QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate istorie

S.u.a. si u.r.s.s. decid schimbarea regimului din romania





S.U.A. si U.R.S.S. DECID SCHIMBAREA REGIMULUI DIN ROMAniA



Moto;

Popoarele imprumuta. Succesul le ispiteste, dar nu-si dau seama de unde vine taina lui.

NICOLAE IORGA


La 4 iunie 1984, secretarul general al CC al PCUS, Konstantin Cernenko, ii acorda lui Nicolae Ceausescu inaltul ordin „Revolutia din Octombrie' si ii adresa urmatoarele cuvinte: „Doresc sa subliniez ca aceasta simbolizeaza bunele noastre sentimente fata de dumneavoastra, respectul profund fata de Partidul Comunist Roman, fata de intregul popor roman frate, tovarasul nostru de lupta comuna pentru continuarea cauzei Marelui Octombrie, pentru construirea societatii socialiste si comuniste, pentru asigurarea unei paci trainice pe pamint. Oamenii sovietici dau o inalta apreciere realizarilor prietenilor lor romani si le doresc noi succese'52. Ceremonia s-a desfasurat la Kremlin in dreptul unei mese stil cu entarsii din aur, avind in spate o scara strajuita de coloane. Sus pe trepte, inghesuit printre cei 24 de participanti sovietici abia se observa cu lupa un individ aparent oarecare, daca n-ar fi fost insemnat pe chelie de o lunga pata rosiatica. Era Mihail Sergheevici Gorbaciov, pierdut in grupul aparatcikilor adusi sa umple sala la decorarea lui Nicolae Ceausescu. Nimeni dintre romani nu-si putea inchipui ca peste 9 luni, ca dupa o nastere grea, cel mai tinar membru al Biroului Politic va deveni stapinul Uniunii Sovietice. Daca ar fi sa ne luam dupa memoriile sale, la ceremonia decorarii lui Ceausescu cel putin nul din „oamenii sovietici' nu dadea nici o apreciere „realizarilor rietenilor romani' si nici nu le dorea „noi succese', in ciuda aparentelor, la acea data Mihail Gorbaciov era o piesa-cheie a sistemului de Putere sovietic. Nascut in 1931 la Stavropol, el studiase Dreptul la Moscova in anii '50 si apoi devenise activist de partid in domeniul agriculturii, in aceasta calitate raspundea si de statiunile de agrement din regiunea Stavropol, intre care si cea de bai termale cu circuit inchis, de grad O, destinata virfurilor Biroului Politic al PCUS. La fel ca in Romania comunista, la proprietatile rezervate nomenclaturii de la Neptun, Predeal sau Snagov, tinarul responsabil de club select are sansa sa fie remarcat direct de potentatii partidului, sa-i slujeasca cu devotament si sa fie promovat. „Stavropol nu era doar o regiune agricola importanta, ci, totodata reprezenta un loc de vilegiatura termala predilecta pentru nomenclatura. Mihail Gorbaciov avusese, astfel, ocazia sa primeasca, frecvent, vizita inaltilor demnitari, dintre care mai ales pe a lui Mihail Suslov, secretarul Comitetului Central, si pe a lui Iuri Andropov, pe atunci seful KGB si membru al Biroului Politic.'53 Gorbaciov va urca in functii ca activist de partid mai intii cu sprijinul lui Mihail Suslov, ultimul stalinist in viata, apoi va fi preluat de echipa lui Iuri Andropov si promovat in aparatul superior de partid. „La moartea lui Brejnev, in noiembrie 1982, a sprijinit candidatura lui Andropov, nascut, ca si el, la Stavropol, impotriva aceleia a lui Cernenko. indata ce Andropov a fost instalat in postul de prim-secretar, responsabilitatile lui Mihail Gorbaciov au crescut (economie, organizarea Partidului).'54 „Organizarea partidului' este in terminologia comunista o alta denumire, mai eleganta, a atributiilor sefului Sectiei Organizatorice a PCUS, prima si cea mai influenta structura a Partidului. La nivelul conducerii superioare de partid, seful Sectiei Organizatorice era cel mai puternic activist din rindul doi, omul ^at in capul coloanei vertebrale a Partidului. si peste tot in sistemul comunist, seful suprem al Sectiei Organizatorice a fost mereu un candidat privilegiat la functia de secretar general al partidului. Asa fusese si Ceausescu sub Gheorghiu-Dej. De altfel, aparitia surprinzatoare a tinarului Gorbaciov la conducerea URSS are foarte multe similitudini cu ascensiunea neasteptata a celui mai tinar membru din Comitetul Central al PCR la functia suprema, amindoi avind beneficiul controlului asupra osaturii Puterii - ierarhia partidului. Conform unor versiuni recente, Gorbaciov a fost desemnat drept succesor de Iuri Andropov inca inainte ca fostul sef al KGB sa moara. Pentru a se evita o confruntare intre clanuri, Gromiko a negociat cu aripa KGB, care il sprijinea pe Gorbaciov, venirea lui Cernenko la Putere, impreuna cu vetusta sa echipa brejneviana, in schimbul dreptului de a conduce sedintele Biroului Politic in absenta lui Cernenko. Cum acesta, datorita starii sale grave de sanatate, lipsea mult, putem afirma ca partidul era condus neoficial de Gorbaciov, fapt acceptat de ceilalti si care doar i-a intarit candidatura pentru momentul mortii batrinei slugi a lui Brejnev.




Un magistrat si un scriitor emigrati in SUA din URSS au lansat in 1983 un scenariu intemeiat pe fapte reale, care dezvaluie tentativa lui Iuri Andropov de a prelua puterea de la Brejnev printr-o lovitura de palat. Mai degraba era vorba de cistigarea succesiunii, insa faptele relatate de Edward Topol si Fridrikh Neznansky in cartea lor „Piata Rosie' au fost confirmate de informatii aparute in presa, precum si de hotariri judecatoresti definitive. Pentru a intelege contextul ascensiunii lui Gorbaciov, dar si al lui Eduard Sevardnadze, va trebui sa aratam ca prezenta lui Leonid Brejnev la conducerea PCUS, dupa Hrusciov, a marcat o schimbare de atitudine in modul de exercitare si mai ales de reprezentare a puterii sovietice. Brejnev a introdus in ceremonii luxul exorbitant al tarilor rusi, folosind de multe ori mobile, accesorii si elemente de protocol tariste, a incurajat fastul pentru a demonstra maretia Uniunii Sovietice si a adoptat o atitudine superioara, distantata si nu o data incarcata de dispret fata de oaspetii straini, de presedintii altor state aflati in vizita la Kremlin. Acest aer de superioritate si maretie era prezent mai ales la intilnirile cu liderii statelor comuniste, pe care de multe ori ii umilea punindu-i in postura de vasali, facindu-i sa simta puterea vietelor asupra micilor lor popoare. Pe Ceausescu, de exemplu, •mdinea asta il scotea din sarite si ii accelera crizele de orgoliu. ejnev a acceptat cultul personalitatii ca mijloc de promovare pentru H'feriti activisti - cult al personalitatii brejneviene in care a excelat Pduard Sevardnad/e —, si a introdus sistemul vilelor de protocol l voase, moderne sau rustice, dar cu tot confortul si, bineinteles, Hotate cu tehnologia occidentala de ultima generatie. Vilegiatura in statiuni termale selecte era iarasi un obicei al perioadei brejneviene. Aceasta situatie a permis penetrarea si dezvoltarea spre straturile superioare ale Puterii sovietice a retelelor clandestine de contrabanda (cu obiecte de lux, cu alimente rare, cu confectii si incaltaminte de import, cu tigari si bauturi americane etc.) si implicit a mafiei sprijinite de coruptia administratiei centrale. Topol si Neznansky arata ca in 1982 mafia penetrase deja pina linga Brejnev, atit prin fiica sa Calina cit si prin cumnatul sau, Semion K. Tvigun, prim-vicepre-sedinte al KGB, ambii aflati in legaturi directe cu retelele de traficanti active din Georgia sovietica. De altfel, scandalul intern din Biroul Politic a pornit de jos, de la investigatiile facute de KGB-ul georgian, care luase urma retelei si descoperise ca la capatul ei se afla, la Moscova, fiica lui Brejnev. Cel care conducea investigatia era seful KGB-ului georgian, nimeni altul decit Eduard Sevardnadze, care, lovindu-se de obstacolul insurmontabil al prezentei Galinei Brejneva in reteaua mafiota, se vede nevoit sa-i raporteze direct lui Iuri Andropov. Acesta gaseste ocazia de a controla anturajul lui Brejnev si de a anula avantajul la succesiune pe care il avea Cernenko. In consecinta, il autorizeaza pe Sevardnadze sa continue investigatia si ii aproba instalarea unui comandament KGB georgian pe un etaj al Hotelului Rossia din Moscova. La 25 mai 1982, la etajul al noualea al hotelului izbucneste un incendiu violent: „intregul echi-Panient al Sectiei de Informatii a fost distrus, inclusiv sistemul lor e evidenta si date, echipamentul de supraveghere si, de asemenea, au murit 14 oameni din Ministerul de Interne al Georgiei si din ^B-ul moscovit, care se aflau de serviciu in acea noapte. Separat de aceste pierderi, si-au pierdut viata 27 de cetateni straini (turisti) si 71 au suferit arsuri si rani grave'55. Mafia reactionase violent contracarase intr-un mod care atesta gradul inalt de penetrare periculozitatea fenomenului pe care il reprezenta. Sevardnadze a facut o criza de furie. Andropov insa a adus cazul in Biroul Politic si 1-a folosit pentru a-si pune adversarii in defensiva, dar si pentru a compromite clanul brejnevian. Tvigun s-a sinucis sau sinuciderea a fost inscenata de KGB pentru ca moartea acestuia sa confirme si seriozitatea cazului si pina unde duceau firele retelei de contrabanda. Topol si Neznansky vorbesc despre pregatirea unei lovituri de palat care sa-1 aduca pe Andropov la conducerea URSS. Cum toate datele coincid, scenariul celor doi autori, extras din investigatiile Procuraturii Generale a URSS, pare foarte credibil: in loc sa urmeze Cernenko, a urmat Andropov. Este insa interesant ca, lan-sindu-si cartea in 1983, autorii nu aveau cum sa cunoasca evolutia unui personaj negativ al cartii lor, un politruc din echipa lui Andropov - Mihail Gorbaciov. intr-un final, scandalul de coruptie va izbucni in public si chiar noul secretar general al PCUS, Mihail Gorbaciov, va lua masurile de arestare a rudelor lui Brejnev. Acesta insa era mort de patru ani.

Mecanismul desemnarii lui Gorbaciov drept succesor a fost pus la punct chiar de Iuri Andropov, o data cu preluarea puterii. El a constituit impreuna cu Gromiko si maresalul Ustinov, seful suprem al Armatei, o „troika' la virf, la care 1-a asociat si pe omul sau de la KGB - Viktor M. Cebrikov. Este echipa care va incerca numirea lui Gorbaciov la moartea lui Andropov si care, prin medierea lui Gromiko, va accepta scurtul rendez-vous cu Puterea al lui Cernenko la Kremlin. Apoi, o data cu moartea acestuia, alegerea lui Gorbaciov a fost o formalitate, desi pentru opinia publica a reprezentat o surpriza. Este insa semnificativ ca, in ciuda lansarii zgomotoase a noii politici, reformiste, mai ales in privinta deschiderii spre Occident si a dezarmarii nucleare, cu toate ca Gromiko si Ustinov au iesit rapid din scena, Mihail Gorbaciov nu s-a atins de sefii KGB, Cebrikov si Kriukicov (seful Serviciului de Informatii Externe), decit abia in 1988 cind 1-a inlocuit pe primul cu al doilea. Fidelitatea lui Gorba-• v fata de KGB nu trebuie privita in sensul frivol, propagandistic care se dezbate in Romania relatia cetateanului de rind sau a militarului cu fosta Securitate, ci in termenii unei dependente ujjgatorii fata de serviciul de informatii al URSS pentru a putea .„tine si gestiona Puterea. Asa cum aratam inainte, in perioada in are Gorbaciov ajunge la conducere, KGB-ul devenise probabil ingura institutie care inca mai functiona in termenii eficientei. Televiziunea franceza TV5 - spre exemplu - a dezvaluit in martie 1990, cu ocazia unui reportaj la sediul KGB din Minsk, ca politia politica sovietica avea peste 600 000 de agenti numai in interiorul Armatei URSS. Dar „abia cind vastul aparat al controlului social KGB a inceput sa fie demontat, a devenit evidenta importanta lui pentru supravietuirea Uniunii Sovietice'56. Fara forta si performantele KGB-ului nu se putea pune in aplicare planul de relaxare a relatiilor externe, de „adormire' a vigilentei americane, de liberalizare a Estului si, mai ales, de introducere a unei reforme economice in interior. Problemele care au aparut, disfunctionalitatea diferitelor structuri ale KGB-ului care n-au reusit sa gestioneze planul, s-au datorat sistemului de Putere in sine, paralizat si greoi, faptului ca, odata lansata perestroika ea nu mai putea fi oprita, ca nimeni nu era in stare a evalua precis consecintele ei in schema birocratiei sovietice, ca fenomenul nationalist din URSS si din tarile satelite a fost prea amplu si greu de stapinit, ca proiectiile KGB pentru controlul spatiului eliberat erau pe termen mediu si lung, iar procesele de liberalizare s-au desfasurat extrem de rapid scapind de sub control. Cioburile adunate de analisti pentru a intelege cauzele acestui fenomen de proportii incep sa compuna imaginea unei Uniuni Sovietice adunate in jurul Echipei Gorbaciov, supravietuind Pnn aceasta si cautind cu ea o cale de salvare a maretiei fostului Jmperiu. Teza unei miscari programate, provenind din perioa-a kagebista a lui Iuri Andropov, devine tot mai plauzibila: 'Gorbaciov a fost primul conducator sovietic de dupa razboi care a tinut accesul la statistici relativ corecte privind performantele economiei sovietice'57. Pentru asa ceva trebuiau indeplinite douj conditii: l. Situatia sa fie disperata. 2. Conducatorul sa se bucure de increderea totala a KGB sau sa fie unul de-al lor.

La inceput, Gorbaciov nu a dat semne ca ar produce o schimbare a sistemului de Putere. Dmitri Volkogonov nu-i atribuia nici o intentie reformatoare: „Nu, Gorbaciov nu a avut nici un plan, orice ar scrie astazi biografii sai, nici o strategie, in afara liniei oficiale leniniste a CC, a hotaririlor congresului, a principiilor programatice ale PCUS. si este firesc sa fie asa. Nimeni in locul lui nu putea sa treaca deschis la demontarea sistemului comunist. Iar el nu a vrut si nu a intentionat sa o faca. Dar cineva trebuia s-o inceapa! si asta a facut-o fara sa vrea Gorbaciov - liderul perioadei de tranzitie, care interpreta schimbarile incepute ca un proces de perfectionare, imbunatatire, accelerare, in sfirsit ca perestroika sistemului comunist. Niciodata Gorbaciov, nici chiar dupa august 1991, nu a pus problema lichidarii sistemului socialist sovietic: el dorea doar imbunatatirea lui'58. Aici este un punct de vedere pertinent, care insa nu pune in discutie valoarea mesajului si gradul sau de perceptie. De la Lenin incoace toti liderii sovietici au vorbit despre perfectionare, imbunatatire, accelerare, au fost aplaudati, insa nu s-a produs nici o restructurare (perestroika). Daca s-a produs schimbare, aceea a fost numai in ierarhia cadrelor. Conform sovietologului britanic Archie Brown sistemul de putere sovietic se va misca abia atunci cind „politica lui Gorbaciov va prelua stafeta lui Andropov, declansind astfel sfirsitul stabilitatii cadrelor, atit de dragi lui Brejnev si Cernenko, si introducerea de reforme importante, mai ales in economie'59. Gorbaciov insusi reconstituie procesul de trecere la perestroika astfel: „Ne gindisem efectiv la.perestroika, inainte de a o incepe, doar cala o reforma economica. Dar dupa ce am avut parte de nu putine deceptii, ne-am convins repede ca, fara o schimbare a sistemului politic si a fortiori fara schimbarea regimului, transformarile economice erau pur si simplu imposibil de realizat in tara noastra'60, in aceasta riscanta manevra, Gorbaciov a fost ajutat de doi oameni, reforrnisti convinsi amindoi, pe care i-a ales cu aceeasi doza de curaj; si determinare cu care a hotarit reformarea sistemului. Primul Aleksandr lakovlev, fost ambasador la Otawa, dar pe care tirziu, * 1991, seful KGB, Kriucikov, 1-a identificat drept agent american: Cel mai important agent al CIA, 1-a informat el pe Gorbaciov, era si cel mai apropiat consilier al sau, Aleksandr lakovlev, despre care se pretindea ca fusese recrutat pe cind se afla la Universitatea Columbia, in cadrul unui schimb de studenti, fapt petrecut cu peste treizeci de ani in urma'61. Nu punem in discutie veridicitatea informatiei, chiar daca „Arhiva Mitrokhin' este foarte convingatoare — mai putin absenta activitatilor de informatii americane si vest-euro-pene, care parca nici n-ar fi existat -, insa atitudinea deschisa, transparent proamericana a lui lakovlev, era suficienta pentru a fi considerat suspect, chiar si fara a fi spion. Cert este ca exact aceasta atitudine a primului sau consilier a produs zvonul, care a circulat si in Romania, ca Mihail Gorbaciov a fost agent american, altfel nu s-ar explica lovitura pe care a dat-o sistemului comunist. Teza nu pare inca solida, cauzele interne fiind mult mai importante si decisive pentru planul sau de innoire. Pe de alta parte, felul neobisnuit de direct si categoric al declaratiilor lui lakovlev a atras atentia mai multor servicii de informatii straine, care 1-au cultivat sub diferite acoperiri, astfel incit anumiti conducatori de state interesate in fenomenul sovietic - intre care si Nicolae Ceausescu - au primit suficiente semnale despre intentiile lui Mihail Gorbaciov pe diferite domenii si teme, cit de hotarit este sa aplice unele masuri si care este tendinta in abordarea unor probleme de politica externa. lakovlev va ramine probabil in istorie ca un tip de radical ciudat, excelent in Baterie de prabusiri, nul in domeniul creatiei. El a fost capabil de eclaratii antisovietice categorice si in acelasi timp sa fie autorul nor afirmatii aberante: „Niciodata in istoria omenirii nici o natiune nu a avut o idee nationala. Ea nu poate exista. Toate ideile nationale sunt gindite de oamenii in putere, pentru a ramine la putere'62. cu toate ca-i va publica la ILditaraHumanitas cartea Ce vrem sa facem din Uniunea Sovietica, Gabriel Liiceanu il citeaza pe Alexandr lakovlev si ii incadreaza declaratiile in domeniul „prostiei ca incremenire in proiect'63, S-ar putea sa fie semnificativa pe undeva din vreun punct de vedere ocult, prezenta unui individ cu opinii extravagante in calitate de prim sfatuitor al lui Gorbaciov. Dar, curti spune un proverb scandinav, „nici un om nu este atit de bun incit sa faca gaura in cer si nici unul atit de prost incit sa nu gasesti la el o farima de inteligenta', astfel ca Aleksandr lakovlev a spus si lucruri interesante: „Socul psihologic generat de trecerea la economia de piata nu este teama de somaj sau de scaderea nivelului de trai, ci groaza de a trebui sa muncesti cu adevarat. Oamenii s-au obisnuit sa nu faca nimic si sa aiba totusi necesarul: locuinta, asistenta medicala, crese si gradinite gratuite, educatie tot gratuita. Fapt care a dezvoltat continuu un spirit de revendicare, bazat pe sentimentul ca statul trebuie sa ofere mereu mai multe servicii'64, in planul mentalitatii, aceste vorbe erau definitorii.

Al doilea aliat a fost Eduard A. Sevardnadze. Memoriile sale, care spun la fel de putin ca si Memoriile lui Gorbaciov, sunt dominate de la un capat la altul de sentimente nationaliste. Cind inchizi cartea, nu-ti poti reprima impresia ca a dorit darimarea Uniunii Sovietice pentru a-si elibera poporul, ceea ce este remarcabil. La un moment dat, simptomatic pentru distantarea de Imperiu care il caracterizeaza pe fostul ministru de Externe al URSS, el o afirma clar: „Orice ar spune despre mine criticii mei georgieni, problema obtinerii suveranitatii reale a republicii noastre, potrivit Constitutiei URSS, ca stat independent, a fost intotdeauna preocuparea mea'6 • El va cadea simptomatic de la Putere la 22 noiembrie 2003 in urma lovituri de stat, strigind ca si Ceausescu ca „legea trebuie respectata'. Amara pagina de Istorie pentru el! Dar cu un deceniu si jumatate in urma, liderul georgian va avea misiunea sa conduca operatiunea cea mai grea a proiectului gorbaciovist — asigurarea stabiliitatii externe a URS S pe timpul tranzitiei.

Premisele destinderii

in momentul in care echipa lui Mihail Gorbaciov a hotarit sa declanseze reformarea Uniunii Sovietice, dupa un prim an de tatonari si mici esecuri politice, au fost puse in calcul citeva actiuni de anvergura si s-a facut o evaluare a consecintelor lor. Schema logica pe care o putem reconstitui astazi este urmatoarea:

Reforma aducea fara indoiala o slabire vizibila a fortei si importantei Uniunii Sovietice pe scena politica mondiala, de aceea era absoluta nevoie de o intelegere cu statele NATO, in primul rind cu SUA, pentru ca acestea sa nu profite de avantajul strategic creat, in consecinta, URSS trebuia sa faca o oferta substantiala, socanta prin proportii in domeniul dezarmarii nucleare, subiect care aducea initiatorului, oricare ar fi fost el — dintre cei doi Mari; propuneri lansa si Ceausescu - mai multe avantaje: usura bugetele militare, subiect sensibil in Statele Unite; scadea tensiunea internationala in privinta pericolului de catastrofa planetara, tema care produsese deja isterie in mai toate statele lumii; asigura pozitia ofensiva in negocieri si privilegiul dozajului intre cedari si interese strategice; oferea o moneda de schimb pentru avantaje financiare si geostrategice. in Plus, scaderea amenintarii nucleare din partea URSS obliga, prin efectele principiilor democratice aplicabile in statele occidentale, la modificari ale programelor de inarmare si ale sistemelor de securitate colectiva ale acestora. Era vizata slabirea daca nu chiar desfiintarea NATO prin disparitia inamicului. A contribuit la succesul Cestei operatii de imagine si faptul ca, pentru a potenta exercitiul Socratic, mass-media americana si in primul rind cinematografia msistat timp de decenii pe tema pericolului intern constituit de Antele Armatei americane de a incerca, de a folosi arsenalul urias Ul*iulat prin dezvoltarea tehnologica. Neavind conflicte interne, media americana avea nevoie de o amenintare. S-a creat si un stereotip mediatic: sunt bani putini la asistenta sociala, se percep mai multe taxe de la cetateni pentru ca banii sa se duca la Armata. AU fost create conditiile unui reflex. Sunt numeroase filmele americane in care apar generali nebuni sau structuri militare care comploteaza pentru a putea folosi bomba nucleara, care se inteleg cu generalii sovietici pentru a declansa un nou razboi, care au intrat in legatura cu extraterestrii pentru a face experiente pe cetatenii pasnici, generali care cauta sa controleze sistemul democratic al Statelor Unite, Aceasta campanie intinsa pe decenii, picurata cu fiecare film tematic, privita cu detasare ca o simpla fantezie cinematografica a contat in psihologia pacifista a alegatorului simplu, fapt ce a permis succesul programului sovietic de adormire a vigilentei. Identificarea populara a pericolului intern pentru democratie in persoana juridica a CIA sau a Armatei a mai contat si in surprinderea natiunii americane cu atacul din 11 septembrie 2001.

in al doilea rind, URSS a oferit o relaxare substantiala in spatiul european, mai intii prin reducerea propriilor arsenale conventionale, domeniu in care Moscova detinea o suprematie covirsitoare si avea de unde sa scada, iar apoi prin componenta de sistem comunist european a reducerilor de armament. Detinind controlul asupra statelor comuniste din sfera sa de securitate, URSS a impus acestora reduceri de armament si specializari pe categorii de forte armate prin Tratatul de la Viena, astfel incit a redus inteligent si potentialul militar al unei zone pe care intentiona sa o abandoneze, lasindu-si fostul spatiu de securitate mai putin inarmat. Ceausescu s-a bucurat, pentru ca se potrivea cu propaganda lui pacifista, si nu si-a dat seama din timp ca isi lasa propria armata intr-o configuratie care nu se potrivea intereselor nationale de securitate. Desi multi il considera in continuare pe Ceausescu un mare patriot, aceasta eroare demonstreaza contrariul. A facut atita zgomot cu dezarmarea nucleara, s-a apucat sa reduca efectivele si armamentele Armatei Romaniei, fara sa modernizeze fortele ramase si fara sa inteleaga lumea in care traiam si cit de profund se va transforma ea.

in continuare, Echipa Gorbaciov a hotarit sa-si retraga sistem^' de control politic asupra statelor comuniste europene pe principiul „Daca incepem democratizarea propriei noastre tari, atunci nu avem dreptul de a pune obstacole in calea acestui proces in alte tari'66, reea ce se poate intelege astazi din decizia de a liberaliza Estul este URSS a oferit statelor comuniste ocazia de a copia reformele gorbacioviste, pentru a trai intr-un sistem socialist evoluat, „cu fata mana', mizind pe faptul ca natiunile respective erau aproape com-let transformate de comunism in natiuni puternic etatizate, mai mult sau mai putin convinse de doctrina marxista, dar substantial legate de ideea de stat si de practica etatista a acestuia. Gorbaciov nu a incetat sa vorbeasca despre „cuceririle' socialismului, sugerind avantajele' pe care le-ar fi adus un socialism in care statul asigura locuri de munca, asistenta medicala gratuita, libertate de creatie si de expresie, in contextul glasnost-ului, programe continue de constructii de locuinte, investitii in infrastructura. Mai mult, Echipa Gorbaciov stia ca singura alternativa la socialismul reformat era subordonarea economica a acestor state la finanta mondiala si eventual la una sau doua state capitaliste dezvoltate - de regula Statele Unite si Germania. Cu forte proprii nu puteau trece de la comunism la capitalism si oricum nu aveau capacitatea sa strabata etapele istorice ale capitalismului in citiva ani. URSS nu a crezut atunci ca forta urii acelor natiuni impotriva hegemoniei sovietice precum si dorinta de libertate erau atit de mari incit erau dispuse la ruperea de acel trecut cu orice pret. Ele sunt astazi state controlate financiar si politic de Marea Finanta Internationala, de Marile Puteri industrializate, dar cetatenii lor sunt liberi. Chiar si Sevardnadze isi dezvaluie limitele intelegerii acestei realitati dramatice declarind: „Ma doare sufletul cind aud asemenea afirmatii din care rezulta ca Armata Sovietica nu a eliberat citeva tari din Europa Rasariteana, ci doar le-a ocupat ca pe niste trofee de razboi'67. Teoria apararii Uniunii Sovietice de „invazia fascista' a ramas puternic imprimata in mintile oamenilor sovietici, care in fapt uita ca URSS a semnat cu Ger-niania nazista, Pactul Ribbentrop-Molotov, ca a invadat in intele-8ere cu Germania nazista aceste tari, pe care apoi le-a ocupat si condus cu sprijinul anglo-american, intre asa-zisa eliberare a taril0r din Europa Rasariteana si semnarea pacii care consfintea incheiere^ razboiului, URSS a impus cu tancurile guverne comuniste in aceste tari, a aruncat in puscarii si asasinat pe opozantii ocupatiei sovietice, a deportat in Siberia milioane de oameni „eliberati'. Ca ministru de Externe si general KGB, Sevardnadze nici nu putea gindi altfel, atit timp cit planul de liberalizare a Estului implica o negociere de securitate, un schimb, un pret, in ultima instanta un santaj. Cartea principala, asul de trefla, s-a numit unificarea germana. Pornind de la teza „experientei tragice a istoriei', adica de la pericolul pe care il reprezinta Germania, ca posibil viitor agresor impotriva Rusiei, teza nerealista si demult depasita, Gorbaciov si Sevardnadze vor pune in discutie „interesele legitime ale URSS', traduse printr-o intelegere cu Statele Unite asupra unificarii Germaniei. Diplomatia rusa, care a excelat totdeauna, fiind cea mai evoluata din lume, a. reusit sa puna pe masa o miza atit de mare incit Statele Unite au fost nevoite sa accepte ca, existind un interes strategic sovietic in blocarea unei viitoare agresiuni militare a Germaniei impotriva sa, acest interes strategic chiar este legitim si, in plus, ar fi valabil si asupra celorlalte state aflate intre Germania si URSS. Genial gindit! in consecinta, cind s-au asezat la masa tratativelor americanii nu au pus intrebarea de ce liberalizarea Estului nu ofera si dreptul la optiune libera al acestor tari, de ce nu sunt aplicate prevederile dreptului international - care nu mai este cel din 1946, de la semnarea pacii —, de ce nu apeleaza URSS la instrumentele internationale existente in domeniul dezarmarii, de ce nu se adreseaza Organizatiei Natiunilor Unite, ci au acceptat ca procesul liberalizarii sa fie controlat de URSS, pentru a nu afecta interesele strategice ale acesteia. Astfel se face ca fiecare retragere de trupe dintr-o tara ex-co-munista a fost mai intii negociata cu Occidentul (de fapt, cu SUA si Germania), nu cu statele respective, si a fost platita de Occident. Jucind perfect cartea amenintarii germane la securitatea europeana, URSS va cere trei garantii: „Prima — o reducere substantiala a armamentelor in Europa, inclusiv pe teritoriul german. A doua — combinarea procesului de edificare a unitatii germane cu formarea unor structuri europene de securitate. A treia-reformarea NATO si relatii intre aliante'68. Americanii vor accepta toate aceste garantii Pe care Sevardnadze le defineste fara echivoc „garantii politice juridice si materiale'. Al doilea sah-mat dat de diplomatia sovietica a fost „disponibilitatea Germaniei unificate de a recunoaste frontierele existente in Europa', subiect la care americanii au actionat la fel de pozitiv si concilianti, acceptind si extinderea ntinentala a acestei probleme printr-un status-quo teritorial, care de fapt interesa Uniunea Sovietica in cel mai inalt grad. Este evident ca Germania unificata nu avea cum sa aiba vreo legatura cu frontierele Romaniei cu Uniunea Sovietica, de exemplu, ale Poloniei cu URS S, alt exemplu, sau cu granita dintre Bulgaria si Turcia. Dar pentru URSS era important ca redeschiderea inerenta a problemei frontierelor de catre statele nationale, problema aparent inchisa la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, sa-i asigure stabilitatea configuratiei pe care si-o cistigase atunci in zona sa de ocupatie. Asa a ramas in picioare Republica Moldova, teritoriu romanesc ocupat in 1940 prin intelegere cu Hitler, asa a ramas pe teritoriul Poloniei enclava Kaliningrad, asa a putut da URSS Ucrainei alte teritorii romanesti - sudul Basarabiei, Tinutul Herta si Insula Serpilor, bratul nordic al Dunarii.

in sfirsit, Echipa Gorbaciov a primit dreptul, aparent firesc, de a gestiona singura transformarile politice din Estul Europei, fara a i se crea piedici, greutati internationale si chiar ajutind-o acolo unde se impotmolea. Acesta din urma este si cazul Romaniei.

