Proteze unidentare

PROTEZE UNIDENTARE

Proteza dentara - corp fizic confectionat in laborator, dupa indicatiile medicului, cu scopul de a restaura morfofunctional tesuturile dentare.

Dupa caracterul de fixitate sau mobilitate fata de dintii stilpi se impart-

proteze fixe

proteze mobilizabile

proteze mobile

Protezele fixe sunt reprezentate de: proteze unidentare sau microproteze si puntile dentare.

Microprotezele sunt clasificate dupa criteriile:

intinderea tesuturilor dentare restaurate

materialul din care sunt confectionate

aspectul fizionomic

indicatia clinico-terapeutica.

Dupa intinderea tesuturilor dure restaurate exista:

incrustatii

coroane de acoperire

coroane de substitutie

Dupa materialul din care sunt confectionate sunt:

microproteze metalice

microproteze acrilice

microproteze ceramice

microproteze mixte

Dupa aspectul fizionomic sunt:

microproteze fizionomice

microproteze partial fizionomice

microproteze nefizionomice

Dupa indicatia clinico-terapeutica sunt:

pentru corectarea anomaliilor

pentru restaurarea morfo-functionala a tesuturilor distruse

pentru imobilizarea dintilor

pentru angrenarea puntilor dentare

etc.

Caracteristicile esentiale ale tuturor microprotezelor sunt:

sa fie confectionate din materiale tolerate de tesuturile dentare, pasive electrochimic la orice pH salivar.

Sa fie precise, adaptate transversal si apical

Sa prezinte puncte de contact cu dintii vecini

Sa prezinte modelaj morfofunctional

INCRUSTATIILE

Incrustatiile sunt microproteze cu dimensiuni reduse care refac morfofunctional un singur dinte sau sunt elemente de agregare

Clasificarea cea mai utilizata in cazul incrustatiilor este dupa intindere. Astfel avem

inlay- incrustatie intratisulara, inconjurata partial sau total de tesuturi dentare

onlay- incrustatie extratisulara, inconjura mai mult de 180 grade tesuturile dentare

pinlay- incrustatii cu crampoane sau pivot.

INCRUSTATIILE INTRATISULARE

sunt fixate in cavitati preparate de medic dupa regulile enuntate de Black:

peretii laterali ai cavitatii sunt paraleli intre ei si perpendiculari pe podeaua cavitatii

stabilitatea incrustatiei este data de frictiunea intre pereti si preparatie

peretii cavitatii sa prezinte rezistenta mecanica

profunzimea cavitatii poate fi mai mica decit la obturatii.

Cavitatiile pot fi simple, duble, triple sau atipice.

INCRUSTATIILE EXTRATISULARE

Acopera fetele laterale ale coroanelor dentare in afara celei vestibulare. Sunt indicate in special ca elemente de agregare pentru puntile de mica intindere.

Prepararea pentru o coroana 3]4:

marginea incizala pregatita in bizou la 45 grade

fetele proximale usor convergente spre incizal si oral

fata orala neretentiva, cu prag gingival

Prepararea pentu coroana 4/5.

AMPRENTELE

Trebuie sa cuprinda:

fata dintelui care prezinta cavitatea preparata

dintele pe care se afla cavitate si dintele vecin, pentru cavitati compuse

dintii antagonisti si relatiile de ocluzie

Materiale si tehnici de amprentare.

MODELELE

Reprezinta copia fidela, pozitiva a cimpului protetic. Materialele pentru modele au caracteristicile:

dupa preparare prezinta o stare plastica; dupa 10-30 min.devin rigide

sunt exacte, redau toate detaliile amprentei

sunt stabile dupa priza.

Materialele folosite pentru modele sunt:

gipsul extradur tip Moldarock- dilatare dupa priza 0,05%

cimenturi speciale- silicofosfat, silicat si fosfat de zinc; macheta trebuie realizata rapid dupa turnarea modelului deoarece se poate crapa modelul

modelul din amalgam de cupru

modelul din cupru pe cale galvanic

MACHETA

Este reprezentarea in ceara a viitoarei incrustatii cu forma si dimensiune identica. Materialele folosite sunt ceara de albine si acrilatul autopolimerizabil.

