Mierea si sanatatea

Mierea si sanatatea

Folosita ca aliment timp de mii de ani, mierea si-a dovedit din plin calitatile terapeutice si nu exista cultura in care sa nu fi aparut vorbe de duh legate de tineretea vesnica pe care ea o ofera consumatorilor ei.

In plus, mierea este doar o parte a unui complex de produse ale stupului, terapiile ancestrale folosind pe larg si polenul, propolisul, ceara, laptisorul de matca, veninul, pentru mentinerea sanatatii.

Avertisment

Persoanele bolnave de diabet NU vor consuma miere si produse din miere decat sub indrumarea medicului!

Copiii sub un an NU vor consuma miere! Mierea poate fi o sursa potentiala de spori de Clostridium botulinum, care nu afecteaza tinerii si adultii cu o microflora intestinala normala, dar care poate declansa botulismul infantil la unii copii sub un an.

Mierea si celelalte produse ale stupului

De ce este mierea atat de bogata in principii curative? Pentru ca este esenta lumii vegetale! Se spunea 'sa curga lapte si miere'. Laptele, sa nu uitam, este produsul complex destinat dezvoltarii organismului mamiferelor si aliment unic pentru primul stadiu de viata al acestora. In mod asemanator, mierea provine din zaharul natural acumulat de plante pentru a forma fructul. Amandoua vin astfel din grija lumii animale sau vegetale pentru perpetuarea speciei, sunt sustinute de acest instinct fundamental al vietii si, consumandu-le, beneficiem de grija intregii naturi pentru descendentii ei.

Plantele absorb prin radacinile lor apa din sol, in fapt o solutie de nitrati, fosfati, carbonati, apoi aceasta 'seva' este supusa in frunze procesului de fotosinteza, rezultand hidrati de carbon, zaharoza. In perioada de inflorire, zaharurile care constituie nectarul sunt secretate de glandele aflate in flori. Elaborarea nectarului are loc in momentul in care se deschid sacii cu polen, insectele in general si albinele in special participand la polenizarea plantelor atunci cand trec din floare in floare adunand nectarul.

Adus in stup in gusa albinelor culegatoare, nectarul este o solutie suprasaturata de zaharoza, maltoza, melitoza si alte polizaharide. Albinele prelucratoare transforma aceste polizaharide in monozaharide printr-un proces de hidrolizare, rezultand mierea cruda, care mai contine inca procente mari de apa. Invertaza secretata de glandele faringiene actioneaza asupra mierii cand aceasta este trecuta din gusa in gusa, apa este eliminata si rezulta mierea coapta.

Din continutul mierii ne putem face si o idee preliminara asupra calitatii ei curative. Zaharurile cele mai insemnate din miere sunt glucoza (28-37%), fructoza (37-39%), zaharoza (0,5-1,3%), maltoza (5-11%). Cand glucoza depaseste cantitativ fructoza, mierea este mai putin dulce si cristalizeaza usor.

O serie de acizi organici, precum acidul formic, se afla si ei in componenta mierii, dandu-i acesteia un caracter usor acid. Datorita continutului de acid citric si malic, mierea florala este superioara celei de mana. Acesti acizi asigura buna pastrare a mierii, avand caracter bactericid.

Substantele minerale sunt si ele prezente in miere, in proportii ce depind de plantele din care a fost extras nectarul si de solul pe care acestea traiau. Bor, mangan, nichel, litiu, potasiu, fosfor, staniu, cupru, dar si oligoelemente ca bariu, beriliu, vanadiu, germaniu. In special mierea de mana este bogata in minerale.

Numeroase vitamine sunt si ele prezente in miere. B1 - tiamina, B2 - riboflavina, B5 - niacina, acidul pantotenic, B6 - piridozina, B12, dar si vitaminele A, c, D si acidul folic.

In mierea florala, provenind din glandele faringiene si salivare ale albinelor dar si din nectarul multor plante medicinale, sunt prezente substante active biologic, antibiotice.

Aroma mierii este datorata aminoacizilor din nectar.

Mierea de mana

Seva anumitor plante este folosita de insectele din familia Afidelor, care retin din ea substantele azotoase si elimina substantele zaharoase. Afidele traiesc pe numeroase specii de plante, dar mai ales pe conifere. Albinele ling zaharurile eliminate de pe frunzele populate de aceste insecte. Culoarea inchisa a mierii de mana se datoreaza concentratiei ridicate de substante minerale, care ii confera si o mai mare vascozitate.

Pastrarea mierii

Dupa extragere, mierea este fluida, dar, cu timpul, in masa ei incepe un proces de cristalizare. Este gresit sa refuzam mierea zaharisita banuind ca este indoita cu zahar. Singura care trebuie sa ramana fluida un timp indelungat este mierea de salcam.

Antibioticele sunt extrem de sensibile la lumina soarelui, de aceea mierea trebuie pastrata in vase inchise si la adapost de lumina. De aceea nu este bine sa cumparam miere care a stat mult timp in soare, pe marginea soselei.

Incalzirea mierii favorizeaza de altfel si aparitia hidroximetilfurfurolului, care depreciaza mierea.

Datorita aciditatii ei, in contact cu tabla de zinc sau de fier, mierea formeaza compusi toxici, deci nu este bine sa fie pastrata in astfel de recipienti.

Polenul

Graunciorii de polen sunt celule sexuale masculine, organul de reproducere mascul al plantelor superioare. Un rol deosebit in compozitia polenului il au enzimele care accelereaza si regleaza procesele vitale. Polenul este astfel cel mai important element de crestere pentru albine, dar si pentru refacerea tesuturilor uzate.

Este adus in stup tot de culegatoare, la ore la care umiditatea atmosferica este ceva mai crescuta, dimineata si spre seara.

Dupa culoare, ne putem da seama de planta din care provine: albastrui de la nalba, rosu de la par, piersic, castan, galben-auriu de la alun si papadie, mov de la coriandru, negru de la mac, cenusiu de la soia, galben deschis de la floarea soarelui.

Nu trebuie sa ne mire ca polenul pus in vanzare este multicolor, deoarece albinele nu culeg polen doar de la o singura planta, asa cum fac cu mierea, ci prefera diversitatea.

Polenul este alcatuit din proteine, aminoacizi liberi, acizi grasi, vitamine, microelemente, hidrati de carbon, vitamine si antibiotice.

Pentru albine, polenul mai vechi de un an este mai putin eficient, au observat prisacarii, deci si pentru om ar fi bine sa fie consumat polen proaspat.

Pastura

Polenul disponibil, neconsumat in stare proaspata, este depozitat si sufera transformarea in pastura, fiind supus unei fermentatii lactice.

Propolisul

Secretat mai ales de mugurii plopului, dar si de cires, prun, brad, piersic, castan, pin, propolisul este si el cules de un numar restrans de albine culegatoare. Rasinos, cleios, insolubil in apa, dar usor solubil in alcool, colorat de la galben la verde inchis, dar si rosiatic si chiar negru, este cules mai ales in lunile august si septembrie.

Albinele il prelucreaza cu ajutorul poleinei, invelisul graunciorului de polen, care este regurgitata in amestec cu saliva incarcata de antibiotice, care sunt astfel incorporate in propolis.

Continand numeroase antibiotice, este folosit de albine pentru indepartarea din stup a agentilor patogeni. Substantele balsamice continute, aldehidele aromatice si uleiurile eterice, sunt degajate si purifica atmosfera din stup.

Efecte constatate:

- antimicrobian (distruge bacteriile si virusii)

- antiparazitar (anihileaza Giardia si Trichomonas)

- antiinflamator, cicatrizant si regenerant

- antioxidant

- antitumoral si radioprotector

- imunomodulator (stimuleaza producerea de anticorpi, crescand rezistenta corpului la boli)

- bronhodilatator (permitand eliminarea secretiilor), de unde eficacitatea in tratarea afectiunilor respiratorii, astm, bronsita, stari gripale

Laptisorul de matca

Laptisorul este produsul unor glande ale albinelor doici si este destinat hranirii larvelor in primele trei zile, indiferent de casta din care fac parte, si constituie hrana matcii pe tot parcursul vietii acesteia. Laptisorul este un derivat al polenului ingerat. In compozitia lui intra proteine, lipide, vitamine, antibiotice, hidrati de carbon si acizi nucleici. Avand un rol determinant in metabolismul larvelor si in sustinerea efortului matcii, laptisorul de matca poate fi considerat cel mai hranitor produs al stupului.