Mecanismele liberalizarii                  ^

Gorbaciov a facut un tur al capitalelor statelor comuniste euro-Pene si a explicat pe larg procesele de reforma pe care intentioneaza sa le aplice URSS-ului. Totodata, a atras atentia ca aceste procese Vor Produce si o modificare a raporturilor cu statele respective, mai tu Pe cale ideologica si apoi pe cale economica. Liderii comunisti nu s-au alarmat, pentru ca mai trecusera prin astfel de vizite in care 1 Se prezentase o noua viziune a unei noi conduceri sovietice.

Povesteste Sevardnadze: „Interlocutorii ascultau politicos, dadeau din cap ca raspuns, dar evitau orice referire concreta'. Daca s-ar fj trecut atunci la discutii concrete, liderii comunisti est-europeni ar fi aflat din gura secretarului general al PCUS doua concepte mortale pentru puterea lor politica: dezideologizarea relatiilor intre statele lagarului comunist si parteneriatul comercial pe baze reale. Dezideologizarea relatiilor intre statele comuniste insemna abandonarea doctrinei internationalismului proletar, adica a rolului conducator al Moscovei in existenta si eventuala dezvoltare a sistemului comunist. Mai popular spus, URSS isi lua aparent mina de pe ele si le lasa sa-si rezolve problema politica fundamentala prin apelul la propria societate si natiune, estimate a fi deja serios tarate de mentalitatile etatismului. Asta insemna si trecerea la un fel de pluralism politic prin dezvoltarea unor aripi reformiste sau specializate (cum erau partidele agrare) din trunchiul partidului comunist. URSS nu-si punea prea mari probleme cu aparitia unor partide burgheze sau a unor formatiuni radicale de Dreapta pentru ca acestea nu aveau o baza economica si sociala. Aripile politice urmau sa se constituie din nucleele diferitelor grupuri sau clanuri interne ale partidului, cei vizati fiind in primul rind membrii esaloanelor doi si trei, mai permeabile la modernizarea gorbaciovista. Parteneriatul comercial pe baze reale insemna un lucru si mai grav pentru statele comuniste, deoarece pornea de la principiul anularii costului exorbitant platit de URSS pentru intretinerea lagarului comunist. Altfel spus, URSS nu intentiona sa mai subventioneze economic, material si financiar aceste state, urmind sa le aplice doua principii devastatoare: pretul mondial real la materii prime, in dolari, si obligatia de a negocia contractele, altadata stabilite prin CAER si pe baza de ordin politic, cu firmele sovietice direct. In acest fel produsele fostelor tari comuniste, de obicei de foarte proasta calitate, pierdeau piata sovietica fie pentru ca nu mai erau comandate de firmele sovietice, fie pentru ca acestea preferau sa cumpere de pe piata occidentala, oricum de mai buna calitate, in al doilea rind, daca voiau sa cumpere produse sovietice, trebuiau sa plateasca pretul real, nesubventionat politic-Murise francul, cum spunea Caragiale!

Lipsa de reactie a liderilor comunisti est-europeni a produs ingrijorare la Moscova. Cauza ei era necesitatea ca procesul de abandonare a lagarului sa fie rapid, astfel incit efortul valutar sa fie

rientat imediat spre nevoile de reforma ale perestroikai, pe de o oarte, iar pe de alta parte intirzierea sa nu produca perturbatii grave

le tranzitiei tarilor respective, pe fondul crizei economice agravate de retragerera sprijinului sovietic. De aceea, la mesajul deschis al lui Mihail Gorbaciov s-a adaugat contactul nemijlocit intre KGB, GRU si structurile lor amplasate in tarile respective, intre KGB, GRU si retelele lor de agenti „ilegali' (cetateni ai statelor respective aflati sub contract informativ cu KGB), intre Centrala si agenturile amplasate de mult acolo. Cum agentii sovietici erau infiltrati in primul rind in straturile puterii comuniste din statele respective, acestia au fost cam primii care s-au miscat. Bineinteles, in interiorul partidului. Asa cum aratam, pentru a putea controla procesul, era absolut obligatoriu ca partidul sa conduca reforma. S-a dezvoltat recent o opinie conform careia Echipa Gorbaciov a prevazut o tranzitie in doua etape: prima, de ruptura fata de vechile legaturi leniniste, cu sacrificarea liderului initiator dupa ce ruptura s-a produs, si a doua cu plasarea la conducerea reformei a unui al doilea lider, de orientare pur gorbaciovista. Cu o singura exceptie, Romania, schema a fost aplicata in toate statele foste comuniste. Peste tot insa, pierderea controlului asupra procesului de reforma chiar de catre URSS a generat fie o cadere prea rapida a primilor inlocuitori ai vechilor lideri, fie evolutia accelerata a statelor respective catre alte optiuni politico-economice: democratia de tip occidental si economia de piata. Deschiderea spre pluralism politic nu a permis doar aparitia diferitelor aripi reformatoare din trunchiul partidelor comuniste, ci si a unor formatiuni politice radicale, in sensul ca erau anticomuniste si antisovietice, sustinute logistic de Occident. URSS-ul, fie ca lr>telegem prin aceasta KGB-ui, Armata sovietica sau Echipa Gorbaciov, nu a putut gindi ca un partid politic se poate forma cu putini Membri, ca se poate impune printr-un lider charismatic, fara a fi nevoie de o massa care sa-1 compuna mai intii si apoi sa-1 lanseze in upta politica. Asa se face ca organizatii minuscule formate din ti au ajuns foarte repede la putere mizind pe euforia eliberarii, pe incurajarile Occidentului, s&itlcazional, pe redesteptarea vulcanica a sentimentului national curat, de;, demnitate nationala si de identitate culturala.   

Comisia Bogomolov. in anul 1999 istoricul roman Mihai Retegan are sansa singulara de a citi citeva documente de planificare strategica ale Echipei Gorbaciov. Cu ocazia unei sesiuni stiintifice tinute la Varsovia pentru a celebra 10 ani de la victoria fortelor democratice, doi diplomati rusi, fosti membri ai Echipei Gorbaciov in cadrul Departamentului de Relatii Internationale, ii permit sa-si ia notite dupa ele, fara dreptul de a le copia sau reproduce in facsimil. Erau prezenti ambasadorul SUA in Polonia, responsabilul cu supravegherea Sindicatului „Solidaritatea' din cadrul fostei politii politice poloneze, istorici si politologi din fostele tari comuniste si din Statele Unite. Documentele erau traduse in engleza. Primul document era o „Nota pregatitoare' a consilierului G.H. Sahnazarov, transmisa de acesta lui Mihail Gorbaciov inaintea unei sedinte a Biroului Politic din octombrie 1988. in Nota se afirma: „Noi am descoperit slabiciunile acestui model (socialist, n.n.) si am inceput sa le schimbam sistematic. De fapt acesta este scopul final al perestroika — sa confere socialismului o noua calitate. Un numar de tari ne urmeaza si au inceput, chiar inaintea noastra, procesul unor adinci reforme. Altele, RDG, Romania, Coreea de Nord nu admit aceasta necesitate, mai ales din motive politice, pentru ca leadership-u lor nu doreste sa schimbe nimic, in realitate, toti au nevoie de schimbari, dar noi nu putem sa le-o spunem in mod public pentru a nu fi criticati ca incercam sa impunem prietenilor nostri perestroika'69. in februarie 1989, Departamentul International din cadrul CC al PCUS si o comisie speciala numita dupa numele sefului ei, Comisia Bogomoiov, i-au inaintat lui Aleksandr lakovlev doua memorandumuri: „Despre strategia relatiilor cu tarile socialiste europene' si „Schimbarile din Europa Rasariteana si consecintele lor asupra URSS'. Documentele faceau aprecieri asupra evolutiei — de fapt a involutiei — partidelor cornuniste din Est, analizau perspectiva pierderii Puterii de catre cestea in favoarea unor formatiuni de Opozitie si prezentau in sinteza cazurile de rezistenta la schimbare: Cehoslovacia se misca prea lent, Bulgaria simula perestroika si nu schimba mai nimic, RDG si Romania se opuneau categoric, „in Romania domina un regim opresiv - noteaza Mihai Retegan -, iar seful regimului, care «cauta sa indeparteze influenta noastra», se «imbraca in hainele luptatorului pentru puritatea socialismului». Datorita regimului autoritar si cultului personalitatii in «tara sunt posibile explozii de nemultumire, dar este putin probabil ca acestea vor avea acum o larga raspin-dire». Dar, continuau specialistii din Departamentul International al CC al PCUS, lucrurile se pot schimba «numai prin plecarea lui Ceausescu, care poate sa aduca cu sine evenimente dureroase»'70. Asupra acestor aspecte vom reveni.

Comisia Bogomolov si Departamentul International al CC al PCUS au pus la dispozitia lui Mihail Gorbaciov un scenariu al derularii evenimentelor in trei ipoteze:

Miscarea lina spre democratizare, cu formarea unei republici socialiste parlamentare sau prezidentiale si care „este pentru noi preferabil'.

Minicrize care obliga partidele conducatoare sa faca unele concesii Opozitiei, situatie care „in final pregateste terenul abandonarii socialismului'.

Mentinerea sistemului si suprimarea activitatii politice si sociale a opiniei publice, drum care „nu exclude in viitor rezolvarea violenta a situatiei de criza printr-o explozie sociala cu consecinte de nebanuit pentru politica interna si externa a tarii'71.

Cu ocazia desfasurarii lucrarilor „Scolii de sociologie fran-co-romana' de la Iasi (2004), o personalitate a sociologiei din Republica Moldova, prof. Vladimir Gh. Gutu, a aratat ca in 1989, cind era consilier al ministrului de Externe, a lucrat in aceeasi cladire cu Comisia Bogomolov. Activitatile „Sectiei Romania' ale comisiei erau secrete, protejate de serviciul de securitate, iar in cadrul ei erau angajati cetateni sovietici de origine romana, intre care si un anume Muntean. Incercind sa intre in dialog cu acesta, a fost refuzat brutal.

in practica, fenomenul liberalizarii Estului a evoluat foarte rapid, punerea in aplicare a primei situatii generind imediat mini-crizele celei de-a doua situatii estimate de raportul Comisiei Bogomolov. in cazul Cehoslovaciei, RDG-ului, Bulgariei si Romaniei s-a in-timplat cea de-a treia situatie. Au evoluat rapid spre desprindere doar Polonia si Ungaria, din motive distincte: in Polonia fenomenul desprinderii era mult avansat datorita activitatii eroice a sindicatului „Solidaritatea', a perseverentei si tenacitatii Bisericii Romano-Ca-tolice, precum si datorita atentiei speciale aratate de SUA prin marea sa comunitate poloneza, atasata in marea ei majoritate Partidului Republican, Dreptei conservatoare. Polonia era, cum se spune „deja pe jumatate plecata' si a fost de altfel si una din cauzele externe ale crizei sovietice, in cazul Ungariei a functionat instinctul istoric remarcabil al acestei natiuni mici, care nu-si poate asigura independent supravietuirea si are nevoie in permanenta de un protector, fapt pentru care isi schimba cel mai repede orientarea spre cel putin o noua Mare Putere ocrotitoare, atunci cind cea prezenta cu interesele sale slabeste. A mai contat puternicul lobby maghiar din America si Marea Britanie, precum si legatura liderilor politici si ai serviciilor de informatii maghiari, in majoritate evrei, cu lobby-ul evreiesc din Statele Unite72.

Reactia la semnalul liberalizarii gorbacioviste

Cercetarea atenta, dupa o perioada de 15-20 de ani de la evenimente, a fenomenelor politico-sociale declansate in Est de liberalizarea sovietica arata ca scenariul Echipei Gorbaciov a fost pus in aplicare conform datelor sale initiale, dar a evoluat inegal atit intre diferitele state eliberate, cit si pe scena strict nationala. S-au conturat trei directii ale dezvoltarilor politice, precum si o a patra ibdirectie, colaterala, cumva neasteptata, dar pe deplin legitima. Pa-ntul acestor evolutii din sfera fragmentarii partidelor comuniste si ,.   corpul societatii civile a fost observat destul de precis de citeva mbasade ale Romaniei in tarile fostului lagar comunist. Ambasada de laPraga (ambasador George Homostean) transmitea la Bucuresti m octombrie 1989 schema evolutiei politice generate de liberalizare73, schema despre care noi stim astazi ca era previzibila. Ea a fost confirmata si de la Budapesta de ambasadorul Traian Pop si de ja Varsovia de Ion Tesu. in statele foste comuniste se constituiau de regula trei tipuri de formatiuni politice:

Vechiul Partid Comunist, care incerca sa supravietuiasca o data cu renuntarea formala la doctrina marxist-leninista, adopta o pozitie flexibila doar in planul vizibilitatii publice, mulata strident dupa realitatile schimbarilor europene, dar cauta in permanenta sa-si pastreze privilegiul Puterii, folosind toate mijloacele oferite de institutiile statului comunist inca existent.

Gruparea social-democrata, care se pronunta pentru democratizarea accelerata a tarii si trecerea la economia de piata dar sub controlul statului, grupare provenita din Partidul Comunist si care era expresia locala a Echipei Gorbaciov de la Moscova. Ea considera ca „reforma nu se poate aplica fara participarea comunistilor', dar respingea orice colaborare cu Partidul Comunist, pentru a nu se compromite si pentru a accentua existenta unei diferente doctrinare fata de acesta.

Opozitia democratica, formata in principal din personalitati ale societatii civile, fosti detinuti sau opozanti politici, fosti membri de partid de circumstanta, tineri prooccidentali sau nationalisti (anti-sovietici), oameni carora li se facuse o nedreptate sau care fusesera striviti de sistem mai demult sau mai recent, numerosi colaboratori ai serviciilor de informatii infiltrati in noile structuri sub masca luptato-11alui anticomunist sau din oportunism, agenti KGB „ilegali'. Opoyitia s-a constituit peste tot dintr-o multitudine de grupari, concen-ate in jurul unui lider charismatic, in jurul unei idei sau al unui fond provenit din Vest. De altfel, gruparile de opozitie erau ajutate logistic si relativ modest financiar de Occident, prin intermediul unor fundatii autentice sau mascate, principalul sprijin material constind in aparatura si echipamente mass-media care sa le permita sa se faca cunoscute si sa-si popularizeze platformele.

Cea de-a patra, o subdirectie, avea „ca numitor comun ideologia j religioasa si clericalismul politic militant', sursa miscarii fiind Vati-canul. Iesite de sub opresiunea comunista, episcopiile catolice din ! tarile respective au devenit foarte active, atit in privinta demolarii j vechilor structuri totalitare, cit si in medierea diferitelor divergente aparute intre Putere si Opozitie. Aceste patru tipuri de evolutii politice corespundeau intr-un fel vointei si depindeau intr-o masura ' sau alta de Centrele de Putere mondiala angajate in procesul de liberalizare: formatiunile social-democrate de Moscova, Opozitia de Statele Unite, gruparile clericale de Vatican. Doar partidele comuniste mai depindeau de Karl Marx, mort de mult, si de fosta URSS inca nedesfiintata, mare si aparent amenintatoare.

Atit Securitatea romana cit si Nicolae Ceausescu, dupa cum vom arata, au cunoscut din timp faptul ca decizia de liberalizare nu este o farsa, ci un act politic deliberat, precum si felul in care se destructura sistemul comunist in celelalte tari prin dezvoltarea unor formatiuni politice in sistem pluralist. Faptul ca romanilor nu li se dadeau informatii despre ce se intimpla in jurul lor nu insemna ca Ceausescu nu le avea. Mai este interesant de semnalat, dincolo de patentul liberalizarii gorbacioviste care poate fi identificat mai intii in principalele state reformatoare, Polonia si Ungaria, apoi si in celelalte, scoase din comunism prin interventia solidara a Uniunii Sovietice si a Statelor Unite ale Americii, ca una din temele liberalizarii transmise de Moscova a fost abandonarea preocuparii pentru trecut, renuntarea la orice forma de resentiment antisovietic si concentrarea atentiei spre viitor. Ungaria a rezolvat fara ezitari problema, printr-o mare manifestatie dedicata revoltei din 1956, ingro-pind cu aceasta ocazie trecutul, ridicindu-i o statuie si trecindu-1 in sarcina exclusiva a cartii de Istorie. Pentru Polonia a fost acordata satisfactia recunoasterii masacrului de la Katyn. S-au tinut citeva sluj' be si s-a difuzat filmul necenzurat al masacrului. Cu Cehoslovacia a fost mai greu, mai ales pentru ca reforma gorbaciovista semana pana la identitate cu „Primavara de la Praga' pe care tancurile sovietice o zdrobisera atunci, pentru ca acum sa o impuna cu insis-nte diligent6 politice. A fost nevoie de o tirzie si formala recu-oastere a greselii din partea URS S, dar cazul s-a inchis sub aco-erirea „Revolutiei de catifea', pe care Moscova nu a mai intirziat sa o declanseze. Cu Bulgaria nu avea ce trecut sa rezolve, dar a obligat'o sa permita emigrarea a peste 300 000 de etnici turci, unii dintre ei amenintind ridicol: „Ne vom intoarce pe tancuri!'. La recomandarea Statelor Unite, Turcia a potolit entuziasmul fostilor cetateni bulgari, in urmatorii 10 ani, imigrantii vor fi expulzati inapoi din Turcia in Bulgaria, pe avioane si autobuze. RDG-ul nu avea istorie, aceasta fiind scrisa exclusiv de Marile Puteri, atit la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, cit si la sfirsitul Razboiului rece. S-au pus in discutie crimele de la Zidul Berlinului, dar darimarea acestuia a produs un entuziasm mult mai puternic decit dorinta de revansa. Doi-trei ofiteri au fost anchetati si nu se mai stie daca au fost condamnati sau daca mai sunt prin inchisoare.

Subtilitatea acelor recunoasteri ale greselilor istorice din partea sovietica provine din faptul ca ele au avut un caracter strict formal, de relatii publice, fara a se pune in discutie consecintele acelor abuzuri si nedreptati. Recunoasterile formale sovietice au semanat cu multimea de scuze transmise in Asia de Japonia, ba pentru prostituatele din timpul razboiului, ba pentru masacrele din Manciuria, ba pentru fiecare distrugere a barierei de corali provocata in puzderia de insule din Pacific, scuze pline de solemnitate, dar atit de multe incit pina si sensul lor moral s-a diluat. A fost recunoscut masacrul de la Katyn, dar folosirea acestui eveniment pentru a „justifica' epurarile din rindul Armatei poloneze nationale este trecuta sub tacere, la fel ca si efectul minciunii - ca masacrul a fost facut de fierrnani — asupra pretentiei sovietice de la sfirsitul razboiului ca a liberat teritoriile poloneze pe care de fapt le-a incorporat. S-a recunoscut eroarea din 1968, dar despre cit a fost data inapoi Ce-oslovacia economic si politic prin invazia sovietica nu se spune lrnic, ca sa nu mai luam in calcul posibilitatea unei compensatii.

La fel si pentru revolta ungara din 1956, la fel si pentru zidul ridicat la Berlin intre familii de germani.

Singura care n-a intrat in acest program al pacificarii morale si istorice a fost Romania. Ea este si tara cu cele mai multe pierderi istorice, in primul rind teritoriale: Basarabia, nordul Bucovinei Insula Serpilor, un brat al Dunarii, dar este si natiunea fara nici o reparatie morala: nu se recunoaste agresiunea sovietica din 1940, nu i se recunosc demersurile diplomatice din Occident pentru iesirea din razboi, nu i se recunoaste salvarea celei mai mari comunitati evreiesti din Europa, nu i se recunoaste martirajul din timpul perioadei comuniste si nici macar anumite merite in medierea unor conflicte internationale, in Orientul Apropiat si in Orientul indepartat.« Toate acestea sunt consecinte ale cramponarii de Putere a clanului Ceausescu, a ambitiei nesabuite a lui Nicolae Ceausescu de a muri conducator al Romaniei comuniste, ale limitelor sale intelectuale si ale gravelor greseli de politica externa pe care le-a facut in ultimii ani de conducere, in principal sfidarea Americii. Este paradoxal pentru Nicolae Ceausescu, ca mai tot ce facea in ultimii ani, faptul ca in timp ce nu credea in succesul reformei gorbacioviste, nici nu intuia ca esecul perestroikai va avea consecinte diplomatice asupra reglementarii problemelor istorice, morale si teritoriale intre URSS si tarile ocupate din Europa estica. Probabil ca a identificat la un moment dat reflexul tirziu al acestui fenomen si a incercat o manevra firava de repunere in discutie a problemei Basarabiei, dar intr-un context care a fost fara indoiala penibil, la Congresul al XlV-lea.

Estimam ca intreg acest scenariu al liberalizarii controlate a Estului comunist s-a destramat in fata reformei economice. Daca liberalizarea politica exterioara a evoluat accelerat, solutiile economice au fost extrem de limitate. Trecerea de la comunism la capitalism implica adoptarea unei formule social-economice pe care Occidentul o exersa de doua sute de ani, dupa Epoca Luminilor si Revolutia Franceza, o purtase prin meandrele Istoriei cu razboaie si paci convenabile, a unui model care avea deja o istorie proprie, cu etape, succese si esecuri, in fata pericolului comunist Occidentula reactionat la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial cu enorme de capital, cu Planul Marshall, cu protectionism vamal, proiectul Pietei Comune. Iar stabilizarea economiei occidentale a rat oricum 20-30 de ani, a avut o cadere in anii „crizei petrolu-•» apoi s-a redresat din nou si a tisnit pe calea dezvoltarii tehno-sice. in fa^a liberalizarii sovietice, inclusiv pe baza intelegerii cu TiRSS, Occidentul a intervenit prudent in reformele Estului euro-ean, oferind o singura solutie: deschiderea pietei si ocuparea acesteia de firmele occidentale, singure sau in societati mixte. Un pachet Ae legi anume, care sa consfiinteasca instalarea regimului democratic sia piLtei libere, promulgat de Parlamentul tarii respective, avea menirea sa deschida larg portile ajutorului economic direct si indirect. Chiar daca nu au dorit expres acest lucru, tarile occidentale dezvoltate nu au oferit decit solutia controlului asupra economiei statului estic respectiv, a transformarii sale mai intii in piata de desfacere. Guvernele comuniste, chiar daca intentionau sa aplice reforma gorbaciovista, nu aveau nici vointa, nici mijloacele sa produca o ruptura atit de violenta in mentalitati si in mecanismele economice. De aceea a existat un timp al tranzitiei pina s-au dezmeticit ca URS S i-a abandonat pentru a se salva pe ea si ca n-au incotro decit spre Occident. Gruparile si partidele prooccidentale s-au inscris pe acest ultim curent si, in fata spectrului crizei economice, precum si pe fondul derutei sau disperarii populatiei, au avansat rapid la Putere. Acolo au aplicat reforma radicala, au deschis piata, au primit capitalul occidental, 1-au instalat pe bazele economiei de piata, apoi au plecat in Opozitie fara teama ca „isi vind tara'. De fapt, asa cum am aratat, nu exista alta solutie. Fenomenul a fost favorizat de aspectul fundamental al procesului de liberalizare si anume ca reforma sovietica interna a lui Gorbaciov a dat foarte repede semne ca va esua. Cauzele esecului au fost provocate atit de rezistenta sistemului, cit si de greselile de tactica ale Echipei Gorbaciov. Pe fond, ceea ce i se reproseaza liderului reformist sovietic este Ca s-a apucat de toate o data, incercind sa declanseze perestroika in toate domeniile de activitate, lipsindu-se de posibilitatea de a gestiona intregul, toate consecintele confruntarii intre ideile noi si ve-chiul aparat, de a raspunde la cele doua grave probleme ale trantei: imposibilitatea de a reforma comunismul, ca sistem politic si conornic, si nationalismul cu tendinta centrifuga al republicilor unionale si autonome. In al doilea rind, remarca analistii, a indecizia lui Mihail Gorbaciov, neabandonarea credintei sale in restructurarea pe principii leniniste a societatii, precum si „atitudine^ pastrata constant de conducatorul sovietic pe parcursul celor sase ani si noua luni cit a detinut puterea, anuntind masuri radicale sj aminindu-le, aproape concomitent, pentru date ulterioare si nedeterminate'74. Mai mult decit atit, conform partenerului sau fidel, chiar prima masura a perestroikai - prohibitia la alcool, adica lasarea sovieticilor fara votca - a fost o „eroare devastatoare'. „Pagubele materiale aduse tarii de lupta cu alcoolismul au depasit 15 miliarde de ruble. si nu a adus nici un folos. Dar a sporit suferintele'75. Nu este o replica din teatrul comic, este expresia unei erori politice, a lipsei de realism, a necunoasterii psihologiei massei la un moment istoric dat. in sine, este eroarea tipica de a porni o reforma de sus, fara ca cetateanul de jos sa aiba cultura schimbarii, mizindu-se pe adoptarea mecanica a ordinului. Ceea ce a trait Gorbaciov intre 1986 si 1989 nu a fost o conducere in armonie a perestroikai (a schimbarii) prin glasnost (transparenta), ci o intoarcere a glasnost-ulm. impotriva perestroikai. Cu cit devenea mai transparent procesul de reforma, cu atit schimbarea parea mai amenintatoare, mai nesigura, mai imposibila pentru cei chemati sa o aplice. China n-a facut greseala asta.

Dar, privind cu luciditate evolutia perestroikai nu putem sa nu observam ca Gorbaciov nu avea mijloacele pentru a introduce o restructurare radicala, la care trebuie adaugata si fragilitatea puterii sale, dependenta primordial de KGB, de Armata, care tinea statul pe baionete, si de eficienta Ministerului de Externe (adica tot de KGB), blocata de aparatul politic si de birocratia administrativa speriata, cramponata pe structuri. Tot ce a putut face, spre binele omenirii, a fost sa intirzie momentul scadentei, sa ofere natiunilor ocupate in URSS si in Europa, chiar URSS-ului insasi, poate fara sa vrea, timpul necesar pentru a se dezmetici si a nu se mai intoarce la formele anterioare. Asa cum spunea foarte amarit Sevardnadze: „Eu, produsul aceluiasi sistem un renegat, care nu poate fi iertat'76. Drama lui Gorbaciov este ca, in timp ce Sevardnadze avea ceva -   spate, o radacina - tara lui natala, Georgia -, in timp ce lakovlev a sprijinul moral al apartenentei ebraice, el nu avea in urma decit visul unei Uniuni Sovietice democratice, proiectie 'luzorie. Idealul unei Rusii Mari ii apartinea lui Eltin. Iar cind Raisa a murit, ca urmare a socului produs in timpul loviturii de stat din 1991, lui Mihail Gorbaciov nu i-a mai ramas decit singuratatea premiului sau Nobel pentru pace, minjit cu singe de gruzin, de eston, de roman.

Esential in intelegerea procesului in care a fost antrenata si Romania este ca in decembrie 1989, in momentul revolutiei, peres-troika sovietica esuase vizibil de citeva luni. Toate previziunile sumbre si avertismentele pe care comunistul Ceausescu i le prezentase comunistului Gorbaciov cu ocazia fiecarei intilniri bilaterale la nivel inalt se intimplasera. Pe urma Echipei Gorbaciov raminea o singura reforma victorioasa, dar monumentala: eliberarea Europei de comunism.              :

Conflictul sovieto-roman

Vom analiza comportamentul Romaniei comuniste si cu ajutorul unor texte anterioare, dar apropiate cronologic revolutiei din 1989 si care ilustreaza punctul de vedere sovietic asupra situatiei din tara noastra. Lipsa de acces la arhivele sovietice va intirzia inca multi ani intelegerea corecta, sigura, a modului in care a tratat URSS perioada de regim Ceausescu, dar anumite dezvaluiri facute in ultima Perioada permit sa ne formam o opinie, care insa nu poate fi definitiv fixata. De regula, in astfel de situatii exista exagerari, fie dind nor informatii o greutate sporita, fie tratind alte informatii ca mi-ore, nesemnificative, lasind la mijloc un spatiu vast pentru specu-tle- De aceea, anumiti autori, care studiaza de ani de zile relatiile romano-sovietice, care s-au specializat in istoria serviciilor secrete sunt mai importanti pentru orice sinteza decit impresiile unui analist politic al momentului, deoarece au avut posibilitatea sa observe tn timp si sa coreleze putinele informatii cu metodologiile activitan; informative pe care le cunosteau. Un astfel de autor este profesorul universitar Cristian Troncota. Cu ocazia unui seminar despre Cortina de fier, tinut la Bucuresti in 9-10 mai 2000, el a prezentat un studiu asupra evolutiei relatiilor intre Securitate si KGB j^ perioada 1969-1989. Troncota surprinde citeva detalii ale unei confruntari subterane care era perceputa la nivel public prin relativa independenta ostentativa a lui Ceausescu fata de Moscova. Gasind in mediul romanesc un imens potential antisovietic si chiar unul anormal antirusesc, o rusofobie veche, adinc imprimata in constiinta vechilor generatii si insistent cultivata in rindurile noilor generatii, proiectia de imagine a liderului comunist roman a reusit. Departamentul Securitatii Statului considera ca acel conflict URSS -Romania era major, ca nu a fost o joaca de suprafata. Dupa moartea lui Stalin conflictul a escaladat treptat prin rezistenta lui Dej la coordonarea sovietica destinata incadrarii Romaniei in sistemul economic al URSS, adica partea aceea a relatiilor in care URSS dorea sa orienteze, de fapt sa limiteze, economia romaneasca dupa necesitatile URSS. Declansatorul aversiunii lui Ceausescu fata de sovietici a fost Brejnev. Acesta isi trata de sus subordonatii din tarile comuniste. Ceausescu, care era foarte orgolios, a fost cel care a reactionat violent la acest tratament. El a combinat propriul sau orgoliu cu ideea ca tara lui este umilita. Momentul de cotitura a fost anul 1968, cind Romania condamna oficial si public invazia sovietica in Cehoslovacia. „Dupa episodul cehoslovac din 1968 si intentia planificata (dar neaplicata) in legatura cu o posibila invazie in Romania si Iugoslavia, se pare ca Brejnev nu a renuntat la dorinta de a face regimul de la Bucuresti obedient la cerintele sale. Pentru atingerea acestui scop, liderul de la Kremlin a amplificat actiunii6 serviciilor secrete sovietice. Au fost finalizate prin Operatiuni Dniestr (Nistrul) in iulie 1969, care tintea la aducerea la conducere* Romaniei a unei noi persoane, loiale Kremlinului, care trebuia sa fie membru al Partidului Comunist Roman.'77 Pe timpul lui Brejnev declansat un val de recrutari masive in Romania. Au fost vizati •noritari, tigani, evrei si unguri din structuri, apoi si romani cu nvingeri marxiste, pe care nationalismul lui Dej sau Ceausescu ii eria, ca abatere de la internationalism. Apoi, erau oportunistii, • divizi dati afara din functii importante pentru incompetenta sau trecuti la pensie. Securitatea romana a simtit relativ devreme ca a fost pusa in aplicare o operatiune de razbunare pentru atitudinea din 1968. De altfel, insusi Ceausescu, de frica pentru consecintele actului sau curajos, a ordonat o intensificare a activitatii de culegere de informatii pe linia URSS si a luat o serie de masuri cunoscute (infiintarea Garzilor patriotice, infiintarea sau reamplasarea unor unitati militare la flancul estic, intensificarea activitatilor de ascultare radioelectronica, importul de nave de minare, tentativa de a importa submarine din China s.a.). Activitatea de informatii pe relatia URSS a intimpinat dificultati inca de la inceput. Conform generalului Nicolae Plesita, in acea perioada sef al Directiei de Securitate si Garda, „dupa ce-am infiintat acest sector cu rezultate bune, cind i-am prezentat un material, desi era un om fricos, chiar daca nu tremura in fata rusilor, cind a vazut tentaculele noastre spre Est, a zis: Mai usurel ca daca afla!'78. Zona cu rezultate modeste a fost Basarabia, teritoriul romanesc ocupat in 1940, teren ideal pentru culegerea de informatii cu caracter preventiv si spatiu limitrof esential pentru securitatea Romaniei. Ocupatia sovietica timp de decenii, dar mai ales deportarile de sute de mii de romani din Basarabia si aclimatizarea unor minoritari alogeni pe acest teritoriu au facut ca activitatea de informatii romaneasca sa fie extrem de riscanta. KGB-ul putea identifica foarte repede actiunile romanesti, lucru pe care de altfel 1-a si facut, folosind cu abilitate tentatia ideii ca in Basarabia mai exista patrioti romani si oameni dispusi sa riste pentru idealul unitatii nationale. Acestia existau, erau foarte putinj dar si foarte greu de verificat, in plus, fapt semnificativ pentru evenj, mentele din decembrie 1989, Basarabia a devenit principalul centru de operatii al KGB-ului pentru teritoriul Romaniei. Instalarea la Giurgiulesti, in Basarabia, a unei statii puternice de interceptie a comunicatiilor 1-a determinat pe Nicolae Ceausescu sa dezvolte trei servicii speciale de asigurare si protectie a transmisiunilor telefonice, radio si cifrate79 cu care sa contracareze activitatea statiei de la Giurgiulesti, precum si a statiilor puternice, cu raza de actiune pina in nordul Africii, existente deja pe Insula Serpilor. Ceausescu a mai actionat pe citeva cai, pentru a se putea proteja, prima fiind apropierea multipla si foarte strinsa de China, a doua fiind o deschidere surprinzatoare spre Statele Unite ale Americii.,,Arhiva Mitrokhin' aduce unele lamuriri: „in cursul anului 1971, in afara de ilegalii pentru Operatiunea PROGRESS in Cehoslovacia si Polonia, au mai fost plasati treisprezece in Romania, noua in Iugoslavia, sapte in Germania de Est, patru in Ungaria si trei in Bulgaria. Desi toti aveau obiective asemanatoare, existau si sarcini specifice in fiecare tara. Prioritatea data Romaniei in 1971 reflecta nemultumirea sovietica crescinda fata de politica externa a lui Nicolae Ceausescu, care combina o versiune a neostalinismului in interior cu o independenta crescinda fata de Pactul de la Varsovia in strainatate. Dupa ce a condamnat invadarea Cehoslovaciei, Ceausescu a fost rasplatit in anul urmator cu o vizita a lui Richard Nixon, prima facuta de un presedinte american in Europa de Rasarit comunista, in 1970 Ceausescu a facut prima din cele trei vizite in Statele Unite. Moscova si-a aratat nemultumirea fata de vizita la Beijing, din 1971, desfasu-rind manevre ale Pactului de la Varsovia la frontierele Romaniei'8 • Unitatea Militara 0920/A a fost transformata in UM 0110, incadrata cu ofiteri si subofiteri din valul nou si destinata contrainformatiilor pe spatiul estic. Ea a fost in stare sa identifice majoritatea actiunilor secrete sovietice, sa preia sub control mai multe retele de spionaj dupa ce acestea au fost construite si puse in actiune, sa destructureze retele pe care nu le identificase din faza de constructie. Succesele caritatii romane au semnalat KGB-ului ca in spatiul romanesc are aliat' pe care nu poate conta, ca au fost impuse anumite limite ' relatiile dintre structurile de informatii si ca, la un semn, poate de larma, poate de pericol real, Securitatea si suprastructura politica le Romaniei nu vor raspunde orbeste, cu devotament, cu spirit 'nternationalist. in primul raport inaintat de Serviciul Roman de Informatii catre Senatul Romaniei se afirma: „Asa cum rezulta din instructajul facut, inca din 1982, de un cadru de informatii sovietic venit din centrala in tara noastra, Romania era «lucrata» la nivelul unui stat inamic, mod de abordare care s-a pastrat, chiar s-a accentuat, dupa venirea la conducere a lui Mihail Gorbaciov'81. Ultimul sef al UM 0110, general-locotenent Victor Neculicioiu, avea sa confirme in fata Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 aceasta realitate: „Va raportez ca din 1983, cind am preluat conducerea acestei unitati, cel putin pe linia serviciului de informatii URSS-KGB, lucrurile erau foarte clare din punctul de vedere al conceptiei de lucru si al pozitiei fata de tara noastra. Ei ne socoteau pe acelasi plan al intereselor informative ca pe oricare tara occidentala. Asta era conceptia de baza de la care plecau ei in organizarea actiunilor pe teritoriul nostru'82. Tot din 1969, KGB isi intensifica si tentativele de penetrare a Securitatii, cu rezultate relativ modeste, baza patrunderii sale fiind in continuare ofiteri superiori si generali din vechea garda (tip Doicaru, Caraman, Pacepa), formati de consilierii sovietici, intr-o singura zona, cea a actiunii politice, Securitatea nu a putut contraataca in forta din cauza „obsesiei lui Ceausescu ca pe frontul secret totul trebuie facut cu maxima prudenta, pentru a evita orice provocare sau actiuni diversioniste care ar fi oferit Kremlinului orice motiv — cit de mic — pentru o interventie in Romania'83. Mai era un motiv, probabil mai important pentru Ceausescu, si anume teama de a diminua fiz^ vreun agent sovietic astfel incit KGB sa-i organizeze asasinarea Teama personala a fost foarte puternica, el fiind un lider care se deplasa mult in strainatate, inclusiv in tari nesigure, cum erau cele africane sau arabe, unde inscenarea unui asasinat era destul Qe facila. Asa se face ca agentii sovietici din spatiul politic, contactati sau racolati prin Operatiunea Nistrul, au fost pusi sub observatie fara a fi eliminati. Credinta ca aceasta amenintare exista — realitate greu de controlat astazi prin informatii sigure — a degenerat apoi in masurile exagerate, niciodata sigure, de protectie a sefului statului. Un alt aspect parazitar a fost acela ca inclusiv in cazul unor disidenti romani autentici, obsesia manevrei sovietice a functionat, Ceausescu fiind convins ca manifestarile acestora (de exemplu, un Paul Goma) nu pot avea o sursa romaneasca, intrucit poporul il iubea, ci trebuie sa fi fost inspirate de Moscova. Chiar si in situatiile in care Securitatea ii raporta ca nu se poate face o legatura intre actul de disidenta si KGB, Ceausescu aducea argumentul ca protestul respectivului disident „face jocul Moscovei'. Generalul Nicolae Plesita arata ca „Ceausescu era totusi fricos, chiar daca a facut dovada demnitatii in 1968. Nici el nu m-a crutat pe mine si nici eu nu-1 crut. Pe cit a parut de curajos in 1968, se temea de rusi. Acceptase sa ne ocupam contrainformativ de ei, dar ne-a interzis sa dezvoltam munca de informatii in Uniunea Sovietica si sa ne multumim numai la nivelul ambasadelor. Dupa ce am constituit sectorul contrainformativ pe linia Uniunii, am facut un bilant. Rezultatele nu-mi placeau. Am comparat potentialul de lupta contra Estului cu potentialul de lupta impotriva Vestului. Am constatat ca sectorul estic este mult mai subtire incadrat. si Estul era atunci mai periculos ca Vestul. Am propus sa dezvoltam aparatul () Am vrut sa semnalez ca nu avem potential de lupta cu acest colos care-si pastreaza reteaua inca din timpul tarismului'84.



La un bilant actual se poate afirma ca, pina spre sfirsitul anilor '80, Securitatea a reusit sa gestioneze in buna masura monitorizarea activitatilor de spionaj sovietice in zona politica a Romaniei si a avut activitati modeste pe teritoriul URSS. Securitatea, fiind condusa autoritar si controlata institutional de partid, nu a putut trece la nici o actiune concreta de contracarare pe teritoriu inamic, decit in masura in care primea un ordin explicit de la Nicolae Ceausescu. Acest amanunt va conta in decembrie 1989. in schimb sovieticii au reusit sa penetreze foarte adinc in esaloanele superioare ale Armatei romane, in Armata - discutam de anii '70-'80 - exista o situatie sreu de modificat, generata de faptul ca majoritatea ofiterilor superiori si a generalilor proveneau din oameni simpli, tarani sau muncitori, intrati sau adusi in Armata in anii '50, multi dintre ei scolarizati in URSS sau antrenati in programele Tratatului de la Varsovia. Tehnica de lupta fiind sovietica, activitatea lor fiind legata de aceasta tehnica, influenta unei anumite imagini de forta a URSS a contat in psihologia multora dintre ei. Armata URSS a fost mult timp un model, in plus, militarii stiau cel mai bine ce insemna Armata sovietica, forta ei uriasa, incapacitatea Armatei romane de a-i face fata. Chiar si in anii '90, adica cit se poate de recent, in Academia Militara se studiau tematicile agresiunilor potentiale pe cele patru directii strategice si, in cazul unui atac sovietic, profesorii concluzionau ca nu se poate rezista, in Armata mai existau in anii '70 ofiteri de provenienta basarabeana, romani casatoriti cu rusoaice sau evreice, partide care, impreuna cu „originea sanatoasa', asigurau ascensiunea fara probleme in ierarhia militara. Infiltrarea fiind timpurie si organizata metodic in anii de debut ai regimului comunist, posibilitatile de a-i depista sau indeparta pe adevaratii spioni au fost intotdeauna reduse. Pe de alta parte, in mod inexplicabil, cea mai slaba structura era cea de contrainformatii, subordonata, dupa sistemul sovietic, Securitatii, corp strain si bintuit de mari probleme de cadre. Desi ofiterii angajati in acea Directie proveneau, mai ales in ultimii ani, din rindul militarilor cu rezultate foarte bune - fara insa a atinge vreodata nivelul de racolare a intelectualilor reusit de Securitate —, sistemul de lucru era total defectuos, in loc sa predomine protectia cadrelor, contraspionajul, ofiterii CI se implicau in tot felul de incidente si conflicte marunte, in partizanat regimental, in turnatorii ieftine. Multi proveneau din ofiteri racolati in prealabil ca informatori ai Securitatii. Erau de regula uriti de ofiterii de cariera, Cl-stii la rindul lor se comportau de multe ori discretionar, prin efectul posibilitatii legale de a supraveghea orice grad, oricit de mare, si din aceste motive colaborarea fireasca intre cele doua tipuri de ofiteri era defectuoasa. Cercetarea celor mai importante marturii asupra acelui complot militar din 1983, pe care il vom analiza mai tirziu, ne conduce spre o pozitie echilibrata fata de acest subiect, pozitie care se sprijina atit pe cunoasterea procedurilor de lucru ale serviciilor de informatii din lagarul comunist, cit si pe tipologia comploturilor din Romania moderna si contemporana.

Se poate considera certa informatia conform careia dupa 1968 serviciile de informatii sovietice au cautat sa evalueze si sa puna in actiune nemultumirea unor activisti de partid din structurile politice si militare ale tarii cu scopul de a-1 inlatura pe Nicolae Ceausescu. Ca orice serviciu profesionist, KGB si GRU au apelat in primul rind la retelele proprii de informatii si spionaj formate pe teritoriul Romaniei inca din primii ani ai ocupatiei, coordonate de la ambasada sau din centre organizate din timp sub acoperirea unor firme sau organizatii romano-sovietice. Aceste retele au identificat zone ale structurilor de Putere din Romania in care se manifestau nemultumiri, cauza acestora, precum si persoanele nemultumite, in ultima instanta, dar mai ales in deceniul opt, motivatia personala a nemultumitilor era mai putin importanta, ceea ce conta fiind curajul de a-si expune nemultumirea, inclinatia spre a o impartasi colegilor sau prietenilor si masura in care persoana era dispusa „sa faca ceva'. Profilul nemultumitilor poate fi identificat si de noi cu oarecare usurinta:

Fosti activisti de partid din epoca stalinista carora „le trecuse vremea' si care, fiind protejati si asistati social in calitate de fosti ilegalisti si agitatori ai perioadei „preluarii puterii', traiau sentimentul si isi alimentau convingerea ca mai reprezinta ceva in istoria si constructia comunismului in Romania. Unii dintre acestia erau dominati de sentimentul contrar ca au fost inlaturati de gruparea Ceausescu prea devreme, avind inca virsta sa mai activeze in structuri», sau ca au fost indepartati pe nedrept, printr-o epurare fortata, rupta Ae mecanismul curent al rotirii cadrelor. Marea majoritate a acestor dinozauri' stalinisti ramasese fidela Uniunii Sovietice, unica autoare a destinului lor politic in Romania si considerau politica lui Ceausescu o deviatie periculoasa de la axa internationalismului controlat de Moscova. Proveniti din pleava fostei societati roma-nesti democratice sau din rindurile paturilor sarace ale minoritatilor, mai ales evreiesti, iesiti peste noapte din zona mahalalei si, nu in putine cazuri, din lumea interlopa, acesti fosti activisti de partid stalinisti fusesera facuti peste noapte „cineva', adusi la conducerea statului si la privilegii. Lipsa lor de caracter, de cultura, precum si brutalitatea nascuta din promiscuitate au fost folosite din plin impotriva populatiei. Tot ce devenisera si tot ce dobindisera aveau o singura origina: URSS.

Activisti de partid romani si minoritari speriati de politica „independenta' fata de Moscova, de unele actiuni curajoase explicit antisovietice si de legaturile prea avansate cu „inamicul' - Occidentul si in particular Statele Unite, in sensul ca aceste atitudini nu puteau dura, nu puteau fi admise de URSS si ca mai devreme sau mai tirziu aceasta va reactiona printr-o schimbare de echipa la Bucuresti. Calculul lor implica prudenta, criticile voalate la adresa cuplului Ceausescu, jocul dublu, asigurarea unui alibi pentru momentul schimbarii. Frica de URSS ii facea sa delimiteze in mediul • lor atasamentul formal fata de politica oficiala de sentimentele personale fata de URSS. Principala tema a mesajului lor confidential era critica la adresa promovarii Elenei Ceausescu si a rudelor clanului in functii politice, aspect ce lovea indirect in Nicolae Ceausescu. in aceeasi categorie de nemultumiti intrau si activisti romani sau minoritari din valul nou, indepartati pentru incompetenta, din cauza vreunui incident, sau care isi manifestau oportunistul si mediocritatea pentru a sustine, cu declaratii de devotament in Paralel cu birfe politice, ideea stabilitatii cadrelor. O categorie aParte, dar si interesanta din punctul de vedere al serviciilor de informatii sovietice, era aceea a activistilor de partid casatoriti cu rusoaice sau evreice, parinti ai unor fii declarati oficial romani, dar pe care aparatul superior de partid romanesc al Echipei Ceausescu, Securitatea si Biserica Ortodoxa sub control comunist nu incetau sa-i considere neoficial copii rusi sau evrei. Pentru aceasta categorie exista o abordare distincta si nu lipsita de importanta care analizeaza una din cele mai eficiente directii ale spionajului sovietic in Romania si anume retelele de sotii, secretare si amante organizate de Ana Pauker inca din 1945, femei care au ramas alaturi de sotii lor sau au fost promovate in structurile de partid pe baza serviciilor profesionale sau „private' pe care le-au oferit timp de mai multi ani liderilor mai mici urcati apoi in conducere de valul Ceausescu. Aceste femei au pastrat o influenta naturala asupra parintelui copiilor lor, asupra barbatului de care si-au legat viata, chiar si fara copii, au ramas legate discret si intim de fostii sefi sau amanti, folosind intimitatea relatiei consumate pentru a mentine un contact sau chiar un canal informativ deschis. Pe de alta parte, sa te trezesti peste noapte cu ordinul de a-ti abandona sotia, mama copiilor tai sau consoarta iubita — si nu trebuie sa neglijam ca unii activisti isi iubeau sincer sau inconstienti sotia rusoaica sau evreica — nu este o situatie comoda, in sfirsit, o alta categorie - altfel, foarte importanta - era aceea a activistilor care priveau cariera politica drept o ascensiune naturala in ierarhie. Pe ei ii deranja sistemul de munca in domeniul cadrelor practicat de Ceausescu, fostul lider comunist avind un mecanism de rotire a cadrelor foarte ingenios, trecind activistii importanti prin mai multe functii, cu responsabilitati diverse, in susul si in josul ierarhiei, astfel ca de multe ori o plasare intr-o functie mai mica, dar cu o anumita specializare, parea o degradare politica, desi in gindirea lui Ceausescu nu reprezenta decit o etapa de acumulare a cunostintelor pentru a fi plasat intr-un alt loc, mai sus. Evident, un astfel de sistem lasa impresia ca orice Cariera politica importanta din Romania depindea de vointa personala a secretarului general, nu de partid. Chiar asa era. Cultul personalitatii, initiat de Ceausescu, la fel ca si sistemul sau de rotire a cadrelor pentru a-i asigura conducerea partidului si a tarii pina la moarte, il avea ca model pe Stalin si reprezenta o alta motivatie pentru privirea aruncata cu interes de acesti activisti spre URSS-ul poststalinist.

Militari nemultumiti de un complex de factori specifici carierei militare, intre care functia si ierarhia contau cel mai mult, au prezentat o alta categorie. Penetrarea structurilor militare, in neral, este un proces care vizeaza atit ofiteri superiori cu functii de comanda, cit si grade mai mici, dar care ocupa o pozitie cheie in sistemul militar respectiv, in cazul nostru erau vizati generali in functii de comanda, ajunsi in virful ierarhiei militare si care aveau o nemultumire politica sau profesionala. Cariera unui general al Armatei romane sub comunism era extrem de grea si plina de privatiuni - ne referim aici la ofiterii de cariera, de „linie', nu la activistii de partid din armata — pentru ca pornea de jos, de la o conditie sociala foarte modesta, cunostea dificultatile gradelor inferioare, subordonati unor sefi abuzivi sau obtuzi, obligati sa-si continue pregatirea militara in paralel cu completarea studiilor, transferati de mai multe ori in cursul carierei in diferite colturi ale tarii, unii impreuna cu familiile sau rupti de acestea, traind in situatii de izolare si in conditii mizere, fiind nevoiti sa urce in ierarhie prin diverite servituti fata de sefi ierarhici discretionari. Erau in permanenta urmariti de Securitate si de politrucii unitatilor, turnati pentru orice abatere sau pedepsiti pentru orice insubordonare. De aceea, in momentul in care oamenii acestia ajungeau generali deveneau ei insisi discretionari, abuzivi si cu preponderenta privilegiati ai sistemului. La comanda cautau sa se asocieze unei aripi de lideri politico-mili-tari, sa transforme vechea unitate de corp a specialitatii militare intr-o secta de arma, sa se sprijine unul pe altul prin relatii si coruptie pentru a-si asigura protectia. La acest nivel bintuia alcoolismul si aventura sexuala, fapte ce ii faceau vulnerabili nu numai in fata controlorilor lor interni, ci si in vizorul GRU. O schimbare din functie sau o destituire echivala pentru acesti generali cu o drama personala, in care se pierdea totul si se iroseau decenii de privatiuni si vise.

Un alt aspect important pentru a avea o idee mai clara asupra cazurilor de tradare - pentru ca in domeniul militar nu exista echivoc asupra acestei teme - a fost situatia inzestrarii si dotarii cu tehnica militara. In momentul in care a hotarit distantarea de URSS, dar si pe baza experientei proprii ca politruc, Nicolae Ceausescu a inteles un lucru simplu: dotata si inzestrata cu armament sovietic, armata romana depindea total de echipamentele, reperele si piesele de schimb sovietice, ceea ce crea dependenta tehnica si logistica pe care Armata romana o mai patise in razboaiele din trecut, de la Turtucaia la Stalingrad, cu rezultate dezastruoase. Pentru a da un exemplu voi preciza ca anvelopele unui avion de lupta se schimbau dupa sase decolari si aterizari, ceea ce presupunea, in conditiile ir, care vrei sa ai o aviatie adevarata, un import masiv si constant de anvelope. Poate avionul respectiv sa fie ultramodern, sa fie armat cu cele mai moderne rachete, daca „n-are roti', cum se spune popular, nu se ridica si nu este decit o masinarie de tabla ramasa la sol. Situatia atingea toate categoriile de arme si avea efecte directe, fundamentale, asupra comandantilor a caror activitate era constituita din miscare - instructie, aplicatii, manevre, in perioada critica a transferului de tehnologie de la cea sovietica la cea autohtona romaneasca, a formarii Industriei Nationale de Aparare, Armata romana a trecut printr-o criza generata atit de incetarea importurilor - de furtunuri pentru conductele tancurilor, de exemplu -, cit si de calitatea mai proasta a produselor romanesti (cel putin in primii ani), in 20 de ani de existenta a Industriei Nationale de Aparare toate actiunile de sabotaj petrecute in intreprinderile de productie militara si inregistrate in dosarele Directiei de Contrainformatii Militare ii aveau ca ultimi autori pe sovietici. Scopul era multiplu: obligarea Romaniei sa cumpere in continuare echipament sovietic, impiedicarea aparitiei unei fabricatii romanesti independente, sabotarea dezvoltarii tehnologiilor occidentale intr-un stat comunist, scoaterea Romaniei de pe piata concurentiala a armamentelor. Acest lucru 1-au obtinut imediat dupa 1989. Dependenta de armamentul sovietic crease o mentalitate „tehnica' prosovietica, astfel ca deciziile „antisovietice' ale lui Ceausescu puteau fi criticate din considerente strict profesionale si abia mai apoi politice, in plus, aliatul sovietic era mereu cu un pas inainte, lupta mereu cu o generatie superioara de arme, la care ofiterii romani doar tinjeau. O data cu decizia romaneasca de a construi o industrie nationala de aparare, sovieticii au incetat sa mai modernizeze tehnica militara din Romania cu noi generatii de arme, astfel ca toate statele comuniste din jurul nostru detineau armament sovietic superior (tancuri T-72, MIG-uri 29, nave de lupta, sisteme de radiolocatie). Bulgaria, o tara mai mica si intr-o permanenta competitie cu Romania, era privilegiata din acest punct de vedere. Situatia nastea frustrare si sentimentul de inferioritate.

in fata acestui minitablou al subiectilor interesului serviciilor de informatii sovietice ne ramine obligatia de a estima felul in care au petrecut racolarile cazului nostru. Credem ca primii contactati u fost vechii activisti prosovietici (de tip Silviu Brucan), pentru care nu era nevoie de operatiuni prea complicate de convingere si nici de inscenari pentru santaj. Oamenii aceia credeau ca Ceausescu este un nationalist antisemit, un antisovietic si un deviationist din pragul aventurii, motiv pentru care in momentul cind li s-a spus ca Moscova vrea sa-1 schimbe pe Ceausescu n-au avut nici o clipa de ezitare. Ei au primit misiunea sa sondeze mediile politico-militare pentru a identifica nemultumitii, in anumite situatii li se indica de catre agentura sovietica pe cine sa sondeze, respectivul fiind in lucru prin alta retea. Persoanele sondate erau apoi verificate si evaluate de catre retelele de spionaj sovietice, astfel ca se renunta la cei nesiguri si erau cultivati cei foarte nemultumiti, slabi sau santaja-bili. Una din metodele de sondare era discutia in grup select despre un subiect care sa conduca la „problema' Ceausescu. Cam pe acest moment a picat Securitatea prin tehnica de ascultare si prin denunturi, in functie de gravitatea si de evolutia discutiilor, a intilni-rilor si a atitudinii individuale informatia a fost prezentata lui Ceausescu. in ce-i priveste pe militari, subiectii au fost contactati direct in virtutea racolarii din perioada cit studiasera in URSS, reactivati sau supusi unor inscenari bahice sau sentimentale. Ulterior, in cazul unui raspuns pozitiv, agentii de influenta civili — care vor reprezenta mereu baza actiunii, pentru ca ocupau spatiul politic al acesteia - erau pusi in legatura cu militarii. Cam astfel se explica contactele lui Brucan cu Militam. La ministrul Ion lonita s-a ajuns indirect, speculindu-se nemultumirile sale de alta natura, profesio-nale si personale. Deoarece este exclus sa credem ca Uniunea Sovietica putea planifica schimbarea unui lider comunist fara sa-i Pregateasca un inlocuitor, va trebui sa acceptam ideea ca persoana lridicata de agentii de influenta din Romania drept cel mai bun Uccesor era Ion Iliescu. Dar, atentie!, marginalizat mult timp, Iliescu nu mai putea face parte din prim-planul scenariului schimbarii din 1989, fiind nevoie de altcineva, de un lider comunist roman din Comitetul Politic Executiv, unde trebuia sa aiba loc si schimbarea lui Ceausescu. Abia dupa inlocuirea acestuia cu un lider provizoriu disidenta creata de Iliescu in partid urma sa creasca in popularitate si forta si sa instaureze la conducerea statului un partid socialist reformist, in conditii de pluralism si de tranzitie economica. Ion Iliescu nu avea nevoie sa fie spion — in sensul peiorativ pe care i adopta oponentii sai —, atit timp cit il ataca pe Ceausescu public. Ej era un disident clasic si autentic al Partidului Comunist Roman, pe care mizau nu numai comunisti romani nemultumiti, ci si liderii de la Moscova. Cazul lui va fi analizat separat.

Dincolo de intriga acelei incercari sovietice de indepartare a lui Ceausescu prin intermediul unor militari, avem convingerea ca operatiunea a existat. O vom analiza separat, o data cu evaluarea disidentei. Securitatea a reusit sa o depisteze inca din faza de contacte. Probabil ca au fost mult mai multi contactati, dar nu toti au fost dispusi la o aventura. Oricum, diferitele grupuri civile si mili- j tare care au incercat sa participe la o eventuala indepartare a lui Ceausescu de la Putere au acest numitor comun al relatiei cu servi- i ciile secrete sovietice. Practic, indiferent cit de direct sau indirect era contactul cu acestea, revolta lor impotriva lui Ceausescu nu iesea din coordonatele unei atitudini prosovietice. Altfel spus, din amanuntele dezvaluite pina acum de diversi actori ai comploturilor anticeausiste, nu rezulta nici o clipa o motivatie strict romaneasca, o dorinta de a-1 indeparta pe Ceausescu pentru ca era nociv natiunii romane, ci numai indeplinirea unei cerinte venite de la Moscova in concordanta cu nemultumirea personala. Aceasta ar putea fi doar o impresie, din cauza faptului ca nu exista alternativa.

Sovieticii nu au renuntat niciodata la presiunile asupra Romaniei. Au practicat santajul economic in unele momente, simultan cu anumite evenimente politice internationale, ca sa obtina votul Romaniei la diferite reuniuni ale partidelor comuniste sau cu caracter international, inchideau gazul, reduceau livrarile de petrol sub diferite pretexte tehnice sau climaterice, intirziau deliberat livrarile de minereu de fier, de cocs, echipamente militare etc. Dupa elinanarea din competitie a campioanei URSS la fotbal de catre echipa Steaua Bucuresti, circula deja un banc: in noaptea victoriei echipei romane, URSS i-a trimis lui Ceausescu o telegrama: „Felicitari entru victorie. STOP. Petrol. STOP. Gaze. STOP' Daca trupele sovietice ramineau in tara, le-ar fi folosit ca factor de presiune, dar nu mai erau din 1958, adica de un timp extrem de lung. De aceea, 'ntensificarea spionajului in tara noastra, combinata cu masuri la nivel politic si economic, incerca sa compenseze eroarea de neiertat a lui Hrusciov. Ceausescu a adincit ura fata de rusi a romanilor, ca factor de protectie. A facut-o deliberat, cit se putea, mai mult subversiv, prin informatii strecurate in populatie, prin instigatori, prin zvonuri si diversiuni, prin stimularea unor oameni de cultura nationalisti la acte de „curaj' antisovietic. A fost raspindit zvonul ca sovieticii sunt autorii accidentului naval in urma caruia a esuat vasul „Independenta', apoi ca drept replica Securitatea a produs deraierea deliberata a trenului Moscova-Sofia, accident soldat cu zeci de morti si sute de raniti din rindul turistilor sovietici (fapt inexistent), a fost transmisa spre populatie informatia ca incendierea Teatrului National din Bucuresti a fost provocata de sovietici drept represalii pentru vizita sefului comunist chinez Huo Guafeng in Capitala Romaniei (fapt se pare autentic), ca Ceausescu a mediat intre americani si chinezi pe timpul lui Nixon (medierea principala s-a facut prin Varsovia), dind o lovitura dureroasa Moscovei etc. Neavind trupe aici, ca in toate celelalte tari, mijloacele de control (de exemplu interceptarile si ascultarile telefonice) si de interventie erau mult scazute, mai ales ca experienta cehoslovaca produsese grave pierderi de imagine Uniunii Sovietice. Una este sa intervii cu trupele aflate la fata locului si alta sa trebuiasca sa le treci peste Prut sau peste Dunare in fata unei Armate care nu va ramine in cazarmi, ca in Cehoslovacia. La relatiile privilegiate pe care le dezvoltase Ceausescu in China si Statele Unite, la reapropierea vizibila de 'anta, trei state membre ale Consiliului de Securitate, o invazie militara sovietica in Romania in acei ani era practic imposibila. ^Pre deosebire de Cehoslovacia — 1968, o lovitura militara sovietica in Romania dupa Actul Final de la Helsinki risca un vot majoritar negativ la ONU. Chiar daca URSS ar fi folosit argumen-u' unei cereri venite din interiorul PCR, existau suficiente forte „nationaliste' si antisovietice in acelasi partid care sa actioneze public in tara si in strainatate pentru a impiedica actiunea.

Dezvoltarea atit de ampla a relatiilor internationale in timpul regimului Ceausescu avusese un triplu rol: legitima international existenta statului comunist roman (cu toate abuzurile si crimele sale), stabilea multiple legaturi politice cu finalitate economica si asigura o protectie statului si conducatorului impotriva unei ingerinte majore sovietice. Chiar si manevrele militare din cadrul Tratatului de la Varsovia erau limitate pe teritoriul Romaniei, din teama ca trupele odata intrate nu vor mai pleca, fapt care se petrecea in celelalte tari comuniste, cu scopul de a reinnoi efectivele stationate acolo. Un exemplu tipic, bine cunoscut de romani de la televiziune, era al Bulgariei, cu ocazia manevrelor Stit (Scut) sub acoperirea carora se improspatau trupele sovietice din sudul Dunarii, in sfirsit, prin politica iritanta a lui Nicolae Ceausescu, Romania dadea exemplul unei rezistente incapatinate, dar mai mult dovedea ca URSS are slabiciuni, este vulnerabila, are probleme in propriul sistem. Timpul a fost factorul cel mai important in acest conflict surd, pentru ca numai in timp s-au creat conditiile pentru ca Ceausescu sa ramina izolat de natiunea care se solidarizase cu el in 1968, sa o aduca la disperare cu paranoia cultului personalitatii, cu frigul din case si cu magazinele goale in care nu gaseai decit celebrii creveti vietnamezi, mai mult aer decit hrana. In acest timp al gravelor erori facute impotriva propriei sale natiuni, romanii 1-au abandonat pe Nicolae Ceausescu si au inceput sa vada in Mihail Gorbaciov pe primul sovietic neamenintator, intr-un excelent volum colectiv, adevarata panoplie a comunismului mincat de carii vazut prin ochii unor copii si apoi adolescenti, Paul Cernat descrie starea lui sufleteasca din septembrie 1989: „imi suridea, pe atunci, si venirea sovieticilor lui Gorbaciov, iar in momentele de exasperare maxima speram «sa intre ungurii peste noi» (singura problema in acest caz, imi ziceam eu, era invatarea limbii), speranta mea era in «dusmanii poporului», in tot ce infiera propaganda'85.


parerea KGB-ului despre regimul Ceausescu

Ceausescu ar fi fost indepartat de mult de sovietici daca liderul comunist roman nu ar fi stiut sa obtina un larg sprijin popular, combinat cu o usoara crestere a nivelului de trai provenita din imprumuturi externe. Forta care 1-a apropiat pe Ceausescu de poporul roman, ca nucleu majoritar al natiunii romane, si i-a asigurat pina in ultima clipa un grup important de oameni fideli in ierarhia superioara a ministerelor de forta, mai ales in Armata si Securitate, a fost nationalismul. Sentimentul existase latent in rindul populatiei, fusese cultivat timp de un secol si jumatate si se accentuase o data cu ocupatia sovietica, in realitate, ceea ce este nationalismul prin definitie _un sentiment de apartenenta, de identitate si o atitudine rationala de dragoste fata de natiunea ta — fusese redus la o serie de reactii schematizate, in primul rind era sentimentul de nedreptate facut Romaniei, continuu timp de un secol si jumatate, apoi cenzura sovietica asupra istoriei si culturii romane, latinitatea educata nu numai prin limba, dar si prin scoala, complexul de inferioritate spart prin actul de curaj al lui Ceausescu din 1968, interpretat ca un gest de demnitate nationala, apoi sentimentul de admiratie pentru deschiderea internationala a politicii romanesti, iluzia ca Romania joaca un rol important pe scena politica mondiala (garantie ca nu va mai fi luata prin surprindere) si nu in ultimul rind industrializarea fortata care a schimbat destinul agrar citorva milioane de tarani. Toate acestea sunt de fapt vulgarizari, speculatii ale nationalismului si din acest motiv nationalismul lui Ceausescu a fost fals, o inselatorie. Au fost speculatii, in primul rind pentru ca principiile de baza ale nationalismului sunt traditia si realismul. Asa le-au definit britanicii, cei mai mari nationalisti ai lumii, in materie de traditie, Rornania avusese politici economice liberale, o democratie aproxi-mativa, dar suficienta cit sa ofere cetatenilor sentimentul libertatii, avea monarhie „bine temperata', controlata de factorul politic. Traditia a fost data peste cap de dictaturi, iar ele, asa cum am aratat pe lungimea a trei volume, nu au fost generate de comunism; comuismul a fost doar a treia dintre dictaturi. Conflictul permanent intre traditie si adoptarea unui model strain s-a suprapus cu conflictul intre societate si stat. Comunismul a fost un model strain. Ideea ca in perioada de final a lui Dej si pe timpul lui Ceausescu s-a revenit la traditie este superficiala, pentru ca miscarea de reconsiderare a traditiei nationale a fost voit incompleta, voit superficiala. Se reconsidera opera lui Eminescu, dar fara „Doina' si fara opera politica (pe care autorul acestor rinduri continua sa o considere mai importanta decit cea poetica), in cartea de Istorie ii regaseai pe lorga, pe Pirvan, chiar si pe P.P. Panaitescu, apoi sporadic pe oamenii politici din Stinga democrata — Ion Mihalache, luliu Maniu, Lucretiu Patrascanu, dar lipsea contributia fundamentala a Bratienilor, lipseau Carp, Nicolae Filipescu, Lascar Catargiu, toata elita Dreptei conservatoare romanesti. Lipsea regina Maria. O singura pata de lumina pentru maresalul Antonescu (Delirul lui Marin Preda), nici o pata de lumina pentru Miscarea legionara. Oare chiar n-a existat si asa ceva in umbra neagra a dusmanului infierat in toate cartile de Istorie? Se poate vorbi de nationalism autentic in Romania fara Miscarea legionara a lui Corneliu Z. Codreanu? in literatura se publica Eliade, lonescu, Blaga, dar intotdeauna fragmentar. Sunt nenumarate citatele deformate sau interpolate, in nici un caz nu se poate numi revenire la traditie alterarea folclorului traditional romanesc cu asa-numitul „folclor nou'.

Despre ce realism putem vorbi in „nationalismul' perioadei Ceausescu? Independenta nationala era o iluzie, prinsi in mijlocul sistemului comunist european si cu Puterea dependenta de culoarea Moscovei. Unitatea Romaniei era consecinta juridica a unei intelegeri intre Marile Puteri la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, iar cind Ceausescu vorbea despre integritate teritoriala se referea la ce ne mai ramasese dupa pierderea Romaniei Mari. Au fost realiste cifrele realizarilor din economie? A fost realista umplerea Romaniei cu mari combinate industriale, energofage? Problema „nationalismului' a fost definita mai mult din exterior, prin critica sovietica la tendinta romaneasca de marginalizare a internationalismului proletar, in care se vedea din ce in ce mai mult un instrument de imixtiune, si mai putin din interior, de catre acei vechi activisti ai partidului adusi sau pusi de sovietici in functii pentru ca oroveneau din rindul minoritatilor. Cind Ceausescu a inceput sa-i scoata din functii, minoritarii nu au recunoscut ca a fost indepartat un instrument sovietic, ci ca s-a lansat o politica „nationalista' impotriva etnicitatii lor. „Nationalism' in epoca Ceausescu nu a insemnat insa altceva decit o deviere de la linia Moscovei, o forma mascata de rusofobie, o hora vesela in curtea lagarului de concentrare, intr-un moment de mare tristete, parca previzionind diversiunea cea mai paguboasa pentru sufletul poporului roman, luliu Maniu a spus: „Un drapel ridicat deasupra unui lagar de sclavi nu arata independenta lor, ci numai nationalitatea sclavilor'.

Acelasi tip de interpretare se gaseste si in documentele KGB si in alte acte sovietice, atunci cind este descrisa partea deviationista a politicii lui Nicolae Ceausescu. intr-un raport KGB de la inceputul anilor '80 se scria: „Exploatind linia antisovietica a Partidului Comunist Chinez si a guvernului Chinei, conducerea romana a pornit pe calea asa-zisei autonomii si independente fata de Uniunea Sovietica Nationalismul infloreste in Romania. Autorii si aparatorii lui sunt chiar conducatorii partidului si guvernului'86. Teza nationalismului Romaniei comuniste a fost sustinuta ca motivatie pentru esecul inlocuirii lui Ceausescu. In gindirea sovietica massa determina atitudinea statelor, ori massa la sfirsitul anilor '70 si inceputul deceniului noua era cu Ceausescu impotriva Uniunii Sovietice. Asta insemna pentru doctrina hegemonista a Uniunii Sovietice nationalism. Cina massa s-a saturat de excesele liderului sau si a inceput sa traiasca prost, independenta fata de Moscova n-a mai tinut de cald si de foame. Cind Statele Unite au inceput sa trateze destinderea direct cu Uniunea Sovietica si si-au adus aminte brusc de nerespectarea drepturilor fundamentale ale omului in Romania, Ceausescu a ramas gol in fata Moscovei. Generalul Plesita, probabil martorul cel mai apropiat de existenta cotidiana a lui Ceausescu dintr-o anumita perioada, il numeste „nationalist in virful picioarelor'.

Analiza prezentata lui Aleksandr lakovlev si Mihail Gorbaciov de „Comisia Bogomolov' in februarie 1989 dovedeste ca opinia Moscovei despre situatia din Romania nu se schimbase prea mult in timp. Istoricul Mihai Retegan si-a notat partea care privea evaluarea sanselor de schimbare a regimului Ceausescu, compus^ din doua scenarii:

„Scenariul favorabil. Au loc schimbari in conducerea politica a tarii. Ca rezultat, N. Ceausescu este inlocuit de politicieni rezonabili capabili sa indeplineasca reformele radicale si ideile reinnoirii socialismului, in Romania exista premise bune pentru folosirea relatiilor de piata, pentru restructurarea relativ dinamica si modernizarea economiei si o reala descatusare a initiativei economice si crearii unui macrosistem economic competitiv.

Scenariul pesimist. Prezenta conducere a tarii ramine pe loc si continua politica. Daca resursele care sunt eliberate pentru platile datoriei externe sunt folosite pentru a reduce tensiunea sociala, este l posibil sa se mentina pentru un timp stabilitatea politica generala, fara insa a rezolva problemele politice si, in plus, se incetineste progresul tehnico-stiintific. Daca insa conducerea alege sa ignore obiectivul imbunatatirii nivelului de trai al populatiei si deturneaza resursele obtinute pentru realizarea unor noi proiecte ambitioase, nu se poate exclude o explozie sociala, in acest moment in care procesele reinnoirii din celelalte tari socialiste nu au dovedit inca fezabilitatea politicii de reforma, atunci poate exista pericolul unei decisive • intoarceri a tarii, a carei populatie s-a eliberat de valorile socialiste si care traditional a fost educata in spiritul destinului comun cu lumea latina, spre Vest (inclusiv iesirea din OTV) (subl. n.) Sprijinul material si financiar din Vest, cel mai probabil in conditiile unui schimb real, poate fi efectiv pentru o tara care poseda resurse economice si naturale indestulatoare'().

Concluzie: „Atit timp cit regimul nu si-a epuizat resursele si recent a acumulat experienta prin combinarea masurilor represive si manevre sociale pentru mentinerea stabilitatii, al doilea scenariu poate fi cel mai probabil, in favoarea lui vorbeste si un nivel scazut al constiintei nationale (subl. n.) si absenta unei opozitii organizate in Romania. In acelasi timp, o evidenta irationalitate a conducerii produce o nemultumire continua nu numai la nivelurile de jos, dar • in clasa conducatoare. De aceea, posibilitatea unor schimbari «de ja virf» nu poate fi exclusa'87.

Pocumentul sovietic are nevoie de o interpretare, chiar daca este vorba de fragmente, altfel deosebit de interesante, si nu cunoastem estul continutului sau. in primul rind se observa ca „scenariul favorabil' este foarte subtire. Nu exista vreun indiciu despre felul in care puteau avea loc schimbari in conducerea politica a tarii si inlocuirea lui Ceausescu cu politicieni rezonabili. , politicieni rezonabili capabili sa indeplineasca reforme radicale' in preajma lui Ceausescu nu prea existau. Erau un grup de oportunisti fara coloana vertebrala si lipsiti de orice orizont politic coerent. Exceptie facea relicva istoriei comuniste, Gogu Radulescu, individ care avea un ascendent asupra lui Ceausescu prin trecutul sau de ilegalist, dar care nu depasea un prag al opiniei separate nuantate pentru a nu-si pierde privilegiile. Cel pe care au incercat sovieticii sa mizeze la un moment dat, insa foarte prudent - Constantin Dascalescu - era un individ obtuz si limitat. Alti doi, Niculescu-Mizil si Stefan Andrei, erau: primul un „nationalist intratabil', al doilea un om deja uzat si blazat. Stefan Andrei parea singura solutie viabila prin deschiderea culturala pe care o afisase si prin anvergura internationala, dar nu ar fi actionat niciodata din proprie initiativa. Imobilismul lui Andrei, de departe cea mai buna alternativa la Ceausescu, ramine un mister, intrebat de Vladimir Tismaneanu ce anume asteptau in 1989 „Andrei raspunsese ca asteptau sa moara Ceausescu. si atunci ar fi inceput, pe fata, rivalitatea dintre «grupul Lenutei» - nu stiu care era acesta -si «grupul lui Nicusor»'88. La asta se reducea responsabilitatea politica pentru destinul Romaniei?

Referirile la potentialul economic al Romaniei din „scenariul favorabil' sunt mai interesante, in viziunea sovietica, tara noastra putea trece relativ usor la economia de piata, insa nu sunt precizate Cele doua conditii obligatorii pentru ca acest fapt sa se produca: o infuzie masiva de capital occidental pentru retehnologizare si Uri import masiv de energie din URS S. Analistii sovietici credeau ca 0 politica echilibrata a eventualului lider reformist roman, in conditii de liniste sociala - ceea ce era imposibil o data cu indepartarea hu Ceausescu - ar fi mentinut Romania postcomunista in zona unei dependente economice de Moscova si ar fi intarit rolul ei de sursa importanta de produse pentru piata sovietica eliberata de chingile economiei comuniste. Ar fi fost, trebuie sa recunoastem, poate nu un viitor ideal, dar macar unul realist. Din pacate, chiar daca Nicolae Ceausescu ar fi cunoscut si inteles pina la urma avantajele „scenariului favorabil' elaborat de „Comisia Bogomolov' — pe care Gorbaciov i le-a prezentat lui Ceausescu de la primele lor intilniri, dar in limba de lemn a relatiilor intre partide comuniste — ar fi fost imposibil ca sovieticii sa fie crezuti. Nu neaparat prejudecatile, cit istoria de secole a interventiilor amenintatoare si a nedreptatilor facute de Rusia si URSS asupra Romaniei il obligau pe orice lider roman al momentului sa creada ca oferta generoasa este o noua forma de dependenta, mai subtila.

„Scenariul pesimist' este mult mai fascinant, privit din perspectiva timpului, prin apropierea sa de ce s-a intimplat atit la nivelul statului cit si la nivelul perceptiei sociale. Putem constata ca analistii sovietici observasera in februarie 1989 atent si clar conditia Puterii din Romania lui Ceausescu. Mai intii, teza reorientarii rezervelor valutare catre imbunatatirea conditiilor de trai. S-a comentat mult dupa 1989 in legatura cu eroarea lui Ceausescu de a nu fi „bagat' niste bani in produsele alimentare de baza, astfel incit populatia sa aiba ce minca. Atunci - se aprecia dupa '89, dar mai inainte scrisese „Comisia Bogomolov' - rasturnarea lui Ceausescu nu s-ar mai fi produs. Sovieticii estimau insa ca, in ciuda stabilitatii politice relative, nu s-ar fi rezolvat „problemele politice' — adica trecerea la pluralism - si s-ar fi incetinit progresul tehnico-stiintific. Adica, sursele valutare in loc sa sustina tranzitie economica prin investitii s-ar fi epuizat la consum. Este ceea ce s-a intimplat dupa revolutie in anul 1990. in continuare „scenariul pesimist' este si mai interesant pentru ca previzioneaza incapatinarea lui Ceausescu de a nu liberaliza societatea si economia romaneasca si de a folosi resursele valutare si potentialul financiar al tarii in proiecte ambitioase. Nu era vorba doar de finalizarea constructiei „Casei Poporului', ci si de ambitia fantasmagorica a lui Ceausescu de a deveni bancherul Lurnii a treia. Informatia despre acest proiect a fost confirmata de specialistul in finante care se ocupa cu astfel de operatiuni, Theodor Stolojan. in acest caz era previzibila o explozie populara violenta, care, in contextul nefinalizarii cu rezultate a perestroikai din lagarul comunist - adica neexistind inca un model copiabil - si prin particularitatea orientarii slabe catre socialism, dar si prin traditia latina a poporului roman, ar fi condus la iesirea din Tratatul de la Varsovia si la apropierea rapida de Vest. Concluzia „Comisiei Bogomolov' era ca „scenariul pesimist' va fi cel aplicat in Romania.

Concluzia logica este ca Uniunea Sovietica dorea liberalizarea vietii politice si economice a Romaniei, cu evitarea desprinderii din Tratatul de la Varsovia si cu impiedicarea trecerii ei in tabara occidentala. Revolta sociala iminenta, neputind fi gestionata de echipa Ceausescu, conducea spre aceasta evolutie nedorita pentru URSS. in consecinta, URSS trebuia sa gestioneze ea revolta pentru a putea controla mentinerea tarii noastre in spatiul sau de influenta.

O afirmatie neclara merita a fi supusa analizei. Problema cu absenta unei opozitii politice este simpla si va fi cercetata in detaliu mai tirziu, dar afirmatia documentului sovietic cum ca romanii ar avea un „nivel scazut al constiintei nationale' poate naste o legitima nedumerire. Am fost si suntem obisnuiti cu ideea ca natiunea romana are o constiinta inaintata, dar conceptul se rezuma la notiunea de patriotism, de dragoste de tara, de interes major pentru unitatea, independenta si identitatea sa istorica si culturala, in domeniul abordarii stiintifice a acestui subiect, un tratat bine structurat nu am avut pina in 1998, cind un grup de cercetatori militari a atacat frontal problema. Ion Dinu remarca imposibilitatea evaluarii corecte si Precise a constiintei unei natiuni, deoarece „constiinta de sine a oricarei natiuni se manifesta prin intermediul a numeroase interpretari produse de oameni, fiecare dintre ele se refera la aspecte disparate, contine erori sau simplificari deformatoare. Asadar, constiinta de sine a natiunilor se manifesta in modalitati care decurg din pro-prietatile procesorilor de informatii ce sustin natiunea'89, in fe~ bruarie 1989 — ca sa ne raportam numai la momentul intocmirii raportului „Comisiei Bogomolov' - procesorii de informatii ai natiunii romane erau cetatenii, organizatiile si socio-organizarile Romaniei, precum si alte natiuni. Sa ii luam pe rind.

Cetatenii erau supusi unui regim opresiv, traiau inchistati intr-un sistem politic, economic si juridic restrictiv, letargic si cu atit mai nociv cu cit murea urit, dominat de figura centrala a liderului, Nicolae Ceausescu. Desi nu atingea dimensiunile tragediei din anii ' 50, starea de fapt a societatii romanesti parea mai sumbra in anii' 80, pentru ca venea dupa relativa liberalizare din anii '60-'70, dupa ce se consumase speranta. Sistemul politic era perturbat in plus la virf de figura secundara a sotiei acestuia, Elena Ceausescu. Imaginea cetateanului roman despre propriul stat era deplorabila. Simbolurile nationale erau compromise de propaganda regimului comunist si mai ales de folosirea lor cu intensitate si zgomot in cultul personalitatii. Ordinea nationala — caracterizata, asa cum am aratat in repetate rinduri, prin ratiune - era dominata de distrugerea prin diluare si compromitere a semnificatiei profunde a simbolurilor nationale. Una din personalitatile de anvergura stiintifica ale Armatei, doctor in sociologie Ion Chiciudean, constata: „Un element cu pondere mare in functionarea statului national, cu implicatii directe asupra imaginii sociale a natiunii este afirmarea si promovarea simbolurilor nationale. Decaderea ordinii statale se anunta prin decaderea simbolurilor prin care se afirma identitatea si specificitatea natiunii. Ordinea care se obtine prin forta si nu prin simbolurile sale se goleste de autoritate'90. Cetatenii mai erau agresati prin decaderea accentuata a sistemului de ingrijire medicala, cu efect asupra starii de sanatate a natiunii, prin degradarea conditiilor de munca si viata, precum si prin cartelarea hranei, in plan extern, izolarea din ultimii ani a statului, precum si interzicerea dreptului de circulatie si informare a cetatenilor romani i-a plasat intr-o pozitie inferioara, nu numai prin felul cum erau vazuti, ci si prin felul cum se vedeau ei insisi.

Organizatiile, fie la nivel local, fie la nivel central, erau blocate de acute disfunctionalitati ale comportamentului birocratic. Aparatul birocratic comunist se caracteriza prin evitarea responsabilitatii — (Un conducator care trebuie sa ia o anumita decizie, pentru a nu-si asuma responsabilitatea acesteia se prevaleaza de reglementarile oficiale ale organizatiei, invocind respectarea acestora'91 -, prin dispersarea responsabilitatii - apelul la forme vechi sau constituirea de comitete si comisii noi pentru a se evita identificarea responsabilitatii individuale —, prin formalism siritualism birocratic, „adica transformarea regulilor si normelor din mijloace de realizare in scop in sine', ceea ce se numea si se numeste „pastrarea scaunului' prin preocuparea exclusiva pentru aceasta. Un caz aparte 1-au constituit organizatiile asa-numite „specializate', cum erau uniunile de creatie in domeniul culturii, cooperatiile in economie si comert, consiliile cetatenilor romani de alte etnii. Ele au reprezentat refugii improvizate pentru activitati care sa evite sistemul birocratic al statului, dar si pentru a conserva drepturi si privilegii marunte, izolate sau de grup restrins. Constiinta nationala in toate aceste tipuri de organizatii nu se contura ca o creatie proprie, componenta a constiintei generale a natiunii, ci adopta formal mesajele Puterii politice si, neoficial, le ignora. In uniunile de creatie predominau omagiile si compromisurile la adresa Puterii, simultan cu interpretarea lor in sens derizoriu, in cooperatii sentimentele nationale se capsulau in principii si mecanisme strict comerciale, iar in organizatiile '.nationalitatilor conlocuitoare', cu exceptia citorva mici grupuri salvate in Romania de la catastrofe istorice — evrei si slovaci —, constiinta nationala romaneasca nu exista.

Socio-organizarile romanesti, adica, complexe cu caracter institutional — guvern, judete, FDUS, presa centrala, piata etc. — erau paralizate de sistemul politic comunist si de ideologia vetusta a cuplului prezidential. Criza economica le transformase in aparate birocratice greoaie, in structuri de locuri de munca pentru un post stabil si prost platit, in structuri inutile, ineficiente, de propaganda, in fata pericolului de a pierde acest loc, dar si in contextul mediocritatii comode pe care o oferea el, constiinta nationala era blocata — poate in gindul fiecarui individ, rareori in comunicare de grup - si nu avansa catre un curent sanatos. Marile institutii ale statului cunosteau schimbari repetate pe intervale mici de timp ale conducatorilor lor fara a se misca, fara a se transforma, fara a-si imbunatati performanta. Piata era dominata de comertul „pe sub mina'.

Alte natiuni, in calitate de procesori ai informatiei prin intermediul statelor lor, priveau natiunea romana fie cu compatimire, fie cu indiferenta, fie cu dispret. Din acest context a aparut compararea natiunii romane cu „o mamaliga care nu face explozie', pentru ca intirzia sa se elibereze de comunism si de Ceausescu. Ca regula, statele, adica reprezentanta oficiala a natiunilor, au luat atitudine publica impotriva situatiei Romaniei, fie deplingind soarta natiunii romane, fie gasind un vinovat pentru acesta in regimul Ceausescu si in Securitate, fie protestind pe cale diplomatica sau chemindu-si ambasadorii, in privinta categoriei alte natiuni, trebuie subliniata separat atitudinea fostelor state comuniste din jurul Romaniei, care se trezisera peste noapte democratice — desi procesul de democratizare era abia la inceput — si se simteau deranjate de supravietuirea unui stat comunist printre ele. Aceasta atitudine aparent fireasca era in realitate nu numai ipocrita, ci si o modalitate de a se legitima ele drept democratice, prin accentuarea diferentei, ca deja desprinse din catusa comunista si aliniate curentului reformist. Ele faceau in continuare jocul Moscovei, la fel ca atunci cind au invadat Cehoslovacia in 1968. Rolul comandat de URSS era acela de presiune. Oricum, constiinta nationala a romanilor privita prin ochii sovieticilor, a ungurilor, bulgarilor, iugoslavilor era derizorie. Singurul popor din apropiere care pastra o imagine pozitiva si respectuoasa natiunii romane era micul popor slovac din componenta Cehoslovaciei, eliberat de Armata romana in timpul razboiului si „gazduit' -evident prin cei citiva turisti si refugiati ocazionali - cu ocazia inabusirii „Primaverii de la Praga'. Mai intelegea drama romanilor jtiicul grup de evrei ramasi in tara, mereu si pina la moarte recunoscatori, dar mut, pentru salvarea din anii razboiului.

Concluzia pe care o putem trage din folosirea de catre „Comisia gogomolov' a sintagmei „nivel scazut al constiintei nationale' este ca sovieticii intuiau existenta prapastiei uriase intre societatea romaneasca si statul sau, nu numai fata de regim, ca nivelul constiintei nationale scazuse atit de mult, fie din inertie, fie de frica, incit nu mai reprezenta o resursa pentru forta interna care sa inlature regimul opresiv. Totodata, o canalizare a nemultumirii spre o explozie sociala ar putea, in loc sa reinvie constiinta nationala, sa o transforme intr-un abandon in bratele Occidentului — un alt aspect, la cealalta extrema, al lipsei constiintei nationale. Aici sovieticii s-au inselat crezind ca explozia romaneasca va avea si o orientare doctrinara precisa: partea de revolta populara din decembrie 1989 a avut un caracter social, unul anticeausist, apoi si anticomunist, in absenta unui calcul despre ce va urma. Teza ca ceea ce intelegeau sovieticii prin „nationalism' era exclusiv abaterea de la linia Moscovei este dovedita de logica faptului ca nu poti acuza pe cineva de nationalism si in acelasi timp sa afirmi ca n-are constiinta nationala! Este un nonsens, in planul constiintei nationale, la nivelul celui 1,5-1,8% din populatie care a participat la revolutie in strada, a existat o dorinta puternica de inlaturare a clanului Ceausescu si o actiune directa vizind obtinerea libertatii, fara o definire sau dimensionare a acesteia, in sufletul fiecarui individ din restul de 98,5-98,2% din populatie, care se uita la televizor sau afla foarte vag despre ce se intimpla in marile orase, vor predomina ingrijorarea, nesiguranta. Doar citiva diplomati, ofiteri superiori de Securitate si de Armata, adica 0,003%, stiau ce urmeaza. Fenomenul de orientare spre Occident sau, mai corect, de cautare a scaparii, a aparut tirziu, in primavara anului 1990.


Evolutia relatiilor sovieto-occidentale

Planul iesirii Uniunii Sovietice din criza prin asocierea voluntara sau involuntara a Statelor Unite la oferta destinderii dupa proiectul echipei Gorbaciov poate fi reconstituit prin analiza atenta a evenimentelor majore si a actelor decisive petrecute intre 1985 si 1989 Nu este normal sa vedem in el un plan malefic sau o incercare triviala de a pacali un vechi inamic. A fost o planificare rationala determinata de perspectiva declansarii unui colaps intern al URSS care ar fi generat razboi civil, dezmembrarea prin violenta armata a sistemului unional, desprinderea statelor comuniste europene din sistem, in frunte cu Polonia, instabilitate continentala. Sa nu fim naivi si sa credem ca o criza majora care ar fi zdruncinat Marea Putere vecina ar fi adus pacea in Basarabia si in Romania sau unirea lor. Numai Dumnezeu stie pe linga ce am trecut noi, generatiile de sacrificiu ale acestei aberatii umane care a fost marxismul. Cu toate acestea, un aspect imoral tot a existat, ca o ultima speculatie murdara a unei doctrine murdare, si anume folosirea democratiei americane drept vehicul al planului sovietic. Mintile inteligente ale KGB-ului cunosteau perfect mecanismul sistemului democratic american si felul in care acesta reactioneaza la stimuli exteriori puternici. Ei au stiut cit de important este raspunsul din partea administratiei la oferta dezarmarii nucleare si a liberalizarii Estului, cit de sensibila este relatia intre administratie si alegator in apropierea alegerilor, cit de serioasa este interconditionarea dintre puterea politica si interesele economice in Statele Unite. In fata ofertei sovietice, administratia americana a lui Reagan nu avea decit doua posibilitati: sa intre in joc sau sa declanseze o uriasa campanie internationala prin care sa incerce sa convinga opinia publica de faptul ca destinderea oferita de sovietici este o inselatorie. Putea i alege alternativa la implicare, avind destule mijloace si argumente, -i dar mai mult ca sigur ca URSS ar fi actionat imediat in plan european, oferind destinderea Frantei si Germaniei si arattnd cu degetul spre Ocean. Statele Unite riscau atunci sa aiba mari probleme in Europa, in interiorul NATO. Sentimentul antiamerican nu dateaza de la razboiul din Irak, s-a format incepind din anii '60, cind vest-europenii au inceput sa simta costurile reale ale interventiei americane in Europa de pe timpul celui de-al doilea razboi mondial-Tematoare fata de evolutiile imprevizibile ale Germaniei, Franta ar fi cedat prima unei intelegeri separate. Germania, in fata ofertei de unificare, nu stim cit ar fi rezistat, mai ales daca avea la putere un auvern socialist. De altfel, vom observa retrospectiv ca, de cite ori ^jjjtjnistratia americana a ezitat pe timpul negocierilor destinderii, tJRSS si-a indreptat atentia spre celelalte doua Mari Puteri, ademe-nindu-le cu proiectul „Casei comune - Europa', cu dezarmarea nucleara si conventionala, cu proiecte energetice tentante (noi magistrale de gaz si petrol transcontinentale). O alta manevra de extrema inteligenta a fost fluturarea drapelului unei intelegeri bipolare, numai intre URS S si SUA, peste capul Frantei si al Germaniei, ingrijorati, liderii vest-germani si francezi - dar in special Francois Mitterrand - cautau sa-1 convinga pe Gorbaciov sa-si conduca ofensiva de politica externa prin intermediul CSCE, un organism formal si ineficient. Mitterrand s-a deplasat in decembrie 1989 la Kiev, unde a avansat o contraoferta franceza generoasa, de fapt o supralicitare politica, in telegrama trimisa la Bucuresti in 11 decembrie 1989, ambasadorul Petre Gigea informa: „Fransois Mitterrand a spus ca CSCE este singurul loc in care toti europenii, impreuna cu SUA si Canada, isi pot vorbi'92. Practic, cladirea aceea inalta de la New York in care se intilneau reprezentantii tuturor natiunilor si pe care scrie ONU nu mai exista ca institutie inca de pe atunci. Mitterrand a tinut tot cu acea ocazie sa-i dea asigurari lui Mihail Gorbaciov ca „CSCE se bazeaza pe definitiile de la Helsinki privind inviolabilitatea frontierelor, ceea ce inseamna ca nu se poate aduce atingere acestor frontiere'. Dupa mai putin de un an (3 octombrie 1990), prin vointa Marilor Puteri invingatoare la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial dispare granita dintre Germania Federala si RDG, granita declarata inviolabila la Helsinki. Dupa citeva luni incepe razboiul din lugolavia care va duce la aparitia unei puzderii de granite noi, intre care unele sunt de-a dreptul antigeografice. Germania va recunoaste unilateral, fara sa se consulte macar cu aliatii sai, granitele Croatiei. Ca state, Cehoslovacia va fi rupta in doua, iar Iugoslavia va fi pulverizata.

Politicienii francezi nu vor intelege probabil niciodata si vor trata mereu ca nerealista opinia romanilor ca la Kiev Franta s-a mai inteles o data cu Rusia, ca si in trecut, peste capul Romaniei in legatura cu Basarabia. De fapt, Franta facea in 1989 ceea ce facuse si in 1848, 1858, 1876, 1919, 1936 in timp ce politicienii romani continuau stupid sa aclame marea prietenie si fratietate cu Franta

Presat de urgenta reformelor interne si de nevoia coordonarii I0r cu destinderea sovieto-americana, Gorbaciov se intilneste la 19-21 noiembrie 1985 cu Reagan la Geneva. Scriitorul Stelian Tanase consemneaza sec: „La Geneva, pozitiile radical diferite au aparut de netrecut. Gorbaciov a insistat ca SUA sa renunte la proiectul SDI, cunoscut si sub numele de «Razboiul stelelor». Pentru americani, acest punct era nenegociabil si trebuia lasat in afara tratativelor. Cum URSS era interesata mai mult ca orice ca SUA sa renunte la SDI, negocierile s-au blocat'93. Cei doi lideri se intilnesc din nou la Reykjavik, in 11-12 octombrie 1986, convenind la o reducere cu 50% a fortelor strategice, dar in momentul in care Gorbaciov insista pentru blocarea dezvoltarii „Razboiului stelelor', „Reagan a raspuns intr-o maniera pe care nu ar fi recomandat-o nici un profesionist in politica externa: pur si simplu s-a ridicat si a parasit incaperea'94. Pentru a nu pierde dinamica initiativei — esentiala in planul sovietic —, Mihail Gorbaciov ii va raspunde lui Reagan cu un i gest la fel de nediplomatic, declarind presei ca intilnirea a esuat din cauza „complexului militar-industrial american' si sugerind ca acesta ii dicteaza presedintelui atitudinea din interese economice care sunt legate nemijlocit de cursa inarmarilor. Pe tabla de sah a jocului planetar Moscova reformista va misca atunci un pion adevarat - retragerea din Afganistan. Bineinteles ca era o decizie luata de mult, dupa cum ne confirma Eduard Sevardnadze in Memoriile sale, dar ea trebuia sa primeasca o incarcatura diplomatica si sa cintareasca o valoare mai mare decit pretul material si uman exorbitant platit in muntii arienilor. Retragerea din Afganistan avea un scop particular sovieto-american prin faptul ca, neoficial, dar foarte adevarat in realitate, in Afganistan Uniunea Sovietica si Statele Unite se confruntau militar prin intermediul celor doua fractiuni afgane, cum se confruntasera si in Coreea, si in Vietnam, si in Angola, si in Nicaragua. Pentru comunitatea internationala, aceste confruntari intre cele doua Mari Puteri erau indirecte, „reci'; pentru SUA si URSS ele erau cit se poate de „calde'. Era asadar normal ca mai intii sa inceteze confruntarea militara si apoi sa se aseze din nou la masa tratativelor. URSS trebuia sa faca primul gest si 1-a facut. Americanii, surprinsi in plina campanie publica de sprijnire a muja-hedinilor prin Pakistan, au fost nevoiti sa recunoasca importanta aestului sovietic si sa revina la masa tratativelor. Calculul facut de Gorbaciov in legatura cu raportul democratic intre opinia publica si administratia americana a fost corect, Reagan fiind nevoit sa asigure continuitatea Partidului Republican la Putere pe o platforma a pacii, nu a razboiului. Pe acest fond, Gorbaciov inmulteste nu numai intilnirile cu Reagan si George Bush — puternic mediatizate si foarte bine folosite imagologic -, dar sporeste si paleta problemelor puse in discutie. Se estimeaza ca pe la jumatatea anului 1988, Statele Unite s-au convins ca este vorba de schimbarea lumii. Vizita lui Reagan la Moscova a fost gestul prin care Washingtonul a acceptat ca Declaratia de politica externa din 15 ianuarie 1986 a lui Gorbaciov chiar nu era „o incercare vicleana indreptata asupra partii opuse'95. Gorbaciov era in grafic pe plan extern, in timp ce suridea prieteneste americanilor, parerea lui despre ei era alta. Iata ce dialog avea loc in sedinta Biroului Politic din 22 octombrie 1986:



„Gorbaciov: () Evolutia evenimentelor de dupa Reykjavik ne arata ca «prietenii nostri» din Statele Unite nu au nici un program pozitiv si fac totul pentru a spori presiunea. si, in plus, cu o extrema brutalitate, comportindu-se ca niste adevarati banditi.

Solomentev: Da, se poarta ca niste banditi de drumul mare.

Gorbaciov: Imposibil sa asteptam de la administratia americana cea mai marunta actiune sau propunere constructiva, in situatia actuala, trebuie sa cistigam puncte cu propaganda ()'96

Pe de alta parte, in Europa se produceau deja schimbari vizibile. Gorbaciov viziteaza cele doua tari cu „probleme' - Cehoslovacia in aprilie si Romania in mai 1987. Este interesant de subliniat ca, inainte de vizita lui Gorbaciov, seful Partidului Comunist Cehoslovac organizeaza o plenara (18 martie) si prezinta un program de reforme inspirat de Moscova, fapt ce sugereaza ca mesajul reformist venise anterior, pe linia relatiilor politice, in structurile partidului, in aprilie Gorbaciov il viziteaza pe Husak, ocazie cu care cehii manifesta in favoarea perestroikai. La 11 mai Ceausescu se duce la Husak, probabil pentru a se informa asupra mesajelor Moscovei si pentru a se convinge de cum va reactiona conducerea comunista cehoslovaca la ele. Dupa doua saptamini, intre 25 si 27 mai 1987, are loc vizita lui Gorbaciov la Bucuresti, „in cursul ei se vor manifesta deschis diferentele de pareri asupra constructiei socialismului, liderul sovietic cerind aplicarea si in Romania a principiilor restructurarii.'97 Cu aceasta ocazie Ceausescu ii va spune ca el a facut perestroika de mult si ca ce face Gorbaciov acum pune in pericol socialismul. Raisa, plimbindu-se liber pe strazile Bucurestilor, incearca sa-i convinga pe diferiti cetateni (unul dintre ei era fost detinut politic) de intentiile bune ale URSS. Romanii ii rid in nas. Se lanseaza zvonul diversionist ca Gorbaciov are in Romania un ] fost coleg de facultate pe nume Ion Iliescu, iar din acel moment postul de radio Europa libera incepe, alaturi de preocuparea constanta pentru opozantii prooccidentali, sa dea informatii si despre ; biografia disidenta a acestuia. Ajuns la Timisoara si stiind bine pentru ce a fost indepartat din Capitala - pentru a nu se intilni cu Gorbaciov —, Ion Iliescu isi face un program lejer, vizitind prieteni si prietene. A fost filmat si inregistrat audio.

Intr-un interviu acordat autorului la 30 octombrie 2003, generalul Stefan Alexie a descris citeva probleme pe care le-a avut in timpul vizitei lui Gorbaciov: „Am fost seful, comandantul operatiunii la vizita lui Gorbaciov din 1987, am raspuns de vizita. Securitate, Militie, asistenta medicala, pompieri, traseu, avioane etc., tot. in pregatirea vizitei, secretarul ambasadei URSS, un colonel KGB, venea la mine permanent pentru programul vizitei, il interesau foarte mult masinile, cerea ca Gorbaciov sa circule cu masina proprie, adusa cu avionul si in care avea statii de comunicatii, geanta pentru alarma nucleara. M-a chemat Postelnicu (pe vremea aceea postelnicu era sef DSS) si mi-a cerut sa limitam posibilitatile sovieticilor de a asigura securitatea lui Gorbaciov, ca ne asumam intreaga responsabilitate pentru securitatea lui. Evident, era ordinul lui Ceausescu. Au venit foarte multe echipe ale serviciilor sovietice de protectie, cazate la Hotelul Tolstoi. Insistau pe problema lor. Atunci m-am dus eu acolo si, intr-o sala mare, unde se tot discuta problema am batut cu pumnul in masa, m-au luat dracii, ca sunt oltean, si am batut cu pumnul in masa: «Pe teritoriul Romaniei, Securitatea romana raspunde de securitatea tovarasului Gorbaciov!» Nu se folosea un astfel de ton. intre noi si ei nu erau relatii tensionate, ostile, nu erau nici amicale, dar, oricum, un ofiter roman nu prea avea ocazia sa strige la generalii sovietici. Atunci m-a chemat separat un general, care era seful Directiei de securitate personala a lui Gorbaciov (a fost implicat in puci mai tirziu). I-am explicat ca avem forte suficiente si bine instruite pentru protectia lui Gorbaciov si am apucat sa-i vorbesc de USLA. Eu foloseam de atunci cuvintul brigada si spuneam «brigada antitero», cum se spune acum, iar el a fost surprins, oarecum impresionat. Aflind astfel ca avem o brigada antitero, a devenit foarte insistent si a schimbat subiectul, cerin-du-rni sa colaboram pe aceasta tema. Eram eu si generalul Bucurescu si chestiunea ni s-a parut suspecta. El lasase deoparte problema Gorbaciov si insista ca pe viitor sa colaboram in probleme antitero, sa vina la ei o delegatie condusa de mine pentru cooperare. Situatia, mi-am dat seama abia la birou, era foarte suspecta, pentru ca seful Garzilor lui Gorbaciov era foarte insistent pe tema «ce e cu trupele astea romanesti antitero». Cred ca banuia ca lucram cu israelienii si nu erau facute dupa standardul lor. Adica, imprevizibile, in lucrurile ramasesera asa cum stabilisem eu, cind, cu o ora inainte sj aterizeze aeronava, sunt sunat din avionul lui Gorbaciov si mi se transmite: «Tovarase general Alexie, tovarasul Gorbaciov este linga mine si va roaga personal sa fiti de acord sa mearga cu masina personala». Eu am sfeclit-o, am raportat, insa nimeni nu avea curajul sa mai ia o decizie. si, in ultimul moment, cind Gorbaciov iesea la peron, masinile noastre s-au bagat in fata si a fost nevoit sa mearga cu ele de la aeroport. Au fost foarte nemultumiti, enervati, au considerat-o un afront. La plecare generalul mi-a facut cu degetul «mai vedem noi», in timpul vizitelor, Gorbaciov se oprea sa vorbeasca cu oamenii si le spunea mereu acelasi lucru: «Trebuie sa faceti perestroika, perestroika este cel mai important lucru pentru dumneavoastra acum, trebuie s-o faceti». Oamenii il ascultau, il aplaudau, insa nu pareau a intelege prea bine ce vrea. Dupa vizita au inceput sa curga telegramele de la Moscova, de la generalul ala cerind deplasarea mea la Moscova, pentru a incepe discutiile pentru cooperarea in probleme antitero. Curgeau telegramele, una dupa alta, Postelnicu ridea de mine, ma lua peste picior. Am discutat cu colegii mei, cu Vlad, si toti spuneau ca ma maninca aia daca ma duc la Moscova. Mi s-a facut frica, fiindca ma asteptam sa se razbune, in timpul vizitei existase o tentativa de a lui Gorbaciov de a iesi din program, dar Ceausescu a raspuns ca nu are timp pentru ca trebuie sa viziteze santierul din Centrul Civic'98. Raisa Gorbaciova a incercat si ea sa faca propaganda sovietica pe strazile Bucurestilor, a oprit masina undeva pe Calea Victoriei, citiva oameni i-au raspuns cu amabilitate, dar unul i-a cerut Basarabia. Pentru ei, pentru Mihail si Raisa Gorbaciov, vizita a fost un fiasco. Nu s-a adunat nimeni ca in celelalte tari comuniste sa strige „Gorby! Gorby!'. De fapt, dupa numai citeva ore de la debutul vizitei oficiale, Gorbaciov a devenit nervos, agitat, provocator. La intreprinderea 23 August a vorbit muncitorilor despre calitatea proasta a produselor romanesti trimise in URSS, iar la un moment dat chiar si-a pierdut controlul: „Tot ce nu merge in Apus se trimite in Rasarit. Ca intr-o lada de gunoi!'99, in anturajul sau a fost auzit referindu-se la Nicolae si Elena. Ceausescu cu expresia „niste ucenici', la care, informata, Elena Ceausescu a inscenat o criza cu efect asupra sotului ei, dar si asupra vizitei. Mihail Gorbaciov trebuie sa fi inteles atunci ca schimbarea regimului in Romania va fi foarte greu de facut, chiar si pentru Uniunea Sovietica.

Vom ramine inca o clipa la amanuntele puse la dispozitie de generalul Alexie, fostul secretar de stat al Departamentului Securitatii, deoarece acesta leaga intimplarile prin care a trecut in 1987 de un incident straniu petrecut la inceputul anului 1989: „Cu o sap-tamina inainte de evenimente, cam la 8 sau 9 decembrie (intrasera primele coloane de turisti sovietici pe la Ungheni) a venit la mine generalul Macri. Fusesem colegi, dar acum eu eram superiorul lui si dialogul nostru avea de obicei un aspect formal, oficial. De data asta a intrat, a stat pe un scaun fara sa-mi ceara voie si mi-a spus direct: «Dispari!». Eu n-am inteles, plus ca era si atitudinea lui foarte directa si neprotocolara. «Dispari, iti spun o treaba, dispari imediat!», a repetat. «Ce inseamna imediat?», 1-am intrebat, in munca noastra se poate intimpla oricind, orice. «Miine-poimiine, dispari», insista. «De ce?», il intreb. «Pentru ca vei fi ucis. Daca nu dispari, o sa dispari.» «Unde dracu' sa ma duc?», 1-am intrebat, pentru ca eram socat, imi vorbea pe un ton neobisnuit, iar el insusi era ravasit de veste. Aflase ceva, nu voia sa-mi spuna mai mult, dar in 8 sau 9 decembrie 1989 a venit, s-a trintit pe scaun si mi-a spus asta. «Unde sa ma duc?», 1-am intrebat din nou. «Unde vrei, dar nu in Bucuresti sau la Craiova». si a plecat. Mi-am dat seama ca se precipita ceva. Oricum stiam ce se intimpla in jur. Aveam un fiset cu ordine, documente, dosare. Am chemat seful de cabinet si am restituit tot, am triat, am trimis cu adresa, am inapoiat la arhiva toate lucrarile mele. in momentul in care au venit evenimentele nu ftiai aveam nici o lucrare in fiset'1'0. Generalul Alexie a interpretat aceasta intimplare ca pe o posibila razbunare, insa faptul mult mai interesant este atitudinea lui Macri. in zilele de 8 si 9 decembrie intrau pe la Ungheni primele coloane de „turisti' sovietici, iar generalul Macri trebuie sa fi stiut ceva. Era unul din inaltii ofiteri ai Securitatii cu studii la Moscova, insa nu exista nici un temei pentru o suspiciune. Gestul sau de prevenire implica insa cunoasterea unor amanunte ale operatiunii sovietice din decembrie. Este posibil sa fi fost contactat si prevenit la rindul sau. Macri a luat secretul cu el in mormint si este posibil sa nu-1 aflam niciodata.

La 17 decembrie 1987 este pusa in aplicare prima etapa a planului de inlocuire a vechilor lideri comunisti cu conducatori controlati de Moscova, oamenii de sacrificiu ai celui dintii val de reforme, in Cehoslovacia Gustav Husak este inlocuit de Milos Jakes. La 22 mai 1988 liderul comunist maghiar Janos Kadar demisioneaza din postul de secretar general al Partidului Muncitoresc Socialist Ungar si va fi inlocuit de Karoly Grosz. in Polonia, liderul comunist reformist Wieczyslaw Rakowski preia conducerea guvernului la 29 noiembrie 1988. in Cehoslovacia, RDG si Romania liderii comunisti se opun schimbarii; in Bulgaria Jivkov da impresia ca se aliniaza, dar intirzie si ajunge sa convinga Echipa Gorbaciov ca nu va fi in stare sa aplice el perestroika. in toate aceste tari, KGB va avea nevoie de un factor de presiune interna - massa, multimea nemultumita intr-atit incit sa-si invinga teama si sa iasa in strada, sa protesteze, eventual sa recurga la violenta pentru a provoca sau a raspunde la violentele fortelor de ordine. Occidentul ajuta in primul rind prin mediatizarea intensa a transformarilor din Polonia si Ungaria, precum si prin proiectia de imagine supradimensionata a personalitatii lui Mihail Gorbaciov. Opiniile pesimiste la adresa posibilitatii reale de reformare a lagarului comunist, estimarile asupra sanselor lui Gorbaciov de a mai ramine mult timp la conducerea URS S sunt cenzurate sau combatute cu valuri de contraargumente. Statele Unite saluta inlocuirea lui Honecker cu omul Moscovei, Egon Krenz, la 18 octombrie 1989, si a lui Todor Jivkov cu alt om al Moscovei, Petar Mladenov, la 10 noiembrie 1989.

Cercul primului val de schimbari controlate nu se inchide din cauza lui Ceausescu. Nici astazi nu se intelege de ce! Singura explicatie rezonabila este ca Moscova nu avea un inlocuitor viabil in Romania pentru primul val al schimbarii romanesti si nu controla situatia de la Bucuresti. Teza unui scenariu care viza inlocuirea de catre sovietici a lui Nicolae Ceausescu direct cu Ion Iliescu nu este serioasa, nu corespunde realitatii scenariului moscovit si nici practicii politice comuniste. Ideea ca, sub presiune sovietica, liderii co-inunisti din CPEx 1-ar fi ales secretar general pe directorul de la Editura Tehnica nu este realista. Este de subliniat inca o data: rolul lui Ion Iliescu era sa creeze o aripa disidenta in partidul comunist pe care sa o conduca impotriva vechii conduceri a partidului comunist spre constituirea unui partid social-democrat gorbaciovist. Pentru asta, sovieticii aveau nevoie mai intii de o marioneta a lor in CPEx. N-o aveau. Lui Ceausescu i se oferea pe rind optiunea alinierii la reformele gorbacioviste si, daca nu poate, o retragere linistita. Evident, Ceausescu a refuzat. In aceste conditii, datorita relatiei privilegiate pe care Ceausescu o stabilise in timp cu americanii, sovieticii sunt ajutati pe cale diplomatica de Washington, in plina criza comunista europeana, la Bucuresti se perinda delegatie dupa delegatie americana, vin mesaje neoficiale si oficiale, inclusiv scrisori personale de la Reagan si Bush. Care este secretul acestei campanii?


Marea greseala de politica externa a Iui Nicolae Ceausescu

Relatiile roman o-americane, pina atunci preferentiale, unice in legaturile politice si economice dintre Est si Vest, se degradeaza accelerat la inceputul anilor '80. Unii analisti au vazut in fuga lui Pacepa in America un semnal al incheierii lunii de miere dintre Ceausescu si presedintii americani. Altii au legat deteriorarea unor relatii de invidiat de modificarea spre ofensiva a politicii externe americane si de renuntarea la compromisurile care le permisesera. Omul care cunoaste foarte bine subiectul „relatia privilegiata Romania - Statele Unite' din perioada Ceausescu era generalul Iulian vlad. Acesta considera ca deteriorarea relatiilor a avut drept cauza Codificarea atitudinii lui Ceausescu fata de americani, mai ales Prin pierderea flexibilitatii cu care tratase pina atunci raporturile ilaterale, devenind ostil si in unele momente arogant in fata unor probleme pe care alta data le rezolvase cu abilitate. Oricit de orgoliosi am fi, trebuie sa acceptam ca o tara mica, lipsita de argumente strategice - o resursa naturala majora, o armata foarte puternica, o pozitie cheie geostrategica — nu-si poate permite sa fie ostila in. acelasi timp si Statelor Unite, si Uniunii Sovietice decit printr-o viziune nerealista si iresponsabila asupra lumii. Ori joci cu abilitate intre cele doua Puteri, cum a facut Tito, ori nu te bagi si mergi cu blocul tau politic incercind sa obtii cit mai multe avantaje din aceasta situatie. Ceausescu nu a avut o imagine realista asupra lumii. El credea in stabilitatea nucleara a relatiei intre cele doua Mari Puteri si ca aceasta stabilitate poate fi mentinuta inclusiv prin diminuarea reciproca a arsenalelor. Mai credea ca stabilitatea lumii ii permite sa evolueze ca lider charismatic prin ceea ce el numea „relatii multilateral dezvoltate', dar mai ales traia cu credinta ca lumea se indreapta spre o societate socialista la care vor adera si popoarele statelor capitaliste dupa ce aceasta va invinge in tarile comuniste, oferind un exemplu. Dezvoltarea tehnologica i se parea un bun al umanitatii, un produs al mintii omenesti fara identitate nationala si care trebuie sa intre intr-un circuit universal al valorilor de care sa beneficieze intreaga lume. In simplitatea lui culturala si ideologica Nicolae Ceausescu ramasese blocat in mentalitatea umanista cu care marxismul pacalise milioane de oameni cu un secol si jumatate inainte. El cumpara sau fura tehnologie convins ca lupta impotriva unei practici nedrepte a capitalismului. Aceasta este o ipoteza care priveste lucrurile prin prisma trasaturilor personale de caracter ale liderului roman, insa situatia statului roman si a natiunii sale asta era - ajunsese din nou sa depinda, ca si in cazul Carol al II-lea, ca si in cazul Ion Antonescu, de viziunea politica si de autoritatea unui singur om, fapt tipic regimurilor autoritate paroxistice.

Analiza relatiilor romano-americane din ultimii ani ai regimului comunist ilustreaza o astfel de situatie paroxistica. La 15 decembrie 1985 secretarul de stat George Shultz vine la Bucuresti si este primit de Nicolae Ceausescu. Mihail Gorbaciov era secretar general de 9 luni si dadea semne ca va imprima un nou curs politicii sovietice. Vizita lui Shultz a avut caracterul unui sondaj periodic, americanii fiind preocupati constant de pozitia Romaniei fata de URSS.

Folosind formule diplomatice, secretarul de stat american s-a interesat daca Romania intentioneaza sa-si pastreze independenta relativa fata de Moscova, avind in vedere aparitia unui nou lider la Kremlin, in subtext a fost identificata si ingrijorarea pentru situatia economica a tarii, in special cea din domeniul energetic. La 18 octombrie fusese decretata starea de necesitate in sectorul energetic si se instituise un control militarizat asupra sistemului de producere si transport al energiei. Ceausescu ii da asigurari ca nu s-a modificat nimic din pozitia Romaniei si ii cere sa contribuie la dezvoltarea schimburilor comerciale. Fostul ambasador american la Bucuresti, David B. Funderburk, va scrie intr-una din cartile sale ca „scopul principal al vizitei era fara indoiala restabilirea relatiilor «normale» anterioare prin continuarea laudelor aduse «curajosului Ceausescu» pentru «politica sa externa de independenta»'101.

in martie 1987 vine la Bucuresti o delegatie de oameni de afaceri americani reprezentind peste 80 de firme. Plutea in aer punerea in discutie a reinnoirii clauzei natiunii celei mai favorizate, determinata de schimbarea pozitiei Statelor Unite fata de respectarea drepturilor omului si de alinierea regimului la prevederile Acordului final de la Helsinki. Oamenii de afaceri americani - intre care Securitatea a identificat si agenti acoperiti ai CIA - erau preocupati, in parte, de evolutia afacerilor lor in Romania — cu predilectie in industria incaltamintei si confectiilor -, pe fondul scaderii productiei, iar pe de alta parte de liberalizarea pietei romanesti. Cu aceasta ocazie se discuta agenda consiliului economic romano-american care urma sa-si desfasoare lucrarile la Bucuresti in octombrie, astfel ca o parte din problemele ridicate sunt pasate pentru acel moment. Nicolae Ceausescu nu isi schimba discursul, desi oamenii de afaceri americani se asteptau ca in ultimul moment sa apara un amanunt care sa indice revenirea lui la flexibilitatea dinainte. In august acelasi an o delegatie de deputati si senatori ajunge la Ceausescu. Nu era o vizita bilaterala, ci parte a unui turneu informai prin mai multe state comuniste europene. Cu aceasta ocazie politicienii americani pun problema drepturilor omului si, in particular, a intregirii unor familii prin eliberarea de vize. Ceausescu le ofera un argument socant: „Sunt peste 2 000 de cetateni romani care asteapta viza americana pentru a putea vizita America sau pentru a emigra'. Informatia era reala si i-a pus in mare cumpana pe oamenii politici americani, mai ales ca stiau, fusesera informati ca acesti romani sunt persecutati, dati afara din serviciu, ca sunt obligati sa-si vinda casele pe nimic, ca unii dintre ei au ajuns in strada. Cu cit intirzia mai mult viza americana cu atit se prelungea nenorocirea acestor oameni in Romania. Stim astazi ca Statele Unite au un program destul de restrictiv al emigrarilor, iar in 1987 Departamentul de Stat era multumit de programul emigrarilor aprobat de Ceausescu. Pe vremea aceea, situatia era de neinteles pentru cetateanul roman; astazi intelegem mai bine. in momentul in care ambasadorul Funderburk abordeaza acest subiect in cartea citata scapa si unele afirmatii ciudate: „Unii dintre romani carora li se acorda aprobarea de plecare nu intrunesc conditiile americane de adoptare, iar altii sunt indezirabili. Statele Unite respecta dreptul la libera emigrare, dar nu isi asuma obligatia sa accepte pe fiecare emigrat din Haiti, Vietnam ori Romania, care vrea sa-si imbunatateasca situatia economica si nivelul de trai'102. Argumentul este atit de grosolan ca nu mai are nevoie de comentarii, dar atunci, cu ocazia vizitei grupului de politicieni americani s-a facut si o evaluare a disponibilitatii la liberalizarea vietii politico-sociale a tarii din partea lui Nicolae Ceausescu. Povestea reintregirii familiilor, ca parte de mare interes american din domeniul respectarii drepturilor omului, arata a gogoasa umflata, in consecinta, Ceausescu a ripostat dur.

Suntem in 1987, cind in Polonia si Ungaria lucrurile avansasera vertiginos iar in URSS Gorbaciov trecuse la glasnost si perestroika. Intre 19 si 20 octombrie 1987 se desfasoara sesiunea consiliului economic romano-american, ocazie cu care Ronald Reagan ii adreseaza lui Ceausescu o scrisoare personala. Dincolo de forma protocolara Ceausescu vede in ea o presiune. Starea de nervozitate si aversiune fata de americani creste o data cu informatia primita de la Securitate ci Statele Unite sunt hotarite sa suspende clauza. La 28 februarie 1988 Guvernul SUA emite o declaratie prin care anunta retragerea clauzei natiunii celei mai favorizate Romaniei, incepind cu data de 3 iulie acelasi an. Ceausescu face o criza de furie amestecata cu orgoliu si dispune ca a doua zi sa fie dat publicitatii un comunicat prin care anunta ca Romania renunta ea la clauza, fara sa fie nevoie sa mai astepte 3 iulie. Acesta nu mai este un simplu act de politica externa, ci o sfidare. Nu avem informatii ca ar fi consultat vreun for oficial al statului si, chiar daca asta s-a intimplat, este clar ca hotarirea i-a apartinut si anturajul sau n-a avut nici o reactie contrara. Oricum, parasind pentru o clipa argumentul de factura personala si revenind la diplomatie, chiar si prin criteriul diplomatic un astfel de gest nu se face.

Iata insa ca, in mod inexplicabil pentru omul de rind, la 3 mai vine la Ceausescu o noua delegatie masiva, reprezentind 65 de firme cu care seful statului discuta „dezvoltarea relatiilor comerciale romano-americane', ca si cum clauza ar fi continuat sa existe. Oamenii de afaceri americani pleaca siderati de fantezia liderului comunist roman, ingheata activitatile firmelor lor si asteapta schimbarea lui din functie pe scenariul care se petrecea deja in Est, ur-mind a reveni pe o piata liberalizata rapid. Este greu sa gasim o explicatie la reactia lui Ceausescu, daca o privim in termeni rationali. Trebuie insa aratat ca, inainte de aceasta sfidare, Statele Unite mai suspendasera o data clauza la 30 aprilie 1987 pe o perioada de 6 luni, dupa care Departamentul de Stat s-a inteles din nou cu Ceausescu. Cind mecanismul conditionarii a revenit peste un an, Ceausescu si-a pierdut rabdarea. Asta i-a fost fatal.

Ar fi la indemina sa gasim o explicatie pentru deciziile iresponsabile ale lui Nicolae Ceausescu in starea lui de sanatate - serios deteriorata, in fapt - si in accesele lui de orgoliu nationalist cu care suntem obisnuiti. Putem afirma fara sa gresim si ca pierduse orice Slmt al realitatii, ca nu se mai manifesta decit prin boala lui cea mai grava — paranoia. Exista insa, cel putin in cazul relatiei privilegiate cu americanii, si o alta explicatie pentru schimbarea brusca a atitudinii fata de Statele Unite. Cercetarea facuta de autor in legatura cu acest subiect, prin consultarea unor diplomati si ofiteri de Securitate implicati in relatiile romano-americane, conduce la concluzia ca au existat citeva detalii parazitare ce s-au acumulat rapid, pe de o parte, precum si un fenomen mai amplu in care s-a inscris racirea relatiilor dintre Washington si Bucuresti, pe de alta parte. Un fost ofiter DIE acoperit a relatat autorului urmatoarele: „Ceausescu a simtit ca o data cu plecarea lui Nixon si a lui Ford, prin venirea lui Carter, in care vedea un sectant- aparent inofensiv, dar foarte inteligent in realitate —, s-a produs o schimbare. De la venirea lui relatia n-a mai functionat. Tentativa de racolare a fratelui lui Carter de care vorbeste Pacepa este falsa. A fost o actiune de influenta, o operatiune de lobby, cum fac toate tarile din lume. Facusem la fel cu fratele sahului Iranului, cu sora lui, se face asta peste tot unde vrei sa fii mai bine cunoscut sau ajutat cu o vorba. Regele Hussein al Iordaniei a cerut sa vina la Bucuresti pentru ca Nadia Comaneci sa repete exercitiul de la Montreal numai in fata lui. Ce trebuia sa-i spunem? Nu, majestate, Nadia evoluea/a numai in concursuri. Du-ceti-va s-o vedeti acolo'. Exista in aceasta declaratie si argumente logice, si amanunte neclare. Racolarea fratelui lui Jimmy Carter era absurda pentru simplul fapt ca fratele presedintelui american nu avea nici un acces la vreo informatie secreta. Apropierea de el nu se poate explica decit prin lobby. La acest capitol este greu sa ne dam seama daca a avut vreun efect, dar stim sigur ca a existat o invitatie oficiala din partea presedintelui Carter pentru ca Nicolae Ceausescu sa faca o vizita la Washington, fapt care nu se putea intimpla pe fondul descoperirii „unei actiuni de spionaj' la adresa fratelui presedintelui, in plus, cu ocazia vizitei, Jimmy Carter a avut numai cuvinte elogioase la adresa liderului comunist roman, declaratii publice cu care Statele Unite nu se joaca, fapt care a trezit deznadejdea lui Pacepa: „Capacul 1-a pus presedintele Carter care, intr-un discurs public, 1-a proclamat pe Ceausescu drept un mare conducator national si international, care a adus un nemaipomenit progres Romaniei'1031, intr-adevar, nu parea a fi portretul unui comunist care tocmai ii racolase fratele! Un diplomat roman care se afla la post in 1970, cind Ceausescu a f acut prima vizita in America, pastreaza urmatoarea amintire: „Ceausescu nu a urit America, n-a fost antiamerican prin gindire. Atunci cind a cunoscut direct ce inseamna America a trait o admiratie intima. A fost impresionat. Chiar a exclamat: «Iata unde au ajuns!». La sfirsitul vizitei ne-a spus la ambasada: «Sunt atitea lucruri pe care le putem invata de la ei». Doua domenii 1-au interesat: importul de tehnologie si sprijinul politic. pin acel moment Ceausescu a dus o politica premeditata de apropiere, a dorit o apropiere sincera de americani. Sigur, cu duplicitate de ambele parti. Pacepa vorbeste de Operatiunea Orizont, care n-a fost ce scrie el acolo, dar uita de racolarile facute de americani in timpul asta, in frunte cu el'. si totusi, cotitura s-a produs pe timpul administratiei Carter. Nicolae Ceausescu a mai facut citiva pasi „flexibili' si pe timpul administratiei Carter, permitind, de exemplu, o adevarata explozie numerica a cultului baptist si inmultirea vizitelor ecumenice ale romanilor baptisti peste Ocean. Faptul artificial ca permitea acest fenomen trebuie vazut in limitele stricte ale regimului comunist, unde cultele religioase erau tinute sub un sever control, impiedicate sa-si desfasoare activitatile cultice in conditii de liberate, dar si prin realitatea perceputa la nivelul cetateanului ca numerosi romani se trezeau tocmai in acel moment baptisti, desi pina atunci se declarau atei sau ortodocsi. O serie de secte mici s-au afiliat tot atunci baptismului pentru a putea avea o legatura privilegiata cu Statele Unite. Ca semn al „libertatii', o celebra frizerie de pe Bulevardul Stefan cel Mare din Bucuresti afisa un portret mare al presedintelui american, fapt fara precedent. Aparuse un intreg program de excursii in Statele Unite pentru membrii cultului baptist, fapt speculat de multi romani care nu aveau nici o legatura cu baptismul.

Mai avem in fata trei motive ale scaderii intensitatii relatiilor romano -americane. Primul ar fi de natura personala. Cu ocazia vizitei in Statele Unite la invitatia lui Jimmy Carter a avut loc o Manifestatie a emigratiei maghiare, unii demonstranti aruncind cu oua si cu rosii in masina presedintelui Ceausescu. Nu se mai lntirnplase asa ceva. Cu ocazia vizitelor in Marea Britanie, Franta, Gerrrnania Federala si Canada fusesera organizate astfel de proteste ale emigratiei, dar de fiecare data autoritatile actionasera cu prudenta, fie autorizind manifestatia in locuri pe unde Ceausescu nu trecea, fie in zile sau la ore cind acesta nu se afla acolo. De regula se permitea afisarea unor pancarte in dreptul ambasadei. De aceasta data protestul s-a produs sub ochii lui si cu o violenta (gestica sj verbala) care 1-a socat pe Ceausescu. El a interpretat acest fapt ca un afront personal, ca un atac organizat cu acordul lui Carter, avind in vedere ca masurile de securitate ale vizitei erau extrem de severe. Acelasi diplomat roman avea sa declare: „Ceausescu a considerat acest incident ca un act de subminare a lui, de discreditare. El se considera garantul relatiilor cu ei, garantul corectitudinii. Asta 1-a convins ca sentimentele americane erau de suprafata, pe interese. Atunci a vazut in Carter un sectant periculos. Apoi, vizita a fost in aprilie; Pacepa fuge in iulie. Ceausescu a interpretat fuga asta (ca fiind, n.a.) in spiritul lui Carter'. Este un punct de vedere unilateral, deocamdata. Fara a ignora importanta acestei marturii venite de la o persoana implicata in procesul pe care il analizam, sa ne indreptam atentia spre cel de-al doilea motiv al racirii relatiilor romano-americane.

Suntem la citiva ani dupa semnarea Actului final de la Helsinki, moment de la care statele democratice au primit permisiunea legala, conform dreptului international, de a se implica in problemele interne ale tarilor comuniste. Este vorba de respectarea drepturilor fundamentale ale omului, subiectul fiind evident situatia din statele cu regimuri totalitare. Nu discutam acum aplicarea acelorasi principii la Turcia sau Coreea de Sud, unde functionau dictaturi militare de Dreapta, membra in NATO si, respectiv, organizatoare a Jocurilor Olimpice. Nu analizam aici nici relatia privilegiata a Statelor ; Unite cu dictaturile militare din America de Sud. La o evaluare lucida, dimensiunea practica a aplicarii principiilor respectarii drepturilor omului in relatiile dintre Vest si Est s-a redus la sprijinirea opozantilor anticomunisti prin propaganda si azil, precum si prin liberalizarea emigrarilor. Semnatarul american al Actului final de la Helsinki, presedintele Gerald Ford, a venit la Bucuresti, gest pe care nu-1 putem incadra in politica americana referitoare la drepturile omului, in memoriile sale, presedintele american va resimti socul acelei vizite: „De fapt, am vizitat Polonia, Iugoslavia si Romania

Pentru a da asigurari ca popoarele acestor tari au inteles ca presedintele Statelor Unite si poporul Statelor Unite sunt dedicati independentei lor, autonomiei si libertatii lor. Carter a sarit peste toate astea. El spunea: «As dori sa-1 vad pe domnul Ford convingindu-i pe polonezii americani si pe cehii americani, si pe ungurii americani din aceasta tara, ca acele state nu traiesc sub dominatia si supravegherea Uniunii Sovietice in spatele Cortinei de fier»'104. Cind vorbea de Romania, Carter facea apel la emigratia maghiara, in realitate, Ford venise la Bucuresti pentru problema palestiniana. Schimbarea de atitudine se produce pentru prima oara la presedintele Carter. Acesta ,,a facut din drepturile omului piesa centrala a politicii sale externe si a promovat-o atit de intens in relatiile cu aliatii Americii incit apelul sau pentru respectarea acestor drepturi a amenintat uneori coeziunea interna a statelor respective'105. De altfel, Nicolae Ceausescu primise un semnal direct si public, considerat la vremea lui foarte ciudat si nepotrivit, cu un an inaintea vizitei in America. La 4 martie 1977 avusese loc in Romania marele cutremur de pamint (peste l 000 de morti si peste 6 000 de raniti) in urma caruia, la 10 martie, presedintele Romaniei a organizat o conferinta de presa. Cu aceasta ocazie a raspuns si la intrebarile corespondentilor presei straine. Toate intrebarile, cu exceptia uneia, s-au referit la bilantul cataclismului, la felul cum decurg operatiunile de salvare si la ajutoarele pe care le primeste din strainatate, in mijlocul unei serii de intrebari care se cam repetau in continut, corespondentul Companiei de televiziune CBS-SUA a pus urmatoarea intrebare total neasteptata: „Cum apreciati gestul presedintelui Carter, in sensul exprimarii solidaritatii cu popoarele din Europa Rasariteana in privinta drepturilor omului?'. Autorul acestor rin-duri, care a surprins scena la televizor, isi amintesc ca Ceausescu a avut un moment de deruta, apoi a raspuns bilbiindu-se: „Dupa cum Stiti, am organizat conferinta de presa in legatura cu cutremurul din Romania. Astept sa vad cum intelege presedintele Carter sa actioneze umanitar atunci cind un popor a avut atit de suferit si dupa aceea sa apreciez daca gestul este bun sau nu. Pina atunci ii multumesc pentru telegrama de compasiune, inclusiv pentru promisiunea de ajutor. Deocamdata mai mult nu am de spus'106. A doua zi, jurnalistul american a fost insultat in presa romana pentru ca si-a permis sa puna o astfel de intrebare in mijlocul doliului national. Ramine pentru noi sa observam ca Nicolae Ceausescu facea o confuzie intre drepturile omului si gesturile umanitare sau ca a evitat cu abilitate un raspuns la o intrebare grea.

Un alt factor a intervenit apoi in cursul spectaculos pina atunci al relatiilor dintre Washington si Bucuresti. Clauza natiunii celei mai favorizate fusese conditionata de Amendamentul Jackson-Vanick. Acesta, desi se referea la ansamblul drepturilor fundamentale incalcate de statele comuniste, se concentrase mult timp pe un singur aspect: emigrarea evreilor din spatiul estic. Romania reactionase cel mai bine la aceasta conditionare din mai multe motive: Ceausescu mai scapa de un numar de evrei din tara; se inscria si el pe o foarte veche traditie favorabila emigrarii, facindu-si imagine proprie; isi asigura sprijinul lobby-ului evreiesc american; inscria Romania ca placa turnanta pentru emigrarea evreilor din spatiul estic, in special din URS S, cucerind in acest fel o pozitie de avangarda. Dupa ce Romania a extins negocierea emigrarilor - dupa modelul adoptat de URSS, adica prin plata unei despagubiri - si asupra etnicilor germani, continutul Amendamentului Jackson-Vanick a revenit la forma sa initiala, de conditionare a reacordarii clauzei natiunii celei mai favorizate de respectarea tuturor drepturilor fundamentale ale omului. Indiferent de oscilatiile consistentei aplicarii Amendamentului, Jimmy Carter aplica principiile drepturilor fundamentale ale omului din convingere politica si religioasa. Asta nu a putut fi inteles de Ceausescu, care credea ca sistemul democratic american este o fatada in spatele careia se desfasoara tot felul de abuzuri politice, din cele pe care le facea si el. Altfel spus, cum Henry Jackson era membru al Partidului Democrat, Causescu credea ca presedintele Carter ii da ordine senatorului pe linie de partid.

Al treilea motiv este si cel mai simplu: rolul Romaniei se consumase. Statele Unite incheiasera pe timpul lui Nixon problema din Vietnam, normalizasera relatiile cu China —nu numai prin intermediul Romaniei -, ajunsese la un acord intre Egipt si Israel, intre Israel si palestinieni, intrasera cu URSS intr-un nou dialog pe tema dezarmarii nucleare. O data cu liberalizarea gorbaciovista evreii sovietici incepusera sa emigreze direct din URSS in Israel. Bunele oficii ale Romaniei, ca de altfel si ale altor state mici, nu mai aveau un scop, iar URSS incepuse sa conditioneze orice fel de contacte de ocolirea Bucurestilor. La acest curs firesc al evenimentelor s-a adaugat si insistenta Moscovei de a-1 denigra pe Ceausescu in strainatate. Este posibil ca propunerea de candidatura a lui Nicolae Ceausescu la Premiul Nobel sa fi fost nu numai o himera, dar chiar o gluma proasta. Nu stim, dar ce nu lasa loc pentru dubii este ca in plina campanie romaneasca si iugoslava pentru acordarea celei mai inalte distinctii lui Ceausescu, la Bucuresti a venit un agent sovietic din Mozambic, presedintele Mariam, care a declarat public ca Romania transporta spre Africa arme in navele comerciale, inar-mind gherilele tribale din tarile instabile. Cu asta subiectul Premiul Nobel pentru Pace a disparut. Apoi, cartea Orizonturi rosii (1987) si, mai ales, dramatizarea ei artistica la Europa libera au pus capat mitului Ceausescu, om politic de anvergura internationala si au relansat mitul Dracula. Nicolae Ceausescu, liderul incult si cu reactii primitive, credea in filme si in carti ca in expresii absolute ale realitatii. Nu de putine ori a intervenit cu cenzura propriilor sale limite in continutul unor filme sau carti cu argumentul „ca nu a fost asa', desi ceea ce i se parea lui ca „a fost' nu corespundea de cele mai multe ori realitatii. Cartea lui Pacepa nu putea fi decit „o minciuna in fals' si nu se putea publica decit cu aprobarea presedintelui SUA.

Se pare ca ultima vizita oficiala a lui Ceausescu la Washington a avut un secret pe care nu 1-au cunoscut decit citiva membri ai delegatiei romane. Eugen Florescu, unul dintre consilierii lui Ceausescu si participant la vizita, a avut un dialog plin de surprize cu autorul:

„Eugen Florescu: Dorinta de a schimba lucrurile a aparut cu deosebire pe timpul lui Carter. Am fost in vizita la Carter din 1977 Atunci Ceausescu a fost primit extraordinar, iar Carter a tinut o cuvintare incredibila despre Ceausescu. S-a intimplat ceva care mi-a atras atentia prima data asupra atitudinii reale a americanilor; eram in camera de hotel cu Constantin Mitea cind a intrat Celac, translatorul, si ne-a spus: «Uitati-va si voi ce face Carter!». Celac primise schita discursului lui Carter, a toastului, care incepea asa: «Sunt informat ca sunteti un mare vinator si eu vreau sa va urmez exemplul si sa vinez Marele Urs». Ce facem? Celac ne cerea sa-1 anuntam pe tovarasul. si ne-am dus toti trei la el. Stateam la Hotel Blair House. Ceausescu a venit spre noi, in apartamentul lui, pur-tind obisnuitul lui pulovar gri pe git. Celac i-a dat textul.

AMS: Textul tradus.

EF: Ceausescu a citit textul de pe foi, s-a oprit si le-a aruncat prin camera. «Ce vrea asta, e nebun?». Vorbea tare, cu gura spre perete, fiindca stia ca este inregistrat. «Va duceti urgent la el si sa-i spuneti - Ceausescu dadea solutii intotdeauna, nu crea conflicte -, sa-i spuneti sa vorbeasca liber, cum ne-am inteles», in holul Casei Albe, la scara, a coborit Carter cu Rosalin si i-a spus: «Dle presedinte, va invit mai intii in salonul de muzica, la un scurt moment artistic, si apoi mergem la dineu». Atunci s-a petrecut un lucru extraordinar: cind a aparut prezentatorul, Carter s-a ridicat, a facut > semn sa nu inceapa si a spus: «Domnilor, avem un invitat atit de important, incit nu-mi permit sa las pe altcineva sa prezinte specta- ' colul. Voi prezenta eu spectacolul». si a prezentat era muzica j Gershwin. La dineu a tinut apoi unul dintre cele mai onorante toas-1 turi pe care le-am auzit vreodata despre Ceausescu. Situatia era atit de ciudata incit Elena Ceausescu ne-a chemat si ne-a cerut sa nu cumva sa transmitem la Bucuresti, ca o sa rida lumea de Carter ca a facut pe prezentatorul de muzica.

AMS: Era chiar atit de proasta?

EF: O nenorocire! Apoi, la sfirsitul vizitei, i-am vazut pe cei din conducere innegriti, seara, spre plecare, la terminarea vizitei. Burtica mi-a spus atunci: «S-a dat decizia— Ceausescu falit!». Mesajul era transmis prin FMI. Se luase hotarirea

AMS: Cine «se luase»?

EF: Americanii, evident, dar si europenii Se luase hotarirea sa rastoarne sistemul comunist, iar americanii au nadajduit multa vreme ca se vor putea folosi de Ceausescu in aceasta actiune. Dar st nenorocitul, credea de-adevaratelea in ideea de socialism. Pe parcursul discutiilor cu Carter, Ceausescu a inteles ca americanii intentionau sa-1 foloseasca pe el pentru rasturnarea URS S. Atunci, dupa refuzul lui Ceausescu, au trecut la polonezi, 1-au folosit si pe papa si a fost instrumentul polonez preferat decit cel romanesc. Asta ne-a costat o revolutie. Ceausescu n-a sesizat acest moment urias, istoric, la care el fusese invitat direct, pe o discutie pe care era pregatita salvarea lui. S-a opus ca prostul. S-a plecat de acolo cu sanctiunea cea mai dura asupra noastra - «Ceausescu, falit! », adica si noi, ca Ceausescu era Romania atunci pe plan international. Falit, prin FMI. Urma vizita in Anglia si probabil ca inca nu se pusesera de acord, pentru ca regina nu stia decizia si 1-a plimbat cu trasura. Daca va uitati atent, gesturile de curtoazie facute la cel mai inalt nivel fata de Ceausescu au fost repetate identic fata de Gorbaciov. isi gasisera omul.

AMS: Este tulburator ce spuneti, desi eu privesc lucrurile din perspectiva poporului roman. Pe vremea cind se intimplau aceste lucruri si Ceausescu facea acea grava greseala, eu eram poporul roman. Nu stiam nimic.

EF: V-am spus astea ca sa aflati acum ca nu au fost doar defectele si erorile comunismului. Peste tot pe unde ne duceam nu se mai rezolva nimic. Vizite inutile, din cauza ordinelor primite de la FMI.

AMS: il mai trimitea pe Dascalescu in cite un tur de vizite Nu se intorcea cu vreun rezultat. Am vazut niste rapoarte de politica externa.

EF: El a fost boicotat si de Occident, nu numai de rusi. Nu mai gasea nicaieri nici o posibilitate — credite, relatii economice, piete, oate se inchideau in fata noastra. Iar Ceausescu a facut prostia sa mentina acumularea de 33% O prostie'.107

Trebuie asadar sa vedem in cuvintele elogioase ale lui Jimmy Carter adresate lui Nicolae Ceausescu la Washington nu numai un act de politete, ci si un gest final de multumire pentru rolul pe care il jucase in negocierile din Orientul Apropiat sau in apropierea relatiilor chinezo-americane, poate chiar si o incercare de a-1 pregati pentru marea misiune: amplificarea nationalismului sau antisovietic afisat, pina la desprinderea de URS S cu ajutorul americanilor, creind o criza in sistem. Se incheia un fragment de Istorie si incepea un altul, in acel moment politica externa a Romaniei trebuia sa porneasca pe alta cale, sa gaseasca noi mijloace de aramine activa, pentru ca o Mare Putere ca Statele Unite se poate intoarce spre alte probleme si spre alti parteneri, dar nu uita niciodata binele pe care i 1-ai facut. Washingtonul daduse suficiente semnale ca pastreaza Romania ca „un canal diplomatic deschis', ceea ce pentru o tara comunista era foarte mult. Din aceasta perspectiva, nu te certi cu America, ci cauti sa-i cistigi din nou interesul. Mai ales cind stii ca orice intoarcere spasita spre URSS este insotita de umilinte.

Din toatele punctele de vedere, si intern, si extern, anul 1977 a fost un an de cotitura in istoria Romaniei: cutremur devastator de pamint, greva minerilor, respingerea ofertei americane de salvare a Romaniei, aparitia disidentei.

Cazul Funderburk.

David B. Funderburk, fost ambasador al Statelor Unite in Romania (1981-1985), a avut o atitudine constant anticeausista si anticomunista. Cartea lui despre perioada mandatului la Bucuresti este insa extrem de derutanta. Ea se prezinta ca opera a unui american anticomunist convins, a unui neoconservator, a unui partizan al Dreptei americane nedispuse la compromisuri cu regimul dictatorial din Romania, dar care nu-si poate infrina frustrarile, in primul rind impotriva propriului Minister de Externe. Strabatuta de la un capat la altul de acuze grave la adresa Departamentului de Stat, cartea lui Funderburk nu-si ascunde ura p& Ceausescu si pe Securitate. Ura aceasta ilogica il face suspect. Fostul ambasador este astfel capabil sa afirme ca in Romania mai existau trupe sovietice, ca in timpul agresiunii impotriva Cehoslovaciei din 1968, Romania a fost doar cu putin in urma liniei sovietice,ca Ceausescu avea o colaborare foarte strinsa si secreta cu Uniunea Sovietica in domeniile militar si de spionaj. Tezele acestea nu pot sta ?,, picioare, in schimb le gasim in operatiile sovietice de intoxicare jezvaluite de Gordievski, Mitrokhin si altii. David B. Funderburk, lipsit de calitati diplomatice, a cazut in aceasta plasa si astfel o opi-n^e valoroasa devine mai putin credibila. Cazul Funderburk este insa important din multe puncte de vedere. El a acordat o atentie concentrata asupra cultelor si sectelor religioase din Romania, fiind principalul agitator al acestor probleme in America, calcindu-1 pe nervi pe Ceausescu. Cu toate acestea, cu toate ca Ceausescu avea o relatie privilegiata la Departamentul de Stat — care el insusi nu-1 mai suporta pe Funderburk - Romania comunista nu protesta fata de actiunile ambasadorului american, de foarte multe ori neconforme cu statutul diplomatic. Aici persista un mister care trebuie lamurit. Pentru a incerca sa lamurim acest mister, am discutat la 8 ianuarie 2004 cu un ofiter de Securitate care 1-a avut in lucru:

„AMS: Domnule colonel, ati citit cartea fostului ambasador american Funderburk «intre Departamentul de Stat si Clanul Ceausescu»?

CFN: Nu, am auzit ca a scris o astfel de carte, dar nu am citit-o, nici macar nu am cautat-o.

AMS: De ce? Nu va mai intereseaza trecutul activitatii dvs.?

CFN: Nu e vorba de asta. De altfel nici nu as dori sa discutam despre el. intrebati-ma altceva.

AMS: Dar nu vreau sa va intreb altceva. Ma intereseaza acest ambasador american, care arata o atitudine categorica impotriva lui Ceausescu si a comunismului. Este un tip radical, pe gustul meu, daca vreti, un neoconservator care nu s-a lasat pacalit de legendele ceausiste. Negati acest fapt.

CFN: Nu, nu-1 neg.

AMS: Asadar, un adversar A fost bun, tenace, a creat probleme Securitatii, incapatinat?.. .Cartea lui contine intr-adevar niste erori de informatie surprinzatoare. Va dau niste exemple: in Roma-nia mai erau trupe de ocupatie sovietice! in 1968 pozitia Romaniei a fost foarte aproape de cea a URS S la invadarea Cehoslovaciei! Ceausescu lucra mina in mina cu sovieticii si le transfera mereu ehnologie americana!

CFN: Pai numai ce ati spus pina acum il descalifica. Cine poate sa creada prostiile astea? Oricine isi pune intrebarea ce fel deamba-sador era asta?

AMS: Pai, asta vreau, sa-mi spuneti ce fel de ambasador era.

CFN: Funderburk mai fusese in Romania inainte sa fie numit ambasador, fusese la Cluj cu o bursa, invatase ceva romaneste, dar stricat.

AMS: Va intreb acum: in perioada in care a fost la Cluj, Securitatea i-a inscenat ceva, a incercat sa-1 racoleze, a ratat vreo actiune impotriva lui? Va intreb, pentru ca din carte se degaja o anumita ura.

CFN: Aceasta ura are un caracter strict personal. Insa noi vorbim aici de un ambasador, in perioada cit a fost la Cluj, Funderburk s a intrat in colimatorul unui grup iredentist maghiar, a unui cerc | unguresc ostil, radical, care ura Romania si cauta sa actioneze pen-1 tru ruperea Transilvaniei, il foloseau.        ,

AMS: si dvs. ce pazeati? Putea exista un astfel de cerc ostil in tara fara sa luati masuri?

CFN: Ar fi mult de povestit. Era sub observatie. Dar trebuie sa precizez ca existau cercuri maghiare care nu erau ostile Romaniei, care se ocupau de supravietuirea minoritatii maghiare, de pastrarea traditiilor, de o relatie fireasca, normala cu Ungaria. Cu astia noi nu aveam nimic. Al doilea mediu la care gravita Funderburk era cel extremist religios, pentru care libertatile oferite de statul comunist, atit cit se puteau da in mijlocul lagarului comunist, erau o adevarata pacoste. Ei aveau nevoie de martiri, de luptatori, de victime si provocau mereu astfel de cazuri, in sfirsit, Funderburk era baptist si avea impresia ca baptistii sunt tratati prost in Romania. Adevarul este ca fusesera foarte putini pina in timpul administratiei Carter, stateau la locul lor, apoi cultul a explodat in Romania cu acceptul lui Ceausescu.

AMS: Eu tot cred ca este insuficient pentru frustrarile recunoscute de Funderburk in carte. A mai fost ceva.

CFN: Funderburk a fost prost ales pentru diplomatie. Era un om dominat de slabiciune, lipsit de stil, nerasat. Chiar lipsa unei culturi elevate, precum si frustrarile pe care le traia fata de colegii lui diplomati, nu mai vorbesc fata de oamenii, de intelectualii romani cu care intra in contact, ii alimentau aceasta ura. Era apoi autorul unor actiuni negindite, lipsite de logica si nu pentru a ne surprinde pe noi. cl pur si simplu isi lasa Departamentul de Stat cu gura cascata, fiindca il durea foarte mult chestiunea asta, motiv pentru care s-a lansat furibund in probleme marginale, de multe ori incitind oameni, si din biserica, si din rindul maghiarilor, asigurindu-i ca au in spate sprijinul Americii, al presedintelui Reagan personal. Erau lucruri pe care le poate face un ziarist sau un turist oarecare, dar nu un ambasador. Omul acesta incalca norme diplomatice, reguli care tin de eticheta, nu de regimul politic.

AMS: si cum se face ca Romania nu a protestat? Este suspecta aceasta atitudine.

CFN: Statele Unite au avut ambasadori seriosi la Bucuresti, oameni de anvergura, care iti impuneau respect si ca diplomat, si ca agent. Funderburk nu stia sa comunice, avea contacte slabe, era inactiv si de multe ori interceptam nemultumiri ale Departamentului de Stat.

AMS: Domnia sa afirma ca avea dusmani la Departamentul de Stat, oameni care faceau compromisuri grave cu Ceausescu.

CFN: Statele Unite isi urmareau o politica de interese, cu caracter global, faceau si gafe enorme, faceau si prostii, dar isi urmareau scopurile pina la capat. Nu te poti juca cu astfel de lucruri si sa vii sa spui ca administratia americana era pacalita, inselata, furata de Ceausescu. Astea sunt bancuri. Se facea un joc in care aveau nevoie de Ceausescu, iar acesta a tras toate foloasele pe care le-a putut trage. Punct!

AMS: Se refera si la intelegerea secreta cu sovieticii pentru pacalirea americanilor.

CFN: Alta prostie! Dar Germania, dar Franta, dar Anglia, toti astia care colaborau cu Ceausescu erau orbi? Pai daca Ceausescu a pacalit toate marile puteri inseamna ca a fost un geniu. Hai sa fim seriosi!

AMS: Sa revenim la domnul Funderburk. L-ati cunoscut personal.

CFN: Foarte personal. Cind vorbea, te improsca cu saliva.

AMS: Eh, asta e

CFN: Domnule, asta e omul. Avea si un caracter urit, incapabil de ii trainice si din cauza asta nu avea usurinta de a-si crea relatii.

AMS'. Revin la intrebarea dinainte: a existat un motiv anume pentru care sa urasca Securitatea, dincolo de faptul ca era american si conservator?

CFN. Da, a existat, dar nu vi-1 spun, pentru ca este o chestiune personala'.

Nu stim cit de personala era aceasta problema, dar ambasadorul Funderburk, cu toate inabilitatile sale profesionale, a fost un constant dusman al regimului comunist din Romania. El a reusit pina la urma, cu tenacitate, sa mobilizeze o serie de oameni politici americani pentru a opri compromisurile facute cu regimul comunist din Romania, dar a fost ajutat si de greselile grave facute de Ceausescu. Problema mandatului sau a fost — si cred ca acesta este misterul -ca a favorizat o avalansa de legaturi neconventionale si entuziaste, dar mai ales necontrolate ale citorva mii de cetateni romani care se declarau persecutati, preoti sau pastori baptisti, credinciosi ai unor '. secte obscure, disidenti si opozanti, care profitau de usurinta si credulitatea ambasadorului american, in perioada mandatului lui David B. Funderburk, Securitatea romana a reusit cele mai numeroase si mai ample penetrari in sistemul de interese si de informatii american in Romania, inclusiv plasarea unui numar important de agenti in Statele Unite proveniti din rindurile pseudosectantilor si pseudoluptatorilor pentru drepturile omului cultivati de inabilul ambasador. Din acest motiv regimul Ceausescu nu protesta la atitudinea „dusmanoasa' a lui David. B. Funderburk.

Ce voiau americanii care veneau in delegatii, una dupa alta, la Ceausescu in anii de sfirsit ai sistemului comunist? Americanii ii dadeau semnale lui Ceausescu asupra oportunitatii care se deschidea in Est prin reformele lui Gorbaciov. Probabil ca nu o faceau din sentimentalism, dar in mod sigur o faceau din interese economice imediate. Pe de alta parte, dincolo de interesele economice, o liberalizare a vietii politice si sociale crea premisele manifestarii unor curente critice, a unei opozitii, fie si individuale, cu perspectiva constituirii unei alternative mai democratice sau chiar pe depli11 democratice. Pentru americani, un sistem cu libertati democratice si cu eliberarea pietei de ideologie reprezenta scopul cel mai important.

§i ei pierdeau bani prin amendamentul Jackson-Vanick. Probabil ca je era indiferent cine conduce tara, daca e nebun sau marxist, in fata acestei oferte, Nicolae Ceausescu nu s-a limitat la obisnuitele lui fraze golite de continut, ci a devenit arogant. O etapa plina de greutate in care Statele Unite, prin reprezentantul celui mai inalt for decizional, a inceput sa-si retraga sprijinul fata de Ceausescu a fost vizita vicepresedintelui american George Bush la Bucuresti din 18-19 septembrie 1983. Ceausescu s-a purtat grosolan cu aceasta ocazie, folosind dintr-o data un limbaj foarte dur: „Vii aici sa pui conditii?'- Vizita lui Bush a marcat caderea abrupta a relatiei lui Ceausescu si a Romaniei, in ultima instanta, cu America. Dupa episodul asta, Ceausescu n-a mai incercat sa reincalzeasca relatiile cu americanii, lasindu-le reci. Colonelul Traian Stambert, fost ofiter CIE in acea perioada, a cunoscut bine detaliile vizitei vicepresedintelui Bush in Romania: „Initial, acesta a sosit in Romania cu ginduri curate, intentii laudabile si sperante in mai bine, asa cum primise asigurari si ambasadorul Mircea Malita, o personalitate de prim rang in domeniu'108. George Bush senior nu avea motive personale sa adopte o atitudine ostila fata de Ceausescu sau fata de romani, dimpotriva, fiind oarecum simpatizant al romanilor. Acest sentiment il dobindise in timpul misiunii sale diplomatice in China, unde avusese drept partener de tenis un diplomat roman de la care aflase o serie de informatii pozitive despre tara noastra. „Din pacate, socoteala din tirg nu s-a potrivit cu cea de acasa! - isi continua relatarea colonelul Stambert. Ceausescu, in megalomania lui, 1-a sfidat, pur si simplu, pe G. Bush, respingindu-i aproape toate propunerile de imbunatatire a relatiilor bilaterale. Unele probleme punctuale abordate de vicepresedintele Americii ca: anularea taxelor de studii pentru cetatenii romani care solicitau emigrarea din tara; acordarea unei mai mari libertati de practicare a cultelor neo-Protestante; de emigrare si libera circulatie; abandonarea practicii de a impune inregistrarea la autoritati a masinilor personale de Scris; imbunatatirea balantei comerciale prin cresterea importului de produse americane etc. Au fost taxate de Ceausescu ca fiind incercari de amestec in treburile interne ale Romaniei! Capacul pe oala in clocot 1-a pus in momentul in care a respins creditul guvernamental, in valoare de citeva sute de milioane de dolari, oferit cu generozitate si cu buna intentie de G. Bush, pentru a mai slabi din presiunea datoriei.'109 in sfirsit, Ceausescu i-a spus lui Bush ca Romania nu mai imprumuta bani si ca in curind el va deveni un important creditor pentru tarile in curs de dezvoltare. Probabil ca George Bush 1-a considerat pe Ceausescu irecuperabil.



Cu toate ca pina atunci celelalte intilniri cu George Bush se des-fasurasera intr-o atmosfera destinsa, de data asta intervenise, practic, un alt context. Pe de o parte, Ceausescu nu admitea sa primeasca ultimatumuri, iar, pe de alta parte, vicepresedintele american nu intentiona sa discute destins fara sa i se indeplineasca niste conditii. Era si un vicepresedinte tinar — 59 de ani si arata foarte tinar datorita vietii sale sportive. Apoi, vicepresedintele din fata lui fusese seful CIA, autoare a racolarii lui Pacepa si inspiratoare a duplicitatii fata de el, a punerii sale la colt, in locul neinsemnat care i se cuvenea. Pasionat de secrete, increzator in capacitatea sa de analist si hirsiit prin treburile murdare ale spionajului, Nicolae Ceausescu vedea in George Bush pe rivalul care il invinsese, aruncind la gunoi intr-o clipa toate sperantele si visele sale. Vedea in el spionul. Degradarea puterii de intelegere si de anticipare a lui Ceausescu se vede si din acest caz. Cu ani in urma il primise pe Richard Nixon cind nu era nimic, pentru ca apoi sa profite din plin de gestul sau premonitoriu, in ianuarie 1989 tocmai George Bush, cel jignit la Bucuresti, devenea presedinte al Statelor Unite ale Americii.

Reconstituirea imaginii pe care si-o facuse Nicolae Ceausescu despre procesul politic ce se desfasura in Europa nu trebuie judecata numai prin prisma schematismului primitiv al gindirii sale. De exemplu, seful statului comunist roman credea ca Mihail Gorbaciov este spion american. Cu aceasta convingere a cerut Securitatii sa-i ofere in iarna 1988-1989 probe care sa confirme impresia sa despre conducatorul Uniunii Sovietice. Oricit ar parea de neverosimil, ordinul acesta a existat, iar Securitatea a condus actiuni pentru indeplinirea acelei misiuni.

in cadrul operatiilor de exploatare a unei retele, in seara zilei de 3 decembrie 1989 o sursa directa si sigura, cetatean strain cu acces la informatia primara, a transmis legaturii sale din Securitate mesajul ca la Malta Gorbaciov si Bush au hotarit inlaturarea lui Nicolae Ceausescu simultan cu Noriega din Panama, in fata gravitatii si importantei acestei informatii, precum si pe baza valorii persoanei care o difuza, un general de Securitate s-a deplasat de urgenta intr-o locatie speciala — nu se stie daca pe teritoriul Romaniei sau in afara — pentru a face personal operatia de verificare a informatiei. Sursa a confirmat datele intelegerii de la Malta si a furnizat alte citeva amanunte. Ca urmare a acestei intilniri, dar si pe baza informatiilor obtinute din surse certe, conducerea Departamentului Securitatii Statului a intocmit doua note cu caracter ultrasecret. Prima avea urmatorul continut: „in cursul discutiilor din Malta, secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, si presedintele american George Bush au hotarit inlaturarea regimului socialist din Romania'. O a doua nota dadea a doua informatie: „Cu ocazia convorbirilor de la Malta intre secretarul general al PCUS, Mihail Gorbaciov, si presedintele american George Bush s-a convenit interventia militara a Statelor Unite in Panama', in aceeasi seara notele au fost prezentate lui Nicolae Ceausescu. Seful statului a avut un moment de tristete si apatie, rezervindu-si o singura replica: „M-au condamnat!'.

Relatia Ceausescu-Securitate. Pentru a intelege greutatea acestor informatii si efectul lor asupra destinului regimului comunist, precum si asupra natiunii este nevoie de o explicatie mai detaliata. Mai intii, se dovedeste necesar sa descifram, chiar si numai pe baza de marturii, care a fost valoarea informatiilor pe care le-a avut Nicolae Ceausescu despre procesul prabusirii comunismului si ^spre propria sa soarta. Explicatia implica o abordare treptata, mo-tlv pentru care autorul va reface aici etapele judecatilor de valoare care 1-au condus la aflarea acestui secret.         

Se pun in discutie trei posibile ipostaze ale sefului Departamentului Securitatii Statului, o data cu numirea acestuia in functie ia 5 octombrie 1987. Cele trei posibilitati ale generalului Iulian Vlad erau;

Fidelitate fata de Ceausescu, ca urmare a propriilor credinte in valorile comuniste, apoi din admiratie pentru personalitatea sefului statului, precum si datorita faptului ca la acea data cunostea care sunt dusmanii acestuia pe care mizau sovieticii.

Inactivitate din prudenta, retragere in interiorul legii, ca functionar si ofiter apolitic, rezumindu-se la a-1 informa pe seful statului si nimic mai mult, protejindu-se in fata unor evenimente previzibile.

Decizia de a trece la o actiune care sa scuteasca poporul si tara de o interventie militara, nu neaparat prin favorizarea unei lovituri de stat, dar cu luarea unor masuri care sa permita o schimbare a conducerii statului fara victime.

Pe baza cercetarii felului in care se desfasura relatia Ceausescu-Vlad, putem formula trei raspunsuri, in primul rind, generalul Vlad il admira pe Ceausescu in calitate de sef de stat, ii admira experienta de activist al partidului si abilitatea speculativa in probleme internationale. Ca individ, Ceausescu era extrem de ordonat, riguros, avea un birou de pe care obiectele se miscau si reveneau in acelasi loc cu precizie geometrica, dar era si foarte suspicios la nou. De aceea, modul de abordare a unei probleme de securitate nationala era foarte important. Teama de Ceausescu venea in primul rind din puterea absoluta de care dispunea si din faptul ca o cadere in interiorul sistemului era cu atit mai dureroasa cu cit se petrecea mai de sus. O cadere in afara sistemului era o catastrofa, iar pentru un sef de serviciu secret si foarte periculoasa fizic. Atasamentul generalului Vlad de Ceausescu tinea si de faptul ca seful DSS vedea in seful statului expresia de virf a fortei nationale si incarnarea unui mare patriot. Se va insela amarnic. Momentul adevarului a fost revolta de la Brasov.

Ea merita o abordare speciala.


Consecinte ale revoltei de la Brasov

In ziua de 15 noiembrie 1987, duminica, zi in care se desfasurau alegerile pentru Consiliile populare, dar si zi in care se lucra pentru indeplinirea planului, muncitorii de la Uzinele „Steagul Rosu' (Autocamioane Brasov), plecati spre centrul orasului, au transfor-mat aceasta deplasare intr-un mars de protest, in oras se raspindise de citva timp zvonul ca vor urma concedieri masive determinate de lipsa de productivitate a unitatii economice si de scaderea comenzilor. Produsele uzinei — camioane — erau slabe calitativ si depasite tehnologic. Din aceste cauze muncitorii nu-si mai luau salariile sau le ridicau serios diminuate, in plus, o particularitate a muncitorimii brasovene facea ca situatia acesteia sa fie si mai dramatica: erau foarte multi oameni adusi din satele Moldovei, rupti de caminele lor si „plantati' in blocuri insalubre, lipsite de serviciile utilitare minime - apa rece, apa calda, termoficare, gaze, avind in fata doar spectrul reintoarcerii in Moldova, unde nu ii astepta decit un proces invers, de reruralizare. Vasile Badin, participant la manifestatie, si-a prezentat motivatia intr-o carte de interviuri: „Cind am ajuns la serviciu si am vazut fluturasul lasat in dulap de schimbul meu cu banii pe care trebuia sa-i ridic, cind am vazut ca nu-mi ajung nici pentru hrana copiilor, daramite pentru hainele lor, am spus ca nu mai dau drumul la masina. Nu mai aveam de ce sa lucrez, nu mai aveam nici o motivatie'110. Conform unui martor ocular care a descris scenele din oras lui Silviu Brucan, „pentru prima data s-au auzit in Romania oameni strigind pe strada: Jos cu dictatura!, Vrem piine!, Jos cu Ceausescu! Furia multimii s-a dezlantuit cind o masina a Militiei a amenintat pe cei care marsaluiau si atunci acestia au azvirlit cu pietre si sticle in masina, oprind-o, dind-o peste cap si punindu-i foc. Dintr-o data, lumea a inceput sa cinte Des-teapta-te, romane! si s-a indreptat spre sediul judetean al Partidului Comunist care adapostea si Consiliul Popular. Ei au patruns in cladire si ceea ce au vazut in marele hali de la intrare i-a scos din sarite: o masa lunga plina de tot felul de bunatati, delicatese, fripturi si vinuri pregatite pentru un ospat menit sa celebreze victoria in alegeri asigurata cu 99 la suta din voturi. Asta era prea mult pentru Protestatarii infometati. Ei au ras tot ce era pe masa, au luat cu asalt intreaga cladire si au inceput sa arunce pe geam, in piata, tablourile lui Nicolae si ale Elenei Ceausescu, impreuna cu dosare si documente, aprinzind in mijlocul pietei un foc ale carui flacari se vedeau pinala2 kilometri'111. Reconstituirea evenimentului arata ca nu s-a strigat „Jos Ceausescu!' (este o informatie falsa) si nu s-a dat foc la nici o masina. Nu s-a intrat in Consiliul Judetean de Partid, ci in Consiliul Municipal (PriMaria), unde au devastat si incendiat bufetul organizat pentru functionarii angajati in procesul electoral. Asa cum este descris evenimentul din mai multe surse in presa romana postrevolutionara, protestul a pornit cu caracter economic si social. Gabriela Chivi, un alt participant la eveniment, a explicat: „Cind am ajuns la uzina, lucram in primul schimb, vedeam oamenii cum refuza sa intre in sectii. Asteptam afara, nu sa facem greva, nici pe departe asa ceva. Noi, practic, ne ceream banii. Aveam salariile injumatatite si nu mai puteam accepta aceasta situatie. Nu pot sa spun ca am facut gesturi iesite din comun, nu am spart nimic, dar am : intrat in Consiliul judetean pentru ca il urmam pe fratele meu'112. Agitatia si apoi furia muncitorilor au fost amplificate si de informatia ca liderii politici ai uzinei luasera prime, desi planul nu era indeplinit. Cu toate acestea, este semnificativ amanuntul ca manifestantii s-ar fi deplasat in oras in frunte cu secretarii lor de partid a caror atitudine din momentul transformarii protestului sindical in protest politic nu este descrisa de nimeni. La fel cum se va intimpla si in alte situatii ulterioare, interventia brutala si nepotrivita a Militiei a incitat spiritele, agresiunea autoritatii, fie si numai verbala, consti-tuindu-se in declansator pentru exprimarea nemultumirii politice, care avea o esenta economica. Muncitorii au fost invatati in Romania ca ei conduc tara, ca Partidul Comunist este reprezentantul lor si ca, in particular, Militia exista pentru a-i apara. Scenele de la Brasov sunt confirmate si de fostul general de Securitate Neagu Cosma: „A fost nevoie doar de o scinteie pentru a se aprinde

Nu s-a strigat numai «Achitati-ne drepturile banesti - vrem salarii -.. ci si «Jos dictatura, Jos Ceausescu» «Hotii» Daca s-a strigat intr-adevar de catre muncitori Jos dictatura, atunci lucrul e straniu pentru ca, cel putin formal, era vorba de dictatura lor, in numele careia elitele tarii fusesera ingropate prin inchisori sau sub malurile de pamint ale canalului Dunare-Marea Neagra, sub autoritatea careia aveau prioritate la case, la masini, la rate si pentru care fiii lor erau admisi in facultati si alte institutii de invatamint pe baza de dosar! Este, de asemenea, semnificativ pentru deruta si dezordinea corpului muncitoresc roman faptul ca cei pe care urmau sa-i voteze pentru Consiliile populare erau oameni dintre ei, pe care ar fi trebuit, conform propagandei oficiale, sa-i investeasca cu puterea de a-i reprezenta in forurile de decizie, in plus, ramine de neinteles incetarea lucrului pentru a nu „le face planul alora', alora fiind chiar ei! Avind in vedere ca Romania era stat comunist, orice demers economic avea implicit un sens politic. Din aceste motive, caracterul economic al protestului de la Brasov devine din perspectiva istorica secundar, chiar daca a fost unica sursa reala a miscarii de protest si singurul scop tintit. El exprima situatia de cerc vicios in care ajunsese in acel moment sistemul de putere de jos, fictionar, al regimului comunist.

Informatiile despre evenimentele din Brasov au ajuns la presa occidentala prin intermediul unor turisti si ziaristi straini aflati in-timplator in localitate, prin mijlocirea lui Silviu Brucan, care a descris directorului Bibliotecii Americane din Bucuresti faptele aflate, si din investigatiile jurnalistilor francezi trimisi ulterior in capitala judetului Brasov. „Relatarea cea mai completa a rascoalei de la Brasov a fost publicata in saptaminalul L 'Evenement du Jeudi (Nr. 167 din 14-20 ianuarie 1988). Cei doi trimisi speciali ai publicatiei pariziene, Michel Labro si Alexandra Lavastine, au patruns in Romania, si apoi la Brasov, cu vize de simpli turisti.'114 Calitatea mediocra a acestor ziaristi nu are importanta. Sursa principala a jurnalistilor francezi a fost scriitorul brasovean Vasile Gogea. Citiva intelectuali care au incercat sa ia apararea muncitorilor arestati la Brasov - Doina Cornea, Radu Filipescu, Gabriel Andreescu - au fost contactati de Securitate si intimidati, in legatura cu implicarea Securitatii in anchetarea evenimentelor de la Brasov, colonelul (r) Gheorghe Cotoman din cadrul Directiei VI a DSS avea sa afirme in 1999: „Desigur, se poate pune intrebarea: a fost justificata implicarea organelor de cercetare ale Securitatii in cazul respectiv, in raport cu competentele prevazute pentru acestea de Codul de Procedura Penala? Raspunsul este simplu: aceasta implicare a fost legala, deci, justificata, intrucit trebuia sa se stabileasca daca faptele nu reprezentau cumva preludiul unor actiuni violente de o mai mare amploare, de natura a slabi puterea de stat, cu alte cuvinte, daca intruneau sau nu elementele constitutive ale unei tentative la infractiunea de subminare a puterii de stat (a carei urmarire penala era data in competenta organelor de cercetare ale fostei Securitati). Dar, s-a dovedit ca actiunea respectiva nu putea fi incadrata in acest articol de lege (subl. aut.), si, chiar in ipoteza ca s-ar fi incadrat, sunt sigur ca solutia era aceeasi, fiindca Nicolae Ceausescu nu ar fi acceptat ca in Romania se pot declansa actiuni de natura a periclita puterea pe care o detinea. si asta chiar in ziua alegerilor!'115. Desi corectitudinea afirmatiei colonelului Cotoman pare ; protejata de prevederile legilor de atunci, fostul ofiter al Directiei ' VI nu explica implicarea sa si a colegilor sai in paza inculpatilor si in judecarea cazului, actiune pe care o descrie tot el in continuarea pasajului citat.

Securitatea stia ca Brasovul are cauze profunde, de sistem. Ofiterii din intreprindere informasera conducerea DSS asupra posibilitatii unei greve iminente, iar generalul Vlad il pusese in garda pe primul-secretar al judetului. Acesta insa nu a luat nici o masura pentru redresarea situatiei, fiind mai mult preocupat ca informatiile cunoscute de Securitate sa nu ajunga la CC. El se prevala de rolul conducator al partidului asupra Securitatii, in Romania functioneaza Institutul Roman de Istorie Recenta, condus de tinarul istoric Marius Oprea, care se ocupa cu studierea crimelor comuniste. Este insa interesant de observat ca, dupa mai multi ani de cercetare in arhive, Marius Oprea ajunge la o concluzie care diminueaza rolul Securitatii in acel caz: atunci cind analizam si judecam Securitatea nu trebuie sa scapam din vedere nici o clipa Partidul: „Activistii comunisti au fost aceia care, in genere, i-au dictat prioritatile si i-au supravegheat actiunile - si nu invers, cum s-a acreditat public in lumea postcomunista'116. Este opinia lui Marius Oprea.

Informatiile din domeniul economic venite pe linia Securitatii (Directia a Il-a) erau raportate si ministrilor de resort. Pe acest traseu informatiile despre gravele erori de conducere de la Brasov au ajuns si la Constantin Dascalescu. Vazind ca primul-secretar de la Brasov nu ia nici o masura, generalul Vlad 1-a informat personal pe primul-ministru, inaintindu-i si un raport detaliat care continea statistici relevante pentru situatia salariala, a productiei si a aprovizionarii cu alimente din Brasov. Dascalescu nu a facut nimic. Atunci generalul Vlad i-a inaintat lui Ceausescu un raport asupra situatiei explozive de la Brasov. Atit Dascalescu, cit si Preoteasa, primul-secretar, s-au aparat afirmind ca n-au stiut nimic si ca situatia nu este in realitate atit de grava. Au dat vina amindoi pe Securitate ca exagereaza. Dupa cum se cunoaste, autoritatile politice si executive nu au fost in stare sa faca nimic pentru imbunatatirea vietii cetatenilor din Brasov. Manifestatia si protestul s-au produs ca fenomene inevitabile. Deja in noiembrie venise frigul, parte din instalatiile si utilajele intreprinderilor nu mai puteau functiona, iar in case nu se mai putea trai. O epidemie de gripa izbucneste in oras in prima decada a lunii, pe fondul lipsei de medicamente - au fost cazuri cind parintii luau noaptea trenul la Bucuresti pentru a cum-Para medicamente din gara, dupa care se intorceau pentru a le administra copiilor -, iar in spitalele brasovene incepe sa se inmulteasca numarul pacientelor cu afectiuni ale aparatului genital, generate de frig.

Potolirea manifestatiilor s-a facut cu trupe de securitate-militie, dotate cu casti si scuturi, imagine neobisnuita pentru romani. Au fost inculpate 64 de persoane, in majoritate tineri117. Cazul Brasov este important in analiza noastra, chiar daca a fost o problema de politica interna, nu numai prin faptul ca ilustreaza situatia dramatica a cetatenilor si o prima tentativa serioasa de revolta, ci si prin consecintele sale in planul raporturilor dintre Nicolae Ceausescu si seful Departamentului Securitatii Statului.

Momentul Brasov a reprezentat un semnal de alarma pentru generalul Vlad si 1-a determinat sa faca primul pas inapoi, privind cu mai multa circumspectie raporturile sale cu Ceausescu si admiratia pe care i-o acorda. Atunci Ceausescu i-a ordonat sa gaseasca agentii straini care au pregatit revolta de la Brasov, fapt care 1-a pus in garda pe seful DSS. Agentul provocator era criza sociala. Cons-tatind periculozitatea situatiei si reactia autoritatilor politice generalul Vlad a hotarit sa adopte pozitia militarului care isi face datoria, foarte atent asupra implicarii politice si a respectarii legilor. A doua ipostaza a sa. Dupa ce s-a consultat cu subalternii sai, generalul Alexie, generalul Macri si colonelul Gheorghe Ratiu, generalul Vlad a luat decizia de a pune la dispozitie conducerii superioare de partid si de stat, in principal lui Ceausescu, informatia adevarata si cit mai ampla asupra situatiei economice din tara. A fost infiintat un sistem de buletine informative continind in exclusivitate probleme economice, insistindu-se pe iminenta unor evenimente de tip Brasov, intre decembrie 1987 si decembrie 1989 Securitatea a dezamorsat alte zece cazuri de proteste si greve asemanatoare celor de la Brasov.118

Autorul acestui volum isi trateaza toate personajele, oricit de nocive sau benefice au fost, fara pasiune, cu cit mai multa obiectivitate, asumindu-si riscul de a se crede ca nu accepta criminalitatea regimului comunist si avantajele infinite ale democratiei. De aceea, nu judeca actiunile unor personalitati implicate in acest salt istoric decit in masura in care au fost determinante. Pe Nicu Ceausescu, betivul, asasinul si destrabalatul notoriu, il stim din zvonuri, si ele erau in buna masura adevarate, dar in fata tribunalului individul s-a aparat ca un om inteligent si cult. Altfel spus, capabil de un gest precum cel dezvaluit de generalul Plesita care afirma, alaturi de colonelul Burlan, ca Nicu Ceausescu a fi organizat un complot impotriva tatalui sau. Daca privim o cronologie politica a perioadei ceausiste vom constata ca a existat un interval de o luna (11 septembrie-13 octombrie 1987) in care Nicolae Ceausescu opereaza o cascada de destituiri si numiri. La 11 septembrie sunt afectati de schimbari Stefan Andrei, Lina Ciobanu, Dimitrie Ancuta, Ion C. Petre, Aneta Spornic, un oarecare Ion Constantinescu de la Planificare, un altul, Cornel Pinzaru numit la Ministerul Comertului Exterior. La 29-30 septembrie Gheorghe Petrescu, Ion Avram, Gheorghe Cazan sunt destituiti si pe locurile lor apar niste necunoscuti. Barbu Petrescu este numit ministru secretar de stat la Planificare. La 3 octombrie sunt destituiti Petre Preoteasa (asa ajunge la judetul Brasov), George Homosteanu, ministrul de Interne, Gheorghe Chivulescu, ministrul de Justitie, Alexandru Necula, ministrul Industriei Electrotehnice. Functii importante, mai ales cele de la Interne si Justitie, nu isi schimba titularul decit intr-o situatie de criza. Dupa doua zile, la 5 octombrie, are loc o noua serie de eliberari si numiri din/in functie pe structura Guvernului. La 13 octombrie Nicu Ceausescu este eliberat din functia de prim-secretar al CC al UTC si numit prim-secretar la Sibiu119. Dupa versiunea generalului Plesita, Tudor Mohora, un personaj din anturajul lui Nicu Ceausescu, a fost „trimis la un sector al Capitalei, ca era si el in socoteala, prieten cu Nicu'120. Tudor Postelnicu, cel care il tinea sub observatie pe fiul presedintelui, este numit ministru de Interne, intr-un singur loc scenariul acesta nu se potriveste: inlocuirea generalului Constantin Olteanu cu generalul Vasile Milea la conducerea Ministerului Apararii Nationale a avut loc in decembrie 1985, nu in 1986.

Planul aducerii lui Nicu Ceausescu la conducerea partidului a apartinut tatalui sau, Nicolae Ceausescu. Acesta 1-a discutat cu Elena Ceausescu si, dintr-o ratiune care pare straina imaginii pe care o avem despre ea, mama a cautat sa impiedice compromiterea fiului prin viata destrabalata pe care o ducea. Elena Ceausescu a ramas si va ramine in Istorie ceea ce romanii numesc o femeie de prost-gust, artagoasa, primitiva si periculoasa, insa in cazul lui Nicu Ceausescu este vorba de conditia ei de mama, dublata de un calcul politic. Nici o mama nu accepta ca fiul ei sa fie alcoolic inca de tinar, sa omoare oameni cu masina, sa-si traiasca viata sexuala din intilniri ocazionale si probabil ca cele mai multe mame doresc o partida buna pentru baiatul lor. in gindirea primitiva a Elenei Ceausescu o partida buna insemna ca sotia sa nu fie evreica si sa fie, tot cum spune romanul, „la locul ei', in ambele aceste criterii sentimentale se citeste si calculul politic, in Romania sotia evreica insemna, mai ales la nivelul structurilor partidului, o posibila spioana sovietica sau israeliana. O femeie „la locul ei' linga Nicu Ceausescu insemna viitoarea sotie a sefului partidului sau statului, care il va insoti in vizitele oficiale, care poate va fi primita ca si ea, ca Elena Ceausescu, de regina Angliei, de regina Spaniei sau de vreo imparateasa ca Farah. insemna imaginea de cuplu pe care o va prezenta poporului mai tirziu si, nu in ultimul rind, insemna mama unor copii ai secretarului general sau presedintelui, in logica ei simpla, dar naturala, Elena Ceausescu atingea o serie de atitudini pe care noi, cei de jos, le cunosteam foarte bine. Contemporanii ar putea sa-si aminteasca felul in care parintii isi ascundeau sau protejau fetele atunci cind Nicu Ceausescu era prin orasul sau cartierul lor, cum isi schimbau hotelul la mare, cind aflau ca Nicu este in statiune, cum chiar fetele serioase evitau zonele pe care acesta le frecventa. Fete sau femei gata de o aventura cu „printisorul' se gaseau oricind. Nu o astfel de nora voia sa aiba Elena Ceausescu. Fara indoiala ca au existat multe exagerari in privinta personajului public Nicu Ceausescu, insa finalul sau este innobilat de relatia sentimentala adevarata cu talentata artista Daniela Vladescu.

Surse serioase din anturajul cuplului prezidential confirma ca ideea pregatirii lui Nicu Ceausescu pentru preluarea Puterii a fost discutata mai intii in familie. Apoi, Nicolae Ceausescu a discutat aluziv cu apropiatii sai politici despre cariera lui Nicu. Problemele au aparut in momentul in care Nicu Ceausescu a lansat aceasta informatie in cercul sau de prieteni pe fondul unor trasaturi de caracter - teribilismul, voluntarismul, frivolitatea -accentuate de obisnuinta de a consuma alcool in exces. Unii activisti» mai experimentati, au tras toate invatamintele dintr-o astfel de ipoteza si probabil ca au calculat perspectiva. Altii, mai tineri, s-au crezut deja o echipa noua pentru viitoarea conducere a statului si au inceput sa-1 cultive pe Nicu Ceausescu, cultivind in acelasi timp si tema aranjamentului cu un aspect de complot. O informatie anume ofera detaliul semnificativ: pina la momentul lansarii proiectului aducerii lui Nicu Ceausescu la conducere acesta avea doar citiva prieteni, intre care Ion Traian Stefanescu parea cel mai apropiat. Dupa primele discutii s-au inmultit „petitorii', ei fiind si principalii colportori ai zvonului despre complot. Pe de alta parte, trecerea lui Nicu Ceausescu de la UTC la conducerea judetului Sibiu nu a fost o retrogradare. Numai oamenii slab informati credeau atunci, ca si acum, ca din functia de prim-secretar UTC se poate ajunge secretar general al PCR. Traseul prin UTC era mult mai lung decit cel de la conducerea unui judet, in plus, stim sigur ca judetul Sibiu a fost ales de Nicolae Ceausescu personal pe urmatoarele criterii: avea industrie de calitate, era populat de oameni cu un nivel ridicat de civilizatie, era un judet „linistit' din punct de vedere politic si ceva mai putin nelinistit social - Nicu se va ocupa intens de acest aspect —, avea unitati militare de elita, avea cele mai importante minoritati -unguri, germani, tigani. Pe scurt, judetul Sibiu era un fel de Romanie mica. O alta poveste sustine ca acele intimplari si in primul rind decizia lui Nicu Ceausescu de a-si indeparta tatal de la conducere au fost generate de revolta de la Brasov. Imposibil cronologic, insa Criza de la Brasov a reprezentat pentru liderii comunisti de la conducerea partidului, pentru comunistii prosovietici, de tip Silviu Brucan, pentru citiva conducatori din Armata sau din Securitate, Semnalul clar ca Ceausescu a pierdut sustinerea masei si ca trebuie sa se indeparteze discret de liderul care pierduse notiunea timpului.

In acest loc se poate identifica cea de-a treia ipostaza a generalului Vlad: evitarea implicarii institutiilor de forta (Armata si Securitate) in lupta lui Nicolae Ceausescu de a se mentine la Putere cu orice pret. Refuzind sa admita ca la Brasov s-au revoltat muncitorii si insistind pe teza agenturilor straine, Nicolae Ceausescu pregatea argumente pentru bazele legale ale unei represiuni. Mai exista un argument important: Nicolae Ceausescu avea obiceiul sa-si arunce in crize apropiatii pentru a le rezolva — mai ales dupa experienta din 1977 din Valea Jiului —, apoi ii facea responsabili sj ii sanctiona. La un interval de timp, care tinea de calculele lui politice, ii reabilita, punindu-i in diferite functii, intotdeauna altele. Se poate observa o adevarata metoda de a plasa anumiti activisti in locurile despre care avea informatii ca exista probleme, urmarind rezultatul: se descurca, il promoveaza, nu se descurca, il sanctioneaza. Din toate aceste motive, ideea unei tentative a generalului Vlad de a-si proteja structura si de a se proteja pe el in fata unei evidente inclinatii spre discretionar a lui Ceausescu, dar mai ales in fata crizei sociale propriu-zise nu trebuie ignorata, in ce-1 priveste pe Vlad, ca prim sef al DSS care nu era activist de partid, ca intelectual si om foarte inteligent, a crede ca statea si astepta pasiv sa fie amestecat intr-o represiune singeroasa este o naivitate.

