Lanoxin,
solutie injectabila
Compozitie
Solutii Orale: Lanoxin: PG Elixir (pediatric/geriatric) Elixir- solutie
limpede, de culoare galbena, cu aroma de flori de tei, ce contine 50 g (0,050
mg) Digoxin in fiecare 1 ml de vehicul apos alcoolic, indulcit.
Indicatii
Insuficienta cardiaca: Lanoxin este indicat in tratamentul insuficientei
cardiace cronice. Beneficiul terapeutic maxim se obtine la pacientii cu
dilatatie ventriculara. Lanoxin este indicat in mod special cand insuficienta
cardiaca se asociaza cu fibrilatie atriala.
Aritmii supraventriculare: Lanoxin este indicat in tratamentul anumitor aritmii
supraventriculare, in special in flutterul si fibrilatia atriala, cazuri in
care beneficiul major este scaderea ritmului ventricular.
Doze si mod de administrare
Doza de Lanoxin este individualizata pentru fiecare pacient in functie de
varsta, greutatea corporala si functia renala. Dozele recomandate sunt
orientative si pot fi folosite ca si ghid initial.
Lanoxin: PG solutie buvabila, 50 mg/ml se administreaza cu ajutorul unei pipete
gradate, care se va folosi la masurarea tuturor dozelor.
Adulti si copii peste 10 ani: incarcare rapida orala: 750-1500 g (0,75-1,5 mg)
ca doza unica. Cand administrarea nu se face de urgenta sau exista un risc crescut
de toxicitate, de exemplu la varstnici, doza de incarcare orala se
administreaza in prize fractionate la 6 ore interval, cu evaluarea raspunsului
clinic inaintea administrarii fiecarei doze aditionale.
Incarcare lenta orala: 250-750 g (0,25-0,75 mg) se administreaza zilnic timp de
o saptamana, dupa care se recurge la o doza de intretinere adecvata. Raspunsul
clinic trebuie sa apara in cursul unei saptamini.
Nota: alegerea tipului de incarcare orala, rapida sau lenta, depinde de starea
clinica generala a pacientului si de urgenta indicatiei.
Intretinere: doza de intretinere trebuie calculata in functie de procentul din
doza de depozit pierduta in fiecare zi prin eliminare. Urmatoarea formula are o
larga aplicabilitate clinica:
Doza de intretinere = doza de depozit % pierderi zilnice/100. In care: doza de
depozit = doza de incarcare;% pierderi zilnice = 14 + clearanceul creatininei
(Ccr)/5. Clearanceul creatininei este calculat la o greutate corporala de 70 kg
sau o suprafata corporala de 1,73 m2. Daca sunt disponibile doar concentratiile
creatininei serice (Scr), clearance-ul creatininei (Ccr) (corectat la o
greutate corporala de 70 kg) poate fi estimat la barbati astfel: Ccr =
(140-varsta)/Scr (in mg/100 ml).
Nota: Daca valorile creatininei serice sunt date in micromoli/litru, acestea
pot fi transformate in mg/100 ml (mg%) dupa cum urmeaza: Scr (mg/100 ml) = Scr
(in micromoli/litru) 113,12/10.000 = Scr (in micromoli/litru) / 88, 44.in care:
113,12 este greutatea moleculara a creatininei. Pentru femei rezultatul trebuie
inmultit cu 0,85.
Nota: aceste formule nu pot fi folosite pentru clearanceul creatininei la
copii. in practica aceasta inseamna ca majoritatea pacientilor vor primi
0,125-0,75 mg Digoxina zilnic; totusi, pentru cei care prezinta sensibilitate
crescuta fata de efectele adverse ale Digoxinei, o doza zilnica de 62,5 g
(0,0625 mg) sau chiar mai putin poate fi suficienta. Incarcarea parenterala de
urgenta: (la pacientii carora nu li s-au administrat glicozide cardiotonice in
ultimele 2 saptamani): incarcarea parenterala cu Lanoxin se face cu 500-1000 g
(0,5-1,0 mg) in functie de varsta, greutate corporala si functia renala. Doza
de incarcare trebuie administrata in prize fractionate, dand aproximativ
jumatate din doza totala in prima priza, iar celelalte fractiuni din doza
totala administrandu-se la intervale de 4-8 ore, evaluandu-se raspunsul clinic
inaintea administrarii fiecarei doze aditionale. Fiecare doza trebuie
administrata in perfuzie i.v. (vezi 'Diluarea') in 10-20 minute.
Nou-nascuti, sugari si copii pana la 10 ani (daca nu s-au administrat glicozide
cardiotonice in ultimele 2 saptamani): doza de incarcare i.v., pentru grupele
de varsta mentionate, trebuie administrata conform urmatoarei scheme: prematuri
sub 1, 5 kg (greutate corporala) - 20 mg/kgc/24 ore; prematuri intre 1, 5-2, 5
kg 30 mg/kgc/24 ore ; nou-nascuti la termen: copii pana la 2 ani 35 mg/kgc/24
ore ;copii intre 2-5 ani 35 mg/kgc/24 ore; copii intre 5-10 ani 25 mg/kgc/24
ore.
Doza de incarcare trebuie administrata fractionat astfel incat prima doza sa
fie aproximativ jumatate din doza totala, iar urmatoarele prize sa se
administreze la intervale de 4-8 ore, evaluandu-se raspunsul clinic inaintea
administrarii fiecarei doze aditionale. Fiecare doza se administreaza in perfuzie
i.v. (vezi 'Diluarea') in 10-20 minute.
Doza de incarcare orala- trebuie administrata conform urmatoarei
scheme:prematuri sub 1, 5 kg 25 mg/kgc/24 ore prematuri intre 1, 5: 2, 5 kg 30
mg /kgc/24 ore nou-nascuti la termen: copii pana la 2 ani 45 mg /kgc/24 ore ;
copii intre 2-5 ani 35 mg /kgc/24 ore ; copii intre 5- 10 ani 25 mg /kgc/24
ore.
Doza de incarcare trebuie administrata in doze fractionate, astfel incat prima
doza sa fie aproximativ jumatate din doza totala, iar urmatoarele doze (din
doza totala) sa se administreze la intervale de 4-8 ore, evaluandu-se raspunsul
clinic inaintea fiecarei administrari aditionale.
Intretinere: doza de intretinere trebuie administrata conform schemei
urmatoare: prematuri: doza zilnica = 20% din doza de incarcare/24 ore (i.v. sau
per oral); nou-nascuti la termen sau copii pana la 10 ani: doza zilnica = 25%
din doza de incarcare/24 ore (i.v. sau p.o.). Aceste scheme de tratament sunt
informative, fiind necesar un examen clinic atent si monitorizarea nivelelor serice
de Digoxin (vezi 'Monitorizarea'), pentru ajustarea dozajului la
grupele de pacienti din pediatrie. Daca s-au administrat glicozide cardiotonice
in cele 2 saptamani inaintea inceperii tratamentului cu Lanoxin, trebuie
anticipat ca dozele de incarcare cu Lanoxin sa fie mai mici decat cele
recomandate anterior.
Varstnici: tendinta afectarii functiei renale si scaderea masei corporale la
varstnici influenteaza farmacocinetica Lanoxinului, astfel ca frecvent pot
aparea nivele serice crescute de Digoxin cu riscul respectiv de toxicitate,
daca dozele de Lanoxin nu se reduc in comparatie cu cele pentru adulti. Trebuie
controlate regulat nivelele serice de Digoxin si trebuie evitata hipopotasemia.
Doze recomandate in afectiunile renale sau in terapia diuretica: Vezi
'Precautii'. Diluarea Lanoxin fiole: Lanoxin fiole de 250 mg/ml, cand
se dilueaza in proportie de 1:250 (ex: o fiola de 2 ml, continand 500 mg se
adauga in 500 ml solutie de perfuzat) este compatibil cu urmatoarele solutii de
perfuzat, fiind stabil timp de maxim 48 ore la temperatura camerei (20-250C):
solutie perfuzabila de ser fiziologic 0,9%; solutie perfuzabila de ser
fiziologic (0,18%) si glucoza (4%); solutie perfuzabila de glucoza (5%).
Diluarea trebuie sa se efectueze in conditii complet aseptice sau imediat
inainte de utilizare. Solutia nefolosita trebuie inlaturata.
Monitorizare: concentratiile serice de Digoxin pot fi exprimate in Sistemul
Conventional in nanograme/ml (ng/ml) sau in Sistem International (SI), in
nanomoli/litru (nmol/l). Pentru a transforma ng/ml in nmol/l se inmultesc ng/ml
cu 1,28. Concentratia serica de Digoxin se poate determina prin metoda RIA.
Sangele trebuie recoltat la 6 ore sau mai mult de la ultima doza de Lanoxin. Nu
exista limite stricte pentru a fi incadrate concentratiile serice cele mai
eficace, dar majoritatea pacientilor beneficiaza, cu risc scazut de aparitie a
simptomelor si semnelor de toxicitate, in urma unor concentratii de Digoxin de
0,8 ng/ml (1,02 nmol/l): 2,0 ng/ml (2,56 nmol/l). Peste acest interval, semnele
si simptomele de intoxicatie sunt mai frecvente, iar nivelul de peste 3,0 ng/ml
(3,84 nmol/l) este de regula toxic. Totusi, in incriminarea Digoxinului ca si
cauza a simptomelor de toxicitate, este importanta evaluarea starii clinice a
pacientului, a nivelului seric de K+ si a functiei tiroidiene. Si alte
glicozide, inclusiv metabolitii Digoxinului, pot interfera in probele
recoltate, de aceea trebuie evaluate corect valorile care nu corespund cu
starea generala a pacientului.
Contraindicatii
Lanoxin este contraindicat in blocul cardiac complet intermitent sau in blocul
A-V de grad II, mai ales daca exista antecedente de crize Adams-Stokes. Lanoxin
este contraindicat in aritmiile produse prin intoxicatie cu glicozide
cardiotonice. Lanoxin este contraindicat in aritmiile supraventriculare
asociate cu fascicule accesorii atrioventriculare, cum ar fi sindromul
Wolff-Parkinson-White, daca nu au fost evaluate caracteristicile
electrofiziologice ale cailor accesorii si efectul posibil nociv al Digoxinului.
De asemenea, Lanoxin este contraindicat daca este cunoscuta sau suspectata o
cale de conducere accesorie, chiar si cand nu exista antecedente de aritmii
supraventriculare. Lanoxin este contraindicat in cardiomiopatia hipertrofica
obstructiva cu exceptia cazurilor in care exista concomitent fibrilatie atriala
si insuficienta cardiaca, dar si in aceste cazuri Digoxinul trebuie folosit cu
grija. Lanoxin este contraindicat la pacientii cunoscuti cu hipersensibilitate
la Digoxin si alte digitalice glicozidice.
Reactii adverse
Necardiace: acestea se asociaza in principal cu supradozajul, dar pot aparea si
datorita unor cresteri tranzitorii ale concentratiei serice prin absorbtie
rapida. Acestea includ anorexie, greata si varsaturi si de obicei dispar in
cateva ore de la administrarea medicamentului. Poate aparea de asemenea diaree.
Nu se recomanda sa se interpreteze greata ca semn precoce de supradozaj
digoxinic. in administrarile pe termen lung poate aparea ginecomastie. S-au
observat efecte adverse asupra SNC cum sunt slabiciune musculara, apatie,
fatigabilitate, astenie, stare de rau, cefalee, tulburari de vedere, depresie
si chiar psihoze. Administrarea Digoxinei per os s-a asociat cu ischemie
intestinala si, rar, cu necroza intestinala. Rareori poate aparea rash tegumentar
cu caracter urticarian sau scarlatiniform, insotit de eozinofilie marcata.
Foarte rar Digoxin poate determina trombocitopenie.
Cardiace: Toxicitatea digoxinica poate determina diferite aritmii si tulburari
de conducere. De obicei semnul premonitor este aparitia contractiilor
ventriculare premature, ce se pot transforma in batai bigeminate sau
trigeminate. In caz de supradozaj pot aparea tahicardii atriale (de obicei:
indicatii ale tratamentului cu Digoxin). Tahicardia atriala cu un anumit grad de
bloc atrio-ventricular este caracteristica, fara ca pulsul sa fie neaparat
crescut (vezi 'Precautii').
