QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate stiinte politice

Drepturile cetatenilor europeni








DREPTURILE CETATENILOR EUROPENI


Educatia pentru cetatenie este considerata, pe plan european, ca prioritate a reformelor educationale. Aceasta este vazuta ca instrument al coeziunii sociale, bazata pe drepturile si responsabilitatile cetatenilor.

De asemenea, reprezinta o dimensiune majora a politicilor educationale in toate tarile europene. Astfel, se poate spune ca educatia pentru cetatenie este un scop educational, dirijand sistemul de invatamant catre un set de valori comune, cum ar fi: diversitatea, pluralismul, drepturile omului, justitia sociala, bunastarea, solidaritatea.

Ca statut de drepturi, cetatenia ajuta la observarea naturii compozite a Uniunii Europene, care este ea insasi o comunitate de drept, un sistem socio-economic si din ce in ce mai mult o entitate politica.




Prin notiunea de drepturi fundamentale cetatenesti se desemneaza acele drepturi ale cetatenilor care, fiind esentiale pentru existenta fizica, pentru dezvoltarea materiala si intelectuala a acestora, precum si pentru asigurarea participarii lor active la conducerea statului, sunt garantate de insasi Constitutia[1].

Conform unei alte definitii, foarte asemanatoare[2],drepturile fundamentale sunt acele drepturi subiective ale cetatenilor, esentiale pentru viata, libertatea si demnitatea acestora, indispensabile pentru libera dezvoltare a personalitatii umane, drepturi stabilite prin Constitutie si garantate prin Constitutie si legi.

Drepturile, inscrise pentru prima data in Tratatul de la Maastricht si completate ulterior la Amsterdam, Nisa, mai nou in Constitutia europeana, exista nu numai in cadrul tratatelor, ci si in alte acte normative: decizii ale Consiliului, directive, etc.

In anul 1998, Comisia europeana a lansat serviciul de informare 'Europe direct', in scopul de a informa cetatenii asupra posibilitatilor si drepturilor care le sunt oferite prin cetatenia europeana.

Drepturile fundamentale si valorile democratice sunt respectate in statele membre ale Uniunii Europene, acestea fiind semnatare ale unor texte, precum Conventia Europeana a Drepturilor Omului (1950), Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948), Carta Sociala Europeana (1962) sau Carta comunitara a drepturilor sociale fundamentale ale lucratorilor (1996).

Uniunea si statele sale membre sunt deci obligate sa respecte aceste valori, organismele care vegheaza la respectarea lor fiind tribunalele nationale si Curtea Europeana de Justitie.

Daca un stat membru incalca drepturile fundamentale si valorile democratice in mod flagrant si sistematic, Uniunea poate sa ii impuna sanctiuni politice ori economice.

Una din conditiile care trebuie indeplinite pentru aderarea la Uniunea Europeana este respectarea acestor drepturi fundamentale.

Angajamentul Uniunii a fost reafirmat, in mod oficial, in decembrie 2000, cand a fost proclamata Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene. Acest document este structurat in 6 capitole: Demnitatea; Libertatile; Egalitatea; Solidaritatea; Cetateni; Justitia.

Exista si un al VIII- lea titlu: interzicerea si aplicarea Cartei cuprinzand in total 54 de articole care definesc valorile fundamentale ale Uniunii Europene si drepturile civile, politice, economice si sociale.

Primele capitole ale Cartei sunt dedicate demnitatii umane, dreptului la viata, dreptului la integritatea persoanei, libertatii de exprimare si libertatii de constiinta.

In capitolul 'Solidaritatea' sunt introduse drepturi sociale si economice, precum: dreptul la greva, dreptul salariatilor la informatie si consultari, dreptul de a avea atat viata de familie, cat si viata profesionala, dreptul la protectie sociala si la serviciile sociale din interiorul Uniunii Europene, protectia sanatatii.

Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene promoveaza, de asemenea, egalitatea intre sexe si introduce drepturi, precum protectia datelor, interzicerea practicarii eugeniei si a clonarii fiintelor umane, dreptul la un mediu protejat, drepturile copilului si ale persoanelor in varsta sau dreptul la o buna administrare.

Cetatenia Uniunii Europene confera o serie de drepturi cetatenilor statelor membre si consolideaza protectia intereselor acestora.[3]

Tratatul de la Maastricht instituie 5 categorii supranationale complementare cetateniei nationale.


A. Dreptul la libera circulatie, dreptul la sejur si de stabilire, dreptul la munca si la studii in toate statele membre. Acest drept este recunoscut cetatenilor Uniunii prin art. 18 din Tratatul instituind CE este considerat ca fiind nucleul cetateniei europene, pentru ca el constituie conditia obiectiv – necesara de indeplinit, fara de care exercitatrea altor drepturi conferite cetatenilor comunitari ar fi practic, imposibila.

Dreptul la libera circulatie este asigurat independent de cetatenia lor, membrilor familiilor, muncitorilor, pensionarilor, studentilor, oricarui cetatean comunitar care nu beneficiaza de dreptul la circulatie in virtutea altor dispozitii ale Tratatului.

Aspectul cel mai important al acestui drept la libera circulatie il constituie posibilitatea oferita cetatenilor Uniunii de a-si exercita in mod privilegiat in raport cu alti straini, un drept de intrare larg si general intr-unul dintre statele membre, altul decat cel de origine.

Deci putem afirma ca cetatenii europeni se pot deplasa oricare ar fi motivul dintr-o tara in alta a Uniunii Europene numai pe baza unui document de identitate sau a unui pasaport valabil[4].

Dreptul de sejur intr-un stat membru, altul decat cel de origine, si posibilitatea care decurge de aici – de stabilire a unei resedinte pentru cetatenii comunitari, legislatia comunitara derivata, a inceput sa contina dispoziii cu privire la un tratament privilegiat in raport cu cel rezervat majoritatii strainilor. Din acest punct de vedere reglementarile comunitare sunt centrate pe eliberarea unui document denumit „carte de sejur” – valabil cel mult 5 ani de la data emiterii si care poate fi reinnoit automat. Aceasta carte de sejur nu are valoare constitutiva de drepturi ci numai una de recunoastere a drepturilor.[5]

Intrarea pe teritoriul altui stat membru nu poate fi interzisa decat din ratiuni de securitate si sanatate publica, iar interzicerea trebuie justificata (art. 18 al TCE).


B. Dreptul de vot si dreptul de a candida la alegerile pentru Parlamentul European si la alegerile locale in statul de rezidenta, in aceleasi conditii cu cetatenii statului respectiv.

Articolul 19 din Tratatul instituind CE atribuie si recunoaste, prin dispozitiile sale, dreptul cetatenilor Uniunii Europene de a a alege (prin vot) si de a fi alesi, atat la alegerile municipale, cat si la alegerile europene, in statul de rezidenta, pe de o parte, si in cel de apartanenta (de origine), pe de alta parte.


C. Dreptul de a beneficia pe teritoriul unui stat tert (stat care nu este membru al Uniunii Europene) de protectie consulara din partea autoritatilor diplomatice ale unui stat membru, in cazul in care tara din care provine nu are reprezentanta diplomatica ori consulara in statul tert respectiv.

In acest sens articolul 20 din Tratatul instituind CE prevede ca „orice cetatean al Uniunii Europene beneficiaza, pe teritoriul unui stat tera in care statul membru, al carui resortisant este, nu are reprezentanta de protectie din partea autoritatilor diplomatice si consulare ale oricarui stat membru, in aceleasi conditii ca cele stabilite cetatenilor acestui stat.

In acest sens trebuie sa se tina seama de anumite conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a beneficia de protectie diplomatica sau consulara si anume: absenta pe teritoriul pe care se gaseste cetateanul care solicita protectie diplomatica sau consulara, a unei reprezentante permanente sau a unui consul onorific, din propriul sau stat membru al Uniunii Europene sau dintr-un alt stat, membru al UE care-l reprezinta intr-un mod permanent.

Cetateanul care solicita protectie diplomatica sau consulara trebuie sa faca dovada cetateniei sale (prin pasaport, act de identitate sau un alt document) in fata reprezentantei diplomatice sau consulare solicitate.


D. Dreptul de petitie in fata Parlamentului European.

Acest drept de petitie – este o institutie clasica, gasindu-si o larga aplicare aproape toate constitutiile din perioada liberala astfel acest drept a fost considerat ca un drept de libertate, un drept civil sau un drept politic.

Petitia poate avea ca obiect orice problema cu privire la activitatile Uniunii si poate, in tacerea Tratatelor sa fie exercitata si de resortisantii din statele terte prezenti pe teritoriul Uniunii. De asemenea, ea poate sa vizeze si acte ale institutiilor nationale adoptate in aplicarea dreptului comunitar.

Altfel spus petitia este o cerere prezentata unei institutii de una sau mai multe persoane cu scopul preantampinarii unei presupuse injustitii sau a unei situatii nesatisfacatoare sau pentru a obtine incetarea unei astfel de situatii.

Aceasta petitie poate fi individuala sau colectiva, trebuie sa fie scrisa, redactata in una din limbile oficiale ale Uniunii, semnata de petitionari si trebuie sa se identifice in mod clar pe fiecare dintre ei, adica trebuie sa fie scrise numele lor, calitatea, cetatenie si domiciliul si in cazul persoanelor juridice trebuie sa fie mentionate: denumirea, domeniul de activitate, sediul statutar si adresa.

Petitia trebuie sa fie destinate unui deputat, unei Comisii si Presedintelui Adunarii si subiectul petitiei trebuie sa fie din „domeniile de activitate ale Comunitatii „ (TCE, art. 138 D, noul art. 194).


E. Dreptul oricarui cetatean al Uniunii si orice persoana fizica sau juridica cu resedinta sau cu sediul statutar intr-unul din statele membre are dreptul de a sesiza Mediatorul European cu privire la unele cazuri de proasta administrare in activitatea institutiilor, organelor si organismelor Uniunii, cu exceptia Curtii de Justitie a Uniunii Europene in exercitiul functiunilor sale jurisdictionale.

„Mediatorul European isi exercita atributiile in deplina independenta, in interesul general al Comunitatilor si al cetatenilor Uniunii. El nu solicita si nu accepta instructtiuni din partea vreunui guvern sau a altui organism (Statutul mediatorului art. 9.1).”[8]

Mediatorul este numit de Parlamentul European si este abilitat sa primeasca plangerile si sa efectueze anchetele necesare.

In cazul constatarii unei administratii defectuoase sesizeaza institutia, organismul sau agentia in cauza, care are la dispozitie trei luni pentru a-si comunica opinia.

Apoi Mediatorul European transmite un raport Parlamentului European si institutiei, organismului sau agentiei in cauza, iar persoana care a inaintat plangerea este informata cu privire la rezultatul anchetelor (art. III-335).

Aceste drepturi enumerate sunt prevazute in Tratatul de la Maastricht pentru a stabili statutul de cetatean al Uniunii Europene. Ca urmare a intrarii in vigoare a Tratatului de la Amsterdam mai putem mentiona si alte drepturi cu privire la cetatenia europeana si anume:

Dreptul de adresare catre institutiile europene intr-una dintre limbile oficiale si de a primi raspuns in acea limba (Articolul 22 al Tratatului CE)

Dreptul de a avea acces, in anumite conditii, la documentele Parlamentului European, Consiliul si Comisiei (Articolul 255 al Tratatului CE)

Dreptul la o buna administrare – art. II 101:

Orice persoana are dreptul de a vedea afacerile sale tratate impartial, echitabil si itr-un termen rezonabil, din partea institutiilor, organelor si organismelor Uniunii.

Acest drept implica:

a). Dreptul fiecarei persoane de a fi ascultata inainte de luarea deciziilor impotriva sa, a unei masuri individuale care sa afecteze in mod nefavorabil;

b). Dreptul de acces al fiecarei persoane la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidentialitate si de secretul profesional si de afaceri;

c). Obligatia pentru administratie de a-si motiva deciziile sale;

Orice persoana are dreptul la despagubire din partea Uniunii pentru daunele cauzate de catre institutiile, sau de catre agentii acestora, aflati in exercitiul functiunii, conform principiilor generale comune in dreptul Statelor membre.

