Hipobarismul

HIPOBARISMUL

CorpuL uman poate tolera diferente mari de presiune atata timp cat se poate realiza un echilibru intre presiunea din interiorul organismulul si cea din mediul inconjurator. In conditiile in care aceste schimburi nu pot avea loc, se produc disfunctionalitati la nivelul urechilor, dintior, sinusurilor (spatii cavitare ce apartin cutiei craniene, situate in zona orbitara, a obrajilor si a nasului), tubul digestiv ca urmare a dilatarii gazelor prezente in aceste cavitati naturale (Conform Legii Boyle-Mariotte).
Manifestarile sunt incluse generic sub denumirea de barotraumatism.

1. Forme ale barotraumatismului
◊ la nivelul urechii medii: - barotraumatismul otic
- manifestari = dureri la nivelul acestui organ, cu inflamarea mucoasei si a timpanului si senzatie de ,,infundare".Alte forme de manifestare posibile: vertigo (iluzie asociata cu afectarea aparatului vestibular), tinnitus (perceperea auditiva a unor "tiuituri" sau "bazaiel"), perforarea sau aparitia hemoragiilor la nivelul timpanului.
- cauze = orice afectiune acuta sau cronica a cailor aeriene superioare, cu pierderea permeabilitii trompei lui Eustache(conduct cu rol in egalizarea presiunilor dintre ureche si mediul extern). Poate apare si in afara acestui context patologic, ca urmare a faplului ca trompa lui Eustache functioneaza ca o valva unisens dinspre urechea medie spre cavitatea rinofaringiana, determind echilibrarea mai lenta a presiunilor in coborare, indeosebi la pierderea brusca de inaltime. In acest caz, aerul din cavitatea otica va deforma timpanul ca urmare a inegalitatii presiunilor dintre cele doua compartimente (ureche si mediul extern), determinand si inflamarea membranei. Severitatea barotraumatismului otic este dependenta de rata de ascensionare sau coborare. Poate afecta ambele urechi sau se manifesta unilateral.

Modificari de presiune

la nivelul urechii medii

- masuri = echilibrarea presiunii din urechea medie cu exteriorul prin efectuarea manevrei Valsalva (Frenzel): se inchide gura, se penseaza nasul si apoi se incearca de cateva ori sa se expire brusc pe nas. Alte metode: simularea cascatului, manevre de inghitire efectuate concomitent cu pensarea nasului, efectuarea de miscari de lateralitate la nivelul maxilarulul inferior. In acest mod, aerul va forta deschiderea trompei, si deci echilibrarea presiunii din urechea medie cu exteriorul. Lipsa afectiunilor respiratorii si otice acute sau cronice sunt obligatorii in momentul zborului.
◊ la nivelul sinusurilor: - barotraumatismul sinusal (blocul sinusal)
- manifestari = prin obturarea orificiilor de comunicare cu cavitatea nazala apar frecvent dureri in jurul ochilor, cu iradiere spre tample, putand determina chiar incapacitate de zbor.Frecvent se asociaza lacrimarea.
- cauze = inflamarea mucoasei ce tapeteaza sinusurile (datorita proceselor infectioase sau alergice), prezenta polipilor sau a secretiilor nazale abundente ce impiedica egalizarea presiunilor. In aceste cazuri, pot apare dureri la modificarea de altitudine, indeosebi in conditii de coborare.

- masuri = inainte de zbor, personalul navigant trebue sa-si asigure o igiena corespunzatoare a nasului pentru indepartarea eventualelor dopuri de mucus ce pot obstrua comuncarea dintre sinusuri si cavitatea nazala. Tratamentul imediat consta in revenirea la altitudinea de zbor la care au aparut primele manifestari, iar

aterizarea se va efectua prin coborare cu o rata cat mai mica.
◊la nivelul dintilor: barotraumatismul odontoalgic
- manifestari = dureri dentare datorita modificarilor de presiune secundare modificarilor de altitudine, probabil prin compresia terminatiilor nervoase;
- cauze = inflamatii sau infecii ale pulpei dentare lipsa

tratamentelor sau tratamente incomplete in sfera patologiei dentare;
- masuri = igiena corespunzatoare a dintilor.
◊ la nivelul tubului digestiv: - "meteorismul de altitudine" = dureri abdominale si chiar jena in respiratie;
- cauze = dilatarea gazelor (patrunse odata cu alimentele, rezultate in urma digestiei sau sub actiunea florei microbiene intestinale) cu exercitarea unei presiuni asupra organelor din abdomen si, indirect, din torace;
- masuri = o dieta adecvata inaintea zborului decisiva in prevenirea manifestarilor sus-amintite.Alimente ca: merele verzi, varza, conopida, telina, ceapa, ridichiile, fasolea, castravetii, pepenele, excesul de condimente, ca si bauturile carbogazoase reprezinta surse importante de producere a gazelor in tubul digestive. La fel de importanta este evitarea alimentarii in graba sau in cantitati mari si triturarea corespunzatoare a alimentelor in procsul masticatiei. Sunt contraindicate aportul de bauturi carbogazoase si folosirea chewing-gum-ului inaintea zborului sau in timpul ascensiunii.

2. Boala de decompresiune
Manifestarile acestei boli sunt explicate de legile gazelor Henry si Boyle-Mariotte. In mod normal, toate lichidele organismului au in compozitia lor o cantitate mai mare sau mai mica de gaze dizolvate. Boala apare in momentul reduceri la un nivel critic al presiunii exterioare, suficient sa favorizeze formarea buelelor din gazele dizolvate in organism.
Din punct de vedere al efectelor, ele se traduc prin astuparea vaselor de sange, determinand dureri pana la lipsa totala a irigarii zonelor in care sa produs blocajul. Manifestarile sunt cu atat mai accentuate cu cat temperatura exterioara este mat scazuta, gradul de oboseala si deshidratare este mai mare sau s-a consumat mai mutl acool.

3. Decompresiunea rapida
Decompresiunea rapida reprezinta unul din riscurile zborului cu care se pot intalni echipajele, ce poate pune in pericol indeplinirea misiunii sau chiar viata. Cauza o reprezinta perforarea cock-pit-ului sau a peretelui cabinei sau alte defectiuni ce creeaza o comunicare cu exteriorul aeronavei.
3.1 Factori ce inflenteaza rata si timpul decompresiunii
1. Volumul cabinei presurizate. Cu cat volumul cabinei este mai mare cu atat timpul de depresurizare va fi mai lung.
2. Locul avariei. Cu cat volumele si presiunile interioare sunt mai echilibrate iar suprafata deschiderii este mai mica, cu atat timpul de depresurizare va fi mai lung.
3. Diferenta de presiune. Cu cat diferenta dintre presiunea din interiorul cabinei si cea exterioara este mai mare, cu atat rata de depresurizare este mai crescuta.
3.2. Efectele fizice ale decompresiunii rapide
1. Zgomotul. Cand doua mase diferite de aer intra brusc in contact se produce un zgomot puternic cu caracter de explozie. Din aceasta cauza decompresiunea rapida mai este numita uneori "decompresiunea exploziva".
2. Ceata. Indiferent de temperatura sau presiune aerul contine intotdeauna o cantitate de vapori de apa. In decompresiunea rapida, cand temperatura si presiunea scad rapid, vaporii de apa condenseaza aparand in aer ca o ceata. Efectul este cu atat mai rapid cu cat volumul cabinei este mai mic.
Temperatura. Cu cat altitudinea de zbor este mai mare cu atat temperatura exterioara este mai scazuta. De exemplu, la o inaltime cuprinsa intre 10.000 si 11.000 m. (normala pentru aeronavele moderne) temperatura exterioara medie este de -55° C. Daca decompresiunea se produce, temperatura cabinei tinde sa se egalizeze cu cea exterioara, scazand drastic.Efectele hipotermiei depind de attitudine.
Vartejul. In momentul decompresiunii (depinzand si de marimea avariei) se produce un curent de aer a carui viteza creste in apropierea "solutiei de continuitate". Acest curent are a asemenea forta incat poate smulge si cara sre "spartura" tot ce nu este bine fixat la bord. Au fost situatii in care persoane aflate in imediata apropiere a unei trape smulse sau altei sparturi semnificative in peretele cabinei si care nu aveau centurile fixate, sa fie absorbite in exteriorul aeronavei.
3.3. Efectele fiziologice ale decompresiunii rapide
Cauzele principale ce determina efectele asupra organismului uman sunt produse de:
▪hipoxie,
▪distensia gazor din cavitatile corpului,
▪boala de decompesiune si hipotermie.
Dintre toate, hipoxia este cea mai importanta in producerea efectelor asociate pierderii bruste de presiune.
Plamanii sunt potential, cei mai vulnerabili in timpul decompresiunii rapide. Cu cat depresurizarea este mai rapida, cu atat realizarea expirului este mai dificila sau chiar imposibila. Plamanul este blocat in inspir, presiunea intra-alveolara creste si se pot produce rupturi ale tesutului alveolo-capilar.
Distensia brusca a gazelor din tractul digestiv poate evolua de la simpla jena dureroasa pana la tulburari grave cardio-respiratorii. In acest ultim caz, diafragma este impinsa in sus, producand limitarea miscarilor respiratorii.
Efectele hipotermiei depind de altitudinea de zbor (si deci de temperatura exterioara)
IMPORTANT !
Daca in zbor se produce o decompresiune rapida ce creeaza pericolul aparitiei bolii sau la manifestarile primului simptom de boala:
▪ se va cobora rapid la altitudinea minima de siguranta (MSA-Minimun Safe Altitude -10.000 ft), iar coborarea de avarie se executa la rata de coborare calculata in conditii de siguranta,
▪se va respira oxigen 100 % (sau se va continua),
▪se va ateriza pe cel mai apropiat aeroport unde se apeleaza medicul pentu examenul fizic.