Instruirea inter si transdisciplinara

Instruirea inter si transdisciplinara

In contextul societatii romanesti moderne, se impune inzestrarea elevului cu un ansamblu structurat de componente de tip functional. Invatamantul liceal trebuie sa corespunda cerintelor sociale exprimate in termeni de achizitii finale, usor evaluabile. Din aceasta perspectiva, finalitatile liceului propun formarea unui absolvent im masura sa decida asupra propriei cariere, sa contribuie la articularea propriilor trasee de dezvoltare intelectuala si profesionala si sa se integreze activ in viata sociala.

Liceul trebuie sa asigure adolescentului:

. Formarea capacitatii de a reflecta asupra lumii, de a formula si de a rezolva probleme pe baza relationarii cunostiintelor din diferite domenii;
. Valorizarea propriilor experiente, in scopul unei orientari profesionale optime pentru piata muncii si/sau pentru invatamantul superior ;
. Dezvoltarea capacitatii de integrare activa in grupuri socio-culturale diferite: familie, mediu profesional, prieteni, etc;
. Dezvoltarea competentelor functionale esentiale pentru reusita sociala: comunicare, gandire criticajuarea deciziilor, prelucrarea si utilizarea contextuala a unor informatii complexe;
. Cultivarea expresivitatii si a sensibilitatii in scopul implinirii personale si a promovarii unei vieti de calitate;
. Formarea autonomiei morale.

Formarea capacitatii de a reflecta asupra lumii, de a formula si de a rezolva probleme pe baza relationarii cunostiintelor din diferite domenii reprezinta prima finalitate pe care si-o propune liceul.

Abordarea inter-si transdisciplinara a continuturilor stiintifice din programele scolare ofera elevilor imaginea aceluiasi continut (fenomen) privit din perspectiva diferitelor discipline si relationarile acestora . Elevul este pus in situatia sa gandeasca sa-si puna intrebari sa faca legaturi intre aspectele studiate la fiecare disciplina in parte si astfel nu va mai percepe fenomenul studiat izolat ci cumuland ceea ce stie despre el din punctul de vedere al diferitelor discipline ,acestea completandu-se si influentandu-se reciproc .

O astfel de abordare inter -si/sau transdisciplinara a unitatilor de continut din programele scolare sau din programele de CDS dupa care se lucreaza la clasa, are valente pozitive atit din punct de vedere al intelegerii continutului stiintific de catre elevi cat si prin valorile si atitudinile pe care reuseste sa le formeze acestora, cum ar fi:

Dezvoltarea unei gandiri deschise ,creative si a unui spirit de obiectivitate si impartialitate :

. Dezvoltarea independentei in gandire si actiune
. Manifestarea initiativei si a disponibilitatii de a aborda sarcini variate
. Manifestarea curiozitatii stiintifice si stimularea imaginatiei ,etc.

Instruirea interdisciplinara sau cea transdisciplinara presupune o serie de interactiuni care se manifesta prin:

- Preluarea de metode, de cunostinte sau a unui limbaj specific unei anumite discipline;
- Descrierea in paralel a aceluiasi fenomen sau a unor aspecte diferite ale aceluiasi fenomen;
- Oferirea de cunostinte necesare in alte discipline.

Programele de CDS fiind mult mai flexibile din punctul de vedere al unitatilor de continut, pot fi structurate cu usurinta inter-si/sau transdisciplinar astfel incat permit abordarea unitatilor de continut din perspectiva inter-si transdisciplinara avand drept avantaj: dezvoltarea la elevi a gandirii logice, realizarea de conexiuni intre informatiile provenite din diferite domenii, deprinderi de lucru in grup si individual, ezvoltarea creativitatii, utilizarea informatiilor media, documentarea prin accesul la Internet ,etc.



Matematica, informatica alaturi de stiintele naturii aflandu-se intr-o stransa interdependenta si completandu-se reciproc ofera elevilor premizele formarii unei gandirii logice acesta reprezentand unul dintre obiectivele majore ale procesului de predare-invatare.

Fizica si chimia ca stiinte ale naturii sunt stiinte experimentale si in afara conditiilor de consistenta logica ale propriilor teorii, criteriul adevarului pentru aceste teorii este experimentul. O teorie fizica de exemplu trebuie judecata prin prisma adecvarii sale, ceea ce inseamna ca previziunile teoriei nu trebuie infirmate de experiment.

La stiintele experimentale invatarea lor incepe cu investigarea experimentala ce permite elevilor sa ia cunostinta de existenta fenomenelor supuse studiului. Realizarea experimentelor de laborator urmareste nu numai prezentarea fenomenelor in scopul de a le analiza ci si o mai buna intelegere a conceptelor, constientizarea de catre elevi a faptului ca numeroase concepte si teorii au ca punct de plecare rezultate experimentale, ca si formarea deprinderilor de investigare experimentala (observarea atenta, tehnici de masurare, investigarea si prezentarea informatiei, analiza si interpretarea datelor, a rezultatelor, deosebirea dintre esential si neesential, a aparentului de real.)

Experimentul de laborator permite fizicii in special sa-si indeplineasca unul din scopurile pentru care este studiata si anume sa-si aduca contributia la realizarea initierii tehnologice care trebuie sa fie destul de profunda pentru a permite tinerilor/adultilor de maine sa faca aprecieri intemeiate in ceea ce priveste tehnologia si impactul acesteia asupra vietii unei natiuni.

CONTINUTURI

1. Legatura Interdisciplinara a Matematicii cu Stiintele Naturii

2. Conexiuni ale Fizicii in Matematica

Rezolvarea unor probleme de optica geometrica folosind derivatele

4. Matematica si chimia

5. Caracterul interdisciplinar al unor lectii de chimie anorganica

6. Grecia : filosofia si matematica

7. Cardano si programul pentru rezolvarea ecuatiei de gradul III

8. Matematica si arhitectura

9. Sectiunea de aur

10. Matematica si muzica

11. Concepte matematice si filozofice in poezia lui Nichita Stanescu