Veninul

Destinat dusmanilor stupului, contine substante neurotoxice si corozive, ca acidul fosforic, acid formic, histidina, fosfataza D cu rol de hemolizant si melitina, care produce inflamarea tesutului in care a fost injectat veninul.

Prin definitie, veninul este o substanta toxica, cu efect nociv. In doze terapeutice, acelasi venin poate avea efecte benefice, mai ales ca antiinflamator, motiv pentru care este folosit in tratamentul reumatismului.

Ceara

Albinele construiesc din ceara celulele fagurilor, in care sunt adapostite larvele sau rezervele de miere. Ceara este produsa de glande abdominale in pelicule translucide, incolore. Cu ajutorul picioarelor posterioare, aceste pelicule sunt desprinse, aduse in gura pentru a fi mestecate, apoi lipite pentru a alcatui celule perfecte ale fagurilor.

Ceara nu este, deci, un produs de origine vegetala, ci o secretie a albinei.

Este utilizata pentru diverse tratamente cosmetice.

Mierea ca factor terapeutic

Mierea a fost mentionata ca medicament inca din cele mai vechi timpuri. Biblia, Coranul, Talmudul contin si ele referinta de acest gen. In majoritatea cazurilor, era administrata ca panaceu universal, de la tratamentele impotriva calvitiei, la solutii contraceptive si ingrijirea plagilor. Efectul era sporit prin includerea de plante si seminte de plante medicinale.

Mierea este si azi o prezenta in medicina populara, fiind utilizata pentru tratarea afectiunilor cailor respiratorii superioare, pentru ulcerele pielii, pentru afectiuni gastrice.

La inceputul secolului XX, oamenii de stiinta au inceput sa analizeze efectul antimicrobial. Introducerea pe scara larga a antibioticelor a facut sa scada o vreme interesul fata de proprietatile curative ale mierii. In ultimele decenii, o data cu cresterea interesului fata de medicina alternativa, naturista, si in fata succesului evident al tratamentului cu miere si produse derivate, studiile au continuat.

Hipocrate (460-357 i.Hr.) - ingrijirea ranilor

Celsius (cca. 25 d.Hr.) - laxativ, tratarea diareelor, a racelilor si a bolilor de ochi

Grecia si Roma antica - antiseptic pentru rani si ulcere ale pielii

Aristotel (384-322 i.Hr.) - boli de ochi si rani

Dioscorides (cca. 50 d.Hr.) - ulcere, arsuri de piele, inflamatii ale gatului

China antica - abcese, calvitie, rani inflamate, conjuctivite, infectii ale cailor respiratorii

Activitatea antimicrobiala

Oxidarea enzimatica a glucozei este principalul factor antimicrobian. Alti factori sunt mediul acid, continutul redus de proteine, vascozitatea care limiteaza dizolvarea oxigenului si continutul redus de apa.

Continutul redus de apa nu ofera conditii bune pentru dezvoltarea bacteriilor. Aciditatea inhiba factorii patogeni. Prezenta crescuta a ionilor metalici, a acidului ascorbic si a catalazei reduce activitatea antimicrobiala.

A fost demonstrat stiintific efectul asupra Escheridia coli si Staphyloccocus aureus, dar si asupra altor bacterii gram pozitive sau gram negative:

Infectii cauzate de bacterii care sunt sensibile la activitatea antibacteriala a mierii Infectia Agent patogen

Anthrax Bacillus anthracis

Difteria Corynebacterium diphtheriae

Diareea, septicemia, infectii urinare, infectii ale plagilor Escherichia coli

Infectii ale urechii, meningite, infectii respiratorii, sinuzite Haemophilus influenzae

