QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Secventele miscarii normale








Secventele miscarii normale


1. Controlului centrului de greutate (Cg)

Forta gravitationala actioneaza asupra corpului omenesc printr-un complex de linii verticale, care se concentreaza intr-un punct – centrul de greutate al corpului.

Controlul Cg este dependent de starea biomecanica a sistemului musculo-scheletal, in principal a trunchiului si capului, dar si a membrelor superioare si inferioare.




Cg al corpului este plasat la nivelul trunchiului inferior (la nivelul vertebrei S2). El  se deplaseaza in sensul miscarii corpului, locul sau fiind stabilit de pozitia adoptata (decubit, asezat, ortostatism etc). Exista un Cg al extremitatilor, care se afla pe axa longitudinala a segmentului respectiv, precum si un Cg al trunchiului si al capului. Centrul de greutate este dat de punctul din corp in care actioneaza rezultanta fortelor de atractie gravitationala. El este situat la intersectia planurilor medio – frontal, medio – sagital si medio – transversal.

Fig. 1 – Planurile corpului:

FFFIFI – planul frontal de miscare;

SSSISI –planul sagital (antero-posterior)

TTTITI – planul transversal

CG – centrul de greutate

AA – axa longitudinala a corpului

 



Mentinerea echilibrului

Pozitia de echilibru se mentine datorita grupelor musculare care actioneaza reflex, pe baza unor informatii care vin de la receptorii vestibulari, vizuali, proprioceptorii muschilor gatului, trunchiului si membrelor, exteroceptorii cutanati. Toate informatiile ajung la SNC si dau reactii statice generale, locale si segmentare.

Fig. 2 - Baza de sustinere in pozitia otostatica

 




     

Fig.3 – Determinarea unghiului de stabilitate

 




Baza de sustinere se obtine prin unirea liniilor calcaielor si varfurilor plantelor cu marginile externe ale plantelor. In pozitie verticala, baza de sustinere este marita prin departarea varfurilor picioarelor.

Unghiul de stabilitate se determina prin unirea proiectiei Cg principal al corpului cu marginea bazei de sustinere. Cu cat acesta este mai mare si centru de greutate mai jos situat, cu atat stabilitatea este mai mare.




Echilibrul in decubit

Denumirea pozitiei: pozitie clinostatica, culcat sau de decubit.

Activitatile motrice in care se intalneste pozitia: in gimnastica, tir sau la saniuta.

Pozitii derivate

  • pozitia de decubit dorsal (pozitia clinostatica dorsala, de supinatie) –corpul este intins pe spate;
  • pozitia de decubit ventral (pozitia clinostatica ventrala, de pronatie) – corpul este intins pe fata;
  • pozitia de decubit lateral dreapta sau stanga (pozitia clinostatica laterala dreapta sau stanga) – corpul este intins pe o parte.

Fig. 4  a, b, c - Pozitia decubit dorsal, ventral si lateral

 



Pozitia segmentelor: corpul este intins pe sol pe una din fetele sale, membrele inferioare sunt intinse, membrele superioare sunt intinse fie pe langa corp, fie in prelungirea lui.

Baza de sustinere: in decubit dorsal contactul se face pe regiunea occipitala, partea superioara a fetei posterioare a toracelui (omoplatii), regiunea fesiera si fata posterioara a calcaielor; in decubit ventral contactul se face pe partea inferioara a fetei anterioare a toracelui, pe spinele iliace antero-superioare, pe fata anterioara a soldurilor, coapselor si genunchilor si pe fata dorsala a picioarelor; in decubit lateral contactul se face pe fata posterioara a membrului superior, pe partea superioara a fetei laterale a toracelui si marginea laterala a omoplatului, pe fata externa a marelui trohanter, pe fata externa a coapsei si gambei si marginea laterala a piciorului.

Pozitia centrului de greutate

Determinarea teoretica a pozitiei Cg in pozitia de decubit dorsal se face astfel:

X1 = centrul de greutate picior + gamba,



X2 = centrul de greutate picior + gamba + coapsa,

G = centrul de greutate picior + gamba + coapsa + trunchi + membre        

superioare + cap = centrul de greutate al intregului corp.


Fig. 5 - Determinarea teoretica a Cg in pozitia de decubit

 



Unghiul de stabilitate este foarte mare, deoarece Cg al corpului este apropiat de baza de sustinere.

Mentinerea echilibrului se face cu usurinta, intrucat Cg este apropiat de baza de sustinere, care este si ea intinsa.

Grupele musculare principale. Cand pozitia de decubit nu este una de repaus, in mentinerea ei intervin aceleasi grupe musculare ca si in pozitia stand, coloana vertebrala se blocheaza mentinandu-si curburile fuziologice, bazinul ramane echilibrat, membrele inferioare si superioare sunt extinse. In momentul in care grupele musculare nu se mai contracta, pozitia este una de repaus, curburile coloanei se modifica, bazinul se inclina, iar membrele inferioare se flecteaza usor din sold.


Echilibrul in asezat

Denumirea pozitiei: sezand.

Pozitia segmentelor: trunchiul este extins sau flectat, coapsele sunt flectate pe bazin, iar gambele pe coapse.

Baza de sustinere. In cazul pozitiei asezat pe scaun, este reprezentata de proiectia pe sol a punctelor ischiatice de contact cu taburetul si unirea acestora cu punctele de sprijin plantar (fig ). Ea poate fi marita prin sprijinul pe maini.

Pozitia centrului de greutate coboara la nivelul L4-L5



Echilibrul la transferul din pozitia asezat in cea ortostatica implica schimbarea Cg de pe sezut pe suprafata plantara.

Grupele musculare principale. Mentinerea pozitiei asezat se datoreaza in principal muschilor ischiogambieri care mentin gambele flectate pe coapse asigurand in acelasi timp si echilibrul bazinului, nelasandu-l sa se aplece inainte. In echilibrarea bazinului si a trunchiului intervin si cei doi muschi psoas-iliaci care nu permit aplecarea inapoi a bazinului. Muschii gambelor mentin picioarele in pozitia in care plantele sunt asezate pe sol, iar muschii santurilor vertebrale si ai cefei mentin coloana si capul.

Echilibrul in ortostatism

Denumirea pozitiei: pozitia ortostatica, bipeda sau plantigrada.

Activitatile motrice in care se intalneste pozitia: statica, mersul, alergarea, saritura, schiul, jocurile cu mingea etc.

Pozitii derivate:

  • pozitia stand cu corpul in pozitie verticala sustinut pe varfuri (specifica baletului sau gimnasticii artistice);
  • pozitia stand asimetric cu masa corpului sprijinita inegal pe suprafetele plantare
  • pozitia stand cu membrele inferioare departate si sprijin pe amandoua – pozitie statica frecventa ce ofera o buna stabilitate corpului (ex. in artele martiale);
  • pozitia stand sprijinit pe suprafetele plantare ale ambelor membre    inferioare cu trunchiul flectat anterior (ex. in canotaj, box, fotbal etc).

Pozitia segmentelor: membrele inferioare sunt rotate extern 300, calcaiele apropiate, picioarele in unghi drept cu gamba, genunchii si soldurile extinse; membrele superioare sunt rotate extern si lipite de partile laterale ale trunchiului, coatele extinse, antebratele in supinatie.

Baza de sustinere este suprafata trapezoidala determinata de marginea externa a plantelor picioarelor, aflate in rotatie externa de 300 fiecare si cu calcaiele apropiate.

Pozitia centrului de greutate se situeaza in fata celei de a doua vertebre sacrate S2 ,  variind in functie de pozitiile adoptate de individ.



Fig. 7 - Baza de sustinere si pozitia Cg in pozitia ortostatica

 



Unghiul de stabilitate este mic si se micsoreaza odata cu micsorarea bazei de sustinere prin ridicarea pe varfuri.



Mentinerea echilibrului. Rolul reflexelor posturale. Mentinerea pozitiei ortostatice este rezultatul unui ansamblu de reflexe. Proprioceptorii trimit permanent spre centru instiintari asupra diferitelor intensitati de tensiune la care sunt supuse tendoanele, ligamentele, pozitia articulatiilor precum si gradul de tensiune musculara; exteroceptorii trimit permanent spre centru instiintarii asupra modificarii de repartizare a presiunii la nivel plantar, iar canalele semicirculare din urechea interna si senzatiile vizuale instiinteaza creierul asupra pozitiei corpului in fiecare moment.

Statica nu ar fi posibila fara existenta reflexelor miotatice.

