Specializarea marketingului

Specializarea marketingului

Dupa cum a reiesit, in evolutia sa[1], marketingul si-a extins campul de actiune. Insa ritmurile si proportiile asimilarii sunt foarte diferite de la un domeniu la altul. Cauzele diferentierilor le gasim in conditiile proprii fiecarui domeniu, in experienta acumulata si, nu in ultimul rand, in sarcinile concrete ce revin marketingului in fiecare din domeniile in care se manifesta. Diferentele existente de la un domeniu la altul, de la o situatie concreta la alta, au condus la o specializare a marketingului, inclusiv a metodelor si tehnicilor de marketing. Ca urmare, asa cum subliniaza J. Lendrevie si D. Lindon, astazi distingem nu "un marketing", ci "marketinguri".

La baza delimitarii marketingului se afla diverse criterii. Alaturi de cele deja anticipate, consideram ca cele mai importante sunt urmatoarele:

A) Profilul activitatii, care permite departajarea urmatoarelor "marketinguri sectoriale":

a.  marketing industrial: marketingul bunurilor de consum; marketingul mijloacelor de productie;

b. marketing agricol;

c.  marketingul serviciilor: marketing turistic; marketing bancar; marketingul transporturilor etc.;

d. marketingul distributiei;

e.  marketingul sectoarelor "necomerciale" (care nu presupun comercializare si profit): marketing politic (electoral); marketing public si administrativ (educational, cultural, sanatate etc.); marketingul cauzelor sociale - extins la nivelul organizatiilor cu statut privat, cu vocatie filantropica, culturala, caritabila.

B) Criteriul teritorial conduce la delimitarea marketingului in marketing intern si marketing international (de import si de export).

C) Nivelul de organizare economica. Pe baza acestui criteriu identificam:

a.  micromarketing - la nivel de organizatie (intreprindere, firma, organizatie non-profit);

b. macromarketing - la nivel de ramura sau economie nationala.

J. Boddewyn semnala faptul ca intre sistemele de marketing existente in diferite economii nationale exista deosebiri profunde in ceea ce priveste: "actorii" (cumparatori, vanzatori, intermediari); procesele in sine (activitati de cumparare, vanzare, promovare etc.); structurile de marketing; ambianta, fapt ce obliga la o analiza comparativa a intregii problematici de marketing. Insistand asupra acestui aspect, profesorul M. C. Demetrescu supune atentiei asa-numitul marketing comparat.

D) Criteriul sarcinilor

In functie de situatia concreta a cererii, sarcinile marketingului se modifica, fiind posibila urmatoarea delimitare:

a.  marketing stimulativ - pentru o cerere inexistenta, ce trebuie creata;

b. marketing conversional - pentru o cerere repulsiva, care trebuie modificata;

c.  marketingul dezvoltarii - pentru o cerere latenta, ce se impune a fi dezvoltata;

d. remarketing - pentru o cerere ezitanta, ce trebuie revitalizata;

e.  demarketing - pentru o cerere excesiva, care trebuie redusa;

f.  contramarketing - pentru o cerere ce se impune a fi franata;

g. marketing pentru sincronizare - pentru o cerere neregulata, care trebuie sincronizata.

Toate aceste sarcini ale marketingului se constituie in elemente cheie in definirea strategiilor intreprinderilor (firmelor), intr-o perioada sau alta.