Pneumonia Klebsiella pneumoniae

Meningita Listeria monocytogenes

Tuberculoza Mycobacterium tuberculosis

Septicemia, infectii urinare, infectii ale plagilor Proteus species

Muscaturi infectate de animale Pasteurella multocida

Infectii urinare, infectii ale plagilor Pseudomonas aeruginosa

Diareea Salmonella

Septicemia Salmonella cholerae

Febra tifoida Salmonella typhi

Infectii ale plagilor Salmonella typhimurium

Septicemia, infectii ale plagilor Serratia marcescens

Dizenteria Shigella

Abcese, infectii ale plagilor Staphylococcus aureus

Infectii urinare Streptococcus faecalis

Carii dentare  

Infectii ale urechii, meningite, pneumonia, sinuzita Streptococcus pneumoniae

Febra reumatica, infectii ale urechii, infectii ale plagilor Streptococcus pyogenes

Holera Cholera

Ulcere, gastrite, diaree

Utilizarea mierii ca tratament pentru ulcere si gastrite vine din traditia populara. Descoperirea rolului Helicobacter pylori in ulcer i-a condus pe cercetatori la explicarea efectului terapeutic prin efectul antibacterian. De asemenea, mierea protejeaza mucoasa gastrica prin stimularea fluxului sanguin, prin efectul antiinflamator si prin stimularea cresterii celulelor epiteliale. In plus, ca si glucoza, mierea ajuta absorbtia sodiului si a apei.

Candidoze

Infectia vaginala provocata de Candida albicans poate fi tratata cu ajutorul mierii, efectul acesteia fiind comparabil cu al antimicoticelor din farmacii. Se utilizeaza distilatul de miere.

Micoze

Micozele sunt datorate ciupercilor dermafite (Deuteromycontina), sunt extrem de comune dar foarte greu de tratat. De cele mai multe ori, ele se asociaza cu infectii bacteriene. Proprietatile antimicrobiene ale mierii au efect asupra ambelor infectii.

Probleme oftalmologice

Conjunctivitele si cheratitele, arsurile, sunt sensibile la tratamentul cu miere.

Tratarea ranilor

Ranile beneficiaza atat de efectul antimicrobial cat si de suportul oferit de miere pentru refacerea tesuturilor. Nu se trateaza cu miere ranile asociate varicelor.

Proprietati ale mierii Efecte clinice Cauze

Activitate antimicrobiana Sterilizarea ranii, inhibarea factorilor patogeni, indepartarea mirosurilor neplacute, bariera impotriva contaminarii Aciditatea, stimularea sistemului imunitar, actiunea agentilor antimicrobieni

Activitatea antiinflamatorie Reducerea durerii, reducerea edemelor, reducerea exfolierii Suprimarea procesului inflamator prin eliminarea radicalilor liberi de catre antioxidanti

Stimularea vindecarii Ajuta la sinteza colagenului, la cresterea celulelor, creste fagocitoza Creste aportul de oxigen, curata rana de reziduuri, hraneste celulele

Pentru tratarea ranilor utilizati miere de provenienta controlata, pastrata in conditii optime. Mierea trebuie sa fie in contact direct cu rana. Cel mai bine este ca mierea sa fie aplicata pe un suport de pansament antiaderent cu ochiuri suficient de mari ca sa permita trecerea mierii. Pansamentele trebuie schimbate des deoarece mierea va fi spalata de exudatul din rana.

Arsuri

Prin vascozitatea ei, mierea protejeaza arsurile de infectii, sterilizeaza ranile si grabeste vindecarea. Se utilizeaza miere neprocesata, nediluata.

Bibliografie selectiva

1. Virgil T. Geiculescu, Bioterapie, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1986

2. Acad. Theodor Burghele si colaboratorii, ABC-ul sanatatii, Enciclopedie Medicala Populara, Editura Medicala, 1964

3. Farm. Maria Alexandriu-Peiulescu si Ing. Horia Popescu, Plantele medicinale in terapia moderna, Editura Ceres, Bucuresti, 1978

4. Dr. Nic. N. Mihailescu, Mierea si sanatatea, Editura Ceres, Bucuresti, 1977

5. Ovidiu Bojor, Mircea Alexan, Plantele medicinale si aromatice de la A la Z, Bucuresti, 1983

6. Ileana Serbanescu-Berar, Condimente si sosuri dietetice, Editura Tehnica, Bucuresti, 1988