Iubirea cavalerasca in schimb era pura , navand niciodata un caracter matrimonial .
Remarcabile personaje feminine intalnim insa si in poemele epice, nu doar in cele europene,ci si in cele arabe .Intre acestea KRIEMHILD, in CANTECUL NIBELUNGILOR , care razbuna moartea sotului sau SIGFRIED si determina prin vointa ei formidabila cucerirea neamului burgund de catre huni ; XIMENA, in
CANTECUL CIDULUI , care isi cinsteste sotul ,pe RODRIGO de BOLIVAR , inbalsamandu-l si astfel acesta, mort, fixat de cal , reuseste sa-I infranga inca o data pe mauri ; SVETLANA din CANTECUL OASTEI lui IGOR care isi razbuna sotul mort in luptele cu pecenegii. Cea mai impportanta eroina a folclorului arab este SEHEREZADA din "O mie si una de nopti " , fiica vizirului regelui SOHRIOR ,care avea pornirea de a-si ucide sotiile .
Devenita sotia regelui , SEHEREZADA reuste sa-si scape viata ,istorisindu-I sotului povesti de care acesta nu se mai satura ascultandu-le .
EVUL MEDIU cunoaste si iubiri celebre ; cea dintre ALBERARD si HELOISE , cea dintre DANTE si BEATRICE . ALBERARD , unul dintre cei mai celebri teologi ai secolului al - xi - lea se indragostise de HELOISE , nepoata unui poet coleg, numit FULBERT . FULBERT nu a fost de acord cu casatoria tinerilor si a platit niste banditi sa-l castreze pe ALBERARD . Atunci ALBERARD a convins-o pe HELOISE sa intre la manastire . DANTE 1265-1321,cel mai mare poet al Italiei s-a indragostit la 9 ani de o fata de varsta lui, BEATRICE PORTINARI pe care o va iubi inflacarat si pur pana la moartea acestuia si dincolo de ea, ridicandu-I prin DIVINA COMEDIE cel mai maret monument literar inchinat unei femei .
Din secolul al xiv -lea , situatia femeii a capatat o alta intorsatura . Mii de femei , invinuite de toate crizele secolului ,au pierit, arse pe rug ca vrajitoare. Chiar si eroina nationala a FRANTEI , IOANA D'ARC ,a sfarsit in 1431 arsa ca vrajitoare . In arta feudala , femaia este venerate in ipostaza FECIOAREI MARIA , identificata cu maternitatea si caminul . In "MADONA"
Crestinul cinteste mama si preomareste fecioara . Crestinismul este "vinovat" atat de emanciparea femaii cat si de prigonirea ei . Isus a infruntat prejudecatile contemporanilor sai: a acceptet femeile din jurul sau, le-a iertat pe pacatoase . Dar din secolul al - xiv - lea ele au devenit " pricina tuturor rerelor din societate " , societate dominanta de clerul masculin . Femeia reprezenta carnea si pacatul (RAUL) , in timp ce barbatul reprezenta SPIRITUL SI BINELE .
Inchizitia a comandat si ars de vii sute de femei acuzate de vrajitorie .
Vrajitoarea era prin definitie , ofemeie care a incheiat cu deavolul un pact in scopul de a stabili regatul acestuia pe pamant . Cel care se declara ataptor al deavolului este eretic.
FAMILIA SI DREPTUL ROMAN
Inca din epoca cea mai veche a istoriei statutului roman , familia era organizata pe baze patriarhale monogramice . Notiunea de familie avea insa fata de sensul actual un continut maio complex . Organizata pe baze patriarhale , familia romana facea din barbat seful familiei , unicul conducator, in casa puterea sa exercitandu-se deopotriva asupra femeii si copiilor, a sclavilor si asupra bunurilor materiale .
Seful familiei era numit in scrierile timpului " pater familias" , notiune care evoca nu atat ideea de descsndenta , cat si pe cea de putere .
Puterea nelimitata a sefulei de familie isi are o explicatie fireasca in conditiile vietii materiale ale societatii romane de la inceputurile sale . Pentru producerea bunurilor de care avea nevoie familia, se cerea o munca grea nu numai din partea sclavilor , ci si din partea membrilor acesteia. Multele prerogative acordate capului de familie urmareau tocmai sa-I sileasca pe cei de sub puterea sa sa-si indeplineasca partea cuvenita din truda comuna .
Familia romana axata in jurul acestei puteri exorbitante, se baza pe un tip de rudenie de natura civila , in sensul ca erau considerati rude toti cei care se aflau sub aceeiasi putere , chiar daca nu erau rude de sange , dupa cum o ruda de sange exclusa din cadrul familiei inceta sa mai aiba calitatea de ruda .
Acest tip de rudenie era desemnat in dreptul roman cu numele de AGNOTIO (rudenie civila ) . Rudenia civila a constituit multa vreme singura forma de rudenie de care s-a tinut seama in organizarea familiei romane ,dar pe masura evolutiei societatii romane, s-a impus treptat un nou tip de rudenie , rudenia de sange ( COGNATIO) . Ca atare Roma sub impactul marilor cuceriri si-a shimbat modul de viata .Acest lucru a fost reflectat in organizarea familiala prin faptal ca rudenia de sange a capatat recunoastere juridica la sfarsitul republcii si a fost desavarsita ca o institutie sub imperiu .
PUTEREA PARINTEASCA
Reprezenta puterea in care capul familiei o avea asupra descendentilor sai .