Conform Tratatului de la Maastricht, care aduce o serie de modificari Tratatului ce instituie Comunitatile Europene, cetatenia Uniunii se prezinta ca o cetatenie ' satelit' in sensul ca dobandire a sau pierderea sa este conditionata de dobandirea sau pierderea cetateniei unuia dintre statele membre ale Uniunii.

1.Modurile de dobandire a cetateniei in sistemul conventional European

Conform art. 6 din conventia adoptata la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 - Conventia europeana privind cetatenia – fiecare stat parte la conventie trebuie sa prevada in dreptul sau intern dobandirea cetateniei de catre:

- copiii al caror parinte poseda in momentul nasterii cetatenia unui stat parte

- nou-nascutii gasiti pe teritoriul sau care ar fi altfel apatrizi.

De asemenea statele parte la Conventie trebuie sa faciliteze in dreptul lor intern acordarea de cetatenie: sotilor resortisantilor sai; copilului unui resortisant al sau; copiilor ai carora unul dintre parinti dobandeste sau a dobandit cetatenia sa; copiilor adoptati de unul dintre resortisantii sai; persoanelor nascute pe teritoriul sau si/sau care domiciliaza acolo in mod legal si obisnuit; apatrizilor si refugiatilor recunoscuti care domiciliaza in mod legal si obisnuit pe teritoriul sau.

Referitor la dobandirea cetateniei, Romania iti rezerva prin art. 3, paragraful 1 din Legea 396/2002, legea prin care se ratifica Conventia europeana cu privire la cetatenie “ dreptul de a acorda cetatenia sa persoanelor nascute pe teritoriul sau din parinti cu cetatenie straina si persoanelor care domiciliaza, in mod legal si obisnuit, pe teritoriul sau, inclusiv apatrizilor si refugiatilor recunoscuti, la cerere, cu respectarea conditiilor prevazute de legislatia interna”.

2.Modurile de pierdere a cetateniei in sistemul conventional european

Daca celelalte documente adoptate la nivel comunitar – Maastricht 1991 sau Proiectul de Tratat de Instituire a unei Constitutii pentru Europa (Roma 29 octombrie 2004) - vorbesc despre faptul ca cetatenia europeana ' se adauga la cetatenia nationala si nu o inlocuieste,, 73, neprecizand in mod concret modurile de dobandire si de pierdere acestei cetatenii, primul document care face referite clara la modurile de dobandire si de pierdere a cetateniei este - Conventia Europeana privind cetatenia.

In ceea ce priveste modurile de pierdere a cetateniei prezenta Conventie stabileste ca pierderea poate avea loc:

_ de drept sau la initiativa unui stat parte



_ la initiativa individului

_ reintegrarea in cetatenie

Retragerea de drept sau la initiativa unui stat parte este prevazuta la art.7 si stabileste ca un stat parte nu poate prevede in dreptul sau intern retragerea cetateniei de drept decat in urmatoarele cazuri:

_ dobandirea voluntara a unei alte cetatenii

_ dobandirea cetateniei statului parte ca urmare a unei comportari frauduloase

_ angajarea voluntara in fortele armate straine

_ comportament care prejudiciaza in mod grav interesele esentiale ale statului parte

_ absenta oricarei legaturi efective intre statul parte si un resortisant care domiciliaza in mod obisnuit in strainatate

_ cand se stabileste, in timpul minoritatii unui copil, ca nu mai sunt indeplinite conditiile prevazute de dreptul intern relative la dobandirea de drept a cetateniei statului parte

_ infierea unui copil cand acesta dobandeste sau poseda cetatenia straina a unuia sau a ambilor sai parinti.

Pierderea cetateniei la initiativa individului este prevazuta la art. 8 si stipuleaza ca ' orice stat parte trebuie sa permita renuntarea la cetatenia sa, cu conditia ca persoanele respective sa nu devina apatrizi'. Odata cu ratificarea Conventiei de catre Romania prin Legea 396/2002, tara noastra referitor la art. 8 din Conventie isi ,, rezerva dreptul de a permite renuntarea la cetatenia sa, daca persoana solicitanta intruneste conditiile prevazute de lege '.


Drepturile cetatenilor romani in Uniunea Europeana

Cetatenia romana are legatura politica si juridica permanenta dintre o persoana fizica si un anumit stat. Legatura fluidica este una speciala, reflectata pe plan extern, pastrata si prelungita oriunde s-ar afla persoana.

Cetatenia se poate dobandi, in principal, fie prin nastere, fie prin naturalizare.

„Romania face parte din categoria statelor in care se aplica principiul „jus sanguinis”. Acest principiu este consacrat si in Legea nr. 21/1991, cu privire la cetatenia romana.”[9]

Trebuie sa nu omitem faptul ca cetatenia unui stat se poate pierde, potrivit practicii internationale a majoritatii statelor, prin renuntarea sau prin retragere.

Coform Tratatului de la Maastricht avem cetatenia statului roman si suntem si cetateni ai Uniunii europeni astfel, putem mentiona existernta drepturilor cetatenilor romani in Uniunea Europeana.

La data de 1 ianuarie 2007, Romania a devenit membru al Uniunii Europene, cetatenii romani devenind astfel cetateni ai Uniunii Europene. Incepand cu aceasta data cetatenii romani care calatoresc in afara teritoriului national vor beneficia, atat pe teritoriul statelor membre ale Uniunii cat si pe teritoriul statelor terte, de drepturile conferite de tratatele de baza ale Uniunii Europene tuturor cetatenilor europeni.

1. Cetatenii romani beneficiaza de dreptul de libera circulatie pe intregul teritoriu al Uniunii Europene. Marea Britanie si Irlanda au eliminat, de la 1 ianuarie 2007, obligativitatea vizei pentru cetatenii romani care doresc sa calatoreasca pe teritoriul acestora. 