Grupele musculare principale: gemenii si ischio-gambierii sustin coapsa sa nu se flecteze pe gamba, tricepsul sural sustine gamba sa nu se flecteze pe picior, ischio-gambieri si psoasul confera bazinului bascularea antero-posterioara; trunchiul este echilibrat sa nu cada inapoi prin contractia tonica a musculaturii abdominale, sau inainte, prin intermediul muschilor santurilor vertebrale; muschii cefei sustin gatul si capul pentru a nu cadea inainte.

Mijloacele de stabilizare pasiva. In unele cazuri patologice, stabilitatea tonica poate fi partial sau total suplinita de stabilitatea pasiva. Cand muschii genunchiului si soldului sunt deficitari, se poate mentine o stabilitate pasiva prin hiperextensia soldului si genunchiului. Ortostatismul este posibil cu actiunea tonica a tricepsului.

Actiunea parghiilor osteo-articulare. Membrele inferioare actionand ca lanturi cinematice inchise, parghiile vor fi de gradul I, de sprijin, iar membrele superioare actionand ca lanturi cinematice deschise, parghiile vor fi de gradul III, de viteza.

Conditii minime pentru ortostatism:

pastrarea unei atitudini functionale a membrelor inferioare afectate;

pastrarea partiala a capacitatii functionale a unuia dintre tricepsii surali (fara nici un triceps sural, poligonul de sustinere se reduce la o simpla linie iar individul se prabuseste);

pastrarea partiala a capacitatii functionale a abdominalilor si muschilor santurilor vertebrale.


Echilibrul in unipodalism

Denumirea pozitiei: sprijin uniped, sprijin monopodal sau unipodal, pozitie ortostatica unipeda sau plantigrada.

Activitatile motrice in care se intalneste pozitia: in gimnastica (cumpana, sprijin ghemuit pe un picior  etc) . Unipodalismul este o faza iportanta a tuturor exercitiilor fizice de baza: mersul marsul sportiv, alergarea, saritura, aruncarea.

Pozitii derivate

  • pozitia unipodala cu un membru inferior ridicat inainte
  • pozitia unipodala cu un membru inferior ridicat inapoi

Pozitia segmentelor: membrul inferior (de sprijin) este extins din sold si genunchi, piciorul flectat la 900 pe gamba; trunchiul se afla in rectitudine, in continuarea membrului inferior de sprijin; membrul inferior liber ca si membrele superioare pot fi in pozitii variate.

Baza de sustinere: este suprafata plantara a piciorului de sprijin.

Pozitia centrului de greutate se situeaza la nivelul lui L1-L2.

Unghiul de stabilitate se micsoreaza odata cu micsorarea bazei de sustinere la o singura suprafata plantara.

Mentinerea echilibrului. Rolul reflexelor posturale. Echilibrul se mentine cu dificultate, pe baza informatiilor primite de la telereceptorii vizuali, exteroceptorii suprafetei plantare de sprijin si proprioceptorii intregului membru inferior de sprijin. .

Grupele musculare principale: sunt aceleasi care sustin si pozitia bipeda, numai ca intreaga sarcina este preluata de lanturile musculare ale membrului inferior de sprijin. Un rol important in mentinerea pozitiei il are cuplul muscular psoas-iliac-fesier mijlociu (psoas-iliacul reprezinta un stabilizator antero-intern, iar fesierul mijlociu un stabilizator lateral al soldului).

Mijloacele de stabilizare pasiva sunt aceleasi ca si pentru pozitia bipada, cu deosebirea ca intreaga sarcina este preluata de un singur membru inferior.

Actiunea parghiilor osteo-articulare. Soldul actioneaza ca o parghie de gradul I, cu sprijinul la mijloc iar genunchiul va actiona ca o parghie de sprijin, cu sprijinul la mijloc.

Conditii minime pentru sprijinul unipodal:

pastrarea unei atitudini functionale a membrului inferior afectat, pentru a fi posibila stabilizarea pasiva;

pastrarea partiala a capacitatii functionale a unuia dintre tricepsii surali, pentru a nu permite prabusirea gambei pe picior;

pastrarea partiala a capacitatii functionale, fie a fesierului mijlociu de partea membrului de sprijin, fie a muschilor abdominali si toraco-pelvini de partea opusa.


Echilibrul in mers

Baza de sustinere datorita alternantei unipodale, se reduce numai la suprafata plantara a piciorului de sprijin. Ea este dependenta si de faza de mers.

Pozitia centrului de greutate. Cg este cel mai ridicat si descrie o traiectorie sinusoidala. La inceputul sprijinului unilateral, Cg este in pozitie posterioara si mediala fata de calcaiul piciorului de sprijin, iar in cazul sprijinului bilateral, Cg se afla intre cele doua picioare.


Fig.8 - Traiectoria Cg  in ciclul de mers.




CG- centrul de greutate;

CP- centrul de presiune in mers;

RHS- ridicarea halucelui stang;

RHD- ridicarea halucelui drept;

CCS-  contact calcai stang;

CCD- contact calcai drept

 

Grupele musculare principale: raman aceleasi care sustin si pozitia bipeda, numai ca intreaga sarcina este preluata de lanturile musculare ale membrului inferior de sprijin.

In mers, lantul triplei extensii: extensorii coapsei pe bazin, extensorii gambei pe coapsa si flexorii plantari participa mai puternic.

Conditii minime pentru mers

Mersul este posibil in conditii patologice legate de anumite deficiente musculare, prin:

  • pastrarea unui membru inferior sanatos, sau suferind numai de o paralizie de cvadriceps si de gambier anterior;
  • folosirea unui baston atunci cand baza de sustinere se reduce la o linie (prin paralizia celor doi mari fesieri, prin paralizia bicepsilor femurali sau prin paralizia marelui fesier de o parte ori a tricepsului sural de cealalta parte);
  • folosirea a doua bastoane in cazul paraliziei muschilor soldului de ambele parti;
  • folosirea a doua carje, avand membrele superioare sanatoase, in cazul unei paralizii totale a membrelor inferioare, dar cu pastrarea relativa a muschilor abdominali sau cu paralizia flancului de o parte si pastrarea muschilor soldului de aceeasi parte.




2. Raspunsuri posturale

In ortostatism, conditia mentinerii echilibrului este ca vectorul greutatii corpului (linia gravitationala) sa cada in interiorul poligonului de sustinere. Iar conditia stabilitatii este acomodarea sistemului musculo – scheletal cu perturbarile de echilibru si readucerea corpului in pozitie de echilibru.

Intrucat mentinerea echilibrului are la baza receptorii si sistemele prezentate anterior, refacerea stabilitatii se realizeaza prin raspunsuri posturale automate.

Ajustarile posturale (reactii de echilibru) se fac cu scopul de a mentine echilibrul.

Raspunsuri posturale automate

Acestea sunt raspunsuri declansate de organism la orice tendinta de dezechilibrare, ce duce la iesirea Cg din poligonul de sustinere. Sunt reprezentate prin miscari stereotipe, adaptate fiecarui stimul.

In scopul refacerii echilibrului in cazul unor dezechilibrari exista patru tipuri de „strategii dinamice”:

1. Strategia gleznelor  presupune oscilatii mici ale corpului la nivelul gleznelor desfasurate in plan antero-posterior pentru anihilarea tendintei de dezechilibrare si readucerea corpului in pozitie rectilinie. Se declanseaza la dezechilibre mici ale corpului.

2. Strategia soldurilor presupune oscilatii ale trunchiului si pelvisului deasupra coxofemuralelor; capul si soldurilor se misca in directie opusa. Se declanseaza atunci cand pentru redresarea corpului nu este suficienta strategia gleznelor.

3. Strategia suspensiei se realizeaza prin flectarea genunchilor urmarindu-se coborarea Cg cat mai aproape de baza de sustinere. Se declanseaza in scopul mentinerii stabilitatii in conditii speciale combinate intre miscare si stabilitate (ex. la ski).

4. Strategia pasilor este specifica dezechilibrelor laterale si dezechilibrelor antero – posterioare mai mari. Presupune executarea a 1-3 pasi mici in momentul pierderii echilibrului si asocierea adeseori cu miscari ale membrelor superioare.


Fig.9 – Strategii dinamice: A- strategia gleznelor; B – strategia soldurilor; C – strategia suspensiei; D – strategia pasilor (dupa Hasson S. )

 




Raspunsurile posturale automate nu se manifesta doar in pozitie ortostatica.

Raspunsuri posturale anticipatorii

Numite si pregatitoare, aceste raspunsuri preced perturbarea de echilibru, previzibila in urma experientei acumulate in viata.

Miscari posturale volitionale

Pot aparea in cadrul unor activitati curente sau impuse, lent sau destul de brusc. Dezechilibrele sunt produse voit, iar raspunsurile corectoare sunt anticipate constient.



loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }

Referate similare:







loading...


Cauta referat