QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate administratie

Influenta coruptiei asupra aspectelor sociale si economice







INFLUENTA CORUPTIEI ASUPRA ASPECTELOR SOCIALE SI ECONOMICE


In tarile aflate in tranzitie la economia de piata, riscul cel mai mare pe care-l prezinta coruptia este ca acest fenomen sa ajunga a fi socialmente acceptat, majoritatea cetatenilor fiind indiferenti fata de politicile publice sau chiar beneficiind de faptul ca procurarea serviciilor necesare este posibila barem in felul acesta, prin achitarea mitei. Insa sistemul economic ”memorizeaza” coruptia. Daca doi agenti economic rationali descopera ca o tranzactie corupta este mutual profitabila, ei vor ignora legea scrisa si se vor angaja in relatii de afaceri pe baza unor norme nescrise, aparute pe baza altor tranzactii similare din trecut. In scurt timp ordinea tenebroasa va prevala asupra celei formale,devenind auto-suficienta si auto-fortifianta.

Romania a fost considerata in mod constant drept una dintre cele mai afectate tari de problema coruptiei din Europa, dar si una dintre tarile cele mai afectate din lume. Romania a inregistrat in anul 1997 un indice al coruptiei de 3,47 in evaluarile Transparency International. In anii urmatori, Romania a urmat un trend negativ, ajungand la cel mai scazut scor -de 2,6- in 2002, incepand ulterior sa creasca si ajungand in prezent la scorul de 3. Drept urmare, in conformitate cu aceasta evaluare, Romania este perceputa ca o tara cu o coruptie endemica si sistematica la aproape toate nivelele institutionale. Romanii au experimentat aspecte extrem de negative ale coruptiei in decada de dupa caderea comunismunlui. Aproape toate aspectele vietii publice, sociale si economice erau afectate de coruptie astfel incat increderea in institutiile democratice a scazut foarte mult. Coruptia extinsa din sectorul financiar a lasat milioane de romani fara agoniseala lor de o viata. Privatizari netransparente au transformat fosti birocrati comunisti in milionari de carton, iar sectoare industriale erau falimentate de manageri care aveau drept scop utilizarea acestora in scopuri personale. In tot acest timp, politica si justitia erau mult prea slabe ca sa poata face fata acestor fenomene. Guvernele si parlamentarii erau incapabili de a stopa fenomenul coruptiei deoarece de multe ori erau chiar parte a ei. Drept urmare, coruptia a ajuns sa fie perceputa de romani ca pe o fatalitate a tranzitiei care nu va putea fi niciodata rezolvata.



In sectorul sanitar factorii de risc sunt multipli, la fiecare activitate existand motivatia specifica pentru comiterea faptelor de coruptie.

Factorii de risc, cel mai des identificati, a caror materializare afecteaza in mod vizibil sistemul sanitar sunt:

legislatie deficitara (de ex. pentru reglementarea platilor informale, pentru practica medicala privata si asigurari voluntare de sanatate sau pentru protectia personalului aflat in misiuni de audit si de control);

salarizare necorespunzatoare (lipsa motivatiei financiare a personalului din sanatate);

procedurile interne nu respecta standardele de management/control intern prevazute in ordinul MFP nr. 946/2005 (Codul Controlului Intern);

un sistem deficitar de selectie, evaluare si promovare a personalului;

precaritatea resurselor financiare ale sistemului;

insuficienta monitorizare a activitatilor de achizitii publice in diferitele etape de desfasurare (intocmirea programului anual al achizitiilor publice, derularea procedurilor de achizitie, contractare, livrare si receptie de lucrari, produse si servicii) vicierea activitatilor de control prin trafic de influenta, mita sau recompense;

vicierea activitatilor de control prin acte de coruptie.