Ceara folosita- amestec de ceara de albine, vegetala si parafina are caracteristicile:

reda fidel detaliile cavitatii

are punct de fluidificare ridicat, la 70 grade

are duritate mare fiind casanta dupa priza

nu prezinta variatii volumetrice la variatiile temperaturii

la 500 grade arde fara reziduri.

Macheta se poate realiza- direct

indirect. Exemplificare.

TIPARUL

Este o piesa intermediara din material refractar care are o cavitate in interior de forma si dimensiunea machetei.

Se obtine prin acoperirea machetei cu masa de ambalat, priza acesteia (25-30 min) si indepartarea cerii.

Pregatirea machetei:

macheta canalului de turnare- ø2-2,5 mm in portiunea cea mai groasa a machetei, la 90 grade

macheta rezervorului de aliaj fluid- ø 4mm la 2 mm de macheta incrustatiei

se ingroasa la 3mm intre bila de contractie si incrustatie

macheta canalului de evacuare a gazelor- cu fire de nailon sau ceara.

- degresarea ansamblului de machete.

Macheta se acopera cu masa de ambalat care are caracteristicile:

dupa preparare este plastica

este fidela redind toate detaliile machetei

dupa priya devine solida, cu un grad de porozitate care permite evacuarea aerului

preyinta dilatare de priza identica cu contractia metalului la racire

rezista la socuri- la patrunderea metalului in tipar

rezista la temperatura de 700 grade

nu se combina chimic cu aliajul in stare fluida

se desprinde usor de pe piesa finita.

Prepararea masei de ambalat, denumiri comerciale.

Ambalarea se poate face in doua moduri:

1. Tehnica clasica( ambalare in doi timpi)- in jurul machetei nucleu de masa de ambalat specifica; in timpul doi se umple conformatorul cu masa de ambalat nespecifica din doua parti nisip si una ghips si apa.
2. Tehnica moderna( ambalare intr-un timp)- macheta este acoperita numai de masa de ambalat specifica.

Dupa priza masei de ambalat ( 50-60 min.) ansamblul se preincalzeste in cuptor cu pilnia in jos prin cresterea temperaturii la 200 grade intr-o ora

Preincalzirea se face pentru:

topirea si curgerea cerii machetelor

uscarea tiparului

arderea resturilor de ceara

inceperea dilatarii termice a tiparului.

Incalzirea tiparului- prin ridicarea temperaturii cuptorului de la 200 la 700-800 grade in 1 ora- are ca scop:

uscarea totala a tiparului

dilaterea termica a tiparului

apropierea temperaturii tiparului de cea a aliajului.

Topirea si turnarea aliajului

- alegerea si cintarirea aliajului

Surse de energie calorica.

Flacara produsa de arderea unor gaze:

gaze naturale- cu oxigenul, dezvolta temperaturi intre 1500- 2000 grade

vapori de benzina cu oxigenul dezvolta temperaturi de 1500- 2000 grade

hidrogenul cu oxigenul dezvolta pina la 3000 grade

acetilena cu oxigenul dezvolta 3000 grade.

Amestecul gazelor se face intr-un pistol format din doua tuburi cu robinete. Flacara rezultata din arderea gazelor are trei zone:

zona rece, cu gaze neaprinse, inutilizabila

zona oxidanta, in care predomina oxigenul care se poate combina cu aliajul

zona reductoare, albastra, dezvolta cea mai mare temperatura.

Curentul electric care poate fi reglat sa dezvolte temperatura optima pentru topirea aliajelor nobile si seminobile.

Tehnica de topire

Modern, topirea se face in creuzet care este in contact cu tiparul.

Clasic, topirea aliajului se face in pilnia tiparului care se pozitioneaza pe talerul aparatului de turnat la temperatura la care a fost scos din cuptor.

Evitarea oxidarii metalului se face prin:

acoperirea permanenta a aliajului cu flacara

decaparea cu borax

topirea sub protectie de gaze nobile

Introducerea aliajului topit in tipar- cu ajutorul fortei centrifuge ale aparatelor de turnat care sunt-

centrifuga manuala verticala

centrifuga orizontala mecanica

centrifuga semiautomata Schloder

centrifuga automata (castomat)

aparat cu vacuum si presiune.

Dezambalarea- desprinderea masei de ambalat de pe suprafata microprotezei

- resturile mici de masa de ambalat se desprind prin sablare

Dezoxidarea se realizeaza prin fierbere in solutie de acid clorhidric 10-15 % pentru aliajele din aur si acid sulfuric 10-15% pentru seminobile. La incrustatii tija de turnare este sectionata la 2 mm de aceasta pentru a putea fi manevrata in timpul probelor.

Controlul si Proba incrustatiei in laborator poate evidentia:

lipsuri, plusuri, pori, supradimensionari si subdimensionari.

Lipsurile pot fi partiale sau totale si implica reluarea tuturor fazelor de lucru.

Cauzele lipsurilor partiale sunt:

cantitate de aliaj insuficienta

aliaj topit insuficient

tiparul a avut o zona prea subtire care nu a permis curgerea aliajului

tipar incalzit insuficient

absenta canalelor de evacuare a gazelor

forta de impingere a aliajului a fost prea mica.

Cauzele lipsurilor totale sunt:

metalul nu este topit suficient inpilnia tiparului, incepe curgerea pe canalul de turnare dupa care se solidifica.

Plusurile apar sub mai multe forme:

plusurile sferice sunt determinate de neaplicarea intima a masei de ambalat pe suprafata machetei sau absenta vibrarii in momentul aplicarii acesteia

plusurile lamelare si aciforme, ascutite si taioase, se datoreaza fisurarii peretilor tiparului in faza de preincalzire sau incalzire.

Porii apar ca microcavitati pe suprafata si in interiorul piesei protetice. Cauzele sunt:

rezervorul de aliaj fluid are diametru prea mic

distanta dintre rezervor si piesa protetica este mai mare de 3 mm

istmul dintre rezervor si piesa este mai mic de 2,2 mm

pozitia rezervorului nu este in centrul termic al chiuvetei

forta de impingere a aliajului fluid redusa ca intensitate sau durata.

Supradimensionarea- se manifesta prin imposibilitatea introducerii piesei protetice in cavitate fara a exista plusuri. Cauzele sunt:

tensiunile interne inmagazinate in ceara machetei la fularea in momentul modelarii

coeficientul de dilatare al masei de ambalat mai mare decit cel al contractiei metalului la racire.

Subdimensionarea- patrunderea cu usurinta a incrustatiei in cavitate- este cauzata de :

racirea brusca a machetei incrustatiei

izolare in exces a cavitatii modelului

coeficientul de dilatere al masei de ambalat mai mic decit cel al contractiei metalului la racire.

Dilaterea maselor de ambalat se face in trei faze:

1- dilatarea de priza- 0,2-0,3%

2- dilatarea higroscopica- 0,1%

3- dilatarea termica- la incalzirea tiparului - 1-3 %

Prelucrarea incrustatiei- prin netezire cu guma si lustruire cu filt. Luciul se obtine cu puful.

Proba in cabinet urmareste:

gradul de frictiune

adaptarea marginala

punctul de contact cu dintele vecin

relieful si relatiile ocluzale.

Cimentarea- totdeauna definitiva- este urmata de brunisarea marginilor incrustatiei.

Coroane de acoperire

Sunt microproteze care acopera in totalitate fetele dintelui

CLASIFICARE

A.    Dupa aspectul fizionomic:

coroane nefizionomice

coroane fizionomice

coroane partial fizionomice sau semifizionomice

B.    Dupa tehnica de confectionare:

coroane turnate

coroane obtinute prin polimerizarea pastei de acrilat

coroane obtinute prin arderea masei ceramice

coroane obtinute prin fotopolimerizarea materialelor compozite

coroane mixte.

C.    Dupa intinderea suprafetelor acoperite:

coroane totale

coroane ecuatoriale

coroane partiale .

COROANELE NEFIZIONOMICE

Dintele slefuit pentru acoperire poarta denumirea de bont dentar. Slefuirea dintelui urmareste obtinerea unui bont neretentiv, cu diametrul maxim la colet. Pozitionarea marginii coroanei in raport cu coletul dintelui poate fi:

marginea coroanei plasata subgingival la 0,5 - 1 mm la pacientii cu predispozitii la carii

marginea coroanei la nivel gingival- la pacientii tineri

marginea coroanei supragingival- la pacientii cu parodontopatii.

Slefuirea urmareste reducerea fetelor dintelui cu aproximativ 1-1,5 mm .

Amprenta cimpului protetic- copia fidela, negativa a cimpului protetic- trebuie sa cuprinda:

forma, dimensiunea si pozitia bontului pe arcada

raportul bontului cu dintii vecini si morfologia acestora

morfologia fetelor ocluzale ale dintilor antagonisti

ocluzia in pozitie de intercuspidare maxima.

Exista multe tehnici de amprentare dintre care cea mai folosita este amprenta in ocluzie cu materiale siliconate de consistente diferite.

Realizarea controlului amprentei.

Turnarea modelului se poate face cu bont fix sau cu bont mobil- descriere tehnica.

Coroanele turnate pot fi realizate in doua moduri: cu grosime totala si cu grosime dirijata, la fel ca ti machetele lor.

Macheta coroanei cu grosime totala.

Are contact intim cu modelul bontului dentar pe toata suprafata. Se poate obtine prin:

Tehnica racirii gradate- bontul introdus in ceara topita si mentinut un timp- in functie de temperatura cerii se va depune un strat de 0,3- 0,4 mm de ceara. Dupa aplicari succesive macheta se va definitiva prin modelare cu spatula.

Tehnica prin picurare- depunere prin picurare a cerii pe bont dupa izolarea prealabila a acestuia.

Tehnica de obtinere a capei din discuri de materiale plastice prefabricate.

Tehnica prin aditie dupa conceptul scolii gnatologice.

Macheta modelata trebuie sa indeplineasca cerintele:

adaptarea cervicala trebuie sa fie continua, neteda si subtire

punctele de contact cu dintii vecini

convexitatiile si santurile de descarcare relieful ocluzal modelat functional

grosimea suprafetei ocluzale de min. 1mm

aspectul general al machetei.

Caracteristicile coroanelor turnate cu grosime totala sunt:

peretii laterali au grosime mare, neuniforma

suprafata interioara a coroanei este intim adaptata pe bont, conferind frictiune

transmit in totalitate bontului variatiile de temperatura

indepartarea de pe bont se face greu, prin ablatie

se consuma aliaj mult la confectionare

sunt indicate pe dinti cu dimensiuni mici in sens cervico.ocluzal.

Macheta coroanei cu grosime dirijata.

Are peretii laterali de grosime uniforma de 0,3 mm; contactul cu bontul este la nivelul suprafetei ocluzale si la nivelul coletului pe o inaltime de 2 mm.

Macheta se poate obtine prin:

Tehnica cu machete prefabricate.

Tehnica cu folie de ceara calibrata

Tehnica cu model duplicat.

Caracteristicile coroanei cu grosime dirijata sunt:

peretii laterali sunt la distanta de fetele bontului dentar

coroana are contact cu bontul doar ocluzal si 2mm cervical

transmite partial bontului variatiile de temperatura

indepartarea de pe bont este mai facila

indicate pe dinti cu inaltime cervico-ocluzala mare.

Tiparul- identic ca pentru incrustatii.

Materialele utilizate la confectionarea coroanelor turnate. Topirea, turnarea.

Coroana din doua bucati, coroana stantata- istorie.

COROANELE FIZIONOMICE( JACKET)- microproteze total fizionomice realizate din acrilat sau portelan.

Indicatii:

restaurarea morfologiei dintilor fracturati

restaurarea dintilor cu aspect fiziologic necorespunzator, etc.

Bontul se realizeaza astfel:

slefuirea fetelor cu 1,5. 2 mm pe toate fetele

pragul la 0,5 mm sub santul gingival, la 90 grade fata de axul dintelui

pragul va avea latime de 1- 1,5 mm.

Coroana Jacket din acrilat.

Bontul dentar- preparat neretentiv cu prag cervical de 1,5 mm pe toata suprafata bontului.

Amprenta ca in cazul coroanelor de acoperire dar, datorita existentei pragului trebuie realizata retractia santului gingival prin:

a.  deplasare mecanica- cucape de material plastic

b. deplasare chimica asociata cu cea mecaica- fire de bumbac cu solutii astringente.

Modelul- din ghips dur, cu bont mobil.

Macheta- prin metodele obisnuite.

Tiparul care se obtine prin ambalarea machetei si indepartarea cerii se poate obtine in doua moduri:

Ambalare orizontala- macheta este introdusa in chiuveta cu fata orala in jos in masa de ambalat. Suprafata vestibulara ramina libera. Dupa priza gipsului si asamblarea celui de-al doilea inel se umple cu masa de ambalat.

La desfacerea chiuvetei vom avea intr-o parte tipareul fetei orale si a celor proximale iar in cealalta parte tiparul fetei vestibulare. Avantajele metodei:

posibilitatea repartizarii culorilor pe fata vestibulara

controlul in eventualele interventii ulterioare.

Dezavantajele metodei sunt:

izolarea peretilor tiparului este neuniforma

poate ramine neizolat sub bont

pasta de acrilat se introduce greu sub bont

bontul se poate fractura la indesarea acrilatului. Daca chiuveta nu este corecta se poate ingrosa fata vestibulara.

Ambalarea verticala- macheta este introdusa vertical cu marginea incizala in jos, cu bontul mobil, pina la marginea cervicala. La deschiderea chiuvetei intr-o parte este tiparul iar in cealalta parte este bontul

Avantajele metodei sunt:

tiparul este uniform izolat

pasta de acrilat este introdusa usor in tipar.

Dezavantajele metodei:

repartizarea culorilor este imposibila

cind chiuveta este defecta, se ingroasa marginea incizala

Tiparul va avea pereti duri si netezi daca:

proportia apa-ghips este corecta

este folosit ghips dur- moldano

se foloseste pentru amestec vacuum.malaxorul

chiuveta sa fie mentinuta sub presa 2-3 ore pentru o priza definitiva a gipsului.

Izolarea tiparului se face cu:

solutii din grupa alginatelor- cu temperatura tiparului la 40-45 grade

solutie de clorura de calciu 33% si silicat de sodiu 86%- cu tiparul la 80-90 grade.

Prepararea pastei de acrilat- trebuie sa respecte proportia pulbere- monomer. Discutii.

Dintii frontali superiori prezinta pe fata vestibulara trei nuante coloristice iar cei inferiori doua nuante. Luciul fetei vestibulare este obtinut daca se asaza o folie de celofan inainte de inchiderea cuvetei peste pasta de acrilat.

Regimul termic de polimerizare al acrilatului (Spofa) este:

timp de 30 min. se ridica temperatura la 60 grade

se mentine la 60 grade 60 min.

se ridica temperatura de la 60 grade la 100 grade in 30 min.

se mentine la 100 grade 30 min.

racire lenta.

Exista acrilat care polimerizeaza in aparate numite miniautoclavuri care functioneaza cu vapori de apa, la 6 atm., la temp. 120 grade timp de 30 min. Pasta de acrilat se depune strat cu strat si modelat cu spatula.

Obtinerea unor coroane de acrilat provizorii dupa tehnica directa sau indirecta. Discutii.

COROANA JACKET DIN MASA CERAMICA

In 1949 Gatzka a introdus tehnica de ardere a portelanului in vid. Comportamentul fizico-mecanic al maselor ceramice depinde compozitia chimica a acestora In compozitia maselor ceramice dentare intra doua componente: unele de baza si altele de adaos.

Substantele de baza sunt:

Caolinul- componenta plastica a masei ceramice

este o argila superioara

este in proportie de 1-3%.

Cuartul - reprezinta masa refractara, in proportie de 10.15 %.

asigura rezistenta masei ceramice la variatiile de temperatura cald- rece.

Feldspatul- reprezinta componenta de baza, in proportie de 70- 80%

se topeste la aproximativ 1160 grade celsius. Masei ceramice i se adauga substante de inmuiere pentru a se topi in jur de 950 grade.

Fondantii- sunt substante introduse pentru a cobori temperatura de ardere si pentru a umple spatiile intermoleculare. Cantitatea si compozitia lor sunt secrete de fabricatie.

Colorantii- sunt minerali fiind reprezentati de oxizi ai diverselor metale. Exemple.

Comportamentul mecanic al maselor ceramice.

Din punct de vedere volumetric se caracterizeaza de o contractie de 15- 25% la trecerea din faza de pasta in faza solida. Contractia este datorata:

evaporarii apei sau alcoolului din mestec

aglutinarea particolelor de catre topitura

Din punct de vedere al rezistentei la abraziune, indoire si comprimare au duritate mare, de grad 7 pe scala Mosh ,nebiologica, abrazind tesuturile dentare antagoniste.

Stabilitatea coloristica este foarte mare datorita oxizilor care determina culoarea.

Realizarea bontului se face in mod obisnuit, cu indepartarea unui strat de 1,5 mm de pe toate fetele dintelui, cu realizarea unui prag circular de 1,5 mm.

Prepararea corecta urmareste:

mentinerea vitalitatii organului pulpar

obtinerea unui spatiu suficient, in toate directiile, pentru a asigura dimensiunea viitoarei coroane.

Amprenta va inregistra toate detaliile cimpului protetic ca in cazul celorlalte microproteze cu mentiunea ca, este bine sa inregistram si dintele omolog, in cazul in care este natural.

Modelul- trebuie realizat dintr-un material dur- amalgam de argint sau cupru galvanic

- exemplificare.

Pentru arderea maselor ceramice trebuie sa se foloseasca un suport care sa reziste la temperatura de ardere din cuptor. Arderea se face pe suport de foita de platina. Caracteristicile foitei de platina sunt:

rezista la temperatura de ardere fara a-si modifica volumul sau forma

nu coloreaza masa ceramica

nu formeaza gaze la temperatura de ardere a masei ceramice

este usor de aplicat pe bont

este rezistenta la contractia masei ceramice.

se topeste la 1770 grade celsius

se poate refolosi, prin topire.

Aplicarea foliei de platina (de grosime 0,20 mm) pe bont se face cu un instrument bont de sticla.

Tehnologia de ardere a masei ceramice.

In general sunt apropiate regimurile de ardere, cu mici diferente in functie de producator. Straturile de masa ceramica sunt:

strat de baza denumit si nucleu- impiedica influentarea culoriide stratul de ciment,

strat de colet- este mai galben

strat de dentina- este cel mai voluminos si determina culoarea coroanei

strat de smalt- are in componenta mai mult transparent, in special incizal.

Succesiunea arderilor masei ceramice este:

Prima ardere- este precedata de preuscare si uscare. Temperatura de ardere este cu 50 grade mai mica decit cea data de producator, dureaza 4 min. si se desfasoara in vid

A doua ardere- dupa corecturi si depunerea transparentului incizal. Modelarea se face in exces. Temperatura de ardere si conditiile sunt identice

Arderea finala- cind coroana are forma finala, dupa depunerea smaltului. Temperatura de ardere este cu 200 grade mai mica decit cea data de producator, timp de 2 min., fara vacuum

Racirea se efectueaza lent, controlul coloristic se efectueaza dupa indepartarea foliei de platina.

COROANA MIXTA

este formata dintr-o componenta metalica care acopera bontul in totalitate si dintr-o componenta fizionomica situata pe una sau mai multe fete ale dintelui

Coroana Mixta Metalo- Ceramica

cea mai folosita microproteza la aceasta ora. Istoric.

In 1950, Wainstein a gasit fenomenul care sta la baza unirii ditre metal si masa ceramica.

Din punct de vedere fizionomic exista coroane metalo- ceramice total sau partial fizionomice. Arderea masei ceramice se face pe suport metalic care trebuie sa indeplineasca urmatoarele calitati:

sa fie rigide, nedeformabile

prin ardere sa formeze la suprafata oxizi metalici, asemanatori cu ai masei ceramice

prin turnare rezulta piese protetice foarte exacte

coeficientul de dilatare este asemanator cu al masei ceramice

au punct de topire mai mare decit al maselor ceramice cu 150- 200 grade

contin microprocente de staniu, fier, zinc si indiu care prin ardere formeaza oxizi care determina fixarea masei ceramice

Exista mai multe categorii de aliaje metalice:

-cu procent mai mare de platina si paladiu

- cu procent crescut de aur

- aliaje inoxidabile.

Indicatiile coroanelor mixte metalo- ceramice sunt date de caracteristicilor acestora:

ideale fizionomic datorita stabilitatii coloristice in timp

datorita duritatii, au eficienta masticatorie maxima

mentin relatiile ocluzale un timp indelungat.

Prepararea bontului- prin slefuirea unui strat de 1,5 - 2 mm de pe toate fetele dintelui

- realizarea pragului pe fetele acoperite de portelan.

Amprentele trebuie sa inregistreze elementele cimpului protetic si dintele omolog, pentru realizarea unui modelaj cit mai fiziologic.

Modelul se realizeaza din ghips dur, cu bonturi mobile.

Macheta componentei metalice- se realizeaza din ceara calibrata de 0,35- 0,40 mm si se va realiza la distanta de dintii vecini si antagonisti cu grosimea stratului de portelan.

Ambalarea, topirea si turnarea este identica cu a oricarei microproteze metalice.

Dupa proba capei metalice in cavitatea bucala aceasta trebuie decapata 30 min. in acid fluorhidric sub actiunea ultrasunetelor.

Depunerea si arderea masei ceramice:

-1- Arderea pentru oxidare- capa este introdusa in cuptor la o temperatura de 450-500 grade si se creste temperatura in 4-5 min. la 960 grade. Arderea se desfasoara in prezenta aerului. Dupa scoaterea di cuptor piesa se sustine numei cu pensa.

-2- Arderea grundului(opacului)- grundul se depune cu pensula in strat uniform de 0,30mm si este precedat de preuscare la gura cuptorului

- are loc la 960 grade timp de 10 min. in vid si 4 min. in aer. Materialul depus se contracta 25%

-3- Arderea substantei de baza- dupa uscare 10 min.

- se ridica temperatura de la 760 la 960 in 4 min.

Dupa aceasta ardere se pot constata defectiuni la scoaterea din cuptor:

coroana mai mica cu pina la 25%

culoare diferita fata de cheia de culori

suprafata rugoasa a coroanei

fisuri sau desprinderi de fragmente

aspect de luciu puternic, sticlos

aspect de suprafata mata.

Toate aceste defecte atrag refacerea in totalitate a ceramicii de pe capa. Daca este in regula se trimite in cabinet unde se va face proba si echilibrarea ocluzala. Acoroana biscuita revine in laborator pentru ultima ardere.

-4- Arderea smaltului(glazurarea)- dupa aplicarea ultimului strat si a coorantilor

- se ridica temperatura cuptorului de la 900 la 960 grade in 4 minute, in prezenta aerului, urmata de racire lenta.

Teoriile legaturii metalo- ceramice

Ipoteza legaturii fizice- existenta fortelor Van der Wals

Ipoteza legaturii chimice- intre ionii metalici dintre capa metalica si masa ceramica

Ipoteza legaturii mecanice- microcavitati pe suprafata capei metalice.

COROANA MIXTA METALO-ACRILICA

formata dintr-o parte metalica care-i confera rezistenta ti o parte acrilica care-i confera aspect fizionomic. Sunt indicate pe dinti voluminosi, fiind folosite in specil ca elemente de agregare in cazul tratamentului prin punti dentare.

Bontul dentar se realizeaza prin slefuirea unui strat de 2 mm de pe toate fetele dintelui cu exceptia fetelor pe care se regaseste componenta fizionomica de unde se va slefui 2,5 mm, cu prag.

Amprenta se va lua cu una din tehnicile obisnuite iar modelul turnat din ghips dur, totdeauna cu bont mobil.

Macheta componentei metalice se poate realiza in doua variante:

macheta definitiva care va prezenta pe fata unde va fi componenta fizionomica retentii mecanice pentru acrilat sub forma: - solzi

- ciupercute

- anse care vor fi cuprinse de acrilat.

- a doua varianta este reprezentata de o capa- numai cind microproteza va fi element de agregare.

Ambalarea, realizarea tiparului si turnarea sunt identice cu ale coroanei turnate metalice. Dupa turnare, componenta metalica este trimisa in cabinet unde se realizeaza proba si echilibrarea ocluzala.

Componenta fizionomica.

este realizata pe fata vizibila a dintelui

in prealabil se izoleaza fata dintelui cu lac opac incolor

macheta din ceara se va modela astfel incit sa se inscrie in curbura vestibulara

ambalarea se realizeaza orizontal pentru posibilitatea repartizarii culorilor.

Componenta fizionomica se opreste la nivelul pragului. Cimentarea este definitiva.

COROANA MIXTA METALO-COMPOZIT

Legatura dintre metal si materialele compozite este pur mecanica fapt pentru care sacrificiul de substanta dura dentara este cel mai mare.

Prepararea bontului urmareste obtinerea unei constructii neretentive, cu diametrul maxim la colet. Amprenta si turnarea modelului este identica cu a celorlalte microproteze metalice.

Proba in cabinet a capei metalice urmareste adaptarea cervicala a acesteia, fiind la distanta de antagonisti in ocluzie si de vecini.

Aplicarea compozitului fotopolimerizabil se realizeaza cu pensula sau spatula. Dupa fotopolimerizare se adapteaza in ocluzie dupa care se lustruieste. Stabilitatea coloristica este mai buna decit a acrilatului dar mai slaba ca a portelanului.

In cazul coroanelor metalo- compozit total fizionomice sacrificiul de substanta dura dentara este foarte mare fapt ce le indica numai pe dinti voluminosi.

COROANELE DE SUBSTITUTIE

sunt microproteze care refac partea coronara a unui dinte in totalitate-

elementele componente- parte coronara- dispozitiv coronar

- parte radiculara- dispozitiv radicular.

Dispozitivele radiculare pot fi simple sau compuse.

Dispozitivele simple sunt reprezentate de un pivot radicular iar cele compuse au pivot metalic prevazut cu intarituri care impiedica spargerea radacinii prin infundare. Intariturile pot fi:

placuta metalica care acopera suprafata orizontala a radacinii

placuta cu inel pericervical

masa de metal sub forma de inlay.

Dispozitivele coronare sunt formate din suport metalic sub forma de bont sau caseta si componenta fizionomica care este o coroana sau o fateta.

Clasificarea coroanelor de substitutie:

dupa aspectul fizionomic

dupa scopul urmarit

dupa material.

Materialele din care se pot confectiona coroanele de substitutie.

Indicatiile coroanelor de substitutie dupa scopul urmarit.

Conditiile ce trebuie indeplinite de radacina pentru coroana de substitutie sunt:

dintii sa fie monoradiculari sau biradiculari, cu radacini cit mai paralele

radacinile sa fie recuperabile pe o lungime cel putin egala cu a viitoarei coroane

radacini tratate si obturate corect, pina la apex

radacinile sa fie accesibile.

Coroana de substitutie semifizionomica cu fateta acrilica

Dispozitivul radicular este format din pivot, placuta si inel. Dispozitivul coronar este format dintr-un suport metalic reprezentat de o caseta si dintr-o parte fizionomica.

Prepararea radacinii urmareste obiectivele:

realizarea unui canal radicular suficient de voluminos pentru a permite introducerea unui pivot suficient de viguros

realizarea unui bont radicular care nu depaseste insertia epiteliala si prezinta suprafete laterale neretentive. Suprafata de sectiune are forma unui acoperis de casa.

Amprenta, modelul, macheta si tiparul ca pentru orice piesa protetica turnata. Adaptarea in cavitatea bucala urmareste insertia pe cimpul protetic si raporturile piesei protetice cu dintii vecini si antagonisti.

RECONSTITUIRILE CORONO- RADICULARE

sunt piese protetice angrenate intraradicular care restaureaza bontul dentar. Sunt alcatuite dintr-o parte radiculara si o parte coronara in forma de bont dentar.

Fiind piese protetice foarte fidele trebuie turnate din aliaje metalice nobile sau seminobile

Se aplica pe dinti mono- sau pluriradiculari care au doua radacini paralele. In caz contrar se realizeaza asa numitele reconstituiri compuse( din 2 bucati)

Prepararea radacinii

Se realizeaza numai pe radacini cu obturatii de canal corect efectuate, pina la apex.

Prepararea consta in largirea radacinii pe doua treimi din lungime si pe o treime din suprafata de sectiune, respectind forma pe sectiune a acesteia. Prepararea urmareste sa deretentivizeze canalul radicular astfel incit sa prezinte diametrul mazim la nivel cervical.

Amprenta trebuie sa inregistreze toate detaliile canalului, limita cervicala a preparatiei precum si raportul preparatiei cu dintii vecini.

Modelul se toarna din ghips extradur, cu bonturi fixe.

Macheta canalului radicular se realizeaza prin fularea unui con de ceara, racirea acestuia si introducerea unei anse retentive care sa retentioneze ceara intarita. Dupa priza, se incearca indepartarea ansei. Este si o metoda de verificare a deretentivizarii canalului preparat.

Macheta bontului coronar se realizeaza in continuarea celei radiculare avind in vedere tipul microprotezei care va fi realizata pe acest bont.

Ambalarea, realizarea tiparului si turnarea sunt identice cu cele pentru orice piesa protetica turnata.

Exemplificare