirect, o componenta a acestor produse alimentare.
Alte definitii ale aditivilor alimentari precizeaza ca:
sunt substante care se folosesc la prepararea unor produse alimentare in scopul ameliorarii calitatii acestora sau pentru a permite aplicarea unor tehnologii avansate de prelucrare. (art. 73 din Norma igienico - sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente)
orice substanta naturala sau sintetica, pe care producatorul o introduce in aliment in cantitate foarte mica, cu scopul de a prelungi durata de pastrare a produsului sau pentru a-i conferi insusiri senzoriale (organoleptice) atragatoare, asa cum doreste consumatorul (aspect, consistenta, culoare, miros, aroma, gust, fragezime) etc.

Clasificare si codificare

Aditivii alimentari pot fi clasificati avand in vedere mai multe criterii:
I. In functie de scopul urmarit si efectul asupra produsului, aditivii pot fi clasificati astfel:

a) aditivi organoleptizanti
coloranti
decoloranti
amelioranti de culoare
aromantizanti si potentiatori de arome
amelioranti de gust
edulcoranti
emulgatori
gelifianti
acidulanti

b) aditivi conservanti
antioxidanti
neutralizanti
antiseptice
antibiotice
alti aditivi din aceasta familie

c) aditivi nutritionali
acestia se numesc si tonifianti, fiind de fapt substante din categoria nutrientilor care se adauga in acele produse alimentare in scopul cresterii valorii nutritive:
aminoacizi
proteine
saruri minerale
vitamine

II.  O alta clasificare intalnita in literatura de specialitate imparte aditivii alimentari in functie de actiunea acestora in:
a) conservantii alimentari
Acestia asigura prelungirea datei de pastrare, a stabilitatii produselor alimentare, au actiune bacteriostatica .
Principalii conservantii alimentari admisi prin normele de igiena sunt:
acidul benzoic
sarurile acidului benzoic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
acidul ascorbic
sarurile acidului ascorbic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
acidul propionic
sarurile acidului propionic de potasiu (K), calciu (Ca), sodiu (Na)
nitratii de sodiu (Na) si de potasiu (K)

b)  Antioxidantii alimentari
Sunt substante care asigura stabilitatea grasimilor si produselor alimentare ce contin grasimi, cu exceptia untului ( la care nu se admite folosirea lor).
Actiunea antioxidanta se datoreaza faptului ca aceste substante au capacitate marita de a lega oxigenul, comparativ cu gliceridele, acizii grasi nesaturati care leaga mai greu ( se mareste perioada de inductie a rancezirii), de exemplu:
tocoferolul alfa
substante de sinteza:
galatul de propil
galatul de octal
galatul de duodecil
Anumite substante chimice maresc efectul antioxidant al acestor substante ( substante sinergetice):
acidul citric
acidul ascorbic(etc)
Efectul sinergetic se datoreaza blocarii metalelor ce favorizeaza rancezirea grasimilor.

Colorantii alimentari

Includ atat substante naturale, cat si compusi sintetici. Substantele naturale care au fost folosite ca si coloranti alimentari sant: acidul carminic (E120), extractul de ardei (E160c), turmericul (E100), carotenul (E160a) etc. Nutrientii folositi pentru a da culoare, cum sint B-carotenul (precursor al vit. A, care da morcovului culoarea rosie) si riboflavina (vit. B2, ce da o culoare galbena intensa) sant clasificati ca si aditivi de culoare. In aceeasi categorie intra si sucurile de fructe sau vegetale, uleiul de morcov si extractul de sfecla rosie. Colorantii sintetici alimentari au fost incriminati ca ar produce hiperactivitate la unii copii. Acest concept a fost promovat de Feingold, in 1975 si a stimulat cercetari in ce priveste hiperactivitatea atat la oameni, cat si la animale. Unele substante chimice provoaca degenerari la nivelul sistemului nervos central si pot avea ca rezultat hiperactivitatea in cazul animalelor cu creierul astfel afectat. In urma experimentelor facute pe sobolani, s-a constatat ca diferiti coloranti sintetici inhiba recaptarea neurotransmitatorilor la nivelul sinapselor. Sobolanii raman intr-o stare de agitatie si hiperactivitate datorita prezentei neurotransmitatorilor. Nu  se stie in ce masura acelasi lucru se intimpla si in creierul uman, desi modelul acesta sugereaza si ilaritate. Culoarea alimentelor contribuie la prezentarea lor apetisanta. Scopul industriei alimentare este sa vanda produse viu colorate, care sa starneasca interesul, chiar daca produsele respective sant departe de a promova sanatatea clientului. Acest obiectiv vine in oarecare contradictie cu scopul segmentului format din cei 30-40% , din populatia adulta care ar dori sa scape de kilogramele in plus.
Legislatia SUA si cea din Uniunea Europeana difera in ceea ce priveste colorantii aprobati spre folosire. Daca in UE, amarantul (E123) si eritrozina (E127) sint permisi, in SUA, forul care guverneaza legislatia din industria alimentara – FDA, a interzis folosirea acestor doi coloranti. Pana cand aceste aspecte se elucideaza ,eliminarea riscurilor alimentare se realizeaza , alegand produsele fara coloranti sau cele care contin coloranti naturali extrasi din legume .