Dintre problemele specifice acestui domeniu mentionam:

deficiente in interpretarea si aplicarea legislatiei existente in domeniile cu risc de coruptie (ex: achizitiile publice);

existenta in sistem a platii informale;

lipsa de etica in promovarea produselor si a echipamentelor medicale prin promovare agresiva a acestora de catre companiile producatoare sau distribuitori;

un proces de selectie angajare si promovare viciat (mita pentru obtinerea notelor de trecere in procesul educational la examenele de intrare in sistem sau pentru obtinerea unui loc de activitate in sistemul public sau in specialitatile cu numar limitat; distribuire deficitara a personalului medical pentru crearea unui monopol de activitate).


In domeniul educatiei au fost identificate, pe baza unei analize (Note si chestionare transmise structurilor MECT si institutiilor din subordine privind identificarea vulnerabilitatilor in domeniul specific de activitate din cadrul sistemului educational, Campania Nationala Anti-coruptie ”Fara Spaga”, raport de cercetare – Centrul Educatia 2000 Administrare si practici lipsite de integritate in scoala”, dezbateri publice cu sindicatele din educatie, asociatii, ONG-uri ocazionate de elaborarea pachetului legislativ privind invatamantul preuniversitar si statutul cadrelor didactice, rapoartele corpului de control al ministrului educatiei, cercetarii si tineretului) a nivelului coruptiei, in sistemul educational (atat pentru invatamantul preuniversitar cat si pentru cel superior) o serie de factori de risc precum:

instabilitate legislativa (lipsa corelarii actelor normative ce reglementeaza acest domeniu);

ineficienta unora dintre structurile de cooperare locale si nationale;

absenta canalelor de informare continua si eficienta

nivel scazut al competitiei intra si interinstitutionale;

salarizarea inadecvata;

un sistem deficitar de selectie, evaluare si promovare a personalului;

insuficienta controalelor interne (audit, corp de control);

preocupare redusa a conducerilor unitatilor de invatamant in legatura cu procesul de achizitii publice privind materialele didactice;

insuficienta campaniilor de preventie, informare si constientizare;

lipsa unor proceduri obiective si transparente pentru evaluarea activitatii elevilor si studentilor (testele nationale).




Probleme identificate

administrarea deficitara a scolilor cu referire la procesul decizional;

comunicare ineficienta atat la nivelul unitatilor de invatamant, cu beneficiarii serviciilor educationale precum si intre structurile reprezentative ale elevilor, profesorilor si parintilor si autoritatile locale;

un proces de selectie, evaluare si promovare viciat (evaluarea diferentiata a resurselor umane in invatamantul preuniversitar – accentul pe decalajul rural-urban, in invatamantul superior - sistemul de evaluare si promovare lipsit de transparenta);

proceduri si formalitati administrative greoaie (procesele de achizitie publica);

insuficienta fundamentare a deciziilor;

necunoasterea sau interpretarea eronata a prevederilor legale;

insuficienta datelor/informatiilor detinute de catre cadrele didactice precum si de beneficiarii serviciilor educationale;

instruire deficitara pe problematicile specifice anticoruptiei


La nivelul administratiei publice locale au fost identificati urmatorii factori de risc care favorizeaza coruptia:

salarizarea inechitabila si necompetitiva;

lipsa unui sistem de motivare alternativ;

lipsa unui mecanism care sa asigure o procesare obiectiva a documentelor (dosare privind obtinerea/recunoasterea unor drepturi etc.);

lipsa informatiilor pentru public privind documentele necesare, termenele si procedurile derulate de catre administratie;

dificultatea de a atrage si de a mentine in sistem personal specializat;

lacune in procedurile de transparenta decizionala.