2. Cetatenii romani pot calatori pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii pe baza cartii de identitate. In ceea ce priveste minorii, raman in vigoare prevederile Legii nr. 248/2005 in conformitate cu care minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali. Membrii de familie ai unui cetatean roman, care nu au cetatenia romana sau a unui alt stat membru, trebuie sa aiba asupra lor fie o viza de scurta sedere in Romania, fie un permis de rezidenta.

3. Cetatenii romani aflati pe teritoriul statelor terte (non-UE) beneficiaza de protectie consulara din partea ambasadelor si consulatelor tuturor statelor membre UE, in cazul in care in tara terta respectiva Romania nu are deschisa reprezentanta diplomatica sau consulara. 

Cetatenii romani, ca si ceilalti cetateni europeni, au dreptul sa solicite protectie consulara din partea oricarui alt stat membru UE atunci cand se afla intr-un stat tert (nemembru al Reprezentanta diplomatica sau consulara al oricarui stat membru UE solicitata trateaza cetateanul roman, la fel ca pe propriul cetatean. Protectia oferita de ambasadele celorlalte state membre poate acoperi urmatoarele situatii:

Asistenta in caz de deces;

Asistenta in cazuri de accidente sau boli grave;

Asistenta in caz de detentie sau arest;

Asistenta pentru victimele unor infractiuni grave;

Salvarea si repatrierea cetatenilor victime ale unor dezastre naturale sau crize politice,umanitare.

Cetatenii romani aflati intr-una din situatiile descrise anterior si care solicita asistenta misiunii diplomatice si consulare a unui alt stat membru UE vor trebui sa prezinte pasaportul, cartea de identitate sau orice alta dovada care sa ateste calitatea de cetatean roman.

4. Cetatenii romani beneficiaza de dreptul de rezidenta pe teritoriul celorlalte state membre ale Uniunii Europene, fara a fi necesara detinerea unui permis de rezidenta.

Pentru perioade de pana la 3 luni, cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru fara nici o conditionare sau formalitati, alta decat de a detine o carte de identitate valabila sau un pasaport valabil. Membrii de familie ai unui cetatean al Uniunii care calatoresc impreuna cu acesta, membri care nu au cetatenia unui stat membru, pot obtine dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru pentru o perioada de pana la 3 luni doar in baza unui pasaport valabil.

Pentru perioade mai mari de 3 luni cetatenii romani au dreptul de rezidenta pe teritoriul unui alt stat membru daca respectivul indeplineste una din urmatoarele conditii:

este angajat ca lucrator sau este liber profesionist;

are suficiente resurse si asigurare medicala;

este angrenat intr-o actiune de formare profesionala sau este student.

Membrii de familie ai unui cetatean roman, chiar daca nu au cetatenia romana au dreptul de rezidenta pe o perioada mai mare de trei luni atunci cand calatoresc impreuna cu acesta si indeplineste una din conditiile prevazute la punctele a-c.

Cetatenilor romani nu li se cere sa detina permise de rezidenta. Totusi, statele membre pot cere ca acestia sa se inregistreze la autoritatile competente intr-o perioada care nu poate fi mai mica de 3 luni de la data intrarii pe teritoriul statului pe care vor sa ramana pentru o perioada mai mare de 3 luni.

Pentru rezidenta permanenta cetatenii romani obtin dreptul de rezidenta permanenta pe teritoriul statului membru gazda dupa o perioada de 5 ani de rezidenta legala neintrerupta, dovedind ca nu s-a luat nici o decizie de expulzare impotriva lor. Aceeasi regula se aplica si membrilor de familie, care nu au cetatenia Uniunii si care au locuit cu un cetatean al Uniunii timp de 5 ani.

Cetatenilor Uniunii sau membrilor lor de familie li se poate restrictiona dreptul de libera circulatie si de rezidenta pe motive de politica publica, securitate publica sau sanatate publica, pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii (art. 27-33 din Directiva CE nr. 38/2004)

5. Cetatenii romani au dreptul de a vota si candida pentru alegerile locale in statul membru UE in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca si cetatenii acelui stat.

6. Cetatenii romani au dreptul de a vota si candida pentru alegerile europene in statul membru UE in care isi au resedinta, in aceleasi conditii ca resortisantii acelui stat.

7. Cetatenii romani au dreptul de a adresa petitii Parlamentului European in mod individual sau in asociatie cu alte persoane, pe probleme care intra sub incidenta domeniilor de responsabilitate ale Uniunii Europene si care ii afecteaza in mod direct.

8. Cetatenii romani au dreptul de a adresa plangeri Mediatorului European impotriva actelor de gestiune defectuoasa ale institutiilor sau organelor comunitare.


Indatoririrle cetatenilor romani

Corelativ cu drepturile fundamentale, cetatenii au si niste indatoriri fundamentale. Existenta acestor indatoriri se impune deoarece este de neconceput ca membrii unei colectivitati umane sa nu aiba alaturi de drepturi si anumite indatoriri, anumite obligatii fata de societatea in care traiesc. Indatoririle fundamentale mobilizeaza oamenii la realizarea scopurilor societatii, constituind in acelasi timp garantia, printre alte garantii, ca drepturile fundamentale se pot realiza efectiv[10].

Indatoririle fundamentale sunt esentiale pentru stat, in aceeasi masura in care drepturile si libertatile sunt esentiale pentru cetateni.

Statul ar fi redus la o abstractie, la o forma fara fond daca nu i se ofera instrumentele conservarii si dezvoltarii sale. Ori aceste instrumente i le ofera in parte cetatenii sai prin asumarea constienta si infaptuirea de catre acestia a indatoririlor fundamentale[11]

Indatoririle fundamentale ale cetatenilor sunt acele obligatii ale cetatenilor, considerate esentiale de catre popor pentru realizarea intereselor generale, inscrise in Constitutie si asigurate in realizarea lor prin convingere sau la nevoie prin forta de constrangere a statului.[12]

Conform art.51 al Constitutiei, o alta indatorire fundamentala o constituie respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor.

Deoarece a fost votata de o Adunare reprezentativa anume aleasa in scopul adoptarii ei si a fost aprobata apoi prin referendum, Constitutia beneficiaza de suprematie juridica fata de legile organice si ordinare. Obligatia respectarii legii este esentiala pentru definirea statului de drept si totodata reprezinta principala garantie a respectarii drepturilor si libertatilor cetatenilor si a unei bune functionari a autoritatilor publice.

Apararea tarii reglementata de art.52 din Constitutie reprezinta o indatorire fundamentala a cetatenilor.

O alta indatorire fundamentala o constituie si contributiile financiare. Articolul 53 al Constitutiei stipuleaza urmatoarele:

Cetatenii au obligatia sa contribuie, prin impozite si prin taxe, la cheltuielile publice.

Sistemul legal de impuneri trebuie sa asigure asezarea justa a sarcinilor fiscale.

Orice alte prestatii sunt interzise, in afara celor stabilite prin lege, in situatii exceptionale.

Cheltuielile publice intereseaza atat comunitatea nationala in intregul sau daca se refera la cheltuielile statului, cat si comunitatile teritoriale, daca se refera la cheltuielile administratiei publice locale. De aceea, contributia cetateanului la suportarea acestor cheltuieli reprezinta o obligatie constitutionala.[13]

Art.54 din Constitutie precizeaza ca cetatenii romani si strainii trebuie sa-si exercite drepturile si libertatile constitutionale cu buna credinta, fara sa incalce drepturile si libertatile celorlalti.

CAP. V Concluzii


Pana sa ajungem la ceea ce suntem noi azi, si anume cetateni europeni, societatea noastra, si nu numai, a trebuit sa treaca printr-un lung proces politic, economic, social, sa traim vremuri mai putin bune, si anume cele doua razboaie mondiale, care intr-un fel sau altul, au avut un rol destul de important in formarea Uniunii. Stim ca ideea de Uniune Europeana exista si in cele mai vechi timpuri, dar odata cu cel de al doilea razboi mondial, cand oamenii politici, vazand Europa distrusa, trista, au ajuns la concluzia ca doar unind statele intre ele si prin forta acestora sa readuca Europa la viata, pacea sa domneasca si cetatenii acesteia sa se bucure de diferite drepturi. Pentru acest lucru, s-au luptat oamenii politici, pentru ca au vazut ca exista o raza de speranta, si bazandu-se pe populatie, ca si acestia la randul lor vor lupta, pentru binele lor si totodata pentru binele Europei.

Ideea de cetǎtenie s-a nǎscut in lumea clasicǎ a grecilor si romanilor. Cand vremea regilor a trecut, ideea a inceput sǎ implice cel putin cativa locuitori in elaborarea legilor si in guvern – in mod clar, primele rǎdǎcini ale cetǎteniei moderne! Dar majoritatea din micile orase-stat ale Greciei Antice au permis doar bǎrbatilor rezidenti sǎ participe la viata civicǎ, ceea ce implicit inseamnǎ cǎ cetǎtenii erau in minoritate. Copiii, femeile, sclavii si strǎinii nu erau considerati cetǎteni. Romanii chiar au folosit statutul cetǎteanului „civitas”, ca un privilegiu care poate fi castigat si pierdut.



Cetǎtenia nu a insemnat intotdeauna sǎ trǎiesti intr-un mediu democratic au existat ganditori, ca filosoful Platon, care era convins cǎ democratia nu este nimic mai mult decat cea mai atractivǎ formǎ a societǎtii civile. El era chiar convins cǎ „Republica” sa ar putea incepe doar in urma unei revolutii.

Un alt mare filosof a fost Aristotel. Multe din ideile lui, dezvoltate in urmǎ cu mai bine de 2300 de ani, inca joacǎ un rol important in vietile noastre si in felul nostru actual de a gandi.

Mult mai importantǎ pentru scopul nostru, este convingerea lui cǎ, comunitǎtile existǎ datoritǎ impulsului uman de a convietui si exista impreunǎ cu ceilalti. El credea cǎ o educatie bine organizatǎ – atat in scoli cat si in alte institutii formale, creeaza societǎti in care cetǎtenii vor mai mult decat sǎ supravietuiascǎ, si anume sǎ trǎiascǎ impreunǎ asumandu-si simtul rǎspunderii.

Unul dintre primii si cei mai influenti ganditori liberali a fost filosoful englez John Locke. Potrivit lui, statul existǎ pentru sprijinul cetǎtenilor si pentru protejarea drepturilor si libertǎtilor lor. Bazandu-se pe un contract social intre oameni si guvern, cetǎtenii au libertatea de a gandi, de a crede si de a-si exprima crezurile lor, sǎ se organizeze, sǎ lucreze, sǎ cumpere si sǎ vandǎ si sǎ-si aleagǎ la fel de liber guvernul cum pot sǎ-l si schimbe (de fapt, chiar a-l inlocui prin revolutie).

Filosoful scotian John Stuart Mill a argumentat, de exemplu, cǎ maturitatea moralǎ este esentialǎ si este posibilǎ doar dacǎ cetǎteanul este implicat in activitǎti colective cu alti cetǎteni sau in favoarea lor. Libertatea are sens doar dacǎ este legatǎ de notiuni cum ar fi responsabilitatea colectivǎ si egalitate, sau, asa cum Hobhouse a spus: „Libertatea fǎrǎ egalitate este ca numele unui sunet nobil cu un inteles murdar”.

“Pentru fiecare stat membru, apartenenta la Europa integrata reprezinta o optiune, o obligatie, dar asigura si un teren de actiune si referinta”.[14]Conceptul de “cetatenie” de-a lungul timpului a inregistrat multiple definitii. “Este cetatean al Uniunii Europene orice persoana care are cetatenia unui stat membru”. Un cetatean al unei tari care adera la Uniune, nu isi pierde cetatenia nationala in schimbul celei europene, ea ramane valabila, iar cea europeana o completeaza, adica pe langa drepturile si responsabilitatile pe care le avea inainte de a intra in Uniune, acum va dobandi o noua serie de drepturi si responsabilitati. Si cetatenia nationala, nu are cum sa fie inlocuita de cea unionala, atata timp cat reprezinta o conditie pentru capatarea acesteia din urma. Deci cetatenia europeana, nu se dobandeste in mod direct, fiind necesara existenta cetateniei unui stat membru, fiecare stat membru la ransul sau aplicand propriile reguli privind dobandirea si pierdera cetateniei.

Notiunea de cetatenie este considerata o categorie centrala a conceptiei liberale despre democratie. Danilo Zolo[16], de exemplu, considera ca avem de-a face cu o notiune “strategica” pentru oricine urmareste sa aprofundeze functionarea institutiilor democratice, asociind tema drepturilor subiective cu cea a ratiunilor “prejuridice” privitoare la apartenenta sau la excluderea din contextul politic care le garanteaza si care favorizeaza punerea lor in practica.

Cetateanul este persoana care apartine, pe linie de descendenta familiara sau de legatura teritoriala, unui anume stat national. Acesta se diferentiaza de strain, atata vreme cat este subiect al legislatiei propriului stat, bucurandu-se de drepturile pe care statul a stabilit sa i le confere si raspunzand obligatiilor pe care acesta i le impune.

In aceasta perspectiva, cetatenia apare ca un status subiectiv, care justifica apartenenta la o comunitate politica si care are drept consecinta indrituirea cu o serie de drepturi, recunoscute si garantate de intreaga comunitate.

Concept dinamic, rezultat al unui proces istoric de expansiune, la nivelul continutului (drepturile civile, politice si sociale, identificate de Marshall) cetatenia mentine, drept coordonata statica, apartenenta la o comunitate politica; aceasta comunitate politica este statul national, in care cetateanul apare ca unitate constitutiva, titular al unor drepturi pe care acesta i le recunoaste si i le garanteaza.

Continand drepturi, obligatii si participarea la viata politica, cetatenia europeana are ca scop fundamental consolidarea imaginii si a identitatii Uniunii Europene, precum si implicarea mai profunda a cetateanului in procesul de integrare europeana.

Influentata de schimbari politice, economice, sociale, culturale, cetatenia influenteaza, la randul ei, o serie de schimbari politice, economice, sociale, culturale, fenomen sesizabil cu precadere odata cu extinderea Uniunii Europene si cu afirmarea valorilor promovate de ea.

Cetatenia europeana este astazi ceva intre o realitate tangibila si un ideal distant – un ideal care ar putea fi atins printr-o dezvoltare complet echilibrata a tuturor dimensiunilor cetateniei la nivel european. O asemenea abordare a cetateniei s-ar baza pe valori ca democratia, drepturile omului si justitia sociala.

A fi cetatean al acestei uniuni inseamna sa fii capabil sa te adaptezi cu usurinta noului, sa fii tolerant, iubitor de oameni, pragmatic si capabil sa convietuiesti in bune conditii alaturi de alte persoane care nu ne seamana , si anume aici fac referire la religie, rasa, cultura etc.


CAP.VI Spete


I. Pensia se plateste si persoanei care locuieste in alt stat membru UE

Plata unei pensii de invaliditate acordate de un stat membru victimelor civile de razboi sau victimelor represiunii nu trebuie refuzata pentru simplul motiv ca persoana indreptatita locuieste intr-an alt stat membru.

Doamna Nerkowska, care are cetatenia poloneza, s-a nascut in 1946 pe teritoriul actualului Belarus. Dupa ce si-a pierdut parintii, care au fost deportati in Siberia in temeiul unui decizii judiciare, doamna Nerkowska a fost la randul sau deportata in 1951 in fosta URSS unde a trait in conditii dificile. In 1957, doamna Nerkowska s-a intors in Polonia. In 1985, a parasit Polonia si s-a stabilit in Germania.

Zaklad Ubezpieczen Spolecznych Oddzial w Koszalinie (institutie de securitate sociala, casa din Koszalin) a refuzat plata catre doamna Nerkowska a pensiei pentru prejudiciile aduse sanatatii suferite in cursul deportarii, care ii fusese acordata anterior, pentru motivul ca nu locuieste pe teritoriul polonez.

Doamna Nerkowska a contestat aceasta decizie in fata instantei poloneze aratand ca, avand in vedere aderarea Republicii Polone la Uniune, locul sau de resedinta actual nu ar putea constitui un obstacol pentru plata acestei prestatii .

Sesizat cu aceasta cauza, Sqd Okregowy w Koszalinie (Tribunalul Regional din Koszalin) solicita Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene sa stabileasca daca dreptul de libera circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre, garantat cetatenilor Uniunii Europene prin Tratatul CE, se opune unei reglementari nationale, precum reglementarea poloneza , care supune plata unei prestatii acordate victimelor de razboi sau victimelor represiunii conditiei ca persoana indreptatita sa locuiasca pe teritoriul national.

Curtea aminteste mai intai ca, in stadiul actual de dezvoltare a dreptului comunitar, o prestatie care are drept scop despagubirea victimelor civile de razboi sau a victimelor represiunii pentru prejudiciul adus integritatii psihice sau fizice este de competenta statelor membre. Totusi, statele membre trebuie sa exercite o astfel de competenta cu respectarea dreptul comunitar, in special a dispozitiilor tratatului privind libertatea de circulatie si de sedere pe teritoriul statelor membre.

In continuare, Curtea subliniaza ca facilitatile conferite de tratat in materie de libera circulatie nu si-ar putea produce pe deplin efectele daca un resortisant al unui stat membru ar putea fi descurajat sa le foloseasca de obstacolele generate de o reglementare a statului sau de origine care sanctioneaza faptul ca le-a exercitat. Prin urmare, reglementarea poloneza care dezavantajeaza anumiti resortisanti nationali pentru simplul motiv ca si-au exercitat libertatea de circulatie si de sedere intr-un alt stat membru constituie o restrictie privind libertatile recunoscute de Tratatul CE oricarui cetatean al Uniunii. Astfel de restrictie la exercitarea libertatilor de catre resortisantii nationali nu se poate justifica decat daca se intemeiaza pe consideratii obiective de interes general, independente de cetatenia persoanelor vizate si daca este proportionala cu obiectivul urmarit in mod legitim de dreptul national.

Astfel, Curtea considera ca atat vointa de a garanta existenta unei legaturi intre societatea statului membru in cauza si beneficiarul unei prestatii, cat si necesitatea de a verifica daca acesta din urma continua sa indeplineasca conditiile de acordare a acestei prestatii constituie consideratii obiective de interes general de natura sa justifice restrictia in cauza.

Totusi, faptul, pe de o parte, de a avea cetatenia statului membru care acorda prestatia in cauza si, pe de alta parte, de a fi trait in acest stat mai mult de 20 de ani poate fi suficient pentru a stabili legaturi intre acesta din urma si beneficiarul acestei prestatii . In aceste conditii, cerinta resedintei, pe toata perioada platii prestatiei, trebuie considerata ca fiind disproportionata, in masura in care aceasta depaseste ceea ce este necesar pentru garantarea acestei legaturi.

In plus, obiectivul de a verifica faptul ca beneficiarul unei pensii de invaliditate continua sa indeplineasca conditiile de acordare a acesteia poate fi atins prin alte mijloace la fel de eficiente si, totodata, mai putin constrangatoare.

Curtea ajunge asadar la concluzia ca dreptul comunitar se opune unei reglementari precum reglementarea poloneza din speta.

Pronuntata de: Hotararea Curtii Europene a Drepturilor Omului in cauza C-499/06 Halina Nerkowska/Zaklad Ubezpieczen Spolecznych Oddzial w Koszalinie



II. Lawrie Blum, cetatean britanic, a trecut primul examen pentru a deveni profesor in Germania. Totusi, i-a fost refuzata admiterea in perioada de proba.

Situatia de fapt

Lawrie Blum, cetatean britanic, a trecut primul examen pentru a deveni profesor in Germania. Totusi, i-a fost refuzata admiterea in perioada de proba, care trebuie sa fie efectuata inainte de a doua examinare, pe motivul ca nu avea cetatenia germana.

Lawrie Blum a argumentat ca acest refuz reprezinta o incalcare a art.39 (2) TCE. Instanta germana a sustinut, insa, ca un profesor in perioada de proba nu se incadreaza in notiunea de „lucrator”, conform art. 39 (2)

Dreptul aplicabil

Art.39, al.2 TCE referitor la interzicerea discriminarii pe motivul nationalitatii intre lucratorii din statele membre.

Solutia si principiile degajate de CJCE

Curtea precizeaza ca notiunea de „lucrator” trebuie definita in conformitate cu dreptul comunitar, nu conform normelor interne. In consecinta, in opinia Curtii, un profesor aflat in perioada de proba in timpul careia presteaza servicii ca predarea unor cursuri si in schimbul carora este remunerat, trebuie considerat un „lucrator”, conform art. 39 TCE.

Evaluare

Principiul enuntat in aceasta speta prezinta importanta in ceea ce priveste aplicarea art.39 TC Pronuntata de: Cazul: Lawrie Blum vs. Land Baden Wurttemberg, nr.6685, 3 iulie 1986



III. In primul caz este vorba despre un cetatean turc, Huseyn Gozutok, rezident in Olanda, impotriva caruia a fost inceputa urmarirea penala pentru trafic.

Situatia de fapt

In primul caz este vorba despre un cetatean turc, Huseyn Gozutok, rezident in Olanda, impotriva caruia a fost inceputa urmarirea penala pentru trafic ilegal de stupefiante. Procedura penala a fost inchisa in momentul in care a platit amenda impusa de ministerul public olandez.

Alertate de o banca ce a observat importante miscari de sume in contul d-lui Gozutok, autoritatile politienesti si judiciare germane l-au inculpat pe acesta pentru aceleasi fapte ca si autoritatile olandeze, condamnandu-l la pedeapsa cu inchisoarea (anulata apoi in apel).

In al doilea caz este vorba de un cetatean german, Klaus Brugge, inculpat de un tribunal belgian pentru ranirea, pe teritoriul belgian, a unei cetatene belgiene.

Impotriva sa a fost deschisa procedura penala si de catre un tribunal german, pentru aceleasi fapte, cazul fiind inchis dupa plata unei amenzi.

Curtea trebuie sa analizeze daca principiul non bis in idem , consacrat de art. 54 al Conventiei de aplicare a Acordului Schengen, in conformitate cu care: “nici o persoana nu poate fi urmarita intr-un stat membru pentru aceleasi fapte pentru care a fost in mod definitiv judecata intr-un alt stat membru”, se aplica procedurilor de incetare a actiunii publice, prin care ministerul public decide sa puna capat urmaririi penale impotriva unei persoane, dupa ce aceasta si-a indeplinit anumite obligatii fixate de ministerul public, in mod independent de interventia instantei judecatoresti.

Dreptul aplicabil

Art. 54 din Conventia de aplicare a Acordului Schengen (14 iunie 1985), intre guvernele statelor Uniunii Economice Benelux, RF Germania si Republica Franceza referitor la suprimarea graduala a controlului la frontierele comune, semnata la 19 iunie 1990. Articolul 54 al acestei conventii prevede principiul non bis in idem.

Solutia si principiile degajate de CJCE

Chestiunile din cele doua cazuri au fost ridicate in cadrul procedurilor penale deschise pentru infractiunile comise de cei doi inculpati, chiar daca procedurile angajate pentru aceleasi fapte in alt stat membru au fost inchise in mod definitiv dupa ce inculpatii au platit o suma de bani fixata de ministerul public.

Curtea constata ca in cazul unor asemenea proceduri, actiunea publica este inchisa printr-o decizie ce emana de la o autoritate responsabila cu administrarea justitiei penale in ordinea de drept a statului respectiv. Daca inculpatul executa obligatiile prescrise de catre Ministerul Public, comportamentul sau ilicit este sanctionat.

In consecinta, respectiva persoana trebuie sa fie considerata ca fiind judecata „in mod definitiv” pentru faptele pentru care este acuzata, chiar daca nu a intervenit nici o jurisdictie in procedura, iar decizia luata in cauza nu imbraca forma unei hotarari judecatoresti.

Conventia de aplicare a Acordului Schengen nu pune nici o conditie legata de procedura in ceea ce priveste principiul non bis in idem. In plus, acest principiu nu presupune armonizarea legislatiilor penale ale statelor membre in ceea ce priveste inchiderea actiunii publice.

Intre statele membre trebuie sa existe o incredere reciproca in ceea ce priveste legislatiile din domeniul penal si fiecare sa accepte aplicarea dreptului penal in vigoare din celelalte state membre, chiar in ipoteza in care solutiile ar fi contrare celor prevazute de legislatia proprie.

Principiul non bis in idem nu impiedica totusi ca orice persoana lezata de comportamentul inculpatului sa intenteze o actiune civila cu scopul de a-i cere repararea prejudiciului suferit.


Evaluare



In conformitate cu Codul penal al Romaniei, jurisdictia statului roman se poate exercita, in principal, in conformitate cu principiile teritorialitatii si personalitatii (articolele 6 si 7 din Cod ), in conformitate cu care orice persoana poate fi judecata de autoritatile romane daca fapta a fost comisa pe teritoriul Romaniei sau respectiva persoana are cetatenia romana sau fapta este indreptata impotriva unui cetatean roman. Daca respectiva fapta a fost judecata in prealabil de catre instantele altui stat, instantele romane vor fi competente sa judece acea infractiune, urmand ca din pedeapsa aplicata, conform legii romane, sa fie dedusa pedeapsa executata in strainatate.

Principiul autoritatii lucrului judecat este prevazut in legislatia romana in art. 10 Codul de procedura penala, intre cazurile in care punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale este impiedicata:

„ Actiunea penala nu poate fi pusa in miscare, iar cand a fost pusa in miscare nu mai poate fi exercitata daca: exista autoritate de lucru judecat. Impiedicarea produce efecte chiar daca faptei definitiv judecate i s-ar da o alta incadrare juridica.” In conformitate cu legea penala romana, hotatarile judecatoresti pronuntate in strainatate in materie penala nu se bucura de autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, in conditiile in care Romania va adera la Uniunea Europeana, implementarea dispozitiilor Acordului Schengen va presupune reglementarea faptului ca hotararile pronuntate in statele membre U.E. se bucura de autoritate de lucru judecat. In acelasi timp, in conformitate cu cele decise de C.J.C.E., va fi necesara extinderea acestei notiuni si la acele decizii luate de organele de urmarire penala, cu privire la desfasurarea actiunii penale.

Pronuntata de: Cazul: Huseyn Gozutok si Klaus Bruge (cazuri conexate), recurs prealabil, 11 februarie 2003







Bibliografie


Barbulescu, Gheorghe, Iordan, Uniunea Europeana de la Economic la Politic, Editura Tritonic, Bucuresti, 2005

Barzea, Cezar, Cetatenia Europeana, Editura Politeiea, Bucuresti, 2005

Cizek, Eugen, Istoria Romei, Editura Paideia, Bucuresti, 2002

Ghica Luciana-Alexandra (coord.), Enciclopedia Uniunii Europene, Editura Meronia, Bucuresti, 2007

Gyula, Fabian, Drept Instutional Comunitar, Editia a III a revazuta si adaugita cu referire la Tratatul de la Lisabona, Editura Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2008

Defarges, Moreau, Philippe, Institutiile Europene, Editura Amarcod, Timisoara, 2002

Dick, Leonard, Ghidul Uniunii Europene, Editura Teora, Bucuresti, 2001

Dodds, E,R,Grecii si irationalul Editia a II-a,Traducere de Catrinel Plesu, Prefata de Petru Cretia, Editura Polirom, Iasi, 1998

Draganu,Tudor, Drept constitutional si institutii politice, Volumul I, Editura Lumina Lex, 1998

Hegel, Prelegeri de filosofie a istoriei, Editura Academiei, Bucuresti, 2006

Herzog, Philippe (2000) L’Europe après l’Europe, Paris, Editura L’Harmattan

Fontana, J., Europa in fata oglinzii, Iasi, Editura Polirom, 2003

Fuerea, Augustin, Drept comunitar al afacerilor, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006

Lung,Ecaterina, Istoricii si politica la inceputurile evului mediu European Ed.Universitatii, Bucuresti, 2001

Manolache, Octavian, Tratat de Drept Comunitar, Editia 5, Editura C.H.Beck, Bucuresti, 2006

Muraru,Ion, Drept constitutional si institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1998

Rudareanu, Mariana, Drept comunitar, Note de curs, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2007

Stefan, Tudorel, Grigoriu-Andresan Beatrice, Drept Comunitar, Editura C.H.Beck Bucuresti, 2007

Vernant, Jean, Pierre, Mit si gandire in Grecia Antica, Editura Meridiane, Bucuresti, 1995

Voicu, Marin, Introducere in dreptul european, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007

Vrabie, Mihaela, Cetatenie si drepturi europene, Editua Tritonic, Bucuresti, 2007

White, Joe, Comninellis, Nicholas , Demisia lui Darwin, Editura Aqua Forte, Cluj Napoca, 2005

https://www.euroavocatura.ro/dictionar/332/Cetatenia-ADRESA




Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice, Editura Lumina Lex, 1998, Volumul 1, p.151

I. Muraru, op.cit Drept constitutional si institutii politice, Editura Actami, Bucuresti, 1998,p.166

Augustin, Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 51

Ion Deleanu, Institutii si proceduri constitutionale, Editura Servo Sat, Arad, 1999, p.337

Ibidem, p. 53

Ibidem, p. 54

Marin, Voicu, Introducere in dreptul european, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2007, p. 124

Ibidem, p. 126

Augustin, Fuerea, Drept comunitar al afacerilor, Editia a II-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti, 2006, p. 48


I.Muraru, op.cit., p.168,169

C.Ionescu, op.cit.,p.169

I.Muraru, op.cit., p.169

Constitutia Romaniei comentata si adnotata, p.126

Philippe Moreau Defarges, Institutiile Europene, Editura Amarcord, Timisoara 2002, pag. 99

Gyula Fabian, Drept Instutional Comunitar, Editura Sfera Juridica, Cluj-Napoca, 2008, pag. 153

Danilo Zolo, La citadinanza. Appartenenza, identita, diritti, Laterza, Roma-Bari, 1994, pag. 9




Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }