Explorarea functionala a aparatului respirator

EXPLORAREA FUNCTIONALA A APARATULUI RESPIRATOR

Explorarea functionala a aparatului respirator urmareste:

determinarea modului in care aparatul respirator satisface nevoile organismului in stare de repaus sau in conditiile unei supraincarcari functionale;

descoperirea starilor incipiente de boala;

determinarea patogeniei insuficientei respiratorii si a formei acesteia;

stabilirea capacitatii de munca a bolnavului.

Ventilatia este frecvent explorata si reprezinta circulatia aerului prin caile respiratorii superioare si plamani. Ventilatia este apreciata prin numeroase teste: volume si capacitati pulmonare, debite ventilatorii etc).

Metodele curente de explorare sunt spirometria, spirografia si spiroergografia.

Spirometria

Aceasta metoda se executa cu spirometrul.

Spirometrul este alcatuit dintr-un cilindru gradat ce comunica cu exteriorul printr-un tub de cauciuc prin care sufla pacientul. Cilindrul gradat este scufundat intr-un cilindru mai mare, plin cu apa. Aerul expirat de pacient face ca cilindrul sa se ridice deasupra apei, putandu-se citi direct pe el volumul de aer expirat.

In practica curenta aceasta metoda de explorare se foloseste foarte rar. Metoda cerceteaza numai capacitatea vitala (C.V.).

a) Spirometru cu apa

(1-clopot; 2-scara gradata) b) Spirometru cu aer

2. Spirografia

Spirografia permite inregistrarea miscarilor respiratorii. Se pot efectua toate masuratorile statice si dinamice.

Tipuri de aparate:

a) Eutest (spirograf uscat cu burduf) – este un aparat cu circuit deschis. Tubul prin care expira bolnavul este prevazut la un capat cu o piesa bucala. In partea stanga a laturii frontale a aparatului se afla o fanta orizontala prin care se introduce hartia inscriptoare. Pe aceasta un varf inscriptor traseaza curba expirogramei.

Hartia tip Eutest pe care se inregistreaza expirograma este gradata in unitati de volum si de timp (pe orizontala se poate citi volumul de aer expirat in ml, pe verticala timpul exprimat in secunde).

Expirograma

b) Expirograful Godart   este un aparat cu circuit inchis. Este alcatuit din: spirometru asociat cu kimograf pe care se inregistreaza; barbotor cu hidrat de potasiu sau carbonat de calciu pentru captarea CO₂    si un dispozitiv pentru dirijarea in sens unic a curentului de aer.

c) Pneumoscreen (computerizat). Un microprocesor electronic valorifica manevrele respiratorii astfel ca datele obtinute sunt interpretabile imediat, aparatul avand incadrat in memoria sa electronica valorile teoretice ale individului, iar rezultatul real apare calculat pe ecran in procente.

A. Determinarea probelor ventilatorii la aparatul EUTEST

Materiale necesare:

aparat;

piese bucale;

pensa pentru pensat nasul, pensa de servit;

recipient cu solutie dezinfectanta pentru piesele folosite;

scaun.

Etape de executie:

a) Pregatirea materialelor.

Se verifica aparatul, se pregatesc piesele bucale sterile si restul materialelor necesare.

b) Pregatirea bolnavului:

Bolnavul este anuntat, cu o zi inainte, ca examinarea se executa dimineata pe nemancate sau la 3-4 ore de la masa.

Bolnavii nu vor folosi nici un fel de medicatie excitanta sau depresiva a centrilor respiratorii cel putin cu 24 ore inainte.

In ziua examinarii, asistenta care executa proba asigura repaus fizic si psihic fiecarui bolnav circa 30 minute inainte de proba.

Bolnavul va fi asezat pe scaun in pozitie comoda.

I se explica proba pentru a se obtine cooperarea lui.

c) Executarea probei:

Asistenta va lua piesa bucala cu pensa si o va adapta la capatul liber al burdufului.

Bolnavul, asezat comod, preia in mana tubul burdufului cu piesa bucala adaptata.

Asistenta va pensa nasul bolnavului.

La comanda asistentei bolnavul va inspira adanc din aerul atmosferic si va introduce piesa bucala in gura; buzele se vor strange astfel incat sa nu iasa aer pe langa piesa bucala, apoi se expira maxim si profund.

Se scoate piesa bucala din gura bolnavului, care este lasat sa se odihneasca.

Proba se repeta de mai multe ori pana cand se obtin 2-3 curbe egale sau cvasiegale.

Rezultatul se citeste pe hartia de tip Eutest. Curba inscrisa se numeste expirograma.

B. Determinarea probelor ventilatorii la aparatul Godart

Etape de executie:

a) Pregatirea bolnavului. Aceeasi ca si la „Eutest”.

b) Racordarea bolnavului la aparat:

Se racordeaza bolnavul la aparat prin intermediul piesei bucale.

Se solicita bolnavului sa respire linistit cateva secunde pentru acomodare.

I se penseaza nasul.

Bolnavul respira linistit, obisnuit 30-40 secunde, cu supapa aparatului deschisa.

Se inchide circuitul si se pune aparatul in pozitie de inregistrare.

c) Inregistrarea volumului curent (V.C.):

Se inregistreaza 2-3 minute volumul curent prin respiratie linistita, normala.

d) Inregistrarea capacitatii vitale (C.V.):

Se solicita bolnavului sa faca o inspiratie maxima urmata imediat de o expiratie maxima.

Se repeta proba pana la obtinerea a trei curbe egale sau cvasiegale.

Curba inscrisa arata C.V. reala si se numeste spirograma.

Spirograma

e) Repaus.

Bolnavul este lasat sa se odihneasca prin deschiderea supapei.

f)  Determinarea V.E.M.S. –ului:

Se reia proba pentru determinarea V.E.M.S.-ului, se solicita bolnavului sa faca o inspiratie maxima, urmata de o expiratie fortata maxima (V.E.M.S.-ul se inregistreaza fixand aparatul la viteza de 1200 ml/s).

Se repeta proba pana se obtin trei curbe egale sau cvasiegale.

Bolnavul se decupleaza de aparat.

Se masoara cantitatea de aer expirat in prima secunda; aceasta reprezinta V.E.M.S.-ul.

g) Consemnarea datelor necesare calcularii parametrilor:

Se solicita datele necesare pentru calcularea parametrilor: numele, prenumele, varsta, sexul, inaltimea, greutatea bolnavului.

Se noteaza temperatura camerei, presiunea atmosferica, umiditatea aerului atmosferic.

3. Spiroergografia

Spiroergografia - test de efort, cu ajutorul caruia se analizeaza: capacitatea de adaptare a respiratiei la solicitari suplimentare, limitele acestei capacitati si se pun in evidenta modificari functionale neevidentiabile in repaus.

In cursul unei probe se urmaresc: parametrii respiratori, cardiaci si umorali (ventilatia pulmonara, eliminarea CO₂, consumul de O₂, saturatia sangelui arterial in O₂, pulsul T.A. etc.)

Materiale necesare: spirograf, oximetru cu celula fotoelectrica ce se aplica pe lobul urechii; aparat de mare tehnicitate pentru efort dozat: bicicleta ergometrica, covor rulant etc.

Etape de executie:

a) Pregatirea bolnavului de examinat:

Medicul decide daca persoana nu prezinta afectiuni care contraindica proba de efort.

Daca persoana este apta pentru aceasta proba, se pregateste ca si pentru spirografie, iar inainte de a efectua proba se determina frecventa cardiaca, T.A., E.C.G. si frecventa respiratorie.

b) Determinarea parametrilor urmariti inainte de efort:

• Bolnavul se conecteaza la spirograf.
• Pe lobul urechii se aplica celula fotoelectrica a unui oximetru.
• Se determina volumele pulmonare, debitele ventilatorii inainte de a supune persoana la efort.
• Dupa determinarea parametrilor, pacientul respira in repaus pana la stabilirea echilibrului respirator.

c) Determinarea parametrilor in timpul efortului:

• Bolnavul este invitat sa execute un lucru mecanic dozat (bicicleta ergometrica, banda rulanta etc) cu aceeasi intensitate, urmarindu-se modul de adaptare a organismului. Persoana examinata trece prin 3 faze functionale la efort:

faza de adaptare – se caracterizeaza prin cresterea valorilor functionale evaluate inainte de efort (dureaza 2-3 min);

faza de echilibru functional – parametrii functionali raman la valori crescute;

faza de revenire – este perioada dupa intreruperea efortului, in care parametrii functionali revin la valorile initiale din repaus, in mod normal in 3-5 min. Daca aceasta perioada este mai lunga inseamna ca organismul are o capacitate de efort deficitara.

4. Analiza gazelor

Cantitatea de oxigen si dioxid de carbon din sangele arterial, ca si presiunea partiala a acestor gaze in sange furnizeaza informatii importante privind eficienta functiei globale pulmonare.

Determinarea cantitatii de oxigen in sange se poate face prin metode chimice si fizice.

Metoda chimica – recoltarea sangelui se face evitand contactul cu aerul atmosferic (procedeul Van Slyke). Determinarea se poate face si cu microechipamentul Astrup in care se recolteaza sange capilar in tuburi heparinizate livrate o data cu aparatul. Cu acesta se poate determina si presiunea acestor gaze.

Metoda fizica (pe cale nesangeranda) – se face cu ajutorul oximetrului care se aplica pe pavilionul urechii.

Determinare continutului de dioxid de carbon a sangelui arterial se face cu aceeasi tehnica.

Valorile normale – in jur de 20 vol. oxigen la 100 ml sange (20 vol% O₂) si 53-57 vol% CO₂ (sau 27 mEq/l).

Presiunea O₂ este mai mare in aerul atmosferic decat in aerul alveolar, sangele venos si arterial. Presiunea CO₂ este mai mica in aerul atmosferic decat in aerul alveolar, sangele venos.

Probe farmacodinamice – urmaresc depistarea unor tulburari in motricitatea peretilor arborelui bronsic. Sunt folosite pentru diagnosticarea formelor latente de astm bronsic.

Materiale necesare: spirograf, substanta bronhoconstrictoare sau bronhodilatatoare, trusa de urgenta (in caz de crize dispneice).

Testul bronhoconstrictor se efectueaza cu acetilcolina 1%, histamina 1‰ administrata sub forma de aerosoli.

Testul bronhodilatator se executa cu Aleudrina 1% (sau cu Novodrin, Alupent, Astmopent, Salbutamol, Berotec) administrata tot prin aerosoli.

Etape de executie:

a) Pregatirea bolnavului.

Se fac aceleasi pregatiri ca si pentru spirografie.

b) Pregatirea materialului.

Se pregateste materialul necesar pentru inregistrarea V.E.M.S.-ului.

c) Racordarea bolnavului la spirograf.

Bolnavului i se determina V.E.M.S.-ul dupa metoda descrisa (spirografia cu aparat Godart).

d) Administrarea substantelor bronhomotoare.

Testul bronhoconstrictor

Se administreaza bolnavului acetilcolina 1% timp de 30 s.

Testul se face foarte prudent, bolnavul este urmarit cu atentie deoarece poate face criza dispneica, ceea ce impune a se administra imediat aerosoli cu Aleudrina sau alt derivat similar.

Testul este pozitiv daca V.E.M.S.-ul scade cu mai mult de 10%-15% fata de valoarea initiala (bolnavii astmatici raspund pozitiv acestei probe, V.E.M.S.-ul scade cu peste 20%).

Testul bronhodilatator (cel mai des utilizat)

Dupa determinarea V.E.M.S.-ului se administreaza bolnavului Aleudrina 1% (sau una din substantele amintite mai sus) prin aerosoli, timp de 3 min sau sub forma de spray (doua pulverizari).

Daca V.E.M.S.-ul creste cu peste 10% atunci testul este considerat pozitiv (la astmatici si bronsici creste cu peste 20%).

e) Racordarea la spirograf pentru a repeta V.E.M.S.-ul.

Se determina din nou V.E.M.S.-ul, fie imediat, fie dupa o pauza, in functie de timpul de eficienta maxima a preparatului bronhodilatator intrebuintat.