Relatia Ceausescu-Vlad. Pentru operatiunea de protejare a institutiei, generalul Iulian Vlad a reusit sa instituie un sistem de lucru cu seful statului, de care 1-a informat si pe ministrul de Interne, superiorul sau ierarhic. Vlad a inceput sa-i furnizeze lui Nicolae Ceausescu trei tipuri de informatii:

Informari curente, printr-un buletin dactilografiat care continea informatii despre starea de spirit a populatiei, despre cauzele nemultumirilor (in permanenta erau informatii despre criza sociala si economica) si despre intinderea teritoriala a fenomenului (toata tara). Buletinul era trimis de trei ori pe saptamina in plic sigilat. Dupa citeva saptamini, plicurile au inceput sa se intoarca nedesfa-cute, sigilate asa cum fusesera trimise. Ceausescu refuza realitatea.

Informatii deosebite, obtinute pe linie de spionaj si contraspionaj. Notele erau scrise de mina, nu mai mult de 3-4 pagini» exemplar unic, si introduse intr-un plic sigilat. Ceausescu deschidea plicul, citea raportul, facea unele notatii (foarte schematice), apoi sigila personal plicul si il trimitea printr-un curier special inapoi la Securitate. Informatiile deosebite erau trimise lui Ceausescu o data la doua zile si numai in cazuri speciale zilnic, atunci cind informatia prezentata era in progresie rapida.

3. Informatii ultrasecrete, urgente, care erau prezentate personal de generalul Vlad, in exemplar unic fie sub forma de nota intocmita chiar de seful DS S, f ie in original, asa cum venise de la retea. Dupa ce le citea si le comenta cu Vlad, Ceausescu inapoia documentul care era apoi arhivat intr-un fond special.

Cele doua note din 3 decembrie 1989, care anuntau decizia lui Gorbaciov si a lui Bush de a lichida regimul comunist din Romania, precum si intelegerea in privinta interventiei in Panama, au facut parte din categoria a treia, „informatii ultrasecrete'. Nicolae Ceausescu a retinut ambele note si le-a luat cu el la Moscova.


Intelegerea de la Malta

Cum a ajuns Securitatea romana sa obtina acele informatii si cum a reusit sa penetreze un sistem de protectie ultrasofisticat, un sistem de protectie conjugat, al celor doua Mari Puteri ale lumii? in primul deceniu de dupa Revolutia din decembrie 1989 s-a comentat pe larg in presa romana valoarea Securitatii, unii considerind-o prea puternic politizata si, in consecinta, foarte slaba, altii aducind argumente ca era foarte eficienta si excelent profesionalizata. Adevarul este ca Securitatea nu era o structura omogena din punct de vedere al calitatii oamenilor si ca unele Directii aveau fluctuatii de performanta, in timp ce altele ar putea fi caracterizate prin munca bruta exploatata inteligent si rational doar la nivelul conducerii. Posibilitatile Securitatii de a obtine informatii din apropierea celor doi lideri ai lumii trebuie analizate obligatoriu in contextul evenimente-'or din ultimii ani ai deceniului noua. Mai toate cartile si articolele ue presa care trateaza procesul de liberalizare a Estului european Pnn programul lui Mihail Gorbaciov - fie ca il considera un miracol, le ca se apleaca asupra rolului KGB — par coplesite de valul schim-si, mai ales, de viteza cu care s-a deplasat acesta. O privire distantata va observa cum scena publicistica este dominata de miscarile si deciziile reformatorilor, de valoarea incontestabila a cura-jului si a determinarii lor, de importanta reactiei natiunilor in fata primei adieri de libertate. S-au miscat popoare, s-a darimat un sistem politic, au disparut lideri abominabili, s-a indepartat pericolul razboiului nuclear. De-abia cind citim memoriile lui Mihail Gorbaciov si ale lui Eduard Sevardnadze aflam cit de greu a fost. Paradoxul evaluarilor istorice contemporane provine din faptul ca se apleaca exclusiv asupra invingatorilor si nu spune mai nimic despre in vinsj. Or, liberalizarea Estului a avut multi dusmani. Am descoperit virfu-rile acestui curent potrivnic abia in momentul tentativei de lovitura de stat de la Moscova din 1991, dar multi comunisti si functionari simpli nu au acceptat cu entuziasm — sau nu au acceptat deloc — miscarea de liberalizare declansata la Kremlin.

In timpul operatiunii de penetrare a structurilor de decizie ale URSS, agentii Securitatii romane s-au intilnit cu doua situatii neasteptate, in primul rind, nu erau singurii spioni din Est. Actionau in culegerea de informatii, atit din structurile KGB, cit si din nivelurile superioare ale partidului, serviciile secrete din Cehoslovacia si RDG. La un moment dat, agenturile s-au „simtit' una pe alta si astfel s-a aflat ca urmareau aceleasi scopuri, in al doilea rind, disponibilitatea surselor sovietice se marise la dimensiuni surprinzator de mari, mai ales dupa 1986. De unde inainte penetrarea structurilor sovietice era extrem de dificila si riscanta, acum numarul inaltilor functionari sau al ofiterilor cu acces la diferite niveluri de informatie care acceptau sa furnizeze informatii fostilor aliati crescuse simtitor.

Cine erau aceste surse? Citiva erau oameni din structuri care considerau, ca si Ceausescu, ca Gorbaciov este agent american si tradator. Altii nu credeau in aceasta posibilitate, dar erau lamuriti ca actiunea secretarului general al PCUS va conduce la distrugerea sistemului si, in consecinta, din solidaritate sau din deznadejde, acceptau benevol sa strecoare fostilor colegi acele informatii pe care le considerau importante, in primul rind pentru tara respectiva. Cei mai multi insa proveneau din rindurile celor speriati de perspectiva restructurarii, ofiteri si functionari comunisti — unii lucrau de pe vremea lui Stalin, dar majoritatea erau brejnevieni — ingrijorati de pierderea locului de munca, a pozitiei in vechea ierarhie, indivizi frustrati care considerau ca si-au daruit viata si munca Marii Uniuni Sovietice si „acum vine Gorbaciov si sterge totul cu perestroika lui'- Altii erau oportunisti; intelesesera ce se intimpla si cautau prin coruptie si acumulare de bani sa-si asigure o pensie linistita sau un fond financiar cu care sa-si porneasca o afacere. Un grup aparte in rindul surselor sovietice 1-au reprezentat militarii, ofiteri superiori ai Armatei URSS. Timp de decenii au trait in cultul superioritatii militare sovietice, cu mindria ca au cucerit cosmosul si 1-au pus in slujba apararii intereselor URSS, cu ambitia sa-1 invinga pe inamicul de moarte al comunismului - „imperialismul american', cu credinta ca apara popoarele sovietice si pe ale lumii de amenintarea americana. Astazi - adica in 1986-1989 - erau pusi sa dea mina cu inamicul, sa colaboreze cu el, sa accepte de dragul lui distrugerea arsenalului nuclear, apoi a mii de tancuri si rachete cu focos conventional, sa se retraga din zone strategice, sa renunte la colaborarea cu fostii aliati. Multi militari pur si simplu considerau atitudinea lui Mihail Gorbaciov ca pe o recunoastere a infringeril, transfor-mindu-i pe ei in invinsi. Pentru toti acesti oameni liberalizarea echivala cu o tradare.

intregul complex de mentalitati obtuze era valabil si pentru numerosi comunisti din tarile blocului rasaritean si va fi intilnit identic la functionari si militari romani in timpul si dupa revolutia din decembrie 1989. Unele informatii despre ce se intimpla in tarile lor au ajuns la virfurile Securitatii romane direct de la serviciile de informatii ale statelor comuniste europene. Aceasta este o explicatie pentru faptul ca Securitatea romana si implicit Nicolae Ceausescu au cunoscut din timp atit scenariile de schimbare a liderilor comunisti din tarile Tratatului de la Varsovia, aplicate de Uniunea Sovietica prin KGB, cit si modul in care s-a actionat.

Asa a inteles Nicolae Ceausescu ca schimbarea se face printr-un lider politic racolat din interiorul Comitetului Central, al Biroului Politic, sprijinit la momentul oportun de ministrul de Interne si de rninistrul Apararii (de regula, tot oameni ai Moscovei), in caz de rezistenta a fostului conducator al partidului, erau incitate si provocate de manifestatii de strada cu violente de ambele parti. Daca vechiul conducator ordona reprimarea (cum se intimplase in Cehoslovacia, RDG si Bulgaria), cei doi ministri cheie refuzau „sa traga in popor' iar liderul progorbaciovist cerea demisia sefului partidului. Cu trupele sovietice in tara, cu baza regimului dictatorial (Internele si Armata) trasa de sub picioare, nici un conducator comunist nu-sj mai putea pastra locul. Imediat dupa inlaturare, multimea din strada primea garantia aplicarii reformelor si a liberalizarii sau, ca in cazul Bulgariei, multimea era adunata chiar de partid si informata asupra schimbarii.

Cercetatorii care vor avea acces in viitor la arhivele Securitatii vor intilni si o situatie pe care poate nu si-o vor putea explica. Multe informatii despre schimbarea regimului comunist din Romania sunt atit de firesti, de comune, incit framintarile generatiilor noastre li se vor parea anormale. Rezultatele penetrarii serviciilor secrete romanesti in preajma lui Gorbaciov — in sine, o operatiune cit se poate de spectaculoasa — au avut si un caracter preventiv, in fapt, ce secrete incredintau membrii Echipei Gorbaciov, fie „in orb', fie informativ, agentilor romani? Ca reforma este o actiune adevarata, nu o farsa, ca sistemul comunist va cadea pentru ca nu mai rezista, ca KGB-ui va organiza unele caderi din ordinul lui Gorbaciov, ca din acel moment comertul cu URSS se va face pe baze economice realiste si daca Romania vrea sa mai importe cocs, de exemplu, trebuie sa plateasca in dolari la pretul pietei, ca Germania se va reunifica, ca URSS isi va retrage trupele din Europa si ca pina la sfirsitul anului 1989 toate regimurile dictatoriale trebuie sa dispara. Or, toate aceste lucruri erau vizibile cu ochiul liber la nivelul diplomatiei sau structurilor politice ale statelor din intreaga lume. Problema lui Ceausescu era ca afla lucrurile astea si nu ii conveneau. Ba, mai mult, se ambitiona sa se cramponeze de putere, cu consecinte nefaste pentru tara lui. Putem chiar estima ca unii inalti demnitari gorbaciovisti transmiteau in acest fel mesaje politice clare, de prevenire, in speranta ca Nicolae Ceausescu va intelege faptul ca nu exista cale de intoarcere. Avind in vedere faptul ca aceste informatii au curs spre Ceausescu timp de mai multi ani, nu ne ramine decit sa tragem concluzia ca i s-a oferit mai intii lui ocazia sa faca schimbarea, apoi au hotarit sa-1 indeparteze.

Fuseseram obisnuiti cu imaginea unui KGB infailibil si de nepatruns. Dezvaluiri facute presei dupa 1989 arata ca insusi jCGB-ul fusese penetrat pina la virf. Generalul Dmitri Poliakov era in GRU „secretar al comitetului de partid si profesor al viitorilor agenti sovietici' si cu toate astea „prejudiciile provocate de el spionajului de la Moscova depaseau tot ce facusera impreuna cei peste 50 de transfugi si agenti rusi dubli care au colaborat cu Occidentul. Sub numele de cod Cilindrul (pentru FBI) siBourbon (pentru CIA), Poliakov a actionat 25 de ani, sfidind toate normele de securitate ale GRU'122. in timpul crizei cubaneze anglo-americanii avusesera in Oleg Penkovski un important agent infiltrat in structurile GRU, iar mai recent s-a aflat ca Oleg Gordievski, rezidentul (sef de filiera) KGB la Londra, lucra pentru Serviciul Secret de Informatii al Marii Britanii inca din 1974. „Cel mai inalt lider de partid caruia Gordievski ii raporta asupra problemelor curente era Mihail Sergheevici Gorbaciov.'123 in 1996 a izbucnit scandalul Platon Obuhov, secretar II in Departamentul America de Nord din cadrul Ministerului rus de Externe, scandal care s-a lasat cu expulzari de partea rusa si britanica. Nimic nu ne impiedica sa credem ca penetrarile serviciilor secrete comuniste romanesti, est-germane si cehoslovace nu au fost posibile in celelalte rinduri, ale comunistilor sovietici. Paradoxul situatiei este ca si unii, si altii, din Vest si din Est, aflau acelasi lucru, lucrind insa fiecare pentru scopuri total opuse.

Spre sfirsitul anului 1989 operatiunea KGB de surprindere a Statelor Unite prin rapiditatea liberalizarii est-europene, prin oprirea inarmarii nucleare si prin larga publicitate a figurii lui Mihail Gorbaciov a inceput sa dea roade. Presedintele George Bush avea Probleme in mediile politice si la nivelul opiniei publice, fiind tot rnai violent acuzat ca nu vine in intimpinarea reformelor sovietice, ca ramine prudent in fata unei ocazii istorice, ca intirzie sa raspunda cu gesturi spectaculoase la gesturile spectaculoase ale Moscovei. Desi isi preluase functia suprema de la Casa Alba inca de la inceputul anului, Bush nu avusese inca nici o intilnire oficiala cu Gorbaciov, fapt care ii irita pe politicienii ambelor administratii. Pe durata anului 1989, Gorbaciov se miscase mult, devenise de departe personalitatea cea mai populara si daduse suficiente semnale importante pentru a forta reactii pe masura. Bush si Gorbaciov corespondau, schimbau mesaje, vorbeau la telefon, insa lipsea ceva - intil-nirea care sa transeze definitiv trecutul si sa proiecteze viitorul. Ion Stoichici transmitea la l decembrie 1989 de la Ambasada Romaniei din Washington: „Nu se pune problema ca el (George Bush, n.a.) nu doreste progresul miscarilor reformiste, ci faptul ca el nu vede clar unde conduc toate acestea, ceea ce il tulbura () Se apreciaza ca prudenta lui G. Bush se bazeaza pe faptul ca presedintele «are suspiciuni fata de orice fapt care apare a fi prea simplu, prea cert, intrucit este nelinistit de o eventuala schimbare a situatiei»'124. Fostul sef al CIA simtise scenariul Echipei Gorbaciov, dar totodata era si sincer ingrijorat ca acesta va esua pentru ca mersese si prea repede si prea departe pentru suportabilitatea societatii si structurilor sovietice. Probabil ca Bush mai stia si ca perestroika esuase si ca sprijinul pe care il avusese Gorbaciov pina atunci de la KGB se oprise in punctul de unde nu mai putea tine evenimentele sub control. Pentru a dezamorsa tensiunea politica din Statele Unite, dar si pentru a se lamuri asupra intentiilor URSS pe mai departe, presedintele american ii solicita lui Mihail Gorbaciov o intrevedere neoficiala, cu scop informai. Partile convin sa se intilneasca in Malta, la 2 si 3 decembrie 1989, alternativ, pe vase apartinind flotelor celor doua tari. Agentia TASS editeaza un buletin de uz intern in care comenteaza sub forma de estimare agenda probabila a intrevederii, intre altele, pozitiile celor doi lideri erau explicate astfel: „Invocindu-se parerea potrivit careia lui Bush nu-i plac convorbirile de tipul lai tei, se afirma ca SUA nu doresc sa discute despre viitorul popoarelor europene pe baze bilaterale, respectiv in raporturile lor cu URSS. Ceea ce ar dori presedintele Bush ar consta in cunoasterea parerilor lui Gorbaciov fata de actualele transformari din tarile socialiste, precum si garantarea de catre URSS ca nu va interveni in aceste procese de liberalizari. La rindul lui, Gorbaciov ar putea sa atraga atentia asupra pericolului pe care 1-ar reprezenta eventualele incercari de folosire a schimbarilor din tarile socialiste in folosul unilateral al Occidentului'125. Comentariul Agentiei TASS spune foarte multe, in ciuda aspectului sau protocolar si a mentiunii ca presedintelui Bush nu-i plac intelegerile de tip lalta, fragmentul citat este expresia elocventa a dorintei celor doi lideri mondiali de a se intelege asupra soartei popoarelor europene si nu numai. Este clar ca Bush voia ca URSS sa nu intervina acolo unde miscarea politica depasea stadiul „scenariului favorabil' (stat socialist cu reforme de tip perestroika), indreptindu-se vertiginos spre democratie si economie de piata autentice, adica spre Occident, iar Gorbaciov cerea ca Statele Unite sa nu incurajeze acest proces, in ce priveste strict aluzia la lalta — dincolo de speculatiile publicistice care nu au incetat de atunci — problema are un aspect diplomatic — cele doua Mari Puteri nu vor recunoaste niciodata asa ceva si chiar vor respinge ca absurda comparatia —, dar si un aspect logic — se intilnesc in mijlocul marii pe vase militare, pentru ca acestea ofera putine sanse ca discutiile sa fie interceptate, datorita puternicelor instalatii de bruiaj ale bastimentelor; prevad prin protocolul preliminar sa intrerupa discutiile impreuna cu delegatiile si sa poarte un dialog intre patru ochi. (De cine se fereau? Logic, fiecare se ferea de aliatii lui.) Pun pe agenda probleme care tin de sferele de influenta, asa cum fusesera ele stabilite tocmai la lalta (ce altceva inseamna „baze bilaterale, respectiv in raporturile lor cu URSS'), fiecare cerind pe fond ca procesele de liberalizare din Europa de Est sa se desfasoare natural (nu a existat nimic natural in trecerea de la comunism la capitalism).

Mihail Gorbaciov va publica in Memoriile sale doar un fragment din stenograma convorbirilor de la Malta de pe vasul „Maxim Gorki'. Ca sa putem cintari corect valoarea informatiei publice despre intilnirea de la Malta vom preciza acum ca la inceputul celei de-a doua intilniri (cea din 3 decembrie), Mihail Gorbaciov l-a informat pe presedintele Bush ca dialogul din ziua precedenta durase cinci ore. Fragmentul din stenograma primei intilniri acopera aproximativ o ora si jumatate de discutii. Gorbaciov a vorbit mai mult, dar Gorbaciov vorbeste repede.

La inceputul dialogului din ziua de 2 decembrie 1989, la care au participat Eduard Sevardnadze, James Baker si „alti inalti functionari', Gorbaciov a adoptat un ton ofensiv, subliniindu-i lui George Bush: „Dumneavoastra ati fost cel care a avut initiativa acestei intilniri', procedeu diplomatic prin care un partener adopta o pozitie de relativa superioritate, prin faptul ca celalalt are o problema, nu el. Continua insa tot Gorbaciov cu o confirmare a interesului sau egal in rezolvarea problemelor, dar si cu o teza destul de transparenta despre necesitatea dialogului direct intre liderii URSS si SUA: „Trebuie sa conducem in felul acesta, trebuie sa ne adaptam la schimbari. Prin urmare, nu ne mai putem multumi in prezent doar cu munca intensa care are loc la nivelul ministrilor de Externe. Este indispensabil ca aceia care conduc tarile noastre sa aiba intilniri de lucru si contacte mai frecvente'126. Era o invitatie la procedeul luarii deciziilor la nivelul cel mai inalt, si pentru ca ceea ce au discutat ei nu se referea doar la relatiile bilaterale, invitatia propunea o intelegere si asupra soartei altor natiuni. George Bush va amenda stilul ofensiv al liderului sovietic recunoscind ca ideea intilnirii ii apartine, dar cum si URSS daduse semne clare ca este foarte interesata de acel dialog, va considera ca „am pregatit impreuna intil-nirea'. Presedintele american explica apoi ca este nevoit sa faca o cotitura de 180 grade fata de pozitia sa anterioara, deoarece este presat de americani sa abandoneze prudenta, in sfirsit, ii prezinta lui Gorbaciov scopul intrevederii: „Presupun ca in decursul discutiilor ce le vom purta sa putem face un schimb de vederi nu numai asupra Europei de Est, ci si asupra altor regiuni, ceea ce ne va ingadui sa ne cunoastem mai bine si mai profund. As dori ca acest schimb sa aiba loc nu numai in prezenta delegatiilor complete, ci sa avem si convorbiri intre patru ochi'127. Pare la prima vedere o initiativa spontana, dar Gorbaciov ii raspunde: „Am impresia ca am mai discutat impreuna despre aceasta'. Bush confirma: „Da, e adevarat', in continuare, presedintele american anunta ca atitudinea prudenta a SlJA fata de perestroika se va schimba ca urmare a evolutiilor evidente din Europa de Est. Prin atitudinea prudenta a SUA trebuie sa intelegem faptul ca au ezitat sa sprijine financiar si comercial reformele din URSS, adica sa-1 ajute pe Gorbaciov sa produca transformarea economica si, implicit, politica din URSS. Drept rasplata pentru liberalizarea Estului, Bush ofera renuntarea la Amendamentul Jackson-Vanick pentru URSS (clauza natiunii celei mai favorizate), precum si la amendamentele Stevenson si Bird (ingradirea posibilitatilor de acordare de credite partii sovietice). Propunerea venea in intimpinarea unuia din scopurile liberalizarii gorbacioviste, care era aplicarea reformei in URSS cu cit mai multi bani veniti din Occident. Succesul venea astfel, dar tirziu pentru Gorbaciov. De asemenea, Bush va anunta schimbarea pozitiei SUA fata de acordarea Uniunii Sovietice a statutului de observator in cadrul GATT, dupa ce se opusese acesteia.

in acest loc textul stenogramei din memoriile lui Mihail Gorbaciov se intrerupe si este inserat un comentariu rezumativ: „Apoi George Bush a trecut la chestiunile regionale, dupa ce a expus pozitia Statelor Unite in privinta Americii Centrale. Dupa aceasta, a propus sa fie abordate problemele legate de dezarmare'128. Este greu de aflat despre ce s-a discutat concret in perioada acoperita de acest comentariu. Exista insa un indiciu, altfel destul de confuz. Cind venea vorba despre „problemele regionale' Statele Unite erau interesate in problematica sferei lor de interese din America Centrala. si nu numai cazul Cubei, ci si al crizelor mai noi din Nicaragua, Salvador si Panama. Confuzia este generata de faptul ca, in comentariu care tine loc de dialog, „chestiunile regionale' si pozitia SUA fata de America Centrala sunt mentionate separat. Situatia indica o posibila discutie in balanta asupra problemelor din interiorul sferelor de mfluenta - Europa de Est si respectiv America Centrala. Raspunsul la aceasta dilema ar putea fi cunoasterea de catre George Bush a faptului ca Mihail Gorbaciov continua sa finanteze in secret atit partidele comuniste din Europa de Vest, cit si gherilele teroriste din America Centrala, in timp ce continua sa ceara insistent bani si credite din Occident, Gorbaciov dadea Bancii de Stat a URSS dispozitia de a varsa partidelor eurocomuniste, din Occident, suma de 22 milioane de dolari129. Disidentul sovietic Vladimir Bukovski va gasi in arhivele sovietice o rezolutie a Secretariatului CC al PCUS in care se vede cu ce se ocupa Mihail Gorbaciov in anii '80: „Sa se satisfaca cererea Conducerii PC salvadorian si sa i se dea insarcinare Ministerului Aviatiei Civile sa se ocupe de transpoitul in septembrie-octombrie ale acestui an al unor incarcaturi de arme de foc si munitii de fabricatie occidentala'130 Este perfect posibil ca Bush sa fi cerut incetarea sprijinului politic si militar acordat gherilelor comuniste din America Centrala, poate si o retragere a sprijinului acordat Cubei. Atunci au discutat si despre soarta tarilor socialiste din Europa de Est. in continuarea intrevederii cu echipele s-a discutat despre dezarmare si ecologie, dar fondul dialogului a fost cererea sovietica de sprijin american pentru perestroika economica, in schimbul liberalizarii europene. Gorbaciov va mentiona foarte scurt, pasager, pozitia URSS in America Centrala: „ Nu dorim sa cucerim baze pentru arme si nici puncte de sprijin', lasind insa deschisa problema sprijinului politic, iar Bush va sublinia ca „in timpul schimbarilor din Europa de Est, Statele Unite nu au facut declaratii arogante, care ar fi putut aduce prejudicii Uniunii Sovietice', in continuare subiectul important a fost neproliferarea armelor chimice.

intrevederea se intrerupe brusc si este de presupus ca s-a trecut la intilnirea intre patru ochi. Conform unor surse din fosta Securitate romana (DIE) discutiile secrete s-au purtat atit intr-un salon al navei „Maxim Gorki', cit si pe puntea vasului. Nicolae Ceausescu dadea o mare importanta acestui tip de discutii, pentru ca stia din experienta proprie cum rezolva o serie de probleme decisive, neprotocolare, adresindu-se direct interlocutorului pe o alee sau pe un hol si intelegindu-se doar din citeva cuvinte. Liderul comunist roman a ramas convins ca Bush si Gorbaciov s-au inteles atunci in doua fraze in privinta indepartarii lui de la putere, sarcina revenindu-i lui Gorbaciov, iar Bush urmind sa o sprijine international, in compensatie, America primea dreptul sa intervina in Panama. Aceasta a fost interpretarea pe care a dat-o Nicolae Ceausescu celor doua informatii venite din Malta la Bucuresti in seara de 3 decembrie 1989. Cit adevar se ascundea sub aceasta impresie? Atit timp cit arhivele americane si foste sovietice nu vor furniza documente revelatoare este imposibil de raspuns cu precizie. Tot ce avem la dispozitie este textul celei de-a doua intilniri intre delegatii, de a doua zi (3 decembrie), in care liderii sovietic si american au facut referiri la discutia intre patru ochi. George Bush spune la un moment dat: „Ieri, in timpul convorbirii pe care am avut-o intre patru ochi, am discutat, fara a intra in detalii, despre reunificarea Germaniei. Veti intelege ca nu puteti cere sa nu aprobam'131. Apoi, peste citeva rin-duri, urmeaza un pasaj care ne intereseaza direct: „Fara a trata in mod deosebit fiecare din tarile Europei de Est, as sublinia ca intelegem foarte bine importanta unei parti din acordurile de la Helsinki care privesc frontierele statelor din Europa'. Gorbaciov va evita raspunsul direct, astfel ca Bush va face o noua declaratie elocventa: „Doresc sa accentuez in mod deosebit ca dumneavoastra sunteti catalizatorul schimbarilor din Europa, care sunt constructive'132. Se dezvaluie astfel, indirect si aluziv, alte trei subiecte ale discutiei intre patru ochi: reunificarea germana, status-quo-A teritorial (pentru noi inseamna teritoriile ocupate de URS S si date ei la lalta) si faptul ca Statele Unite lasa mina libera Moscovei pentru interventiile in tarile comuniste care intirziau schimbarea — Cehoslovacia, RDG, Romania. Cele trei tari vor fi mentionate expres de George Bush mai tirziu in discutie, in legatura cu schimbarea regimurilor din Est, Gorbaciov raspunde ca „in unele locuri situatia va fi chiar critica' si ca „experienta personala ne permite sa precizam ca in Europa lucrurile nu se vor desfasura intotdeauna pasnic, in linii mari, lucrul acesta se poate constata de pe acum', in continuare, fara a-si abandona ideea, Gorbaciov va spune: „Vor mai ramine, desigur, unele greutati. Am discutat despre aceasta ieri'. Ideea de mina libera acceptata de America este destul de transparenta, insa putem descifra si conditionarea de catre URSS a acesteia - Moscova nu dorea ca dupa renuntarea la comunismul marxist, Statele Unite sa intervina in acele tari pentru a introduce valorile occidentale, capitalismul si democratia de tip occidental. Statele din fostul lagar comunist eliberate de Moscova trebuiau sa ramina state socialiste sub controlul partidelor comuniste reformate, asa cum ani aratat mai sus in schema schimbarii. George Bush a raspuns foarte categoric: „Valorile occidentale nu inseamna absolut deloc ca am dori sa impunem sistemul nostru Romaniei, Cehoslovaciei ori RDG-ului'133. Pare destul de clar ca despre aceste trei tari se discutase fara stenograma si ca misiunea de a schimba conducerile de acolo revenea URSS. Tot acest dialog complicat si aluziv, cu aspect de fatarnicie, trebuie vazut prin prisma raspunderilor pe care si le asumasera cei doi lideri mondiali, prin nevoia de a se tatona asupra unor decizii, a orientarii politicilor externe, si din obligatia personala, foarte importanta, de a nu-si pierde credibilitatea. Discutia principala, cea adevarata, prin care au decis soarta lumii a fost intre . patru ochi.

S-a afirmat de multe ori ca intilnirea de la Malta a semanat cu cea de la lalta. Exista anumite similitudini. In primul rind a fost vorba in ambele cazuri de Mari Puteri care hotarau soarta statelor mai mici. in al doilea rind, intilnirile s-au desfasurat la sfirsitul unui razboi (al doilea razboi mondial si Razboiul rece), in privinta Europei de Est a existat o tara careia i s-a acordat un statut special in discutie. La lalta a fost Polonia, la Malta a fost RDG. si la lalta s-a discutat fara stenograma oficiala, pentru ca subiectul era sensibil. Dar exista o deosebire fundamentala intre lalta si Malta prin faptul ca la Malta s-a discutat practic incetarea legitimitatii laltei-De ce a existat o aparenta asemanare intre cele doua intilniri ale Marilor Puteri? Un posibil raspuns 1-a dat Jacques de Launay: „Atunci cind istoricii vorbesc despre impartirea de la lalta, ei fac totdeauna aluzie la bucata de hirtie a lui Churchill. in realitate, este vorba despre o stare de spirit, nu de un acord propriu-zis'134. Ce inseamna de fapt „starea de spirit' a unor astfel de conferinte? „Marile puteri, de-a lungul istoriei, indiferent de regimul lor, isi urmaresc propriile interese, fara a tine prea mult seama de vointa statelor si popoarelor mici. Aceasta practica este veche si constituie o caracteristica esentiala a evolutiei istorice a omenirii'135. In Dictionarul diplomatului aflat in bibliografia obligatorie a Institutului National de Studii Strategice al Statelor Unite ale Americii, la cuvintul „interese' exista o definitie din 1807 a lui Metternich: „State izolate exista numai ca abstractii ale unor asa-zisi filozofi. In societatea statelor fiecare stat are interese'136. Nicolae lorga, chinuit de neintelegerea de catre guvernanti a pericolului pe care il reprezinta demagogia in fata intereselor nationale, scria in 1937: „Starile de spirit trecatoare vin din magia periculoasa a cuvintelor care si-au pierdut intelesul si ajung a fi lozinci nelamurite, in care se poate ascunde si cel mai bolnav misticism'137. Chiar daca Malta nu a semanat cu lalta, starea de spirit de la Malta a fost aceea a deciziei peste capul natiunilor, decizie care a cuprins eliberarea natiunilor est-europene de comunism cu protejarea statutului de Mare Putere al URS S (Rusiei).   








Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }