Functii, cerinte, sistemul de indicatori

FUNCTII, CERINTE, SISTEMUL DE INDICATORI

Indicatorii de consum si valorificare joaca un rol esential in asigurarea folosirii economicoase a resurselor materiale si energetice avand o influenta deosebita asupra situatiei financiare a unitatilor economice in raport cu functiile pe care le au de indeplinit.

Principalele functii specifice indicatorilor de consum si valorificare sunt urmatoarele:

Indicatorii de consum

a) reprezinta instrumente tehnico - economice justificative de baza, folosite in dimensionarea volumului si structurii necesitatilor de materiale, pentru fundamentarea planului si programelor de aprovizionare materiala, a planului costurilor de productie, a altor sectiuni de plan. Au ca baza de calcul si fundamentare proiectele si desenele de executie a produselor, lucrarilor sau prestatiilor, devizele de materiale, retetele de fabricatie a produselor;

b) sunt instrumente determinante, stimulatoare si de cointeresare, pentru folosirea economica a resurselor materiale si energetice, fiind limite maxime de consum;

c) sunt instrumente utile de mare eficacitate practica pentru urmarirea, controlul, analiza si evaluarea modului de folosire a resurselor materiale si energetice la fiecare punct de lucru;

d) Indicatorii de valorificare reprezinta instrumente utile pentru evidentierea intr-o forma sintetica, concentrata si expresiva a modului de valorificare a resurselor materiale si energetice la nivelul unitatii economice si al structurilor sale interne.

e) Indicatorii de consum si valorificare sunt instrumente esentiale in analiza competitiva a conditiilor in care sunt realizate produsele intr-o intreprindere comparativ cu alta.

Aceste functii ale indicatorilor de consum si valorificare orienteaza factorii de conducere asupra masurilor care trebuie aplicate pentru imbunatatirea acestora care, in principal trebuie sa asigure:

- reducerea cheltuielilor materiale;

-diminuarea volumului de resurse materiale care trebuie aprovizionate;

-cresterea eficientei activitatii economice comparativ cu concurenta.

Pentru a determina efectele economice favorabile, indicatorii de consum si valorificare trebuie sa raspunda mai multor cerinte:

sa fie revizuiti si imbunatatiti sistematic, adaptati permanent la conditiile tehnice, tehnologice, organizatorice, conform noilor rezultate ale cercetarilor stiintifice;

sa li se asigure o buna fundamentare tehnica si economica, la dimensionarea lor fiind necesara luarea in calcul a conditiilor tehnice, tehnologice si de productie reale din perioada respectiva (an, semestru, trimestru);

indicatorilor de consum si valorificare trebuie sa li se asigure un nivel mobilizator si stimulator pentru lucratorii antrenati in activitatea respectiva, sa fie realizabili si rezonabili in conditiile date si perioada de valabilitate stabilita;

trebuie sa exprime, in mod real, intr-o forma concentrata, analitica si/sau sintetica, aspectele de ansamblu sau de detaliu ale modului de folosire a resurselor materiale si energetice;

sa reprezinte o baza de comparatie valabila pentru produsele proprii ale firmei in comparatie cu cele similare ale altor firme.

Managementul unitatii economice trebuie sa asigure actualizarea indicatorilor de consum si valorificare, corelarea acestora cu rezultatele cercetarilor stiintifice, dezvoltarea tehnologica, tehnica etc. Numai in aceste conditii acesti indicatori pot stimula factorii de productie in folosirea economica  a tuturor resurselor materiale si energetice.

Sistemul indicatorilor de consum si valorificare cuprinde:

normele de consum (consumurile specifice din documentatiile tehnico-economice) de materii prime, materiale, piese de schimb, repere, subansamble, combustibili, energie;

coeficientii tehnici de utilizare productiva a resurselor materiale;

coeficientii de valorificare a materiilor prime si materialelor noi si refolosibile;

coeficientii de masa neta specifica a produselor;

coeficientii de recuperare, reconditionare, refolosire a resurselor materiale si pieselor reutilizabile.

Nivelul acestor indicatori se utilizeaza atat anticipat actiunii de folosire a resurselor materiale programate, cat si dupa incheierea acesteia ( efectiv realizat).

Nivelul prestabilit se interpreteaza fie la limita minima, fie la limita maxima, dupa caz si trebuie respectat.