Iubirea  cavalerasca  in  schimb  era  pura ,  navand  niciodata  un  caracter matrimonial .
            Remarcabile  personaje  feminine intalnim insa si  in  poemele  epice,  nu doar  in  cele  europene,ci  si  in  cele  arabe .Intre  acestea  KRIEMHILD, in  CANTECUL   NIBELUNGILOR , care razbuna moartea sotului  sau  SIGFRIED  si  determina  prin  vointa  ei  formidabila  cucerirea  neamului  burgund de  catre  huni ;  XIMENA, in  
CANTECUL  CIDULUI  , care  isi  cinsteste  sotul  ,pe  RODRIGO  de  BOLIVAR , inbalsamandu-l  si  astfel acesta,  mort,  fixat  de  cal ,  reuseste  sa-I  infranga  inca   o  data  pe  mauri ; SVETLANA  din   CANTECUL  OASTEI  lui  IGOR  care  isi   razbuna   sotul  mort  in  luptele  cu  pecenegii. Cea  mai  impportanta  eroina  a  folclorului  arab  este SEHEREZADA   din  "O  mie  si  una  de  nopti "  ,  fiica  vizirului  regelui  SOHRIOR ,care  avea  pornirea  de  a-si  ucide   sotiile . 
Devenita  sotia  regelui ,  SEHEREZADA reuste  sa-si  scape  viata  ,istorisindu-I  sotului povesti  de  care  acesta  nu se  mai  satura  ascultandu-le .
           EVUL  MEDIU  cunoaste  si  iubiri  celebre ;  cea  dintre  ALBERARD  si  HELOISE  ,  cea  dintre  DANTE  si   BEATRICE .  ALBERARD  ,  unul  dintre  cei   mai  celebri   teologi  ai  secolului al  -  xi - lea  se  indragostise  de  HELOISE  , nepoata  unui  poet  coleg,  numit  FULBERT .  FULBERT  nu  a  fost  de  acord   cu  casatoria   tinerilor  si a  platit   niste  banditi  sa-l  castreze  pe  ALBERARD .  Atunci  ALBERARD   a  convins-o  pe   HELOISE  sa  intre  la  manastire .  DANTE   1265-1321,cel mai  mare  poet  al  Italiei  s-a   indragostit  la  9  ani  de o  fata  de  varsta  lui,   BEATRICE     PORTINARI    pe  care  o  va  iubi  inflacarat  si  pur  pana  la  moartea acestuia  si  dincolo  de   ea, ridicandu-I prin  DIVINA  COMEDIE  cel  mai  maret   monument  literar  inchinat  unei  femei .
         Din  secolul  al  xiv -lea  , situatia  femeii  a  capatat  o  alta  intorsatura .  Mii  de  femei  ,  invinuite  de  toate  crizele   secolului  ,au  pierit,  arse  pe  rug  ca  vrajitoare.  Chiar  si  eroina nationala  a  FRANTEI  ,  IOANA  D'ARC  ,a   sfarsit  in  1431  arsa  ca  vrajitoare .  In  arta  feudala  ,  femaia  este  venerate   in  ipostaza  FECIOAREI   MARIA  ,  identificata  cu  maternitatea  si  caminul .  In  "MADONA"
Crestinul   cinteste  mama  si  preomareste  fecioara . Crestinismul  este  "vinovat"  atat  de  emanciparea  femaii  cat  si  de  prigonirea  ei  .  Isus  a  infruntat  prejudecatile  contemporanilor  sai:  a  acceptet  femeile  din   jurul  sau,  le-a  iertat  pe  pacatoase . Dar  din  secolul  al - xiv - lea   ele  au  devenit  "  pricina  tuturor  rerelor  din  societate "  ,  societate  dominanta  de  clerul  masculin  .   Femeia  reprezenta  carnea   si  pacatul (RAUL)  , in  timp  ce  barbatul   reprezenta  SPIRITUL  SI  BINELE . 
 Inchizitia  a  comandat  si  ars  de vii  sute  de  femei  acuzate  de  vrajitorie  .
                Vrajitoarea  era  prin   definitie  ,  ofemeie  care  a   incheiat  cu  deavolul  un  pact  in  scopul  de a  stabili   regatul  acestuia  pe   pamant .   Cel  care  se  declara   ataptor   al   deavolului   este   eretic.   
       
                                       FAMILIA   SI  DREPTUL     ROMAN   
           Inca  din  epoca  cea  mai  veche  a  istoriei   statutului  roman  ,  familia  era  organizata  pe  baze   patriarhale  monogramice .  Notiunea  de  familie  avea insa  fata  de  sensul   actual  un  continut   maio  complex  .  Organizata  pe   baze  patriarhale ,  familia  romana  facea  din  barbat  seful  familiei  ,  unicul  conducator,  in  casa  puterea sa  exercitandu-se  deopotriva  asupra  femeii  si  copiilor, a   sclavilor si  asupra  bunurilor  materiale . 
Seful  familiei   era  numit  in  scrierile  timpului  " pater  familias" , notiune care  evoca  nu  atat  ideea  de  descsndenta  , cat  si  pe  cea  de  putere .
  Puterea  nelimitata  a sefulei  de  familie  isi  are  o   explicatie   fireasca  in  conditiile  vietii   materiale  ale   societatii   romane  de  la  inceputurile  sale .   Pentru producerea   bunurilor   de  care  avea  nevoie   familia,   se  cerea  o  munca  grea   nu  numai  din  partea  sclavilor ,  ci  si  din  partea  membrilor  acesteia. Multele  prerogative  acordate  capului  de  familie  urmareau  tocmai  sa-I  sileasca  pe  cei  de  sub  puterea sa  sa-si  indeplineasca  partea  cuvenita  din  truda  comuna .
        Familia  romana  axata  in  jurul  acestei  puteri  exorbitante,  se  baza  pe  un tip  de rudenie  de  natura  civila  ,   in  sensul  ca  erau  considerati  rude  toti  cei  care  se  aflau   sub aceeiasi  putere , chiar  daca  nu  erau  rude  de  sange ,  dupa  cum  o  ruda  de  sange  exclusa  din  cadrul  familiei  inceta  sa  mai  aiba  calitatea  de  ruda . 
Acest  tip  de  rudenie  era  desemnat  in  dreptul   roman  cu  numele  de AGNOTIO (rudenie  civila )  . Rudenia  civila   a constituit   multa  vreme  singura  forma  de  rudenie  de  care  s-a  tinut  seama  in  organizarea  familiei  romane ,dar   pe  masura  evolutiei  societatii  romane,  s-a  impus  treptat  un  nou  tip  de  rudenie , rudenia  de  sange ( COGNATIO)  .   Ca  atare   Roma  sub  impactul  marilor cuceriri   si-a  shimbat   modul  de  viata  .Acest   lucru  a  fost   reflectat  in  organizarea  familiala  prin  faptal  ca  rudenia  de  sange   a  capatat  recunoastere  juridica  la sfarsitul  republcii  si   a  fost  desavarsita  ca  o   institutie   sub   imperiu .  
                                        PUTEREA    PARINTEASCA         
                                                  
            Reprezenta   puterea   in   care  capul   familiei  o  avea  asupra   descendentilor  sai .