QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate medicina

Examinarea si semiologia radiologica a aparatului digestiv. Caile digestive anterioare








Examinarea si semiologia radiologica a aparatului digestiv. Caile digestive anterioare


In cadrul examinarii clinice, examenul radiologil al aparatului digestiv constituie un mijloc de investigatie extrem de valoros pt elucidarea unor stari patologice nerelevabile prin alte procedee de investigatie . Din motive diverse , in special dimensiunea unor animale , din cauza structurii masive la unele specii de talie mare , aplicabilitatea metodei radiologice este relativa.

Examinarea radiologica a aparatului digestiv se va face intotdeauna zonal , pe segmente sau organe care prezinta alcatuiri , functiuni , sau localizari comune sau apropiate . Investigatia radiologica se poate rezuma doar pe segmentul afectat , sau poate fi extinsa pt realizarea corelatiilor necesare la tot aparatul digestiv sau la cea mai mare parte a lui .

Examinarea aparatului digestiv se va face la inceput in pozitie stationara , patrupodala , care mentine raporturile normale dintre organe si functiunii si se va recurge la modificari de atitudine numai dupa ce s-au cules toate semnele pe care le ofera pozitia de investigare primara .




In cursul examinarii radiologice se impune analizarea caracteristicilor tonusului pt ca prin acesta se pot aprecia forma,volumul,modul de umplere si evacuarea unui organ digestiv.Forma unui organ cavitar reprezinta principalul indice pt aprecierea tonusului respectivului organ.Un organ hipoton va avea un volum mare,iar continutul sau are tendinta de a se aglomera in partea decliva a organului ,unde peretii acestuia se destind, marind capacitatea lui,in timp ce deasupra distensiei peretii organului se vor apropia,ingustand cavitatea sau transformand-o intr-una virtuala.In cursul examinarii radioscopice tonusul unui organ poate suferii variatii temporare si periodice care sunt apreciabile ca normale .

Peristaltismul este rezultatul activitatii motorii a peretilor musculari ai organelor cavitare digestive.

Contractiile segmentare sunt diferite de cele peristaltice , desi contribuie la propagarea ondulatorie , pe distante mici a continutului din segmentele anterioare catre cele posterioare , nu sunt coordonate si nu se propaga sub forma de unde de la un segment la altul ; ele reprezinta contratii musculare circulare , insotite de contractii longitudinale si pendulare fiind determinate sau consecutive unor variatii de tonus , mai frecvent evidentiate la intestinul subtire .

Evacuarea se realizeaza in raport cu particularitatile fiziologice ale organelor , digestiv si p[roprietatile fizico-chimice ale continutului din aceste organe .

Mutarea (autoplastia ) mucoasei digestive reprezinta un fenomen fiziologic decelabil la examinarea radiologica si consta in prezentarea foarte variabila a pliurilor mucoasei . Dupa orientare si aspect se pot decela 3 tipuri de pliuri de mucoasa :

  • Pliuri de retinere sau transversale , care apar in timpul contractiei musculaturii longitudinale .
  • Pliuri de transport sau longitudinale : care apar in timpul contractiilor musculare circulare ;
  • Pliuri de digestie : exprimate prin retineri de continut in cantitati mici intre pliuri , dupa evacuarea grosului continutului .

Examinarea si semiologia radiogica a cailor digestive anterioare :

Examinarea si semiologia radiologica a botului : se executa atat radioscopic cat si radiografic . Din pozitie laterala se vor verifica intai raporturile maxilo-faciale , tractionandu-s ein jos de mandibula de la nivelul barelor ; raporturile maxilo-mandibulare , articulatia temporo-mandibulara , pozitia limbii , prezenta sau absenta unor formatiuni straine , anormale in cavitatea bucala . Examinarea radiologica succede investigatia radioscopica , cu scopul prezizarii si optimizarii imaginii radiologice . Examinarea radiografica prin folosirea unopr raze moi se realizeaza din pozitie latero-laterala atat in situatia botului inchis cat si dupa deschiderea lui . Pt zona incisivala si raporturile temporo-mandibulare se procedeaza si al o examinare din fata cu incidenta dorso-ventrala sau ventro-dorsala cu centrarea razei pe zona care prezinta interes .

Cele mai fracvente obiective sunt : arhitectura , pozitia , raporturile si integritatea maxilarelor sau articulatiei temporo-mandibulare , gradul de sudare a jonctiunii incisivale a mandibulei si cu prioritate datele privitoare la nr , pozitia , directia si forma dintilor.Modificarile de integritate , ca si cele provocate de fracturi sau luxatii articulare se vor exprima si prin schimbari ale simetriei,formei , dimensiunilor si rapoartelor intermaxilare .

Un alt obiectiv major,urmarit si analizat prin examinare radiologica este„sindromul de corp strain „

Modificarile de structura ale componentelor bucale necesita o precizare radiologica numai atunci cand se presupune o afectare si a bazei osoase pt aprecierea coduitei terapeutice .

Examinarea radiologica cu ajutorul contrastului artificial se va face pt verificarea prehensiunii si a tranzitului bucal . In acest scop se va utiliza optim sulfatul de bariu pregatit sub forma de boluri .

In cazul fistulelor dento-sinusale se poate recurge la injectare unei substante uleioase iodurate , dupa prealabila spalare riguroasa a deschiderii fistulei dentare , urmarindu-se radioscopic traseul si nivelul la care se propaga substanta de contrast .

Paradontoza: imaginea radiologica a acestei afectiuni se caract prin dublarea lizereului de jonctiune a dintelui cu gingia,fiind completata clinic prin mobilitatea excesiva si nejustificata a dintilor .

Abcesele de la nivelul apexului dentar se exprima radiologic prin pungi radiotransparente sau usor opace plasate la varful cu continutul purulent si/sau gazos . 



Examinarea si semiologia radiologica a faringelui :

Faringele serveste la transmiterea alimentelor prin deglutitie faringiana . De structura musculo-membranoasa  , faringele se plaseaza la baza craniului si si intinde de la aceasta baza pana la jonctiunea sa cu esofagul .

Examinarea faringelui se va face la inceput „pe gol „ prin radiografiere din profil .Scopul constand in decelarea modificarilor cauzate la acest nivel de alterari ale peretilor organului sau de ocuparea partiala sau totala a lumenului prin corpii straini radioopaci . Desi unii corpi straini opacifiaza aproape total zona faringiana , conturul , forma si aspectul acestora se diagnostica usor , mai ales corelat cu aparitia brusca a sindromului de corp strain si dispneei garve instalate .

Examinarea faringelui cu substante de contrast se face in cadrul verificarii deglutitiei , in timpul radioscopierii sau pt evidentierea unor modificari de volum a organului , cauzate de proliferarile in lumenul sau a unor formatiuni tumorale . Pt ca tranzitul esofagian este foarte rapid , realizarea radiografierii tranzitarii esofagiene se executa la ecran , imediat dupa deglutitia bucala. Daca se folosesc electuoare sau paste baritate , tranzitul faringian este incetinit , la nivelul sinusurilor piriforme si ale valeculelor , dar aceasta incetinire nu trebuie interpretata ca tulburare de deglutitie .

Examinarea si semiologia radiologica a esofagului :

Esofagul este cel mai lung organ tubular din grupa cailor digestive anterioare , la majoritate animalelor.Are 2 segmente : unul cervical si unul toracal .

Examinarea radiologica a esofagului se face latero-lateral , aceasta incidenta este singura care poate oferi semne interpretabile , esofagul remarcandu-se numai in timpul tranzitului esofagian .

Examinarea radiologica trebuie precedata de examinare clinica pt stabilirea manifestarilor care pot releva participarea organului la deglutitie . Traiectul si permeabilitatea esofagiana poate fi verificata prin sondaj . Pt verificarea arhitecturii si functionalitatii esofagului se indica folosirea contrastului artificial sub forma lichida sau pasta .

Examinarea radiologica a esofagului are ca scop principal descoperirea corpilor straini , precizarea naturii acestora , forma , dimensiunea , etc .

Semiologia radioologica esofagiana poate semnala modificari ca :

-atrezii congenitale exprimate radiologic prin lipsa de continuitate dintre capatul cranial al esofagului si cel distal, ca urmare a lipsei celui de-al 2lea

-fistulele esofago-traheale se traduc prin devierea neregulata a contrastului radioopac inafara lumenului esofagian la examinarea cu substante de contrast .

-diesofagul : evidentierea unui mic segment diverticuliform , mai ales la capatul faringian al esofagului , diverticul care nu are continuitate .

-brahiesofagul congenital : proeminarea sau plasarea prediafragmatica a stomacului ca si cand stomacul a suferit o hernie transdiafragmatica .

Tulburarile functionale esofagiene : -parezele esofagiene

-distoniile esofagiene intinse (faringele si esofagul apar largite )

-distoniile segmentare ( spasme etajate ) se manifesta sub forma de hipertonii ale segmentului toracal , asemanatoare unor diverticule mici localizate pe esofagul distal .

-stenozele esofagiene ( obstruari ale lumenului esofagian ) ; clinic falsa voma .  


loading...



Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate QReferat.ro Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }