Scoala clasica (Scoala universalistilor)

Scoala clasica (Scoala universalistilor)

Reprezentanti: Taylor, Fayol, Weber, Sloan, Gulick, Urwick, Gilbreth, Allen.

In cadrul acestei scoli pot fi identificate doua curente:

curentul managementului stiintific;

curentul teoriei administratiei generale a organizatiei

Taylor, considerat fondatorul teoriei managementului stiintific a recomandat folosirea metodelor stiintifice pentru identificarea celei mai bune modalitati, celei mai eficiente proceduri de a executa o anumita sarcina si operatie. A criticat practicile traditionale de management si a recurs la o analiza stiintifica pentru folosirea unor metode mai bune de management.

Dupa mai multe analize si cercetari, Taylor a identificat trei cauze:

credinta falsa a lucratorilor ca orice crestere a productivitatii poate atrage dupa sine scaderea numarului locurilor de munca;

sistemul de conducere care este deficitar ii obliga pe muncitori sa limiteze productia, sa lucreze intr-un ritm lent pentru a-i proteja interesele;

metodele de munca sunt ineficiente, irositoare de efort.

Taylor este dusman al risipei de timp si de efort uman, el enuntand patru principii fundamentale ale managementului stiintific si anume:

dezvoltarea unei stiinte pentru fiecare element al unei munci individuale care include reguli de miscare, elemente standardizate ale muncii si conditii adecvate de munca;

selectarea stiintifica a muncitorilor posedand abilitatile necesare executarii sarcinii urmate de formarea, invatarea si dezvoltarea muncitorului;

cooperarea cuprinzatoare si mutuala cu muncitorii inclusiv folosirea celor mai adecvate stimulente in acest scop pentru a determina ca intreaga munca sa fie executata in conformitate cu principiile stiintei;

diviziunea muncii si a responsabilitatii intre muncitori si manager.

Multe dintre ideile si propunerile lui Taylor au fost preluate si astazi fiind dezvoltate si aprofundate, cum ar fi: constituirea unor compartimente specializate, folosirea unor metode moderne de organizare, selectia stiintifica a personalului, ridicarea calificarii. Taylor ramane fondatorul stiintei managementului organizatiei, mai ales prin studiile efectuate asupra organizarii muncii, metodele sale fiind preluate de catre alti specialisti-sotii Gilbreth, intemeietorii studiului muncii, Morris Cooke -fiind primul care a aplicat principiile managementului stiintific in organizatiile din sectorul public si educational, in special primarii si universitati.

Cel de-al doilea curent si anume teoria administratiei generale a organizatiei il are ca reprezentant pe Henri Fayol cu lucrarea sa "Administrarea industriala si generala" in care si-a prezentat opiniile sale personale cu privire la managementul adecvat al organizatiilor si al oamenilor din cadrul acestora.

Fayol a introdus unele concepte de baza si anume:

conceptul de functiune a organizatiei;

conceptul de functie a managementului;

14 principii care sa ghideze actiunea managerilor.

Datorita acestora este considerat adevaratul fondator al managementului modern. Henry Fayol concentreaza aspecte invatate din propria experienta- de 50 de ani intr-o intreprindere franceza, intr-un numar de 14 principii generale si anume:

diviziunea muncii;

autoritatea;

disciplina;

unitate de comanda;

unitate de directie;

subordonarea intereselor individuale celor generale;

remunerarea;

centralizarea;

filiera ierarhica;

ordinea;

echitatea;

stabilirea personalului;

initiativa tolerata, incurajata si rasplatita ;

spiritul de apartenenta la organizatie.

O parte din aceste principii sunt utilizate pe larg si in organizatiile contemporane, asa cum sunt: unitatea de comanda, unitatea de directie,  disciplina, autoritatea ierarhica.

Concluziile referitoare la scoala clasica sunt:

reprezentantii sai au pus bazele stiintei manageriale si au implementat maniera de abordare economica in management in stransa concordanta cu finalitatea economica;

reprezentantii gandirii clasice s-au focalizat mai mult pe procesul de productie si procesul de munca, respectiv pe managementul functiei de productie al unei organizatii;

principalul obiectiv ale acestei scoli l-a constituit structura organizatorica si stabilirea unor principii de organizare si management, care sa inlature greutatile intampinate de catre conducere in activitatea lor practica;

o caracteristica esentiala este convingerea, chiar postulatul "omul este rational" adica oamenii sunt condusi de considerente economice in procesul muncii lor;

universalistii nu iau in considerare factorul uman sau il privesc ca pe un mecanicism;

modul de tratare a relatiei manageriale cu accente pronuntate asupra laturii de organizare- abordate atat la nivel general al organizatiei cat si la nivelul functiunii de productie;

potrivit universalistilor, organizarea este exclusiv formala, conceputa si proiectata numai de specialisti;

cu toate limitele sale, scoala clasica a avut o contributie importanta in perfectionarea manageriala si a jucat un rol important in rationalizarea si organizarea productiei contribuind in mare masura la intemeierea managementului stiintific si dezvoltarea sa ulterioara .