Biomecanica articulatiilor mainii

BIOMECANICA ARTICULATIILOR MAINII

Complexul osteoarticular carpian este astfel alcatuit incat sa permita efectuarea miscarilor de flexiune-extensiune, adductie-abductie si circumductie. Miscarile articulatiilor mainii se produc simultan: atat in articulatia radiocarpiana cat si in cea mediocarpiana. Toate aceste miscari se realizeaza printr-o deplasare "in etaj" a segmentelor regiunii; al doilea rand carpian(distal) se deplaseaza pe primul(proximal), iar acesta aluneca pe antebrat. Deoarece primul rand carpian se gaseste intre cele doua suprafete articulare reprezentate de-al doilea rand carpian in partea inferioara si de antebrat, in partea superioara el a fost comparat ca rol mecanic cu un adevarat menisc.

Flexia-extensia Flexia este miscarea prin care palma se apropie de fata anterioara a antebratului. Extensia este miscarea prin care dosul mainii se apropie de fata posterioara a antebratului. In flexie, primul rand carpian se inclina pe oasele antebratului. Axul miscarii trece prin osul semilunar. Al doilea rand carpian se misca pe primul. Miscarea se executa imprejurul unui ax transversal care trece prin osul capitat. Flexia are loc in cea mai mare masura in articulatia radiocarpiana, pe cand extensia in cea mediocarpiana. Limitarea miscarilor este facuta de ligamentele palmare si dorsale si, in special, de tendoanele muschilor flexori si extensori ai degetelor.

Adductia-abductia. Abductia sau inclinarea ulnara este miscarea prin care marginea ulnara a mainii se inclina catre marginea respectiva a antebratului. Mecanismul acestor miscari este de o mare complexitate si inca nu pe deplin elucidat. Aceste miscari se executa imprejurul unui ax anteroposterior care trece prin centrul osului capitat. Celelalte oase carpiene basculeaza in jurul acestui centru. Astfel, in miscarea de abductie, randul proximal al carpului se inclina spre interior in asa fel incat scafoidul ajunge la mijlocul suprafetei radiale, iar semilunarul trece sub ulna. Limitarea abductiei se face de catre ligamentele laterale.

Miscarile de adductie-abductie sunt insotite de miscari accesorii de flexiune-extensiune, care se produc in jurul unui ax transversal ce trece prin centrul osului capitat. In abductie, randul proximal al carpului se deplaseaza inainte(flexiune), pe cand in adductie, miscarea este inversa; randul proximal se deplaseaza inapoi(extensiune).

Miscarile de adductie-abductie sunt insotite de miscari foarte reduse de rotatie in jurul unui ax longitudinal, astfel ca inclinarea radiala atrage cu sine o usoara pronatie, iar cea ulnara o usoara supinatie.

Miscarea de circumductie. Rezulta in urma unei executari succesive a miscarilor de flexiune abductie, extensiune, adductie sau invers. Aceasta miscare nu produce un cerc perfect, ci o elipsa. Rotatia mainii este imposibila in articulatiile mainii; ea se face prin pronatie supinatie, in articulatiile radioulnare.

Articulatia carpometacarpiana a policelui

Biomecanica policeului. Spre deosebire de ultimele patru degete, care au posibilitati mai reduse de miscare, policele poate executa miscari mai ample si variate.

Miscarile policelui astfel intelese se produc imprejurul a doua axe: unul anteroposterior care trece prin baza metacarpianului si altul radioulnar ce trece prin trapez.

Opozitia rezulta din combinarea a trei miscari:

1) o miscare unghiulara, prin care varful policelui descrie un arc de 120°, intre punctul cel mai indepartat de axul longitudinal al mainii si un punct care depaseste in directie mediala aceasta axa;

2) o miscare concomitenta de rotatie de 90° a policelui in jurul axei lui longitudinale;

3) o miscare de flexiune a ultimei falange pe prima si a acesteia pe metacarpian.

Miscarea de opozitie se realizeaza prin contractia unui mare numar de muschi.

Articulatiile degetelor

Articulatiile metacarpo falangiene

Articulatiile metacarpofalangiene prezinta urmatoarele miscari:

Miscari de flexie si extensiune a degetelor.Ele se executa imprejurul unui ax radioulnar care trece prin capul metacarpienilor. In flexiune, prima falanga se inclina pe palma mainii ca in inchiderea pumnului, iar in extensiune ea se departeaza de aceasta. Aceste miscari se produc fie simultan, fie izolat in cele trei articulatii ale degetelor.

2)Extensia degetelor este produsa prin actiunea muschiului extensor al degetelor.

2)Inclinarea laterala.Prin aceasta miscare, falanga poate fi dusa in sens ulnar(adductie) sau radial(abductie) in jurul unui ax dorso-palmar ce trece prin capul metacarpienilor. Aceasta miscare de inclinare marginala este posibila numai cu degetele in extensie.

3)Circumductia. Rezulta din executarea succesiva a miscarilor descrise anterior: flexie, inclinare ulnara, extensie, inclinare radiala sau invers.

Articulatiile interfalangiene

Miscarile.In aceste articulatii se pot executa: miscari de flexiune, prin care degetele se apropie de palma si miscari de extensiune, prin care se departeaza. Aceste miscari se produc in jurul unui ax transversal ce trece prin trohleea extremitatii distale a falangelor I si II.

Privire de ansamblu asupra miscarilor degetelor. Miscarile executate de degetele noastre sunt nu numai de o mare finite, dar si de o apreciabila eficacitate. Policele, executand miscarea de opozitie, realizeaza timpul principal a prehenziunii. In aceasta miscare se reflecta toate falangele degetelor II, III, IV si V, iar degetul mare se aplica pe acestea. Fara police, mana nu poate executa decat miscari de impingere, de sustinere sau miscari de prehenziune intre celelalte degete, precum si intre acestea si podul palmei, insa cu o forta redusa. In aceasta situatie, persoana respectiva prezinta o scadere a capacitatii functionale a mainii cu 60%. Indexul intervine ca unul din stabilizatorii principali ai miscarii de prehenziune si in acelasi timp este si un deget de sesizare a formelor obiectelor. Degetul mediu este degetul de forta. Inelarul secundeaza pe precedentul in actiunile de efort. Degetul mic confera o mai deplina siguranta a actului de prehenziune. In actul scrisului se reflecta primele falange si se extind falangele II si III.

TIPURI DE PREHENSIUNE

In procesul de terapie, recuperarea functionala trebuie sa aiba in vedere si tipul de opozitie, de prize.

Se disting sase tipuri de prize:

Tipul I - prize de finete, terminala, (intre pulpa policelui si indexului si mai rar a altui deget).

Ex: luatul unui ac.

Tipul II - priza interdigitala, latero - laterala ( intre index si medius)

Ex: prinderea unei tigari.

Tipul III - priza termino - subterminala, tridigitala (intre police, index si medius).

Ex: ca la prinderea creionului.

Tipul IV - priza subtermino - laterala, bidigitala (intre pulpa policelui si forta externa a indexului).

Ex: apucarea unei farfurii.

Tipul V - priza digitopalmara ( fara participarea policelui).

Ex: tinerea volanului.

Tipul VI - priza polidigitopalmara, de mare forta.Ex: apucarea unui ciocan.