Reconstituirea statusului psihic la momentul efectuarii faptei

Reconstituirea statusului psihic la momentul efectuarii faptei

Reconstituirea clinica a statusului psihic avut in momentul faptei, reprezinta cheia intregii EMLP. Reconstituirea decurge natural in cursul evaluarii psihiatrice, solicitand persoanei examinate sa relateze :

continutul faptei,

mobilul,

modul de realizare,

circumstantele de savarsire,

atitudinea premergatoare si ulterioara faptei,

redandu-se pe cat posibil afirmatiile proprii cu privire la:

-factorii determinanti ai actului antisocial,

-motivarile actiunilor sau inactiunilor sale,

-incercarile de disculpare, de simulare sau de disimulare,

-exprimarea regretului sau, dimpotriva, a elementele cu caracter functional supraadaugate, tendinta de bravare, psihoplasticitatea morbida, revendicativitatea la fel ca si indiferentismul, neparticiparea sau raceala afectiva, lipsa de preocupare fata de situatia actuala si in raport cu invinuirile aduse.

La baza reconstituirii statusului psihic la momentul efectuarii faptei este in fond o ,,intuire a esentei,, (Wessenschau) din fenomenologia

lui Husserl . Fenomenologia in conceptia lui Ed. Husserl se poate defini ca o metoda 'stiintifica' de gandire transcendentala, prin care sa se ajunga la structurile universale ale experientei .Ea se bazeaza pe principiul de intentionalitate emis de Frantz Bretano care afirma ca particularitatea constiintei consta in faptul ca este totdeauna o constiinta a ceva. Constiinta este intentionalitate intrucit ea totdeauna este constienta de ceva -de actele noastre comportamentale.

Constiinta este sinteza psihicului la un moment dat,- definitia acceptata ulterior de Henri Ey- sau psihicul la un moment dat, este sectiunea transversala, sincrona. Daca psihicul fiecaruia este comparat cu un fisic, orice moneda din fisic este studiul unui moment de constiinta. Personalitatea este cea care integreaza momentele de constiinta (firul, salba care leaga monedele din fisic).

Dupa Husserl, fenomen este tot ceea ce -,, intr-un fel oarecare - se manifesta'. Pentru a fi manifest, un fenomen nu trebuie neaparat sa fie public, starile mele de constiinta se manifesta doar mie insumi, ele sunt totusi - chiar prin excelenta - materie cu descriere fenomenologica.

Aceasta intuitie a esentei pune problema extraordinara, sustinuta de altfel si de Bergson, ca modalitatea de judecata cea mai valoroasa a omului nu e numai calea comuna, mediocra, a inteligentei comune (calea inductiv-deductiva a stiintelor pozitive; calea deductiva fundamentata inca de Aristotel si calea inductiva din empirismul englez). El pune deci problema unei metode prin care sa ajungem la esenta altfel decat pe calea asociationista (cale pe care, schematic, privim obiectul, ne facem o reprezentare a lui, un concept si o judecata despre el)

Dupa Husserl, esenta nu sta nici in subiect, in mod absolut nici in obiect, ci in intalnirea, unica intre acesti doi factori; esenta, adevarul stau undeva in aceasta exceptionala intalnire.

Metoda care trebuie aplicata pentru a intui aceasta esenta se numeste reductie fenomenologica sau punerea in paranteza (imprumutata de la Ed. Husserl si introdusa in psihopatologie de catre K. Jaspers si E. Minkowski. . Aceasta metoda lasa sa transpara tot ceea ce se manifesta in constiinta pentru a putea lua act de prezenta sa si a exclude ipoteza existentei obiectelor exterioare.

Primul plan care ne apare, cel fenomenal, este aparenta si are semnificatia unui al doilea plan, care este esenta. Primul plan se numeste noeza, al doilea noema ( in limbaj psihiatric, al foii de observatie, noeza este comportamentul, vestimentatia, iar noema este cunoasterea, gandirea si tulburarile sale, dar si afectivitatea; ). Aceasta metoda a lui se numeste fenomenologie transcendentala, pentru ca transcendentul inseamna tocmai acea pregatire a subiectului pentru a receptiona esenta, in intalnirea lui cu obiectul; tot ceea ce facem tine de depozitul nostru aperceptiv, de puterea noastra de a receptiona tot ceea ce tine de pacientul din fata noastra, deci ne trebuie aceasta pregatire transcendentala pentru o buna receptionare a fenomenului din fata noastra.

Daca de orice act comportamental -desfasurat la momentul 0-al savirsirii faptei-, 1-al primei EMLP-, sau 2-al unei ulterioare EMLP, -suntem constienti si il integram prin constiinta in axa longitudinala a personalitatii, care reprezinta o integrare a tuturor momentelor de constiinta ,atunci prin reductie fenomenologica sau punerea in paranteza -care lasa sa transpara tot ceea ce se manifesta in constiinta pentru a putea lua act de prezenta sa-putem prin analiza longitudinala a personalitatii sa ajungem la momentul transversal 0,1 sau 2 de constiinta savarsirii unuia sau altuia dintre actele comportamentale.

In acest fel putem ca la EMLP la momentul 1 sa apreciem discernamantul la acel moment dar si aprecire retrospectiva-la momentul 0, si apreciere prospectiva,pentru momentul 2,care la EMLP efectuata in momentul 2 poate fi considerata o verificare directa a aprecierii prospective de la momemtul 1 asupra lui 2, iar indirect o aprecierii retrospective de la momentul 1 spre 0.