Materializarea factorilor de risc mai sus mentionati au generat urmatoarele probleme specifice:

timpi foarte mari de raspuns la solicitarile cetatenilor (dosare referitoare la restituirea unor imobile preluate abuziv);

conditionarea unor servicii de oferirea de avantaje (recompense in cadrul procesului de evaluare a dosarelor);

tratamentul discriminatoriu fata de cetateni (acordarea de facilitati de plata in mod discretionar de persoane din cadrul compartimentelor de colectare si executare silita, acordare de avize si autorizatii in mod preferential in domeniul urbanistic/activitati de comert, ierarhizarea discretionara a dosarelor pentru atribuirea de locuinte sau spatii comerciale);

lipsa de fermitate si consecventa in aplicarea legislatiei in vigoare (neaplicarea de amenzi contraventionale in cazuri evidente de incalcare a normelor in vigoare;

deficiente in interpretarea si aplicarea legislatiei existente in domeniile cu risc de coruptie (ex: achizitiile publice).



CONCLUZII


Conceptul de coruptie este definit de mai multe organizatii internationale (ONU, Uniunea Europeana) si ONG-uri (Transparency International) care au ca misiune sau deruleaza programe pentru prevenirea si combaterea coruptiei. Conform Strategiei Nationale Anticoruptie 2005-2007, coruptia inseamna “devierea sistematica de la principiile de impartialitate si echitate care trebuie sa stea la baza functionarii administratiei publice, si care presupun ca bunurile publice sa fie distribuite in mod universal, echitabil si egal si substituirea lor cu practici care conduc la atribuirea catre unii indivizi sau grupuri a unei parti disproportionate a bunurilor publice in raport cu contributia lor”.

In toate documentele oficiale sau ale ONG-urilor, cu anumite diferente si nuante sesizabile, coruptia este prezentata ca un punct negativ major, ca o „boala” a societatii romanesti. Coruptia submineaza eficienta si legitimitatea institutiilor statului si limiteaza dezvoltarea economica a Romaniei. In plus perceptia asupra coruptiei arata un grad scazut de incredere a cetatenilor fata de institutiile statului.

In Raportul privind evolutia masurilor de acompaniere in Romania dupa aderare Comisia Europeana subliniaza faptul ca domeniul juridic pentru combaterea coruptiei este destul de bine dezvoltat dar aplicarea lui ramane deficitara. Inca exista o slabiciune evidenta la nivelul transpunerii acestor intentii in rezultate, iar progresele realizate in scurta perioada de timp care s-a scurs de la instituirea mecanismului de cooperare si verificare sunt inca insuficiente. Problemele adanc inradacinate, in special coruptia, fac necesara instituirea ireversibila si functionarea eficace a unor structuri robuste la nivelul urmaririi penale si aplicarii legii, capabile sa transmita semnale disuasive puternice.



Una din problemele fundamentale care pe termen lung conduce la o diluare a impactului scontat al masurilor este absenta studiilor si analizelor amanuntite pe fiecare sector in parte, care sa poata releva, pe baza unor indicatori fiabili, amplitudinea fenomenului. Astfel de documente ofera posibilitatea elaborarii si implementarii unor masuri eficiente de prevenire si combatere a coruptiei.

Mai mult, cercetarile existente nu contin o descriere a factorilor de risc si a problemelor pe baza unor indicatori relevanti. Aceasta stare de fapt contribuie in mod negativ la evaluarea obiectiva a situatiei actuale si in consecinta la implementarea unor masuri anticoruptie eficiente pe termen lung.

De aceea, se impune ca aceasta strategie sa aiba in vedere o analiza exhaustiva a problemelor de coruptie care afecteaza in mod profund administratia pe termen lung. Pentru a avea rezultate cu impact real in prevenirea si combaterea coruptiei precum si pentru a imbunatati perceptia publicului asupra fenomenului, este necesar ca masurile adoptate sa aiba o fundamentare solida si obiectiva.

Masurile adoptate pana in prezent in baza unor documente asumate de catre unele institutii ale administratiei publice au condus, in unele cazuri, la o crestere a gradului de transparenta si de imbunatatire a calitatii serviciilor publice oferite cetateanului.


Una dintre pirghiile eficiente de combatere a coruptiei este optimizarea cadrului legislativ si normativ, in scopul excluderii posibilitatilor de interpretare dubla aprevederilor actelor normative. In acest context, trebuie de notat continuarea reformei cadrului regulatoriu, in cadrul careia au fost deja examinate si simplificate peste o mie de acte normative. In plus, a fost revizuit cadrul legal care se refera la prevenirea si combaterea coruptiei, fiind elaborate mai multe acte normative in acest domeniu ( proiectul de Lege cu privire la prevenirea si combaterea coruptiei, proiectul de Lege cu privire la conflictul de interese, proiectul de Lege cu privire la declararea veniturilor, averii si mijloacelor de obtinere a veniturilor de catre persoanele

fizice, proiectul de Lege cu privire la achizitiile publice, proiectul de Lege cu privire la serviciul public si statutul functionarului public, proiectul de Lege cu privire la Codului de conduita a functionarului public etc.).

Conform Hotaririi Guvernului nr. 977 din 23.08.06, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei (CCCEC) a initiat expertizarea anticoruptie a proiectelor de acte legislative si acte normative ale Guvernului. In acest context,

atributiile suplimentare oferite CCCEC necesita a fi corelate cu capacitatile acestei structuri, prin intreprinderea unor actiuni de consolidare a capacitatilor CCCEC (angajarea si instruirea continua a specialistilor in armonizare si expertizare legislativa, acordarea suportului metodologic, unor stagii etc.).

O masura importanta de prevenire a coruptiei o constituie implementarea practicii ghiseelor unice in administratia publica. Efectele economice totale, evidentiate prin analiza activitatii ghiseelor unice (studiu efectuat cu suportul proiectului de asistenta tehnica BizPro/USAID), prezinta argumente esentiale in favoarea sprijinirii activitatii acestora. Principalele avantaje constau in micsorarea timpului necesar pentru a obtine o autorizatie, micsorarea costurilor procedurilor, eliminarea contactului direct dintre

solicitant si autoritatea care trebuie sa aprobe eliberarea acesteia, ceea ce diminueaza riscurile de coruptie la aceasta etapa.

Un eveniment important pentru procesul de sistematizare si coordonare a activitatilor anticoruptie il constituie adoptarea de catre Parlament a modificarilor la Hotarirea Parlamentului nr. 421-XV din 16 decembrie 2004. Astfel, noul Plan de actiuni pentru implementarea Strategiei nationale de prevenire si combatere a coruptiei in anii 2007-2009 cuprinde un set de masuri de perfectionare a cadrului legislativ, de prevenire a coruptiei in institutiile publice centrale si locale si sectorul privat, de intensificare a colaborarii statului cu societatea civila la acest capitol, de colaborare internationala. Un aspect important al activitatii desfasurate de Guvern in procesul de prevenire a coruptiei in viitorul apropiat il constituie actiunile efectuate in cadrul programului Corporatiei Americane „Provocarile Mileniului”. In 2006, Consiliul director al acestei Corporatii a aprobat un acord cu privire la alocarea a 24,7 mil. dolari SUA pentru sustinerea initiativelor de prevenire a coruptiei.

Au continuat eforturile in domeniul persecutarii infractiunilor de coruptie.

Conform datelor CCCEC, in anul 2006 au fost depistate 308 infractiuni de coruptie, dintre care 201 fapte de coruptie au fost savirsite de catre conducatori si sefi de subdiviziuni.

Administratia publica, care este unul dintre sectoarele vulnerabile la coruptie, a fost supusa unei atentii sporite in perioada de referinta. Astfel, conform Hotaririi Guvernului nr. 615 din 28 iunie 2005, in fiecare autoritate publica centrala a fost desemnat cite un vice-ministru (vice-director) responsabil pentru prevenirea coruptiei si protectionismului in institutia respectiva si create mecanisme de control intern. Au fost elaborate si puse in aplicare planuri interne de masuri anticoruptie, precum si elaborate si eficientizate sisteme de receptionare a reclamatiilor si petitiilor. Transparenta in activitatea autoritatilor publice a fost asigurata prin publicarea proiectelor de acte normative si rapoartelor de activitate in mass-media si pe site-urile oficiale ale autoritatilor publice, precum si prin dezbaterile publice, organizate de catre institutiile de stat si organizatiile neguvernamentale.

Un rol aparte in totalul masurilor de prevenire realizate in 2006, revine instituirii “liniilor fierbinti” institutionale, care ofera un efect pozitiv in vederea incurajarii societatii civile la cooperarea cu organele de resort.

Importanta antrenarii societatii civile in prevenirea coruptiei este incontestabila, potential care se bazeaza pe educatie, schimb de experienta si bunele practici, precum si pe experienta internationala acumulata in domeniu. In acest sens, este benefica deschiderea structurilor de stat spre colaborare cu organizatiile neguvernamentale (de exemplu, parteneriatul dintre CCCEC si Alianta Anticoruptie, acordul de colaborare dintre CCCEC si Centrul de Analiza si Prevenire a Coruptiei, IDIS „Viitorul” etc.)

In anul 2006 au fost organizate peste o suta de evenimente de sensibilizare si formare anticoruptionala a opiniei publice, in cadrul carora diferite segmente sociale au fost familiarizate cu notiunea si esenta coruptiei ca fenomen social si criminologic; cauzele aparitiei si nivelului inalt de raspindire; factorii care alimenteaza coruptia; manifestarile si consecintele coruptiei; cadrul anticoruptional legislativ si institutional, national si international, calificarea juridicopenala a infractiunilor de coruptie.

In pofida acestor realizari, concentrarea inalta a resurselor administrative pentru asigurarea controlului efectuat de catre stat al agentilor economici, responsabilitatea moderata a functionarilor publici in fata societatii civile, precum si deprecierea valorilor etice si toleranta publica conduc la faptul ca coruptia continua sa fie unul din cele mai substantiale impedimente in calea realizarii obiectivelor de crestere economica si reducere a saraciei.

In legatura cu procesul practic de eradicare a acestui fenomen, apar trei intrebari dificile la care din pacate nu exista raspunsuri universale, si anume:

1) cum trebuie de promovat o campanie anticoruptie in asa fel incat campania sa nu compromita eficienta serviciului public;

2) cum sa nu demoralizam functionarii publici cu prea multe controalesi cu o monitorizare prea intensa;

3) cine va pazi paznicii?

Intr-un eseu produs de Edward Banfield sunt analizate trasaturile esentiale pe care trebuie sa le intruneasca o organizatie publica pentru a minimiza coruptia. In mod succient ele pot fi rezumate dupa cum urmeaza:

1.agentii executori sunt selectati pe baza probitatii si loialitatii institutionale;

2.exista un set complet de motivatii pozitive pentru serviciul public loial (inclusiv un salariu inalt);

3.exista un set complet de motivatii negative care se aplica in mod obligatoriu in cazul cand deja au fost depistate acte corupte;

4.scopurile si misiunile de serviciu sunt formulate in mod clar si univoc de

catre director;

5.agentii dispun de discretia necesara in proportii nu mai mari de cele necesare pentru executarea sarcinilor de serviciu;

6.nu exista ambiguitate in reguli;

7.daca agentul se ciocneste cu obiective concurente, dilema este solutionata

de director;

8.directorul monitorizeaza performantele agentului;



9.daca exista cel mai mic dubiu referitor la probitatea agentului, el este eliberat din functie;

10. directorul, la randul lui, este monitorizat si el.

Evident aceasta este o situatie care ar conduce la un nivel minimal posibil al coruptiei. Totusi, o politica institutionala bazata pe aceste zece reguli ar fi o politica eronata. Premisa falsa este ca o organizatie ar avea doar scopul minimizarii coruptiei, cand in realitate organizatia, in afara de a fi ”curata”, mai trebuie sa fie eficienta, flexibila, dinamica etc. Atata timp cat cele zece elemente enumerate mai sus pot antrena costuri economice si politice destul de mari, misiunea celui care formuleaza politici ar fi sa optimizeze nivelul de coruptie, nu sa-l reduca la zero cu orice pret.

Studiile aprofundate demonstreaza ca fenomenul numit „coruptie” este un fenomen complex si multidimensional, care nu poate fi extirpat definitiv, insa poate fi, si trebuie, diminuat, atat prin aplicarea unor masuri de prevenire care sa vizeze factorii criminogeni si inlaturarea conditiilor generatoare a actelor de coruptie, cit si prin depistarea nemijlocita a acestora. Coruptia capata o mai mare amploare in perioadele de tranzitie, in cursul desfasurarii reformelor social-economice, in procesul modernizarii societatii si apare acolo unde este puterea, adica imputernicirile de a lua decizii si a administra resurse, mijloace bugetare, fie la procedura aplicarii restrictiilor sau sanctiunilor, fie a inlesnirilor sau altor facilitati.
                
Contracararea coruptiei trebuie sa se produca in temeiul si limitele legii. In statul nostru, coruptia a fost identificata legal abia dupa cinci ani de la constituire. Primul act legislativ, in acest sens, este Legea nr. 900-XIII din 27 iunie 1996, privind combaterea coruptiei si protectionismului, insa dispozitiile acesteia nu sint pe potriva exigentelor situatiei reale, fiind reglementate superficial doar unele aspecte ale domeniilor in care se manifesta acest viciu. Exista conditii favorabile pentru evolutia fenomenului coruptiei in toate sferele: sociala, economica, administratie, justitie si chiar politica.

Prevederile Legii existente nu corespund rigorilor tratatelor internationale in domeniu, in special Conventiilor europene penale si civile cu privire la coruptie, Conventiei ONU impotriva coruptiei, fapte constatate de reprezentantii organismelor internationale la expertizarea cadrului legal.
In acest scop, Guvernul a aproba Strategia Nationala Anticoruptie in Administratia Publica Locala pentru perioada 2008-2010 si planurile de actiune aferente, menite sa apropie administratia de cetatean si sa reduca vulnerabilitatea la coruptie in sectoarele percepute de public ca fiind sensibile din sfera ordinii publice, sanatatii, educatiei, administratiei fiscale si locale.

Strategia vizeaza implementarea unor masuri noi de prevenire si combatere a coruptiei in sectoarele vulnerabile si in administratia locala, pe baza evaluarilor interne si externe realizate pe parcursul perioadei de aplicare a precedentei strategii, precum si continuarea eforturilor de lupta impotriva coruptiei initiate anterior. Strategia vizeaza implementarea unor masuri noi de prevenire si combatere a coruptiei in sectoarele vulnerabile si in administratia locala, pe baza evaluarilor interne si externe realizate pe parcursul perioadei de aplicare a precedentei strategii, precum si continuarea eforturilor de lupta impotriva coruptiei initiate anterior. Ca noutate fata de Strategia Nationala Anticoruptie aplicata in perioada 2005-2007, Planul de actiune general si planurile de actiune sectoriale au fost elaborate pentru a raspunde exclusiv domeniilor percepute ca fiind vulnerabile in fata coruptiei. Din informatiile oferite la nivelul administratiei publice s-a constatat existenta unor factori de risc similari, care, odata materializati, genereaza probleme specifice fiecarui sector. Din aceasta constatare a rezultat necesitatea unei abordari integrate a politicilor anticoruptie, atat din punct de vedere legislative si institutional, cat si prin implementarea de instrumente si bune practici la nivelul administratiei publice locale si al sectoarelor vulnerabile. Realizarea unei reforme reale prin care administratia publica din tara noastra sa se situeze la nivelul standardelor europene trebuie sa se caracterizeze prin profesionalism, transparenta,  responsabilitate,  
Documentul propune masuri care vin in completarea Strategiei de Reforma a Administratiei Publice si in completarea obiectivului I „Cresterea transparentei si integritatii in administratia publica” din Strategia Nationala Anticoruptie pentru perioada 2005-2007 si este in concordanta cu obiectivele Programului de Guvernare ce se regasesc in doua din capitolele prioritare ale acestuia – „Reforma administratiei publice” si „Politici anticoruptie”.
Obiective in procesul de elaborare a Strategiei au fost:

1) realizarea unui consens asupra prioritatilor de dezvoltare a tarii pentru perioada imediat urmatoare;

2) promovarea, printr-un dialog continuu si deschis, a spiritului de adeziune a intregii societati fata de obiectivele si prioritatile pe termen mediu de dezvoltare a tarii;

3) informarea permanenta si in timp util a partilor interesate asupra progreselor in procesul de elaborare a documentului;

4) crearea conditiilor de participare a tuturor partilor interesate la procesul de definitivare a documentului, in scopul realizarii unei coeziuni mai bune in cadrul societatii.

In procesul realizarii obiectivelor mentionate, Guvernul si societatea civila s-au ghidat de urmatoarele principii:

1.     Cresterea gradului de informare, constientizare si responsabilizare a structurilor din administratia locala, dar si a publicului cu privire la riscurile pe care le comporta savarsirea faptelor de coruptie;

2.     Simplificarea procedurilor administrative in sensul debirocratizarii si eliminarii barierelor administrative; 3.     Activitatea de prevenire si combatere propriu-zisa – activitate de combatere intensificata, prin cooperarea structurilor cu responsabilitate in acest sens, respectiv Directia Generala Anticoruptie cu parchetele corespondente;

4.     Cresterea transparentei si eficientei institutionale in sensul imbunatatirii sistemului de recrutare, instruire si promovare, dar, in acelasi timp, un sistem transparent de utilizare a fondurilor bugetare aflate la dispozitie, dar si a fondurilor comunitare pe care structurile din administratie locala le vor accesa;

5.     Elaborarea de analize, studii si cercetari menite sa masoare perceptia opiniei publice cu privire la reformele care se realizeaza in administratie, la progresele pe linia prevenirii si combaterii coruptiei, prin aceste studii urmand a fi actualizat semestrial Planul de Actiune al Strategiei. Strategiei Nationale Anticoruptie prevede cinci directii de actiune: informare, debirocratizare, actiune, transparenta si analiza.

Monitorizarea implementarii masurilor prevazute in Planul de actiune general si Planurile de actiune sectoriale va reveni Comitetului de monitorizare a Strategiei, prezidat de ministrul Internelor si Reformei Administrative. Din sase in sase luni, se va face o evaluare a stadiului implementarii masurilor incluse in Strategie.

Resursele necesare implementarii Strategiei Nationale Anticoruptie pentru sectoarele vulnerabile si administratia publica locala vor fi asigurate la nivelul fiecarui sector din bugetele proprii si din finantari externe.

Documentul strategic care sta la baza elaborarii strategiei pentru perioada 2008-2010 este Planul de actiune pentru indeplinirea conditionalitatilor din cadrul mecanismului de cooperare si verificare a progresului realizat de Romania in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei, aprobat prin Hotararea Guvernului nr. 1346/2007.

Totodata, au fost luate in considerare concluziile unor evaluari institutionale, guvernamentale si neguvernamentale realizare in Romania, dar si din surse externe. Dintre acestea din urma, cele mai importante sunt Raportul de Monitorizare al Comisiei Europene publicat la 26 septembrie 2006, Raportul Comisiei Europene privind evolutia masurilor de acompaniere in Romania dupa aderarea la Uniunea Europeana, publicat la 27 iunie 2007, rapoarte Transparency International, precum si rapoartele GRECO – Consiliul Europei.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }