Examinarea si semiologia radiologica a sistemului cardiocirculator

Examinarea si semiologia radiologica a sistemului cardiocirculator

Examinarea radioscopica cardio-vasculara constituie procedura fundamentala pt examinarea radiologica aceaasta procedura permitand o apreciere a formei cordului , a pozitiei sale . Se pot stabili raporturi jonctionale intre cord si principalele vase (cava si aorta) si a relatiilor instituite intre sistemul circulator si cel respirator .

Radioopacitatea cardio-vasculara rezulta in urma procesului de sumatie oferit de structura morfologica compacta a cordului , respectiv a peretilor vasculari si consistenta densa a sangelui continut de aceste organe .

Examinarea latero-laterala ofera la animalul pozitionat patrupodal urmatoarea imagine radiologica: Cordul plasat intre coastele 3 si 9 este puernic radioopac de forma triunghiulara cu baza plasa orizontal deasupra unei linii imaginare ce trece pe la jumatatea inaltimii toracice si un varf , optuz ,indreptat spre inapoi , orientat spre diafragma , in partea ventrala . Aceste linii participa la formarea unghiului cardio-sterno-diafragnatic al imaginii toracale de ansamblu . Pozitionarea oblica a cordului si rotirea sa usoara catre partea dreapta ofera pt examinare un segment al compartimentelor sale drepte (atriu si ventricul ) , la nicelul celor 2/3 superioare ale liniei anterioare ce marcheeaza imaginea cordului . Imaginea generala a cordului ocupa partea ventro-medio-caudala a toracelui .

La limita superioara a imaginii cardiace , plasata deasupra jumatatii toracelui se situeaza bazele marilor vase si a atriilor .

Imaginea cardiovasculara -toracala pe incidenta dorso-ventrala prezinta cordul intr-o pozitie relativ oblica , cu varful orientat spre peretele costal stang fara sa il atinga .

Semiologia radiologica cardio-circulatorie : dilatatiile cardiace pot fi reprezentate pe imaginea radiologica prin deformari locale sau generale . Dilatatiile si hipertrofiile cardiace se pot exprima radiologic prin marirea si rotunjirea conturului cardiac , oferind aspectul de " cord rotund " in foma de minge . Modificarile dimensionale ale cordului apar consecutiv proceselor de staza circulatorie sau hipertrofiilor cardiace acute sau cronice ( cordul de antrenament sau sportiv ) . Hipertrofia excentrica cardiaca se exprima prin modificarea cordului si intensificarea contractiei cardiace , depistabile la ascultatia cordului prin intensificarea zgomotelor cardiace normale , iar la palpatie prin "lovitura de bila in bolta " . Modificarile de pozitie ale cordului sunt determinate si de compresiunile exercitate asupra inimii de zonele sau organele din vecinatate ce prezinta stari patologice (emfizem pulmonar , hidrotorax . dilatatii abdominale ).

Semiologia radiologica a vaselor sangvine intratoracale : se urmareste largirea imaginii acestora , de cele mai multe ori generalizata , uniforma sau neregulata , insotita de intensificarea radioopacitatii .

Radiografierea sistemului cardiocirculator :

Radiografierea cardiocirculatorie reprezinta un moment static surprins instantaneu , fiind lipsita de date care sa evite activitatea acestor organe .

Teleradiografierea cardiaca presupune marirea distantei dintre focarul tunului generator si animalul examinat .Aceasta metoda este motivata de efectele incidentei tangentiale care face ca prin devierea laterala a radiatiei din fasciculul conic , limitele cordului sa fie depistat divergent , marind artificial dimensiunile organului . Pt ameliorarea imaginii radiografice se recomanda oprirea fortata a respiratiei ( prin astuparea narilor ) si utilizarea unor timpi de expunere foarte scurti .

Radiofotografierea cardiaca reprezinta inregistrarea imaginii radiografice pe pelicula fotografica.

Ortodiagrafierea reprezinta o radiografiere printr-o proiectie paralela a organelor mediastinale . Prin acest procedeul se obtine o imagine mai mare a organelor situate mediastinal , plasate intr-un plan paralel cu planul de proiectie , asigurand o prezentare reala a dimeniunilor lor in acest plan .

Kimografierea cardiaca este procedura care permite inregistrarea pe orizontala , a limitelor conturului cardiac in cursul miscarilor sale determinate de contractie si relaxare .

Electrokimografierea

Examinarea radiologica a vaselor periferice :

Angiocardiografierea reprezinta examinarea cavitatilor cardiace si a principalelor vase cu ajutorul contrastului arficial . Se folosesc solutii iodate administrate in venele jugulare sau bilaterale pt realizarea contrastului .

Vasografierile sunt proceduri de examinare ale marilor vase , fiind variante ale angiografierilor .

La nivelul aortei = aortografierea

La nivelul altor artere = arteriografierea .

Substanta de contrast se introduce cat mai aproape de zona vasculara ce necesita investigatii .

Flebografierea examinarea radiologica cu ajutorul contrastului artificial a venelor .

se pot utiliza metode indirecte , cand substanta de contrast se administreaza intraarterial

metode directe de introducere a substantei de contrast intravenos .

Cardioscintigrafierea ofera o buna vizualizare a cavitatilor cardiace si vaselor sanguine prin utilizarea izotopilor radioactivi .

Cateva manifestari semiologice pe imaginea radiologica a vaselor sanguine periferice : arterele periferice pot deveni vizibile pe imaginea radiologica atunci cand sufera procese de calcificare , arterioscleroza sau deformari majore . Acestea apar exprimate pe imaginea radiologica sub forma de puncte sau stropi de radioopacitate intensa , prin traiecte scurte sinuasa , dilatari sau ingustari vasculare .

Venele periferice prezinta modificari pe imaginea radiologica doar atunci cand alterarile morfologice sunt calcificate .

Anomalii congenitale : cel mai frecvent se pot remarca variatii dimensionale si de pozitie ale cordului . Microcardia sau macrocardia pot fi intalnite ca si dextrocardia la produsi proveniti de la femele primapare multiovulare .