QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate istorie

Diversiune si represiune. timisoara, 16-17 decembrie 1989







DIVERSIUNE si REPRESIUNE. Timisoara, 16-17 decembrie 1989



Acest inceput de capitol s-ar putea intitula „Ceausescu impotriva lumii', in decembrie 1989, Nicolae Ceausescu adusese Romania in cea mai grea situatie din istoria sa. Tara mai fusese amenintata de imperii, dar stiuse sa manevreze intre ele sau sa se alieze, uneori impotriva sentimentelor nationale, cu unul dintre vecini pentru a supravietui. Chiar si in primul razboi mondial, tradata de aliatii ei si inghesuita in nordul Moldovei, Romania a gasit resurse de inteligenta si abilitate politica pentru a iesi invingatoare. Cuplul Ionel Bratianu - regina Maria de la conducerea statului a avut forta patriotica sa lupte pina la capat, prin sacrificii personale, pentru salvarea natiunii de la o catastrofa si pentru recuperarea statului, rea-ducindu-1 pe scena politica europeana in dimensiunile sale ideale. Fara indoiala ca o comparatie intre cuplul Ionel Bratianu - regina Maria si Nicolae si Elena Ceausescu poate parea fortata, dar pentru ca au ocupat acelasi loc al deciziei trebuie sa existe cel putin un grad de libertate comparativa. Ionel Bratianu si regina Maria aveau o credinta puternica in Dumnezeu, in natiunea pe care o conduceau si isi rasplateau privilegiul de a fi ajuns prin destin sa stea pe locul cel mai de sus printr-un patriotism adevarat, rational, fiind dominati in tot ceea ce faceau ca sef al Guvernului si suverana de slujirea cu orice pret a interesului national. Bratianu a renuntat la Putere, a acceptat sa fie hulit, condamnat si blestemat, s-a inteles cu seful Opozitiei; regina Maria a acceptat compromisuri care pentru o femeie sunt deosebit de grele. Am aratat in volumele anterioare ce erau in stare sa faca pentru tara lor liderii politici ai Romaniei. Numai dictatorii paranoici Carol al II-lea si Nicolae Ceausescu s-au cramponat de Putere.




Analiza faptelor de pina acum asupra preliminariilor revolutiei din decembrie 1989, ca si amintirea inca vie a celor ce i-au supravietuit lui Nicolae Ceausescu arata destul de clar ca in fata schimbarilor radicale din Europa, a cotiturii pe care o facea Istoria in 1989 si a amenintarii grave ce plutea asupra Romaniei, Nicolae Ceausescu a ales interesul personal de a ramine un conducator prin dictat al tarii, pina la capat, prizonier al dogmei marxiste si al nemasuratei sale dorinte de putere, spre nenorocul neamului sau. Nu a putut fi identificat nici un moment in care, punind in balanta functia sa trecatoare si soarta natiunii, sa fi facut un gest care sa ateste ca se eindea la neamul lui mai mult decit la el. Iesit din Istorie o data cu decizia Moscovei de a schimba regimurile comuniste dogmatice din Est, Nicolae Ceausescu a incercat sa lupte cu Istoria. Soarta personala a lui Ceausescu ne intereseaza mai putin. Efectul deciziilor sale este ceea ce conteaza si ceea ce scrie Istoria in fiecare zi. Se foloseste des argumentul ca Ceausescu concentrase puterea in mina sa de o asemenea maniera incit nu se putea gasi o solutie in afara vointei lui. Daca acceptam acest argument, in conditiile in care natiunea nu reactioneaza, iar statul trebuie sa functioneze, indiferent de regim, atunci trebuie sa-1 judecam pe Ceausescu pina la capat, tocmai pentru ca avea toata puterea.


Situatia interna

In decembrie 1989 situatia interna a Romaniei era deosebit de grea si periculoasa pentru natiune. Populatia traia in conditii sociale si materiale extrem de grele, cu hrana putina sau improvizata, fara caldura in case, fara benzina pentru autoturisme, lipsita de conditii elementare de igiena si asistenta medicala, fara dreptul de a se exprima sau crea liber, fara dreptul la circulatie, fara acces la infor-matie, izolata de lume si supusa unui tip de regim dictatorial depasit de Istorie. Statul era confundat cu regimul iar seful statului se considera reprezentantul natiunii pe care o tortura cu propaganda si cultul Personalitatii. Partidul comunist, construit de Nicolae Ceausescu ca *orta politica menita sa gestioneze regimul „socialist multilateral Dezvoltat' si sa conduca statul „in curs de dezvoltare' functiona mecanic, pierzind orice calitate creativa si orice eficienta, in afara celei represive. Functionarea mecanica a unui partid, incapacitatea de a se plia pe problemele societatii, renuntarea la initiativa si inghetarea structurilor, precum si atingerea pragului de ineficienta, in care partidul nu mai poate face nimic, nici in propriile structuri, nici pentru a exercita presiunea deciziei asupra liderului, conduce la moartea organizatiei.

Pentru a intelege de ce s-a murit la Timisoara, la Bucuresti si apoi in celelalte localitati unde s-au inregistrat victime, de ce Armata si Securitatea n-au facut mai nimic pentru a-1 rasturna pe Ceausescu nu este suficient sa-i identificam pe autorii ordinului de deschidere a focului sau pe indivizii care au tras. Asta este treaba Justitiei. Treaba Istoriei este sa explice cum s-a ajuns aici, care au fost cauzele profunde si ce consecinte ale acestor cauze au adus in mintea unor oameni revolta, violenta, ordinul de a ucide si omorul propriu-zis. De aceea, analiza fundamentala si care nu s-a facut pina acum cu temei este asupra starii Partidului Comunist Roman din decembrie 1989.

Starea Partidului Comunist.

Teoria Organizatiilor este deja o stiinta moderna si, indiferent ce modele teoretice foloseste, ea aduna intr-un corp de idei simple citeva concluzii. In situatia de criza a unei organizatii - cum era cazul Partidului Comunist Roman la sfirsitul deceniului noua al secolului trecut- este obligatoriu ca elementele de structura din proximitatea conducerii superioare sau chiar conducatorul suprem sa provoace analiza obiectiva a trei teme:

1. Identificarea unei modificari a mediului politic intern sau/si international;                                                                              

2. Diagnosticarea cit mai precisa a propriei organizatii;   

3. Planificarea schimbarii.

Daca Nicolae Ceausescu era patriot sau macar isi punea citeva intrebari fundamentale, ca urmare a informatiilor precise pe care le primea de la Securitate incepind din noiembrie 1987, ar fi trecut cu luciditate, dar mai ales cu responsabilitate la evaluarea corecta a partidului, a starii natiunii si a situatiei statului. Nu intimplator am insistat in capitolele precedente pe faptul incontestabil - desi au existat si pareri romantice ca Ceausescu nu stia — ca dupa revolta de la Brasov seful statului a fost informat in amanunt asupra situatiei grave din tara, precum si asupra transformarilor petrecute pe plan extern.

Mediul. O data cu venirea lui Mihail Gorbaciov la putere in URSS si luarea deciziei de a restructura regimul politic, a devenit evident ca transformarile pe care le va suporta Partidul Comunist al Uniunii Sovietice si sistemul sau de putere vor avea efecte asupra celorlalte partide comuniste din statele satelite. Cauzele influentei de neocolit erau trei: aranjamentul international de la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial cedase statele respective in sfera de influenta sovietica; partidele comuniste erau creatia directa a PCUS, impuse la putere in fiecare tara manu militari; atunci cind partidele comuniste au incercat orice tentativa de reforma (Ungaria, Cehoslovacia, Polonia) sau de independenta (Romania) puterea sovietica s-a aratat ostila, amenintatoare, a intervenit militar sau a ordonat schimbarea liderului independent. Cum Occidentul nu recunoaste nici astazi implicarile sale in tentativele de reforma sau de independenta din interiorul sistemului comunist european, desi le-a sprijinit vadit, va trebui sa acceptam ca Occidentul si-a asumat o realitate la care participa prin vechea negociere a impartirii sferelor de influenta, la inceput, si prin neamestec in treburile interne ale lagarului comunist, pina la semnarea Actului final de la Helsinki. Asadar, situatia de fapt ca atit regimurile comuniste din Europa, cit si calitatea de unic reprezentant al puterii acordata de Moscova, Washington si Londra partidelor comuniste din acele state aveau un caracter artificial, negociat intre Marile Puteri, materializat pe harti si confirmat prin ONU, a determinat situatia in care o schimbare petrecuta mai intii la Moscova sa aiba impact direct asupra celorlalte capitale comuniste. Totodata, asa cum am aratat in primul capitol, decizia URSS de a iesi din propria criza prin sacrificarea regimurilor dogmatice din Est, prin nevoia de a avea atuuri serioase cu care sa-si negocieze pastrarea statutului de Mare Putere, a provocat Moscova nu la abandonarea lagarului, ci la fortarea acestuia sa se transforme.

Partidele comuniste din Est au primit mesajul schimbarii fie pe linia subterana a KGB, fie prin mesaje directe pe linie politica venite de la PCUS. Incepind din 1986, la Bucuresti au venit pe rind Eduard Sevardnadze (15-16 octombrie 1986), Mihail Gorbaciov (25-27 mai 1987 si 7-8 iulie 1989), Andrei Gromiko (10-14 mai 1988). In aceeasi perioada Nicolae Ceausescu a fost de patru ori la Moscova. Tot din 1986 incep sa se produca modificari in structurile de conducere ale partidelor comuniste, in mediul politic din tarile respective si sa se puna in discutie pentru prima oara fundamentele doctrinare ale Puterii. Asadar, mediul de bloc politic in care exista si evolua Partidul Comunist Roman suferea modificari, iar acest lucru trebuia sa produca o necesara evaluare a situatiei organizatiei politice romanesti. Am intra pe o pista gresita daca nu am observa ca Nicolae Ceausescu a schitat evaluarea, dar nu cea necesara. Ea a fost schitata abia la 24-25 octombrie 1989, intr-o plenara largita a CC al PCR in care a refuzat reforma sistemului politic si a anuntat continuarea existentei regimului dogmatic comunist in limite ne-transformabile. Aceeasi decizie mai luase un singur stat din lume: Cuba, o insula. Fidel Castro declarase in iulie 1989: Communismo o muerte! Comunismul sau moartea! Ceausescu nu s-a consultat cu nimeni, dar vom vedea ca in timpul celebrei sedinte a CPEx din 17 decembrie va evoca Biroul Politic al Partidului Comunist Cubanez in care Fidel Castro rostise celebra propozitie. Ceausescu i-a convocat in octombrie pe membrii Comitetului Central intr-o sala si le-a citit textul rezistentei sale dogmatice, nerealiste si in acelasi timp aberante. Reactia aparatului de conducere si de comanda al partidului s-a rezumat la citeva sosoteli si discutii la bufet. Adevarul profund al mediului a fost acela ca, in timp ce pentru Cuba, URSS si SUA s-au inteles ca regimul sa ramina in picioare cit mai traieste Fidel Castro, in ce priveste regimul comunist din Romania, cei care au decis si condus schimbarea s-au inteles sa-1 doboare.

Diagnosticul organizatiei. Teoria Organizatiilor arata ca, aplicind modelul Nadler-Tushman, Partidul Comunist Roman trebuia sa evalueze 4 componente esentiale ale organizatiei: sarcina (scopul), indivizii (membrii), organizarea formala si organizarea informala.

In privinta scopului, luind in calcul ceea ce declara oficial partidul ca doreste natiunii romane - independenta, integritatea teritoriala, dezvoltarea economica si cresterea nivelului de trai al populatiei - acesta era total deformat in fata realitatii. Independenta Romaniei isi pierduse chiar si acele valente pozitive cistigate prin marea deschidere internationala a politicii externe. Suveranitatea statului se afla intr-o situatie critica, pusa in discutie de Marile Puteri in privinta statutului sau de subiect de drept international, luindu-se decizii asupra soartei sale in alte locuri decit la Bucuresti, iar in ce priveste integritatea teritoriala aceasta a fost pusa in discutie explicit de doi vecini, Ungaria si Iugoslavia, sprijiniti de doua Mari Puteri - Franta si Italia. Dezvoltarea economica si nivelul de trai erau la pamint. Se traia cu ratii, pe cartele, sub nivelul minim de civilizatie, in obscuritate.

Membrii partidului se despartisera in doua categorii. Primii erau membrii de rind, inclusiv multi secretari ai organizatiilor de baza, care constatasera de mult ineficienta partidului si isi exercitau doar formal apartenenta in scopuri preponderent personale (obtinerea, ocuparea sau pastrarea unei functii administrative sau profesionale, care insemna in ultima instanta o anumita suma de bani), proces ce a condus la disolutia ideologica, doctrinara si operationala a organizatiei. A doua categorie era cea a activistilor de partid, a celor urcati in functii superioare, membri ai CC, nomenclaturisti. Desi sunt considerati privilegiati ai regimului, privilegiile lor scazusera considerabil si se redusesera doar la citeva facilitati marunte, izolate mai ales la nivelul inaltei nomenclaturi. Ei „se descurcau' prin folosirea abuziva a functiei pentru rezolvarea unor probleme personale, sindrom intretinut cu o vasta retea de relatii in subordine, pe orizontala si in sus, cit mai aproape de virful ierarhiei, plus coruptia. Pentru a li se accepta ilegalitatile si abuzurile, pentru a se inchide ochii la ineficienta lor politica si profesionala ei raspundeau prompt, de cele mai multe ori brutal sau exagerat, la ordinele partidului, la ordinele venite de sus. Executau cu zel orice ordin, fie ca privea pe un cetatean oarecare, fie ca reprezenta un interes personal al supe-riorului, fie ca li se trasa o sarcina - oricit de stupida - si a carei legalitate nici nu o mai verificau.

inalta nomenclatura avea sub Ceausescu chiar un statut special, sa asigure controlul ei politic, manevrarea usoara dintr-o functie in alta si loialitatea, statut construit din citeva decizii strict materialiste. Oamenii din jurul sau si din pozitiile cheie au fost alesi de Ceausescu in exclusivitate din activisti de partid, functionari ai partidului, fara o alta pregatire profesionala, iar daca aveau o diploma aceasta era obtinuta pe linia partidului, la care se adauga faptul ca nu-si practicasera niciodata asa-zisa meserie. Trebuie subliniat ca numerosi „intelectuali' cunoscuti dupa revolutie ca politicieni si lideri de opinie foarte activi aveau diplome, mai ales de istorici si ziaristi, obtinute, cum se spunea, „pe coltul mesei secretarului de partid', printr-un ordin al lui Nicolae Ceausescu, respectivii neurmind nici o zi cursurile unei facultati sau participind doar la citeva instructaje tinute la Academia „Stefan Gheorghiu'. Legile de control al averii — criticate dupa revolutie — aveau in primul rind rolul de a permite controlul strict asupra averii activistilor de partid, lasindu-i astfel la dispozitia partidului si a banilor acestuia. Casele in care au fost mutati au primit regimul locuintelor de serviciu, astfel ca un activist dat afara din functie pierdea practic tot, putea fi trimis undeva in tara impreuna cu toata familia sau rupindu-se de familie, intr-o noua forma de dependenta fata de partid si Ceausescu. Detinerea unui autoturism era considerata lux. Una din cauzele prezentei celebrilor indivizi fara coloana din preajma lui Ceausescu a fost conditionarea totala a destinului lor. Nu o data, la cererea partidului, Securitatea furniza conducerii superioare informatii despre viata, averea si familia nomencla-turistului - acest fapt nu este de tagaduit -, dar informatiile nu deveneau active decit atunci cind hotara partidul. Fostii nomencla-turisti nu au pierdut ocazia sa se plinga de urmarirea Securitatii, prezenttndu-se ca victime, iar fostii securisti nu au incetat sa nege urmarirea nomenclaturistilor. Adevarul este undeva la mijloc: ii urmarea, dar informatiile compromitatoare, din punctul de vedere al criteriilor ceausiste, ramineau la dispozitia partidului si atit timp cit activistul era docil, nu ieseau din dosar. Gresea cu ceva, nu se mai incadra pe linie sau avea nevoie Ceausescu de un tap ispasitor, dosarul se deschidea si se deschidea numai la ordinul partidului. „Pentru a fi siguri ca nu vor sfirsi prin a fi anchetati in beciurile politie1 politice pentru spionaj, afaceri oneroase, imoralitate, constituire de retele de tip mafiot (acuzatii care au fost folosite in anumite contexte ale luptei pentru putere dintre comunisti in intregul bloc sovietic) s-a ajuns, dupa experienta stalinista, la un consens: limitarea si controlarea riguroasa a actiunilor politiei politice in privinta membrilor de partid.'213

Organizarea formala a partidului nu suferise modificari inca de la sfirsitul anilor '60. Ceausescu considera partidul ca pe o creatie a sa, iar aceasta atitudine provenea din anumite realitati indubitabile, partidul Comunist Roman de sub conducerea lui Nicolae Ceausescu cunoscuse modificari structurale dupa proiectul sau personal, pe care 1-a imaginat si compus in anii sai de ucenicie intre 1945 si 1965. Timp de doua decenii, asa cum marturisesc fostii sai apropiati, Ceausescu si-a pregatit conducerea prin intelegerea mecanismelor de functionare ale partidului si prin proiectarea propriei sale structuri. Pe acest schelet s-au asezat, incepind cu Congresul al IX-lea, schimbarea denumirii partidului, modificarea istoriei sale, epurarile succesive ale cadrelor fostelor structuri, epurarea etnica si antisovie-tica, promovarea prin salt a activistilor tineri, captarea intelectualitatii culturale si stiintifice, rotatia accelerata a cadrelor. Prea putini analisti au inteles ca Nicolae Ceausescu isi construise propriul partid comunist, care pe fond era mai putin al tarii si mai mult al lui. Scopul acestei organizari formale construite de Ceausescu era mentinerea sa pentru totdeauna la Putere, intr-un spatiu in care, peste tot in jurul lui, Moscova alegea si confirma pe sefii partidelor, le ridica adversari in imediata apropiere sau ii inlatura prin lovituri de palat. Daca nu reuseau manevrele astea, ii lichida fizic sau intra cu trupe.

Modelul organizatoric de baza folosit de Nicolae Ceausescu pentru noul partid a fost Armata. Perioada in care Ceausescu a fost Politrucul Armatei RPR este secventa biografica in care el se formeaza ca lider, dar mai ales i se dezvolta pina la limita biologica acele calitati native cu care a reusit sa conduca statul pina cu o sap-tarnina inainte sa fie executat. Trimiterea lui la Armata, intr-un cadru foarte bine organizat, imbracarea uniformei de general, posibilitatea de a studia metodic, precum si sentimentul de autoritate pe care il acumula prin darea, executarea si raportarea ordinului au avut un efect formator, de maturizare a liderului politic si de constientizare a mirajului Puterii, in conceptia lui Nicolae Ceausescu, secretar general al PCR, partidul dispunea de toate pirghiile statului, dadea ordine in structuri si verifica executarea ordinului. Regimul comunist avea aceasta particularitate a militarizarii institutiilor asa-numite „de forta'. Facultatile de Drept erau pepiniere si surse de juristi si magistrati, dar si de ofiteri de Securitate - acestia faceau trei ani de studii de Drept in cadrul scolii militare, apoi inca doi ani la fara frecventa la Facultatea de Drept —, Justitia fiind subordonata directivelor partidului, iar verdictele, in cazurile care implicau statul, partidul sau subiecte politice, dirijate de sectii speciale ale Comitetului Central. Militia era un instrument eficace pentru mentinerea ordinii publice, dar principala sa arma era brutalitatea, in timpul revolutiei aceasta dimensiune a Militiei s-a vazut cu prisosinta. Eficienta ei in perioada de inceput a statului comunist, cind, dupa ce a instrumentat brutal colectivizarea, a dus o batalie considerabila impotriva infractionalitatii generalizate, cit si capacitatea de a gestiona informativ strada, lumea interlopa si circulatia au adus Militia in situatia de a fi vazuta pozitiv de cetateni, ca un aparator al ordinii, in ultimul deceniu imaginea ei avea sa se degradeze vertiginos, pe masura insistentei ordinelor abuzive primite de la partid, in decembrie 1989, cel mai hulit personaj public era militianul. El a fost si principala tinta a atacurilor infractorilor, diversionistilor si revolutionarilor de la Timisoara, uniti de aceeasi ura. in sfirsit, Armata, : careia Ceausescu ii va da mereu impresia unei griji paterne, a avut de la inceput, prin legi si reglementari speciale, si sarcina politica de a „apara cuceririle revolutionare' si dreptul de a-si folosi forta umana si tehnica in domenii care nu tineau de misiunile sale oficiale. O buna parte a procesului de deprofesionalizare a Armatei a venit din complexul legislativ creat in jurul acestei institutii, care o facea incapabila de puci, si din politizarea excesiva a controlului ei, prin diferite pirghii aflate exclusiv in mina lui Nicolae Ceausescu. Organizarea informata a partidului urmarea acelasi model personal impus de Ceausescu organizatiei sale. Partidul Comunist Roman nu mai functiona decit pe baza de directive, exclusiv de sus jn jos, unica sursa a deciziei apartinindu-i liderului suprem. Chiar si atunci cind „initiativele' porneau de jos in sus, ele erau provocate de sus cu continutul si forma dorite. Pentru a sublinia aceasta impunere, directivele mentionau inca de la inceput incadrarea masurilor jn conceptia personala a secretarului general si in limitele documentelor emanate de acesta, prin trimiteri la declaratii, acte si decizii ale acestuia, inclusiv atunci cind ele se refereau la altceva, fusesera emise intr-un alt context sau pur si simplu nu existau. Au ramas celebre examenele de admitere de la Facultatea de Istorie din Bucuresti in care citiva candidati au invocat la proba orala declaratii si documente ale lui Ceausescu pe care acesta nu le daduse niciodata, promovind examenul pentru ca profesorii nu puteau contrazice citatele. Cei care 1-au cunoscut bine pe Ceausescu stiu ca acesta avea obiceiul de a prelua idei si initiative de la apropiati pentru a le prezenta ca fiind ale lui. in plan mediatic, informarea membrilor partidului, la un loc cu toata natiunea, fusese redusa la propaganda. si nu la orice fel de propaganda, ci la cea de factura stalinista, singura care se potrivea cu hotarirea lui Ceausescu de a nu schimba linia dogmatic-marxista a partidului sau. Aici, fondul acestui apel la formele vechi marxist-leniniste era reprezentat de „inghetarea' nivelului de cultura politica a lui Ceausescu la exact acel nivel, fapt care transforma automat orice alta viziune ideologica sau doctrinara modernizata intr-un atac la gradul lui de intelegere si la puterea lui de control ideologic. Este fondul disidentei lui Ion Iliescu, care vedea in partid un organism viu, iar in secretarul general un reprezentant al acestuia, supus controlului acestuia. Pe de alta parte, tendinta decizionala a cuplului Ceausescu, in aceasta privinta, a fost aceea de a insoti comunicarea prin propaganda cu interzicerea altor forme de informare, fenomen care a condus inconturnabil la izolare informationala. Un aspect aparte al acestei crize generalizate a partidului a fost faptul ca singurele locuri unde se concentra intreaga informatie - Cabinetul l si Cabinetul 2 - si unde teoretic se com-Punea imaginea mediata a realitatii, devenisera in decembrie 1989 Preponderent selective. Elena si Nicolae Ceausescu respingeau ^formatiile despre realitatea interna si externa, refuzau sa le mai creada sau sa le accepte, si nu mai retineau decit informatiile false sosite din sistemul politic, din partid. Or, din partid nu mai veneau decit omagiile, laudele, declaratiile de loialitate si raportarile false. Din alte structuri, cum erau Ministerul de Externe sau Ministerul de Interne (Postelnicu), nu mai veneau decit informatii cenzurate, evis-cerate de partea conflictuala, si de cele mai multe ori, paradoxal, anonime. Adica nu se mai preciza sursa, pe ce cale a venit, cine a fost implicat, fara nume si intr-o frazeologie cit mai vaga. Au ramas celebre formularile de tipul „se vine', „s-a dispus', „s-a hotarit', „se preconizeaza' etc. Apoi, erau cautate informatiile „pozitive'. Acestea erau atunci raportarile false din economie, declaratiile fragmentare sau trunchiate ale unor lideri antireformisti din URSS si din lagarul comunist - declaratii care ii dadeau lui Ceausescu sentimentul ca „se rezista' — si sanctiunile. Pedepsirea unor activisti (cum a fost cazul vinatorilor din judetul Dolj unde totusi a murit un om) sau condamnarea exagerata a unor oameni pentru diferite cauze minore (cum erau condamnarile la moarte pentru furtul porumbului), reprezentau pentru cuplul Ceausescu informatii pozitive. Ei mai credeau ca toate aceste informatii pe care le selectau reprezinta elemente ale autoritatii. Ruperea de realitate, valabila in orice caz atunci cind informatia nu este preluata, prelucrata si interpretata profesionist — ce a patit si Emil Constantinescu mai tirziu —, duce invariabil la pierderea autoritatii. Apelul la activistii de partid pentru a-i inlocui pe specialisti este letal sub orice regim, asa cum s-a vazut si in perioada 1996-2000. Asa se explica, de altfel, si felul urit in care a cazut Ceausescu: fugind cu elicopterul pentru ca asa i-a sugerat un general cu piciorul in ghips, abandonat pe o sosea, umblind bezmetic cu diferite masini hirbuite si la dispozitia a doi plutonieri de Militie.

Partidul Comunist Roman mai avea o singura functie, cea represiva. El mai detinea inca puterea sa ordone inabusirea revoltelor si. la o adica, sa trimita Armata in strada cu tancurile. Felul in care raspundeau ministerele de forta la comanda politica depindea de seful acestora. Milea, Postelnicu, ministrul Justitiei (?, nu mai stim cine era ministru), apoi mai jos seful Securitatii sau seful Procuraturii erau constienti ca se afla intr-o capcana administrativa — faptul acesta acum este clar —, iar unii dintre ei, cei mai lucizi, se aflau intr-o dubla capcana — politica si sufleteasca (Milea si Vlad) —, dar asteptau ca Ceausescu sa devina rational, iar sistemul sa stabileasca repede niste limite ale ratiunii.

Planificarea schimbarii. Orice om politic normal la cap atunci cind vede ca baza lui ideologica (mediul politic din URSS si din lagar) sau organizatia din care face parte (partidele comuniste) se schimba, isi pune problema cum il va afecta schimbarea. Este clar ca Nicolae Ceausescu intuia ca schimbarea care incepuse la Moscova va conduce la un moment dat la schimbarea lui. La inceput a crezut invers, ca se doreste schimbarea lui cu un lider promoscovit si apoi subordonarea Bucurestilor la cursul adoptat de Moscova. Intuia corect. Rezistind, Ceausescu a apucat anii sa observe ca se dorea caderea sistemului si, in consecinta, el nu mai putea supravietui decit in masura in care reusea sa asigure supravietuirea sistemului. A incercat sa faca o alianta cu Husak si Honeker, pentru a se opune perestroikai. A incercat si cu Jivkov, de la care a primit asigurari ca nimic nu se va misca. Apoi a ramas cam singur.

in calitate de creator al partidului, convins ca acesta nu poate functiona fara el, si fabulind in domeniul rezistentei la lipsa de hrana, medicamente, caldura si libertate a natiunii sale, precum si fantazind in convingerea ca poporul il iubeste si este alaturi de el pe acel drum, Nicolae Ceausescu a luat decizia ca, in loc sa schimbe, sarez/'sfe. Decizia de a rezista era determinata de importanta planurilor pe care le avea pentru viitor: autonomia financiara a tarii, contracte mari petrol-armament cu Iranul si Irakul, apropierea de Organizatia statelor nealiniate, reluarea si relansarea relatiilor cu Germania Federala si SUA. Aceste proiecte erau nerealiste. Momentul deciziei dramatice de a relansa politica externa romaneasca a fost mereu aminat din 1986 si pina in 1989 si momentului i-a trecut definitiv vremea in noaptea de 3 decembrie 1989, dupa ce a fost informat ca soarta lui a fost hotarita de liderii URSS si SUA. in timpul unei sedinte de judecata, generalul Iulian Vlad a sintetizat fenomenul prin urmatoarea butada: „Procesul lui Ceausescu a fost judecat la Bucuresti, in noaptea de 7 spre 8 iulie, sentinta s-a dat la Moscova in 4 decembrie, iar executarea sentintei a avut loc la Tirgoviste in 25 decembrie!'

Desi nu are date certe, ci doar niste zvonuri din imediata lui apropiere, scriitorul, prin calitatea de proprietar al limbii si stapin al procedeelor literare, isi poate permite sa imagineze starea de spirit a cuplului Ceausescu in acea noapte de la inceputul lunii decembrie 1989. Procedeele literare folosite se numesc uchronie si etopee. Uchronia permite autorului sa imagineze scene sau momente ale istoriei pe care nu le poate confirma nimeni si pentru care nu exista sau nu aveau cum sa existe documente si marturii. Etopeea este procedeul literar care ii permite autorului sa puna in gura unor personaje istorice - in literatura americana, inclusiv personaje contemporane - cuvinte si declaratii care nu pot fi probate, sa le plaseze in situatii imaginate de el, sa le compuna din atitudini credibile. Cea mai cunoscuta etopee din literatura romana este invataturile lui Neagoe Basarab catre fiul sau Teodosie.

Seful statului ajunge acasa foarte tulburat, mai ales abatut. Cele mai importante forte ale lumii se coalizasera impotriva lui si se prevestea o furtuna care, dupa ce maturase teritoriul dintre Zidul Berlinului si Oradea, urma sa se abata si asupra tarii lui. Ceea ce urmareau dusmanii si mai ales agentul american Mihail Gorbaciov era distrugerea comunismului, renuntarea la ideal si pactizarea cu imperialismul capitalist. Pentru ca el, Nicolae Ceausescu, continua sa reziste, dusmanii au dezlantuit toate fortele propagandei antiro-manesti si au pus la cale dezmembrarea Romaniei. Dar, in primul rind, este vinat el. El, care stabilise cu ei relatii multilaterale, economice si politice, el, care ii ajutase pe americani si pe israelieni, care deschisese cel mai mult relatiile cu De Gaulle, el care se plimbase in trasura cu regina Angliei si inaugurase relatiile cu Germania Federala, cind aceasta umbla disperata sa lege o legatura pe piata estica, el, care condamnase interventia in Cehoslovacia si pusese toata tara in pozitie de aparare militara, el, care impinsese Romania la marginea Tratatului de la Varsovia si pina in pragul Organizatiei statelor neutre si nealiniate, el, care fusese si la Olimpiada din America si la cea din URSS, impotriva embargoului, tocmai el era vinat pentru a fi inlaturat de la conducerea tarii. si a cui? A tarii pe care el o scosese din anonimat, pe care o proiectase in nucleul select al celor ce contau si jucau pe masa deciziilor strategice. Poporul nu uita binele facut si poporul a vazut cum a crescut tara de la o patrie agrara la o tara mediu industrializata. Apoi, cum sa se dea la o parte cind toate astea sunt meritul lui si pe toate le-a construit el. in plus, are planuri marete pentru viitor, are de terminat Casa Poporului in care va sta el, are de terminat procesul de sistematizare a satelor, de darimat bisericile alea, care sunt prea multe si vind in fiecare zi opiu, are de finalizat transformarea Bucurestilor in port la Dunare si diai ales are de incheiat procesul de realizare a tuturor produselor din lume in Romania. Ca si celebrul personaj Babuskin, el va privi rindurile de carti cu coperti rosii din mica biblioteca a casei, se va opri un timp asupra volumului cu dedicatie abia primit de la Gorbaciov si va sopti doar pentru el: „Astea sunt intrigi!'. El se sfatuieste cu sotia sa, ca orice barbat ajuns la ananghie. Femeia il imbarbateaza: „Nu te lasa, Micule!' si mai dracuie citiva subalterni care nu-si fac datoria sa-1 apere pe tovarasul. Ea insa nu-i poate oferi mai mult decit o imensa ura pe tot si pe toate, precum si o criza violenta de isterie casnica. Intr-un moment de acalmie cei doi se asaza in fata unei sticle de vin si se gindesc la o schimbare in echipa de guvernare, in martie anul viitor, cu ocazia alegerilor. Va fi adus Nicu de la Sibiu, va fi infiintata functia de presedinte al partidului, iar pe fiu il va pune prim-vicepresedinte. A invatat sa conduca oamenii, s-a batut pentru judetul lui, a capatat experienta, s-a mai potolit si cu femeile. Nicolae are 71 de ani, e bolnav, dar mai poate trai cel putin 14 ani, cit sa mai creasca si Nicu in virsta. Gero-vitalul e produs romanesc. Apoi, daca e la o adica, Elena poate conduce statul foarte bine, avind in vedere pregatirea ei profesionala si diplomele de savant international. Cind va muri, cindva prin mileniul trei, Nicolae va fi imbalsamat si pus intr-un sarcofag de sticla, intr-un mausoleu de marmura construit pe locul cel mai inalt al Bucurestilor, deasupra poporului. Scornicesti va fi declarat oras martir. Bulevardul principal al Capitalei, aeroportul Snagov, care se va construi intre timp, Combinatul Siderurgic de la Calarasi vor primi numele lui. Statui vor impodobi pietele centrale ale capitalelor de judet. Pina atunci insa, va lupta cu intreaga sa convingere marxist-leninista pentru viitorul de aur al omenirii, se va bate pina la ultima picatura de singe impotriva imperialismului, va milita consecvent pentru internationalismul proletar si pentru cauza popoarelor — comunismul.

Cam asa arata un posibil scenariu din creierul lui Nicolae Ceausescu in timp ce realitatea batea la usa. in timpul anchetelor, acuzati ca n-au facut nimic sa-1 opreasca, fostii membri ai CPEx au afirmat ca „asteptau ca ratiunea sa invinga'. Dar mai era ceva rational in gindirea lui Nicolae Ceausescu?

Revenind la posibilul titlu „Ceausescu impotriva lumii', trebuie remarcat ca, prin inactivitatea natiunii si eficienta represiva a partidului, existau toate temeiurile formale ca natiunea romana sa fie considerata solidara cu liderul ei. Sigur, toti liderii Marilor Puteri declarau ca se gindesc la binele natiunii romane, ca ceea ce fac este destinat eliberarii sale si ca nu se pune in discutie suveranitatea statului roman. Unele declaratii apelau la nedumerire sau la nuante cu referire la un anumit specific „necombatant' al romanilor, cum a fost, de exemplu, declaratia lui Raymond Seitz, adjunctul secretarului de stat pentru problemele Europei si Canadei, la sfirsitul lunii noiembrie 1989: „Este o tara insensibila sau imuna la toate schimbarile care au loc in Europa Rasariteana. Ea are unele particularitati proprii'214. Adica, cu alte cuvinte, noi suntem mai ciudati. Altii, ca Oleg Bogomolov, consilier al lui Gorbaciov si sef al Comisiei care-i purta numele si cu care ne-am mai intilnit, dovedeau ca stiu mai multe: „Procesul care se desfasoara in prezent, in unele tari din Europa de Est are un caracter ireversibil si de generalitate. Anumiti conducatori politici pot sa nu fie constienti de necesitatea unor asemenea schimbari, dar viata insasi le-o va impune. De aceea eu privesc cu un anumit optimism evolutia viitoare a Romaniei'215. Cind Istoria face cotituri si incep a se surpa malurile hartilor, fiecare cuvind este important si fiecare vocabula este cintarita inainte sa fie rostita. Bogomolov a spus ca „viata' va impune schimbarea.

Schimbarea a fost impusa de la Moscova, ceea ce ne face sa credem ca in adincul sistemului comunist Moscova inca mai avea drept de viata si, dupa cum am vazut, si de moarte asupra lagarului sau. in conditii^6 m care natiunea nu reactiona la semnalele de afara si cum nu-si puteau permite ca la acest nivel sa-i declare pe romani incapabili de schimbare, liderii Marilor Puteri aveau nevoie de un inamic bine marcat, de cineva care tine natiunea sub teroare. Acel cineva avea doua capete: Ceausescu si Securitatea. Imaginea terorii se concentra asupra liderului comunist roman si asupra instrumentului sau devotat. Aveau in buna masura dreptate, insa Ceausescu si Securitatea lui actionau in treburile statului de 25 de ani, timp in care aceleasi Mari Puteri lucrasera cu amindoi in draci. Ba, pe generalul Plesita 1-a decorat Charles De Gaulle. De decoratiile lui Ceausescu nu mai amintim. Nici de scurgerile voite de tehnologie militara dinspre Vest spre regimul comunist al lui Ceausescu prin intermediul Securitatii (Allouette, Puma, IAR 93 si 99, motoare MAN si platforme pentru tancuri, aparatura sofisticata de urmarire si ascultare, microelectronica, diamante industriale s.a.). Ceausescu de atunci este Saddam Hussein de astazi, cel care fusese imbratisat la Bagdad cu ani in urma de nimeni altul decit Donald Rumsfeld. Din acest punct de vedere, eliminarea lui Ceausescu a scutit tara de ceea ce s-a intimplat in Iugoslavia si in Irak, state in care liderii fusesera pina atunci tinuti in brate de Occident.

Problema de fond a raportului stat-natiune este ca atit Ceausescu cit si Securitatea nu au reactionat pentru a-si elibera poporul in momentul cind a aparut prilejul, in clipa in care inclusiv Moscova le-a cerut acest lucru. Cind Moscova a dat drumul la primele lanturi, Ceausescu a ordonat ca ele sa ramina la locul lor, iar Securitatea sa le stringa mai bine. Pe Marile Puteri, asa cum am vazut, trecutul nu le mai interesa, nici ca erau sa-si dea cu bombele ato-mice in cap, nici ca printre ele fusese un roman care jucase pe aceeasi masa citeva jetoane.

Problema ce trebuie lamurita, pentru a judeca si isteria anticeau-Sista si an ti-Securitate care a produs morti si raniti in decembrie 1989 si care, mai mult decit atit, va avea consecinte asupra situatiei ii si starului roman multi ani dupa revolutie, este in ce masura Ceausescu personal si Securitatea, ca institutie, reprezentau un pericol letal pentru natiune, sursa terorii si principala frina in drumul spre libertate, intrebarea ar putea sa para ciudata, nepotrivita — atita timp cit „se stie' — si chiar subversiva. In sapte ani de documentare pentru scrierea acestor volume despre revolutia din decembrie am intilnit invariabil aceeasi nedumerire a fostilor ofiteri de Securitate fata de reactia Armatei, a presei postdecembriste si a politicienilor din Opozitie in ce ii priveste, viata si activitatea lor in cadrul Securitatii fiind extrem de rigide, departe de ceea ce se intimplase intre 1947 si 1965, substantial limitata de ordinele partidului, de legi si regulamente restrictive care impiedicau, cel putin formal, abuzurile. Teroarea la care se refereau liderii Marilor Puteri atunci cind enuntau ingrijorarea lor pentru natiunea romana actiona pe doua cai: psihologice si ocazionale. Teroarea la care supusese natiunea Securitatea in primele decenii ale statului comunist nu se uita. Ea functiona mai departe fara sa mai actioneze fizic. Pe de alta parte, daca ieseai din front, teroarea revenea imediat cit se poate de prezenta. S-a vazut asta la Brasov si la Iasi, cele doua cazuri cu adevarat grave. O teroare reactualizata este o teroare prezenta. Se afirma cu temei ca nu a existat Opozitie. Asta inseamna ca o majoritate covir-sitoare a natiunii romane se adaptase terorii si reactiona asemenea ciinelui lui Pavlov la cel mai mic stimul. Se invoca foarte des in ultimul timp diferenta de atitudine a Securitatii intre perioada 1948-1965 si perioada 1965-1989, prima fiind dominata de teroare insti-tutionalizata, a doua de disparitia acesteia. Ea a fost explicata si prin faptul ca aproape 100% din aparatul informativ avea studii superioare. In realitate, teroarea fusese preluata de partid, acesta aplicind toate metodele posibile pentru distrugerea destinului individului care nu se alinia. Sistemul de putere, adus de Ceausescu la perfectiunea incercuirii, strivea orice constiinta si orice actiune, izola individul si il conditiona, inclusiv biologic, dindu-1 afara din serviciu, umilindu-1, lasindu-1 fara casa, infometindu-1, urmarindu-1 pentru a-1 pedepsi. Apoi, Ceausescu reusise sa stirneasca in majoritatea covirsitoare a romanilor sentimentul nationalist sau, mai corect spus, particula grea de frustrare din nucleul nationalismului. In fata nedreptatilor autentice sau a celor imaginare, dar bine speculate de propaganda anilor '70, romanii s-au simtit pe rind mindri, protejati, bagati in seama pe timpul lui Ceausescu si intr-un final concilianti, apatici, indiferenti, investind intreaga incredere in Ceausescu, ei asteptau ca acesta sa fie cel care sa intreprinda ceva. Sentimentul de asteptare, potentat de nevoile zilnice si de presiunile externe, a urcat de la popor pina la liderii politici din imediata lui apropiere.

in al treilea rind, o reforma eliberatoare venita in intimpinarea romanilor putea sa aterizeze din orice parte a lumii, cu exceptia Uniunii Sovietice si a Ungariei. Dusmanii de moarte ai tarii puteau sa aiba si cele mai bune si generoase intentii. Nici un roman nu era in stare sa-i creada. Aici intervine din nou explicatia necesara pentru acuzatia de nepatriotism la adresa lui Ceausescu, pentru ca, asa comunist cum era regimul ei si asa chinuita de criza interna, Romania putea sa-si faca tranzitia cerind ajutor Americii sau Frantei. Cu America avusese relatii privilegiate, la conducerea Frantei era un socialist pragmatic, cindva platit de Bucuresti. Cuplata cu una din aceste Mari Puteri sau cu amindoua, Romania si chiar Ceausescu aveau sansa sa negocieze ceva. Pe cind asa, in decembrie 1989, cind lumea ajunsese intr-un alt punct al Istoriei, nu mai era nimic de facut. Astazi — sigur, privind cu alti ochi — ne dam seama cit de putin reprezentau opozantii lui Ceausescu si cit de putini s-ar fi alaturat acestora pentru a forma o Opozitie politica in conditii de libertate, cit de usor era sa-i infiltreze cu informatori — cum a facut KGB-ul in Polonia, Cehoslovacia, Ungaria -, si ce eforturi politice, materiale si financiare va investi Occidentul pentru a construi in aceste tari mutilate de istorie o societate normala. Cite avantaje ar fi avut acea Romanie care era deja cu un pas in afara Tratatului de la Varsovia?

Dar acesta este un alt traseu, pe care nu ne-am dus, la fel cum n-am pornit pe traseul aratat in 1862 de cel dintii prim-ministru al tarii, nefericitul Barbu Catargiu, mort cu teasta zdrobita pe Dealul Mitropoliei. Gresind drumul, lumea a trecut la presiuni. Presiunile ^a care a fost supusa Romania in decembrie 1989 au fost, in prin-ClPal, de sapte feluri: intelegeri politice la nivelul cel mai inalt intre Darile Puteri; redesteptarea iredentismului maghiar si amenintarea u dezintegrarea teritoriala; presiuni economice; presiuni militare manevre si.amenintari la frontiere; o ampla campanie mediatica internationala impotriva regimului, dar si la adresa romanilor, ca popor; interventia oculta a lojilor masonice; tentativa de influentare cultica si propaganda religioasa.

intelegerile la nivelul cel mai inalt sunt cunoscute fragmentar si destul de aproximativ. Se pot identifica trei momente cheie in care s-a discutat soarta regimului comunist din Romania si a lui Ceau-sescu personal. Prima a fost intilnirea Mitterrand - Kohl de la inceputul lunii noiembrie la care s-a analizat in primul rind „chestiunea germana', preocupare prioritara a Frantei, pentru a evita pierderea pozitiei sale in Europa prin reaparitia unei Germanii Mari. Dar si a Germaniei, care evident urmarea reunificarea in forma absoluta. Cu aceeasi ocazie, Mitterrand si Kohl s-au inteles sa constituie un „front comun al fortelor de opozitie din tarile socialiste'216. Intr-o nota a Securitatii din 13 noiembrie 1989, intocmita pe baza unor informatii obtinute din interiorul Comandamentului NATO, se dezvaluia existenta unei forme de repartitie a celor mai importante state NATO in privinta interesului, dar si al actiunii fata de statele comuniste: „SUA se vor concentra indeosebi asupra situatiei din URSS, urmind ca RFG si Marea Britanic sa se ocupe mai mult de problemele legate de RDG, Polonia, Cehoslovacia, iar Franta si Italia, de cele privind Ungaria, Bulgaria si Romania'217. Asadar, din punctul de vedere al NATO fusesem repartizati Frantei. De Ungaria se ocupau cu prioritate Franta si Italia si vom arata mai departe de ce. A doua intilnire importanta a fost cea din 6 decembrie 1989 de la Kiev intre Gorbaciov si Mitterrand, la care s-a convenit indepartarea prin forta a lui Ceausescu, conlucrarea informativa si militara intre Franta si URSS pe acest subiect (Mitterrand a plusat oferind grupuri de comando ale Armatei franceze, astfel incit sa fie indepartata posibilitatea ca o eventuala interventie cu trupe sovietice sau ungare sa para un atac al fortelor Tratatului de la Varsovia), precum si confirmarea status-quo-ulm teritorial, pe frontierele stabilite la lalta, inclusiv drepturile URSS asupra Basarabiei si nordului Bucovinei. Cu aceasta ocazie a fost reafirmat principiul de drept international al neinterventiei in treburile interne ale unui stat, cu exceptia cazurilor in care pe teritoriul statului respectiv au loc incalcari flagrante ale drepturilor omului. Cele reale trebuiau expuse, celelalte inventate (Tokes). A treia intilnire, decisiva, a fost cea de la Malta intre Gorbaciov si Bush, insa cu adevarat influenta pentru regimul Ceausescu si pentru Romania a fost intilnirea de la jCiev, unde cele doua Mari Puteri vechi „tutelare' au decis din nou asupra soartei noastre. Trebuie aratat aici ca inclinarea Frantei spre gestionari mascate ale sferelor de influenta nu era doar o chestiune de traditie, ci si problema vitala pentru cucerirea unui rol de prima mina in politica europeana si mondiala. Franta a cunoscut in ultimele decenii mai multe accente stridente ale politicii sale externe — un exemplu a fost continuarea experientelor atomice in Atolul Mururoa, cind toate statele nucleare abandonau metoda experientelor subterane —, iesind mereu in relief ca un fel de semnal al neuitarii sale dincolo de trioul cu adevarat potent SUA-URS S -Germania. Gorbaciovismul a surprins Franta intr-o faza a politicii in care isi autoconditiona performantele europene de relatia cu colosul comunist de la Rasarit: „A face Europa inseamna a sti sa adopti o linie politica fata de Uniunea Sovietica, care se uita tot timpul cu jind la Germania. Fransois Mitterrand isi impune sa nu vada in sovietici decit pe reprezentantii unei mari puteri, la drept vorbind ai unui mare imperiu care n-ar putea fi sensibil decit la forta. Emotiile pe care conducatorii lor, regimul si etica lor le suscita sunt de luat in consideratie in masura in care pun in miscare o opinie publica. Altfel spus, existenta gulagului, interventia in Afganistan, sau inabusirea Poloniei nu pot dicta un comportament de la stat la stat. Trebuie sa te resemnezi cu ritmurile lente ale istoriei si cu faptul ca toate statele sunt in mod egal niste monstri fara suflet'218. O astfel de politica, dublata de viziunile aproape imperiale ale lui Mitterrand a facut ca drumul spre o intelegere deplina cu sovieticii asupra interventiei in Romania sa fie foarte scurt.

Deoarece in opinia publica s-au dezvoltat doua curente de pareri in legatura cu dreptul Marilor Puteri de a interveni in evenimentele din Romania consideram necesar sa incercam o aplecare asupra reglementarilor internationale care legifereaza astfel de cazuri. Primul curent este strict jurnalistic si porneste de la premisa ca nu are nici o importanta temeiul juridic al amestecului in treburile interne atita timp cit acest amestec ne-a eliberat, ne-a redat libertatea. Al doilea curent are un caracter politic explicit si subliniaza abuzul la care s-au dedat Marile Puteri prin interventia in Romania pe cale militara neconventionala, prin sustinerea financiara, mediatica si materiala a grupurilor opozitioniste, prin actiunea serviciilor de informatii. Acest curent, imbratisat si de personalitati ultranationaliste independente, doreste sa impuna o imagine a soartei Romaniei decise in strainatate, in cancelariile Marilor Puteri, revolutionarii romani fiind doar actori ai unui scenariu scris la Kremlin si in Salonul Oval. in substrat, acest curent induce si sentimentul ca fostului regim comunist i s-a facut o nedreptate. Ambele curente evita temeiul legal.

Dreptul international. Judecarea situatiei in care niste puteri straine discuta si hotarasc o interventie multipla in interiorul unei tari este ingreunata de faptul ca la acea data, anul 1989, Dreptul international si Carta ONU nu aveau la dispozitie mijloace juridice care sa permita o astfel de actiune. Abia mai tirziu, tocmai din cauza impreciziei legislative, Statele Unite vor incalca nedisimulat prevederile existente sau le vor interpreta subiectiv, intervenind prin intermediul NATO in Iugoslavia si fara NATO sau fara ONU in Irak. Aceste interventii au fost, de fapt, expresia constructiei defectuoase a ONU, a ineficientei sale si in ultima instanta a inutilitatii sale in raport cu evolutia rapida a lumii. Datorita acestor defecte normative, dreptul Statelor Unite de a riposta la atacul din 11 septembrie 2001 s-a sprijinit exclusiv pe informatiile furnizate de serviciile secrete, adica pe surse nepublice. Dar atunci, in 1989, aceste probleme nu se puneau la lumina zilei, cu toate ca in Cancelariile Marilor Puteri se discuta, iar liderii acestora ajunsesera sa negocieze practic incalcarea lor. Nici un articol al Dreptului international nu acorda dreptul liderilor americani, sovietici, francezi sau germani sa decida actiuni care sa implice interventia in treburile interne ale altui stat. Aceasta era o capcana pe care o intinsese Occidentului chiar Uniunea Sovietica, inca din timpul Conferintei de la San Francisco (25 aprilie-26 iunie 1945), pe care o dezvoltase mtr-un corp aparent solid de rezolutii ale ONU cu scopul de a interzice activitatile Occidentului in sfera sa de influenta si pe care o considerase intarita cu ocazia semnarii Actului final de la Helsinki. esa cum am aratat, dorinta puternica de a i se confirma frontierele sferei sale de influenta a obligat URSS sa accepte la Helsinki „povestea' cu drepturile omului, in 1989 dispare mecanismul de protectie a blocului comunist in fata campaniei pentru respectarea drepturilor omului. Pina atunci este adevarat ca propaganda din URSS si din tarile comuniste combatea mediatic campania occidentala, dar tntr-un final, undeva, la o intrevedere la nivel inalt, pe cai diplomatice sau in cursul unor negocieri liderii sovietici puneau problema ratificarii tratatelor de reducere a armelor nucleare, a sporirii cheltuielilor de inarmare, a interventiei in America Latina si chestiunea drepturilor omului era data urgent la o parte. Cel mai clar exemplu este al Chinei -cind vor ceva de la ea, Marile Puteri uita rapid de respectarea drepturilor omului. Cum URSS renunta la aceasta doctrina de protejare a blocului sau prin propaganda internationala, manifestarea generalizata a campaniei impotriva regimului comunist de la Bucuresti nu mai putea primi decit slaba riposta autohtona.

Asadar, din punctul de vedere al reglementarilor internationale, Marile Puteri nu puteau exercita presiuni asupra Romaniei — Nicolae Ceausescu era un mare campion al principiului nerecurgerii la forta sau la amenintarea cu forta —, decit pe temeiul drepturilor fundamentale ale omului. Acestea sunt in fapt un set de principii umaniste si umanitare fara relevanta juridica, nici la acea data, nici astazi. Prin urmare, Occidentul si in primul rind SUA au avut nevoie de un act international care sa permita ingerinta, iar acest act a fost cel semnat in finalul Conferintei de la Helsinki din 1975. Dar tot nu era suficient, pentru ca nu exista posibilitatea sanctiunii „oficiale', decit prin intermediul unor proceduri complicate din cadrul ONU. In cazul Romaniei, pentru SUA, URSS, Franta si Germania era evident ca orice tentativa de sanctiune - embargoul, de exemplu - nu ar fi trecut de votul Chinei in Consiliul de Securitate. Urmarea caii legale ducea la un esec previzibil, in consecinta, Marile Puteri au hotarit sa actioneze prin mijloacele individuale pe care le aveau la Dispozitie - masuri unilaterale de embargo economic, chemarea ambasadorilor, campanie mediatica negativa, sprijinirea conspirativa a opozantilor si disidentilor — la care s-a adaugat confirmarea secreta a dreptului URSS de a interveni neconventional pentru schimbarea regimului din Romania. Aici a contat si un paradox; Romania comunista isi dezvoltase relatiile internationale atit de mult incit patrunsese in sistemul de interconditionare al lumii, astfel ca si pirghiile prin care putea fi blocata erau numeroase. Probabil ca la un moment dat Ceausescu a simtit presiunea acestei intercon-ditionari mondiale si de aceea a lansat programul autarhiei economice, izolind brutal tara.

Pe fond juridic, drepturile fundamentale ale omului sunt aparate prin corpul de conventii cuprinse m Dreptul international umanitar. Acesta mai poarta si denumirea de Dreptul de la Geneva, locul unde intre 1949 si 1980 s-au emis reglementarile sale de baza. De la inceput trebuie precizat ca Dreptul acesta este depolitizal, adica nu tine cont de ideologii si nu face distinctii asupra regimului politic, cu exceptia particulara a rasismului. De aceea, el se limiteaza numai la conflictele armate intre state, in care drepturile indivizilor combatanti sau necombatanti pot suferi incalcari. Protocolul aditional la Conventiile de la Geneva din 12 august 1949 exprima convingerea „ca nici o dispozitie a prezentului Protocol sau al Conventiilor de la Geneva, din 12 august 1949, nu poate fi interpretata ca legitimind sau autorizind vreun act de agresiune sau oricare alta folosire a fortei, incompatibila cu Carta Natiunilor Unite'219. Interpretarea imediata a acestui principiu arata ca, pentru a interveni in Ungaria (1956), in Cehoslovacia (1968) sau in Afganistan (1979), URSS avusese nevoie de o cerere venita din interior, de la o grupare a partidelor comuniste, indiferent daca era autentica sau scrisa in prealabil la Moscova. Sa observam ca in ambele cazuri europene, Occidentul a avut o reactie oficiala identica: „Este o problema interna a blocului comunist', in cazul Romaniei orice cerere de interventie venita din interiorul partidului comunist sau din partea unor eventuale grupuri opozante producea previzibil o represiune inviduala rapida a lor si o solidarizare a populatiei cu Ceausescu. in text se vorbeste si de „orice alta folosire a fortei' care pare o formulare categorica, dar in realitate este foarte vaga. in virtutea acestui paragraf detasamentele trupelor speciale ale URS S au trebuit sa intre in Romania sub acoperirea de „turisti' si tot in temeiul acestui paragraf Gorbaciov s-a pronuntat in permanenta public ca nu se amesteca si nu are nici un amestec in evenimentele din Romania. Bineinteles ca nu-1 crede nimeni, insa din punctul de vedere al interesului maxim de a respecta Dreptul international, care i se putea aplica si lui, Gorbaciov era obligat sa dea aceste declaratii. Tot in Dreptul umanitar la care puteau face apel Marile Puteri exista si o Conventie speciala care reglementeaza protectia victimelor conflictelor armate fara caracter international (Protocolul II), adica al conflictelor interne. La articolul l, alineatul 2 Protocolul are un text indubitabil: „Prezentul Protocol nu se va aplica situatiilor de tensiune interna si tulburarilor interne, cum sunt actele de dezordine publica, actele sporadice si izolate de violenta si alte acte analoage, care nu sunt conflicte armate'220. Altfel spus, ordinul lui Ceausescu de^interventie la Timisoara, daca era legal, nu putea fi atacat prin intermediul Dreptului umanitar, decit daca se putea demonstra folosirea unor practici inumane, de tip asasinat voluntar, executii, tortura, genocid. Mai mult decit atit, daca persoanele abilitate prin lege decretau starea de necesitate, ca prima etapa pentru starea de razboi, si indicau prezenta unui inamic la frontiere sau patruns in teritoriu, dreptul fortelor de ordine de a interveni in tulburari interne era chiar confirmat si intarit prin Conventia de la Geneva privitoare la protectia persoanelor civile in timp de razboi din 12 august 1949. La Articolul 5 se preciza: „Daca pe teritoriul unei Parti in conflict, aceasta are motive serioase sa considere ca o persoana protejata Prin prezenta Conventie este, in mod individual, legitim banuita ca s-ar deda unei activitati daunatoare securitatii statului sau daca s-a stabilit ca acesta se deda in fapt unei asemenea activitati, zisa persoana nu va putea sa se prevaleze de drepturile si privilegiile confe-rite prin prezenta Conventie, care, daca s-ar exercita in favoarea sa, ar putea sa aduca prejudicii securitatii statului'221. S-ar putea aduce argumentul ca Romania nu se afla atunci angajata in nici un razboi. Perfect adevarat, dar numai daca din sentintele pronuntate de Justitia romana dupa 1989 se scot acuzele ca Romania se afla de fapt intr-un razboi, in Razboiul rece, si ca statul roman comunist era ilegitim pentru ca fusese ocupat de trupele sovietice in 1944, iar regimul comunist era impus, acuze pe baza carora numerosi ofiteri ai Armatei si Securitatii au primit sute de ani de puscarie. Atit Comisia juridica internationala a ONU, cit si Comisia pentru supravegherea respectarii drepturilor omului s-au lovit in permanenta de dificultatea juridica de a sanctiona o incalcare a drepturilor omului prin orice fel de presiuni decit cele care pina la urma erau lasate la dispozitia individuala a unor state, „in legatura cu formularile Cartei Natiunilor Unite, este evident ca masurile de presiune sunt prevazute numai in conexiune cu pacea mondiala si securitatea internationala, in acest context, drepturile omului nu sunt mentionate in legatura cu doua aspecte: a) nu sunt mentionate ca motiv pentru a impune masuri coercitive, b) nu sunt luate in considerare cind sunt luate in calcul efectele unor asemenea masuri asupra conditiilor de trai - in fapt, sansele de supravietuire ale populatiei afectate.'222 Daca raminea in viata si cu un avocat bun, la un eventual proces international, mai usor decit cel al lui Milosevic, Ceausescu ar fi creat mari probleme juridice, cu Dreptul international in brate. Daca Nicolae Ceausescu decreta oficial inca din 17 decembrie, ora 13.30, starea de necesitate si anunta ca este vorba de o interventie straina, demonstrind aceasta cu probe (agenti capturati, diplomati acuzati de spionaj, depozite clandestine de arme, transporturi de arme, denunta manevrele militare de la granita, dispozitive menite sabotajului etc.) dreptul de trecere la masuri militare in interior, la Timisoara si Bucuresti, devenea legitim. Daca Securitatea si Armata i-ar fi ascultat ordinele, disidentii, opozantii, grupurile de diversionisti pregatiti in Ungaria si „turistii' sovietici puteau fi retinuti, evacuati sau curatati, daca foloseau arme, inca din dupa-amiaza de 17 decembrie- si asta> legai- Vom afirma tot aici ca, daca Securitatea romana voia sa-1 apere pe Ceausescu, ar fi trecut rapid la aceste masuri si termina revolutia inainte sa inceapa. La Timisoara, de exemplu, filajul ii depistase cu precizie pe instigatori si in haosul creat de deschiderea focului, si caderea primilor morti ii putea lichida extrem de rapid. Nu a vrut. Numai o intimplare a facut ca in momentul de virf al crizei la conducerea Securitatii sa se afle un intelectual. Daca la conducerea Securitatii se afla atunci un activist de partid - de tip Postelnicu, de exemplu - Laszlo Tokes era suprimat de mult, coloanele de „turisti' sovietici nici nu ajungeau la destinatie, iar agentii diversionisti de la Timisoara dispareau intr-o noapte. Fara urma.

Pe de alta parte, nu putem sa nu constatam ca Nicolae Ceausescu a crezut naiv in respectarea Dreptului international intr-o lume rascolita de terorism, saturata cu arme nucleare si strabatuta de la un capat la altul de furia comunicarii. Daca ar fi sa-1 caracterizam pe Ceausescu printr-un singur cuvint, acesta ar fi depasit.

in domeniul public al comunicarii oficiale mediatizate, presiunile asupra Romaniei comuniste nu au existat. A existat doar speranta exprimata de lideri politici din strainatate ca situatia se va schimba prin actiunea din interiorul Puterii de la Bucuresti sau prin cea a populatiei. Nu este locul acum pentru concluzii, dar Nicolae Ceausescu si-a sapat singur groapa si a inceput aceasta munca sinucigasa in clipa in care a stiut ca Romania va fi atacata si nu a aratat natiunii pericolul. Dar, la fel ca in numeroase alte situatii, inclusiv cazul 11 septembrie 2001, actiunea propriu-zisa nu s-a desfasurat public, iar mediatic nu s-a spus decit ceea ce era conform cu Dreptul international, il prevenim asadar pe cititor ca, pina la deschiderea arhivelor, peste citeva decenii, si pina la primele scurgeri de 'iformatii din dosarele Cancelariilor Marilor Puteri, nu va exista confirmarea sau infirmarea vreunei forme de presiuni oficiale asu-Pra Romaniei comuniste.

Redesteptarea iredentismului maghiar, in perioada 1986-1989 a avut mai multe surse, cel putin trei. Nu vom face o incursiune in istoria relatiilor tensionate dintre romani si unguri, intre Romania si Ungaria, nu pentru ca au fost supermediatizate, ci pentru ca ceea ce ne intereseaza aici este doar incorporarea acestui fenomen in categoria presiunilor internationale. Cele trei surse ale redesteptarii extremismului maghiar in perioada premergatoare revolutiei au fost: l. Folosirea subversiva a acestuia de catre URSS cu scopul de a crea o sursa de conflict in care sa poata interveni diplomatic sj eventual militar. 2. Folosirea acestui subiect de catre Occident pentru a exercita o presiune politica pe un alt subiect mai important, sensibil sau grav. 3. Cauze interne ale Ungariei.

Folosirea conflictului milenar intre romani si unguri pe terna Transilvaniei de catre Rusia isi are radacina chiar in momentul in care acest subiect a fost asezat in centrul preocuparilor politice ale guvernelor Romaniei moderne. Interesul Rusiei a fost simplu de descifrat, el fiind legat de ocuparea ilegala a Basarabiei incepind cu 1812, de ilegitimitatea administrarii rusesti asupra acestei provincii romanesti si de problemele juridice, de politica externa si morale pe care le-a avut la sfirsitul razboiului ruso-turc din 1877-1878. Din clipa in care s-a format Romania Mare si Basarabia a revenit la Patria Mama, Rusia sovietica si apoi URSS n-au recunoscut dreptul la autodeterminare al populatiei Basarabiei si au fortat international, intotdeauna pe alte cai decit cele directe, folosindu-si statutul de Mare Putere si slabiciunile organismelor internationale, de la Societatea Natiunilor si pina la ONU, precum si slabiciunea altor Mari Puteri, mai ales a Frantei, de a accepta negocieri secrete neloiale, pentru a i se recunoaste stapinirea Basarabiei. In dorinta de a potenta pretentiile sale asupra provinciei romanesti rasaritene, URSS a folosit orice prilej pentru a pune in compensatie negativa, pe soiutia santajului, problema Transilvaniei. Gravele erori ale Frantei de la sfirsitul primului razboi mondial, lasarea deschisa a unor cazuri pentru a-si satisface interese strategice in Europa — cazul Cehoslovaciei, cazul despagubirilor germane, cazul Basarabiei — au permis URSS-ului sa negocieze secret intelegeri care s-au aplicat o data cu intelegerile, tot secrete, dintre Stalin si Hitler. Atitudinea iresponsabila a Frantei, dezinteresul Marii Britanii in anumite zone si absenta SUA din dezbaterile europene au favorizat direct manevra constanta a URSS intre romani si unguri, prin acreditarea ideii ca nu numai Basarabia este o problema deschisa, ci si Transilvania, iar romanii au obligatia de a alege, Romania Mare fiind, din punctul de vedere al acelor Mari Puteri, o constructie artificiala. Aceeasi imagine de improvizatie au creat Franta, Marea Britanic si URSS in privinta Cehoslovaciei, ca stat. Sub ocupatie sovietica, Moscova stalinista a impus pe teritoriul Romaniei o enclava artificiala, Regiunea Autonoma Maghiara, cu acelasi scop de santaj. Desfiintarea acestei enclave si reorganizarea administrativa a teritoriului facuta de Nicolae Ceausescu a indepartat posibilitatea ca Regiunea Autonoma Maghiara sa se transforme rapid, la un semn al Moscovei, intr-o regiune autonoma autentica, in esenta, una din metodele de a pastra Basarabia sub influenta sovietica si de a impiedica pretentiile justificate ale Romaniei, alaturi de propaganda constanta despre crimele facute de romani in Basarabia, a fost excitarea extremismului maghiar sau organizarea chiar de catre ea a acestuia, in consecinta, romanii trebuie sa afle ca, intre numeroasele acte si declaratii revizioniste din perioada 1986-1989, multe erau provocate de URSS prin multiplele mijloace pe care si le instalase in Ungaria, in Statele Unite si in Vestul Europei. Diferiti activisti ai Partidului Muncitoresc Socialist Ungar s-au trezit peste noapte mai mult maghiari decit comunisti si foarte preocupati de Transilvania. Este importat de subliniat ca primele accente extremiste au aparut in rin-durile asa-zisilor reformisti de la virful partidului comunist maghiar, in fapt nimic altceva decit echipa pregatira de sovietici sub control KGB de transfer de la comunismul dogmatic la socialismul cu fata umana prin modelul perestroikai. Cel mai galagios era Imre Pozsgay, membru in Biroul Politic si unul dintre liderii comunismului maghiar, care si-a format un mic grup de sustinatori ai reformarii partidului, la fel ca micile echipe dirijate de Moscova in celelalte tari ale blocului sovietic. Printre temele care copiau scenariul moscovit, el a introdus in dezbateri si vechile teme ale nedreptatilor de la Trianon si ale „dreptului' maghiarilor din Ungaria de a fi responsabili asupra maghiarilor din jurul tarii. La fel ca in timpul lui Horthy, primul atac s-a produs impotriva Cehoslovaciei, apoi impotriva Romaniei. Metodele erau bine cunoscute: diferiti istorici, academicieni sau oameni de cultura fara autoritate istoriografica, dar cu imagine publica, incep sa aminteasca subiectul, sa editeze carti — intre care a ramas celebra prin aberatii Istoria Transilvaniei. Am avut ocazia sa citesc cartea in 1989, prin intermediul istoricului Nicolae Stoicescu. intre altele, in acest tratat aparut sub egida Academiei RP Ungare se afirma ca ungurii sunt de origine europeana si ca, migrind spre Est cu soarele in fata, li s-au subtiat ochii, devenind chinezii de astazi, precum si ca romanii sunt mai numerosi in Transilvania pentru ca beau lapte mai mult! Se lansau mesaje cu ocazia unor dezbateri mediatizate. Ele sunt preluate de diferiti lideri comunisti ca parte a temelor reformei si introduse in mecanismul presiunilor exercitate asupra conducerii PMSU pentru a-1 determina sa se transforme. Liderii comunisti, ca de exemplu Karoly Grosz, fostul secretar general al PMSU schimbat conform scenariului sovietic, faza I, cu Rezso Nyers la 24 iunie 1989, chiar a fost acuzat ca „tradator al cauzei maghiarilor' pentru faptul ca nu a revendicat Transilvania cu ocazia intilnirii de la Arad din 1988 cu Ceausescu224. Noul sef al partidului comunist va fi nevoit sa-si radicalizeze si el mesajul iredentist sub presiunea gruparilor desprinse din PMSU, al formatiunilor cu mesaj extremist aparute pe scena politica si al presei declarate libere. Raspunsul Bucurestilor la recrudescenta manevrelor iredentiste stimulate de URSS — de unde si aparitia unor pozitii oficiale ungare pe aceasta tema — s-a transformat mai intii intr-o carte in care au fost combatute toate atacurile antiromanesti din ultimul an (1985), carte la care a contribuit si viitorul lider taranist crestin-democrat Gabriel Tepelea. intr-unul din studiile acestui volum, istoricul Florin Constan-tiniu dezvaluia ca la Moscova, cu ocazia tratativelor sovieto-ungare, „I.V. Stalin a recunoscut, de asemenea, ca acordul de armistitiu, in care se specifica faptul ca mare parte din Transilvania apartine Romaniei, ofera baze legale pentru prezentarea pretentiilor teritoriale ale Ungariei la conferinta de pace'225. Stalin aplica un principiu continuu al politicii Moscovei fata de problema romano-ungara.

Redesteptarea extremismului maghiar, inclusiv a aspectelor sale ultraextremiste in Occident ca mijloc de presiune a implicat folosirea si incurajarea lobby-ului maghiar din statele dezvoltate — mai ales SUA, Germania, Franta si Marea Britanic - la actiuni si declaratii cu caracter revizionist. Acest curent, care a cunoscut si aspecte isterice, si scenarii fanteziste, intemeiate pe fals istoric si cultural, a avut un acces liber in presa de mare tiraj si a gasit citiva mercenari in rindurile unor personalitati din tarile respective. Au fost puse in circulatie harti intocmite pe criterii religioase, harti geografice false,, carti si enciclopedii cu informatii trunchiate, eronate sau voit negative despre romani, ca popor, si despre Romania ca stat. Edituri prestigioase, ca de exemplu Penguin Books, au acceptat sa publice acele aberatii. Pentru a avea dimensiunea aberatiei la care s-au pretat mari case editoriale, vom folosi chiar exemplul uneia din cele mai mari edituri britanice, in Atlasul de Istorie Medievala al Editurii Penguin Books „romana si albaneza sunt doua limbi care au aparut in Balcani in secolul al XIV-lea'226. Pe harta raspindirii geografice a culturilor agricole si a resurselor naturale vegetale in dreptul Ungariei este figurata agricultura dezvoltata, iar in dreptul Romaniei, stepa — fara nici o reprezentare a padurilor care dominau peisajul la inceputul epocii medievale si au dat denumirea Transilvaniei —, si nu oricare stepa, ci aceeasi stepa care coboara in diagonala din tundra siberiana. Conform hartilor din acest atlas, de la anul 406 pina la anul 565 pe teritoriul Romaniei de astazi nu existau decit hunii, iar de la 565 pina la 830 nu existau aici decit avarii. De la 830 la anul 1000, teritoriul Romaniei era locuit de maghiari si de bulgari. De la anul 1000, zona estica si sudica a Carpatilor devine foarte vioaie, fiind ocupata de populatia turca patzinak, dar asta numai pina la anul 1130, cind in Moldova, Dobrogea si Valahia locuiesc cumanii, in sfirsit, pentru a putea explica aparitia din neant a poporului roman la sfirsitul epocii medievale, la sfirsitul atlasului si la sfirsitul Istoriei, Editura Penguin Books hotaraste sa publice o explicatie: „Romanii de astazi pretind a fi descendentii colonistilor vorbitori de limba latina plantati in Dacia (Transilvania moderna) in primul secol dupa Christos. Problema cu aceasta idee este ca nu exista nici o evidenta a supravietuirii acestor colonii in cele zece secole dintre abandonarea provinciei romane in 270 d.Ch. si prima mentionare a valahilor (vorbitori de latina provinciala) in Romania in 1230 d.Ch. Cei mai multi considera ca originea mult mai plauzibila a romanilor rezida in populatia vorbitoare de latina din sudul Dunarii, unde institutiile romane au prins radacini mai adinei si au supravietuit pentru mult mai mult timp'227. Istoriografia romana este obisnuita cu astfel de elucubratii si isterii extremiste tiparite in tot felul de edituri obscure si brosuri de propaganda, dar sa apara asa ceva sub autoritatea unei mari case editoriale britanice este pur si simplu degradant, o politica murdara. Acest tip de propaganda la care s-au pretat edituri si publicatii occidentale nu are nici o legatura cu regimul comunist al lui Ceausescu, ci sunt agresiuni la adresa natiunii romane si la adresa statului roman.

in fruntea declaratiilor si a actiunilor de lobby antiromanesc s-a plasat Otto von Habsburg, o personalitate influenta, anuntata de presa maghiara drept ruda cu presedintele american George Bush. Lobby-ul iredentist maghiar a beneficiat si de sprijinul particular al sotiilor de origine maghiara a unor importanti lideri occidentali. Astfel de influentari se fac si reprezinta substanta oricarei organizatii lobbiste. Ele sunt mai putin periculoase atunci cind intra in contact cu principiile si institutiile democratice sau cu Dreptul international, dar devin importante atunci cind subiectul presiunii -regimul Ceausescu — incalca normele internationale, refuza dialogul, apeleaza la propaganda ieftina si sterila, isi sfideaza partenerii - ca in cazul renuntarii la clauza natiunii celei mai favorizate -, reduce activitatile diplomatice, oficiale, si mai devin importante atunci cind liderii statelor democratice incalca principiile si se apuca sa faca abuzuri: ocolesc ONU, se inteleg sa exercite presiuni indirecte, negociaza soarta altor natiuni prin mtilniri private. Este atmosfera anului 1989 in lume. Sprijinirea iredentismului maghiar de catre Occident nu a atins cotele punerii in discutie a suveranitatii si integritatii teritoriale ale Romaniei, singurul exces cunoscut fiind cel al lui Francois Mitterrand la Kiev pe tema santajului Transilvania contra Basarabia. Cauzele acelui sprijin au fost insa slabiciunile statului roman comunist, incapatinarea de a nu se adapta schimbarilor care se petreceau in lume, refuzul de a-si elibera natiunea din teroare, atitudinea ostila aratata de Bucuresti capitalelor Marilor Puteri.

ingaduirea si folosirea propagandei iredentiste antislovace, antiromanesti si antisirbesti de catre Occident au avut in cele trei tari vizate un efect contrar celor asteptate sau cel putin declarate de catre liderii occidentali. A fost o grava eroare strategica - daca acceptam a priori ca Marile Puteri doreau binele natiunii romane —, deoarece dezvoltarea mediatica larga si preluarea temelor extremiste de catre personalitati oficiale sau semioficiale occidentale nu au avut alt efect decit sa-i inarmeze pe Ceausescu, pe Securitate si pe Partidul Comunist Roman cu un argument de cea mai mare forta sentimentala — pericolul dezmembrarii Romaniei. Nu putea exista un subterfugiu mai bun oferit pe tava lui Ceausescu decit posibilitatea de a demonstra poporului sau ca pericolul este real, este foarte mare, iar Marile Puteri s-au coalizat impotriva poporului roman, impotriva integritatii teritoriale a Romaniei si a lui, ca fiind cel dintii aparator al acestora, nu pentru a-1 elibera de dictatura comunista, ci pentru a dezintegra statul si natiunea. Este foarte greu de inteles cum a fost posibil ca Occidentul sa apeleze la un mecanism atit de primitiv. De la acolitii sai politici din imediata apropiere si pina la ultimul soldat, efectul acestei porcarii provocate de URSS si de Occident si folosite pina la refuz si pina in ultima clipa de Ceausescu a coborit de pe trotuar si a functionat cu cea mai mare intensitate pe strazile Timisoarei. Un tinar timisorean din acea perioada a povestit autorului urmatoarea scena petrecuta in orasul de pe Bega in ziua de 19 noiembrie 1989: „Cred ca era in ultima zi a congresului. Eram in masina cind am observat pe cladirea de linga vila lui Ceausescu scris cu vopsea rosie:«Jos ungurii!». Am ramas mut. Am cerut colegului meu sa opreasca «Uite, mai, ce scrie acolo!». El mi-a spus atunci ca a vazut acelasi inscris si la Fabrica de bere, si in alt loc. Surprinzator era locul unde fusese scrisa lozinca aia. Era vizavi de locuinta unui fost colonel de Securitate, Scurtu, intr-un loc supravegheat de Militie, pe strada Beethoven colt cu Bulevardul victoriei. Nu se putea apropia nimeni sa stea si sa deseneze cu vopsea asa ceva, pentru ca era desenat cu grija, nu in graba, linga vila lui Ceausescu. in aceeasi zi lozinca a fost stearsa, dar dupa o saptamina a reaparut in acelasi loc. Urma se vede si astazi. Ne-arn gindit: «Domnule, ce semn e asta?». Eram ingrijorati, simteam ca se va intimpla ceva, pentru ca o chemare de acest gen: «Jos ungurii!» noi n-auzisem niciodata in Timisoara'.

Cauzele interne ungare care au generat in trecut, precum si in perioada pe care o analizam, extremismul sau nationalist au - in mod paradoxal pentru romani si dilematic pentru autor— si o substanta obiectiva. Analiza care urmeaza va impinge argumentele spre zone nonconformiste fata de imagologia romaneasca si va cauta sa atinga un grad de obiectivitate avansat pina la limita interioara a rationalului, numai din convingerea ca rezolvarea definitiva, pentru totdeauna, a acestui subiect nu va putea fi obtinuta pina nu se va intelege precis care sunt argumentele rationale ale ungurilor. In primul rind, nationalismul extremist romanesc, dar si nevoia de a reactiona la extremismul maghiar a unor nationalisti moderati au lansat in mentalitatea romaneasca imaginea unui ungur asiatic venit calare, salbatic, mincind carne de sub sa, ucigas nativ si inclinat comportamental spre bestialitate. Elementul de baza al imaginii era comparativ: romanii — stabili, asezati sufleteste, dedicati unei credinte calme (ortodoxia), in timp ce ungurii erau migratori, agitati social si animisti. in anul 1997, in calitate de subsecretar de stat in Departamentul de Informatii al Guvernului Romaniei am refuzat publicarea unui volum in care se afirma ca exista in celulele sanguine ale romanilor o particula unica, o substanta ramasa de la daci care ne diferentiaza de restul popoarelor lumii. Atacat in Senat pentru acea decizie, am fost nevoit sa explic Comisiei senatoriale de cultura cu argumente stiintifice de ce ideea prezentei unei substante necunoscute in singele romanilor este o aberatie. Cu toate acestea nu am fost scutit de atacuri violente in anumite ziare.

Adevarul istoric insa arata ca acel popor ungar venit din Asia spre sfirsitul perioadei migratiilor a disparut in cursul procesului de europenizare prin integrare, ca dupa deschiderea de catre Geza a procesului de penetrare occidentala la sfirsitul secolului al X-lea s1 dupa anul 1000, o data cu acceptarea vasalitatii fata de Sfintul Scaun, metisajul intre asiatici si europeni a evoluat rapid, favorizat de imigrarea masiva a unor grupuri organizate de populatii din Vest, de adoptarea catolicismului, a limbii latine cultice, a obiceiurilor si mentalitatilor occidentale. Din acest fond etnic nu lipseste populatia protoromana ortodoxa din Cimpia Panonica si cea ceha supuse si ele unui metisaj indelungat. Natiunea maghiara si-a pastrat, cum era firesc si printr-un proces natural, limba.

Problemele maghiarilor au fost intotdeauna dimensiunea si pozitia lor geografica, probleme care s-au accentuat o data cu aparitia natiunii maghiare moderne dupa primul razboi mondial. Natiune mica numeric si asezata intre state mai mari si mai puternice, legata de sursa occidentala a civilizatiei sale prin o alta natiune mica, cea austriaca, tulburata si ea de probleme identitare, maghiarii s-au trezit in 1920 in situatia lor strategica cea mai proasta. Timp de aproape un mileniu Ungaria s-a luptat sa se extinda, sa fie incorporata sistemelor politice vest-europene pentru a se defini ca spatiu geografic. A intilnit peste tot in jurul ei popoare majoritare si de aceea a fortat colonizarea si maghiarizarea unui numar cit mai mare de indivizi pentru a schimba structura etnica a vecinatatilor. Aliata cu imperii puternice, facindu-le servicii si cerindu-le sprijin, Ungaria a lucrat in permanenta in Istorie pentru a-si face un loc cit mai bun. In 1920 ea raminea dezgolita de toate eforturile militare ale trecutului si de toate cuceririle ei artificiale, vizibil clara in dimensiunile ei teritoriale reale, autentice, in acel moment, adevarul strategic dintotdeauna a iesit transparent la suprafata: lipsita de resurse naturale, de o armata numeroasa si de un teritoriu prielnic apararii, Ungaria nu-si poate asigura singura exercitarea atributelor natiunii -independenta, integritate teritoriala, identitate culturala nationala, ridicarea gradului de civilizatie, traiul mai bun al natiunii. Asa cum intelegem astazi ca s-a miscat si continua sa se miste lumea, Ungaria a cautat sa-si rezolve serioasa problema strategica dezvoltind alte valente proiective pentru natiunea sa - 90% popor ungar, 10% Minoritati -, altele decit cele enuntate mai sus. Astfel se explica valoarea deosebita a diplomatiei ungare, activitatea multipla, pe foarte ftiulte scene, a spionajului, folosirea intensiva a minoritarilor ma-Shiari din statele vecine pentru propaganda si activitati conspirative, constituirea si intretinerea lobby-ului din strainatate, plasarea emigrantilor in zonele mediatice de mare influenta - presa, televiziuni, cinematografie, edituri —, bagarea femeilor in patul sau bucataria diferitilor lideri politici, mentinerea mereu in actualitate, oricit de fortata, a ideii nedreptatilor facute Ungariei. In fata lui Dumnezeu si a dreptatii popoarelor nimeni nu-i poate acuza pentru acestea. Nedreptatea si abuzul acestor valente intervine atunci cind sunt puse in slujba extinderii teritoriale sau tentativei de a influenta echilibrul politic, social sau etnic din spatiul vecinilor.

De ce face totusi Ungaria asta? Pentru ca, tot strategic, ea nu are decit doua solutii: 1. Se asociaza unei Puteri in stare sa-i asigure protectia si dezvoltarea generala a natiunii si 2. Se extinde teritorial pentru a atinge (cel putin) nivelul de suficienta al resurselor care sa-i permita autoapararea. O combinata a acestor doua cai strategice ale Ungariei este folosirea aderentei sau supunerii sale la dominatia unei Puteri, indeplinirea scopurilor acelei Puteri in folosul atingerii propriului scop de expansiune. Acestea ar fi motivele pentru care Ungaria a avut nevoie de suzeranitatea papala, de existenta Aus-tro-Ungariei, a sarit cu rapiditate „dintr-o barca in alta', aliindu-se fara nici o ezitare cu Anglia impotriva Germaniei, cu Germania si Italia impotriva Angliei si Frantei, facind servicii extravagante ocupantului sovietic, ajutind Germania Federala impotriva RDG-ului, sarind astazi din barca URSS-ului in cea americana, si tot acestea sunt motivele pentru care extremistii antimaghiari numesc Ungaria „curva Europei'. Daca revenim la modelul teoretic al comparatiei, in timpul asta Romania a ramas fidela prosteste Frantei, Puterea care o vindea pe ascuns Rusiei si Uniunii Sovietice, apoi a luptat alaturi de Germania nazista (care deja vinduse parti din ea Ungariei si URSS-ului), tot prosteste, pina la capat, in plan istoric, inconsecventa maghiara a iesit mai bine. De ce? Pentru ca isi urmareste permanent interesele nationale, indiferent cine bate din picior la Budapesta si indiferent cite imperii trec pe la ei, se ridica si cad peste lume, si pentru ca sentimentele liderilor sai sunt canalizate spre patrie, fara sa acorde vreun sentiment Marii Puteri protectoare. Ea stie sa-si faca aliati consecventi, cum este Italia, careia nu a incetat sa-i faca servicii pe spatiul austriac, sa-i asigure o cale comerciala directa spre Centrul Europei, in schimbul unei iesiri indirecte la mare, Adriatica, si pentru a folosi influenta italiana in relatiile cu Iugoslavia si Romania. Asa se face ca relatia pragmatica intre Ungaria si Italia este mult mai puternica decit relatia sentimentala dintre Romania si Italia, cu trena sa nesfirsita de amintiri despre daci si romani, in aceste aproape doua secole de dragoste patetica a Romaniei ba pentru Franta, ba pentru Italia, Ungaria n-a iubit pe nimeni, decit propriul ei interes. Aici se gaseste explicatia deciziei americane de a „repartiza' Romania comunista Frantei si Italiei si intelegerea cooperarii depline intre cele doua state, atit de iubite de Romania, tocmai cu Ungaria, atunci cind au hotarit sa schimbe regimul de la Bucuresti.

intre ramele acestui tablou geopolitic ar fi fost asadar anormal din punct de vedere maghiar sa nu profite de inconstientii care conduceau Romania inapoi spre stalinism la sfirsitul deceniului noua al secolului al XX-lea, in timp ce lumea se schimba. Cobai ai acestui experiment sunt maghiarii din Romania. Desi ar putea, prin unitate, claritate politica si bogatie sa-i depaseasca in demnitate si stare materiala pe maghiarii din Ungaria, ungurii din Transilvania sunt in continuare folositi ca masa de manevra pentru conflictul milenar. Ei repeta astfel, de mai multe ori in istorie, acelasi drum blocat la capat, in ce-i priveste pe romani si relatia lor cu extremismul maghiar, Gabriel Tepelea a surprins fenomenul in citeva cuvinte: „Ca in cazul oricarei minoritati ce crede ca-si apara supravietuirea, ungurii din Transilvania s-au manifestat in primul rind ca unguri, ca un bloc, in timp ce romanii isi administrau lectii politice, isi scormoneau reciproc autobiografiile. Tactica aceasta, care facea din invinsi invingatori, a dat rezultate remarcabile, ideea de autonomie s-a transformat, insidios, in aceea de stat in stat'228.

Presiuni economice. Al treilea tip de presiune exercitata asupra Romaniei a fost cea economica. A fost cea mai usor de aplicat, avind in vedere criza economica generalizata din tara si comportamentul incorect al partenerilor economici romani – nerespectari sau rezilieri unilaterale de contracte, livrarea de produse sub calitatea si cantitatea contractata, blocarea metodei barter etc. Dependenta energetica de URSS, chiar diminuata, a permis reducerea livrarilor sub diferite motive, intre care cel mai des invocat era ca au inghetat conductele in Ucraina. De altfel, in Nota-raport Nr. 00275, inaintata de generalul Iulian Vlad lui Nicolae Ceausescu la l decembrie 1989, la punctul l, alineatul 9 se estima: „Cu privire la tara noastra, Bush va releva (la intilnirea de la Malta, n.a.) ca statele membre ale NATO vor continua aplicarea de restrictii in relatiile lor cu Romania si va solicita ca si URSS sa procedeze in mod similar, mai ales prin reducerea livrarilor sovietice de titei, gaz metan si minereu de fier'229. Trebuie subliniat aici ca politica de „independenta' economica de URSS promovata de Ceausescu a identificat si folosit multe din sursele de materii prime la foarte mari distante de tara, in zone unde influenta americana sau sovietica era decisiva. Spre exemplu, cind s-a vrut blocarea proprietatilor statului roman in Canada, un trib amerindian local a revendicat pamintul, trezindu-se dupa un secol ca ar putea fi proprietar. Deoarece Romania transporta petrolul importat pe vase, acestea au inceput a fi arestate, intirziate sau puse in carantina prin porturi sub diferite motivatii improvizate, in timpul asta romanii tremurau in case si-1 injurau pe Ceausescu, fapt care reprezenta si scopul acelor sicane. Ironia soartei face ca problema interzicerii presiunilor economice sa fie o tema lansata in lumea contemporana de americani prin Doctrina Gran in anul 1948, cu ocazia Conferintei interamericane de la Havana: „Esenta ei consta in interzicerea masurilor unilaterale coercitive cu caracter economic, financiar sau comercial, atit timp cit n-au fost epuizate celelalte proceduri cunoscute de rezolvare pe calea discutiilor si cooperarii economice egale si echitabile a unor neajunsuri, care pot aparea in acest cadru intre state ()'23o. Dimensiunea impactului presiunii economice asupra Romaniei a putut fi inteles atunci cind s-a publicat stenograma intilnirii Gorbaciov-Ceausescu din 4 decembrie 1989 de la Moscova. Pentru materiile prime, Ceausescu il informeaza pe Gorbaciov ca „noi lucram mult cu tarile in curs de dezvoltare si vrem sa accentuam aceasta tendinta. Avem acum posibilitatea sa le acordam chiar si ceva credite. De altfel, acum avem de incasat 2,7 miliarde dolari de la aceste tari'231. Tarile in curs de dezvoltare erau insolvabile sau dependente total de institutiile financiare internationale si nici un conducator al unui astfel de stat nu avea libertatea sa-si plateasca creantele fata de Romania. Din cele 2,7 miliarde, 1,7 erau ale Irakului, alte sume erau din tari ca Mauritania. Iar Ceausescu intentiona sa le acorde credite din banii pe care ii strinsese pe seama foametei si frigului din casele romanilor. In privinta petrolului, Ceausescu arata ca importa doar 5 milioane de tone din URSS si 15 milioane din alte tari, surse aflate in realitate la foarte mari distante, insemnind si costuri foarte mari. Din Uniunea Sovietica lua doar 7 milioane de tone de minereu de fier si 12 milioane din alte parti, iarasi cu costuri si in conditii complet neavantajoase. „Noi importam carbune cocsificabil din Statele Unite ale Americii, iar cu citiva ani in urma am si investit 100 de milioane acolo — suntem deci proprietari.'232 Adio! in sfirsit, atunci cind Ceausescu a cerut perfectarea unei intilniri pe probleme economice intre primii-ministri, N.I. Rijkov a spus: „Pe 9 ianuarie 1990 ne intilnim', iar Gorbaciov a replicat spre el: „Veti mai trai pina la 9 ianuarie!', de-acum celebrele cuvinte care indicau condamnarea la moarte a lui Ceausescu. Vom reveni asupra acestui episod. Pe timpul audierii sale din 1994, Nicu Ceausescu a atins problema schimburilor comerciale intre Romania si URSS, expli-cind dezechilibrul lor: „Sigur, stiu cum se vedea din afara. Deci, acum ma refer la ceea ce vedeam eu din exterior, era ca relatiile noastre cu Uniunea Sovietica - Rusia sau cum doriti sa-i spuneti -se vor deteriora. Sigur, cum, in ce fel va decurge acest joc — sa-i spunem — al relatiilor dintre noi si rusi — nu numai economice —, fiindca v-am explicat situatia economica si, in general, deja din 1968 ei anuntasera ca ei vor intra cu toate marfurile pe sistem occidental, ma rog, occidental si pina acum se plateau occidental Vedeti, noi plateam in mincare! Mincarea merge oriunde in Iunie, ceea ce se vede bine acum in Romania Se platea in fier-beton sau ofel, pret de bursa. Mergi peste tot in lume cu el! Sigur, se platea in ciment, pret de bursa, mergi peste tot in lume cu el, se platea in aluminiu, pret de bursa, se mergea peste tot in lume cu el adica aici este problema. Aceste lucruri Degeaba spui: «Bun! Fac schimb». Nu era schimb. Ca una e sa fac schimb cu marfuri care sunt greu vandabile in Apus si alta este sa fac schimb cu lucruri care sunt vandabile in toata lumea si oriunde iesi cu ele pe piata, toata lumea ti le cumpara'233, in dialogul purtat cu Eugen Florescu la l august 2004 a fost evocata si tema proiectului economic al lui Nicolae Ceausescu:

„AMS: Care era proiectul lui Ceausescu?

Eugen Florescu: Ce dorea el nu era rau pentru Romania. Lui Gorbaciov i-a spus: «Nu casa comuna europeana ne trebuie noua, ne trebuie moneda convertibila cu care sa intram in Europa, nu casa comuna». Sigur, se referea la intrarea pe pietele economice, pentru ca ideea cu casa comuna Europa era una politica si s-a vazut ca n-a avut nici o sansa. Pasul urmator al lui Ceausescu in politica era convertibilitatea leului. La o discutie cu Totu, asta ii spune ca in perioada interbelica leul fusese convertibil pentru ca Romania era mare producatoare de cereale. Acum va dati seama de ce a umflat Ceausescu productiile de cereale, datorita unui analfabetism economic, crezind ca lumea il ia in serios si ca folosind acest argument va face convertibilitatea leului.

AMS: Asadar, stia adevarul asupra raportarilor false.

EF: Stia adevarul, dar il folosea. Al doilea segment al planului lui simplist: Ceausescu era invidios pe tarile care obtin venituri mari din imprumuturile date altor tari si a vrut sa faca din Romania un bancher international.

AMS: Pai spuneati ca era sanatos!

EF: In toata politica lui Nicolae Ceausescu a dominat experienta sa de taran: «Pina imi string bani sa-mi fac casa, maninc numai piine cu ceapa». si el a crezut ca poate face experienta asta cu 22 de Bilioane de oameni. Asta a fost logica lui economica'.234

in concluzia acestei teme, este mai degraba credibil ca deciziile eronate luate de Ceausescu in privinta relatiilor comerciale, a politicilor financiare si a autarhiei economice au reprezentat un factor de presiune asupra tarii mai mare decit presiunile externe. In momentul in care Ceausescu a rupt relatia cu sistemul mondial financiar, dorind sa-1 concureze, el a rupt si echilibrul interdependentei economice in care tot Ceausescu inscrisese tara, fiind pe vremea aceea primit in toate marile capitale ale lumii civilizate. Acum i se trinteau toate usile in fata. Ramineau deschise doar doua, curbate elegant in partea de sus si miniate tentant, cele ale Iranului si Irakului. Abia astazi ne dam seama cit de periculos era sa fi intrat pe ele.

Presiuni militare, in strategiile militare un conflict nu se produce doar prin declaratii de razboi urmate de actiuni militare. Un conflict militar se poate si provoca. De cele mai multe ori a fost vorba de incalcari repetate si cu victime omenesti ale frontierelor de stat, patrunderi de scurta adincime cu subunitati menite sa testeze reactia fortelor autohtone, incalcari ale spatiului aerian, inscenarea de incidente cu folosirea armelor de foc, pentru a da impresia ca tara atacata este cea care ataca, si nu in ultimul rind miscarea fortelor militare in apropierea frontierelor pentru a provoca masuri de aparare legitime, dar care sunt prezentate public ca fiind operatiuni de amenintare. Conform istoriografiei romanesti, cum de altfel am mai aratat, cititorul nu trebuie sa .caute Adevarul sau Dreptatea in conflictele militare: invingatorul hotaraste cine a avut dreptate. Din acest punct de vedere dezvoltarea fara precedent a structurilor de informatii publice a avut si menirea de a proiecta decenii la rind Prin mass-media interesele strategice si operative ale statelor. Tipul de manevra militara care inlocuieste agresiunea, intoarcerea adevarului din orice incident sau provocare cu ajutorul presei tine loc de cele mai multe ori operatiunii militare propriu-zise sau ajunge sa o legitimeze.

Ceea ce s-a intimplat in jurul Romaniei in noiembrie-decembrie 1989, prin miscarea unor forte militare, prin operatiuni vizibile de pregatire a unei interventii, prin antrenarea unor diversionisti care sa actioneze pe teritoriul romanesc a avut doua scopuri in progres, adica pe etape ascendente: sa permita provocarea incidentelor care sa conduca la indepartarea lui Ceausescu de la Putere si, daca operatiunea nu reuseste, sa creeze acele conditii necesare agresiunii indirecte. Agresiunea indirecta nu este reglementata unanim in legislatia internationala, desi ea ar trebui sa concretizeze juridic conceptul de „amenintare cu forta'. Acesta este reglementat teoretic, dar permite in continuare amenintari cu folosirea fortei, presiuni individuale economice, ideologice etc. De ce? Deoarece „amenintarea cu forta nu poate conduce la riposta armata in baza art. 51 din Carta. Per a contrario, situatia amintita ar echivala cu incurajarea agresorului de a declansa asa-zise «razboaie preventive»'235. Asadar, orice reactie militara a Romaniei cu scopul de a se apara sau de a preveni invazia putea fi interpretata abuziv ca o amenintare la adresa vecinilor, in speta Ungaria, si dadea un motiv formal fortelor Tratatului de la Varsovia sa intervina, adica pe adevaratul agresor incurajat, in literatura postdecembrista s-a vehiculat foarte mult ideea „iugoslavizarii' Romaniei, ipoteza ca, daca nu se intimpla revolutia si nu era indepartat Ceausescu, ceea ce i s-a intimplat Iugoslaviei ni se intimpla noua. Aceasta teorie se sprijina pe realitatile preliminariilor razboiului din Iugoslavia si pe caracterul deja previzibil al unor mecanisme internationale ale interventiei, inclusiv pe suportul mediatic. O eventuala mobilizare a Romaniei pentru a se apara ar fi fost interpretata ca o pregatire de razboi impotriva Ungariei. Avem oricum exemplul declaratiei lui Ceausescu asupra capacitatii tehnologice de a fabrica arme nucleare, interpretata imediat de liderii ungari ca o amenintare la adresa tarii lor. Continuarea acestei diversiuni ar fi pus Romania in situatia unei tari suspectate ca detine armament nuclear (ca Irakul) si din acel moment nici nu mai conta daca aveam sau nu acel armament, in acelasi timp s-ar fi declansat miscarile revizioniste ale minoritatii maghiare si orice interventie impotriva actelor ei ilegale ar fi fost interpretate international ca discriminari de genul celor din Kosovo, izolarea jredentistilor transformindu-se in lagare de exterminare, iar crimele facute de extremistii maghiari (vezi cazul Cugir) ar fi fost interpretate ca acte de eliberare fata de autoritatile comuniste criminale. Asadar existau toate temeiurile construite mediatic pentru a justifica o interventie militara in Romania, asa cum s-a intervenit in Iugoslavia. Diferenta ar fi fost data de distanta apreciabila dintre tenacitatea si nationalismul autentic al sirbilor si inclinarea spre cedare si compromis a romanilor, astfel ca un conflict de acest gen la noi s-ar fi terminat mult mai repede si cu rezultat acceptat.

Pentru cazul ca lovitura de palat nu reusea, era necesar ca fortele rnilitare romanesti sa fie angajate, sa fie alarmate si sa iasa in strada mai ales ca dupa principiile strategice comuniste, unitatile militare se aflau in localitati — nu in afara lor cum este normal —, astfel incit fortele odata iesite in strada sa poata fi antrenate in subversiune. Nu trebuie crezut ca principalii conducatori profesionisti ai Armatei — Milea si Gusa - si din Ministerul de Interne, seful DSS generalul Iulian Vlad, nu stiau aceste lucruri. Ei chiar au actionat constient, fiind si bine informati, pentru a impiedica antrenarea fortelor proprii, ale MApN si ale Securitatii in scenariul provocarii. Lucrurile trebuiau rezolvate de Militie si de Garzile patriotice, echivalente generic Garzilor nationale din tarile civilizate.

Escaladarea masurilor de presiune militara poate fi reconstituita astfel:

Observind miscarile de trupe de la granita si operatiunile specifice pregatirii unei interventii, factorul politic de la Bucuresti se simtea presat sa faca ceva, acel ceva fiind inlaturarea regimului si inlocuirea lui cu o forma tranzitorie de regim politic.

Incercind sa afle ce reprezinta miscarile de forte de la granitele sale, Puterea de la Bucuresti primea mereu acelasi raspuns care nega existenta acestor miscari. Prin negarea unei realitati identificabile fizic la frontiere, Puterea de la Bucuresti intelegea ca mecanismul negocierii a fost taiat, ca interventia este iminenta si in consecinta trebuia sa grabeasca procesul de schimbare.

Constatind ca Ceausescu se incapatineaza, pentru rasturnarea regimului din Romania a fost elaborat un plan etapizat de trecere de la presiuni implicite la presiuni explicite: au fost activate retelele de spionaj, agentura a trecut la informarea si organizarea unei disidente, pe teritoriul Romaniei au patruns trupe speciale sub acoperirea de „turisti', fortele militare din jurul Romaniei au trecut la manevre de verticalizare a miscarilor lor, a fost pregatita subversiunea pentru a declansa o revolta interna. Este posibil sa fi existat si un plan de eliminare fizica a lui Ceausescu. Raportul SRI inaintat Senatului Romaniei atinge aceste elemente ale scenariului printr-o serie de fraze in spatele carora se gasesc informatii, documente si probe la care insa SRI refuza sa acorde accesul: „in perioada premergatoare Revolutiei, activitatea rezidentelor sovietice - intensificata pe toate planurile — avea in vedere, mai mult decit inainte, obtinerea de informatii privind: starea sanatatii dictatorului, posibili succesori, conceptiile acestora, de unde se poate trage concluzia ca se urmarea doar schimbarea lui Ceausescu si mentinerea sistemului. S-au accentuat preocuparile pentru contactarea de vechi activisti (critici potentiali ai dictatorului), disidenti si alte categorii de oameni nemultumiti, care sufereau din cauza privatiunilor impuse de dictatura, in contactele cu reteaua informativa, cadrele de spionaj dadeau asigurari ca «lucrurile se vor schimba», iar in citeva cazuri au avansat ca data probabila «perioada Plugusorului 1990»'236. Daca nici una din aceste masuri nu reusea, nu ducea la reactia populara, se intervenea militar sub acoperirea campaniei mediatice internationale favorabile si a intelegerilor secrete intre Marile Puteri.

Campania de presa. Asa cum s-a observat din ansamblul intelegerilor secrete si din declaratiile publice ale liderilor politici mondiali, fiecare Mare Putere s-a angajat sa faca ceva impotriva regimului de la Bucuresti. Presa franceza si cea vest-germana s-au ocupat de protejarea si multiplicarea notorietatii opozantilor (Doina Cornea, Dan Petrescu, Gabriel Andreescu, Andrei Plesu, grupul ziaristilor) si disidentilor din Romania (Ion Iliescu, Dumitru Mazilu, semnatarii Scrisorii celor 6, Mircea Dinescu), in conformitate cu intelegerea Mitterrand-Kohl de la inceputul lui noiembrie („front comun al fortelor de Opozitie din tarile socialiste'). Presa franceza a excelat in exagerari si informatii false, pe care le privim astazi cu distanta datorita Jurnalul ui Monicai Lovinescu, scriitoarea romana care nu pare sa fi evitat infatisarea numeroaselor informatii false din presa franceza, dar si a relativitatii fenomenului disident237. Presa germana si-a ales chestiunea minoritatilor si cazul Dinescu. Presa britanica s-a rezumat, pe fond, la atacarea personala a lui Ceau-sescu, inclusiv prin propaganda „neagra' (Dracula al Carpatilor s.c.L). in acelasi context a fost oferit spatiu iredentismului maghiar si scenariilor fanteziste, sumbre despre viitorul natiunii romane. Toate se petreceau la limita dintre realitatea dictaturii comuniste a lui Nicolae Ceausescu si imaginatia ziaristului.

Factorul decisiv in informarea populatiei asupra evenimentelor din Europa si in detaliu din blocul comunist a fost postul de radio Europa libera. El a reprezentat cel mai bun instrument al motivarii romanilor impotriva regimului Ceausescu si al inducerii sentimentului de curaj si actiune impotriva fortelor de ordine, prin prezentarea esecurilor repetate ale guvernelor comuniste din jurul Romaniei de a mentine ordinea regimului dictatorial. Activitatea Europei libere a fost foarte complexa, acoperind cu profesionalism temele dictaturii, ale existentei disidentei si opozantilor, ale propagandei anti-Ceausescu. Pina in momentul decisiv al revoltei, Europa libera a evitat cu inteligenta sa foloseasca mesajele extremismului maghiar, lucratorii de la Sectia romana reusind sa impiedice pierderea credibilitatii postului si a functiei sale de influenta in momentul cind trebuia sa-si joace rolul sau istoric. Cind a venit acel moment, Europa libera nu s-a putut distanta de diversiune si dezinformare, in primul rind pentru ca dezinformarea a fost aplicata pe surse si in al doilea rind, fiindca o retragere din campania ofensiva de pina atunci ar fi fost interpretata de ascultatori ca un semnal de retinere. Credibilitatea unui sistem de comunicare reprezinta structura fundamentala a capacitatii de influentare, si cum Europa libera fusese creat pentru a influenta el nu putea evita misiunea sa esentiala, hotarind la un moment dat sa-si conserve credibilitatea in detrimentul scopului sau. Valoarea impactului acestui post de radio asupra populatiei Romaniei poate fi cel mai bine inteleasa din perspectiva inamicului, a virfurilor Securitatii. Nu au putut face fata, nu au avut nici mijloace. Reactia lui Ceausescu a fost sa dea ordin la televiziune sa umple spatiul cu emisiuni politice si, mai ales, a reinviat tezele propagandistice ale anilor '50. Spatiile cele mai populare ale TVR erau filmul si teatrul TV. Au reaparut filmele cu comunisti in ilegalitate, au aparut seriale noi, improvizate, cu copii eroi, cu tipografii clandestine, cu femeia comunista care naste in inchisoare, toate prostiile inventate de propaganda sau care apartinusera legendei ilegalistilor.

Pentru a combate efectele informarii prin Europa libera, partidul a luat masura prelucrarii membrilor sai prin organizatiile de partid si stimularii unor personalitati publice sa contraatace prin presa comunista. Totodata, la nivelul Securitatii s-a produs un fenomen care a trezit multe suspiciuni dupa 1989, fiind vorba despre retragerea totala a serviciului secret roman din operatiunile de sabotare a activitatii Europei libere si trecerea la anumite forme de contact si legatura directe intre DSS si celebrul post de radio american. Schimbarea tacticii in privinta Europei libere a fost explicata de generalul Stamatoiu in 1994: „Nu metode dure, nu procedeele care se practicasera inainte. Adica o influentare, o temperare, atragere spre tara, le-am facut si unele servicii unora, care acum tac, si care sunt si acum la.Europa libera, cu familiile lor, si am cautat sa rezulte ca nu suntem asa negri cum fusesera descrisi mai inainte cei care se ocupau de informatii externe'238.

Lojile masonice. Punerea in discutie a restructurarii in interiorul aranjamentului de la Yalta, dupa 45 de ani de bipolaritate, a reactivat lojile masonice si organizatiile de tip masonic, cu preponderenta pe cele controlate de Bisericile reformata si catolica, aflate in ofensiva. Am aratat la inceputul volumului cauzele care au dus dupa al doilea razboi mondial la intrarea in adormire a numeroase mari loji si loji, precum si la compromiterea partiala a imaginii organizatiei. Timpul a lucrat pentru organizatiile statale si asociative de tip francmasonic, care au preluat majoritatea preocuparilor francmasonice, fara a mai fi acelasi lucru cu fostele loji. Biserica romano-ca-tolica, dupa urcarea pe Scaunul Pontifical a papei loan Paul al II-lea, a reusit sa domine categoric ramasitele vechiului conflict, singurul centru supravietuitor ceva mai activ fiind Franta, tara in care Stinga anarho-marxista se amesteca cu masoneria, trotkismul, guevarismul intr-un cocteil ideologic delirant.

In cei 45 de ani scursi de la razboi, francmasoneria s-a schimbat si ea, dedicindu-se mai mult cultivarii omului si ridicarii aspiratiilor sale, precum si slujirii lui Dumnezeu. Spre exemplu, „Marea Loja Nationala Americana este alcatuita din 50 mari loji formate in fiecare stat federal din componenta SUA. Principiile fundamentale pentru acestea sunt: credinta in Dumnezeu, prezenta sfintei Biblii pe al tarul fiecarei loji, interzicerea oricarei activitati politice in interiorul lojelor, impartialitatea totala in materie de religie, supunerea fata de legea morala etc.'239 Tentativa de refacere a lojilor francmasonice oculte, precum si a celor identificate in trecut drept „iu-deo-masonerie' la sfirsitul deceniului opt al secolului al XX-lea a fost imediat sanctionata public de papa loan Paul al II-lea. La 6 noiembrie 1983, declaratia asupra francmasoneriei a cardinalului Ratzinger va prezenta pozitia Bisericii romano-catolice: „Credinciosii care apartin societatilor masonice se afla intr-o stare grava de pacat si nu pot primi Sfinta Cuminecatura (impartasanie)'240, intr-un comentariu din 23 februarie 1985 aparut in oficiosul Vaticanului OsservatoreRomano se explica si de ce se opune Biserica organizatiilor francmasonice: „Atmosfera de secret presupune pentru cei inrolati mai intii de toate riscul de a deveni instrumente ale strategiilor necunoscute lor'241. Foarte adevarat, iar lucrul acesta se va vedea cel mai bine in scandalul lojei P2. Esecul comunismului a contribuit si el la ofensiva lojilor francmasonice si a celor de tip francmasonic. Subiectul fiind delicat, suntem nevoiti sa repetam ca francmasoneria adevarata nu trebuie confundata cu francmasoneria oculta, care se implica conspirativ si ilegal in politica, si ca autorul acestor rinduri nu este mason, insa caderea previzibila a comunismului o data cu reformele lui Gorbaciov - un proces fundamental politic - a creat conditiile pentru ca anumite loji francmasonice sa se implice din nou in politica si anume in politica mondiala. S-a comentat la un moment dat pe seama legaturilor lui Nicolae si ale Elenei Ceausescu in Italia cu Propaganda Due, legaturi confirmate de documentele gasite la sediul societatii lui Licio Gelli si de martori romani care au cunoscut bine relatia242. In primul rind trebuie subliniat ca anchetele ample desfasurate de Justitia italiana au dezvaluit fara dubiu ca intreaga organizatie Propaganda Due fusese initiata, sprijinita financiar si condusa de KGB, astfel ca prezenta lui Ceausescu acolo nu trebuie sa mire prea mult243, in fapt, relatia pornita prin ametirea cuplului de dictatori cu iluzia unor grade inalte — Ceausescu voia Premiul Nobel pentru Pace, voia sa-si acorde gradul de maresal, ca Antonescu, voia sa devina presedintele Organizatiei tarilor nealiniate si neutre si aceasta functie sa fie echivalata Secretarului general ONU -, s-a finalizat numai in privinta unor afaceri si combinatii financiare, de altfel si scopul imediat al acelei organizatii, in anturajul lui Ceausescu, un singur lider comunist era francmason, Manea Manescu, afiliat la sfatul sefului statului pentru a tine un canal deschis cu aceasta organizatie, in trecut, atunci cind Emil Bodnaras acceptase sa devina francmason, racolat de ambasadorul Mexicului in Romania, Ceausescu il alungase cu acest motiv din sfera Puterii.

Singurele marturii pe care le avem pina acum in legatura cu implicarea lojilor francmasonice in rasturnarea lui Ceausescu sunt cele furnizate de Securitate, in legatura cu reactivarea acestora in Ungaria, si cea a lui Dan Amedeo Lazarescu. Avansul Ungariei in procesul de desprindere din blocul comunist s-a reflectat si in prioritatea reorganizarii francmasonice fata de Romania si va avea efect dupa revolutia din decembrie, cind iesirea din adormire a lojilor din tara a suferit obediente dubioase ungaro-franceze, rezolvate mult mai tirziu prin reconstituirea Marei Loji Nationale. Ceea ce se mai cunoaste este ca Ordinul Masonic Roman sau „Grupul de la Paris' era aliat cu Marea Loja Nationala Franceza si ca a dat mandat lojilor americane sa se ocupe de refacerea lojilor din Romania, probabil o expresie a intelegerilor politice la nivel inalt privind „repartitia' intereselor in tara noastra. Una din legaturile in tara a fost Dan A. Lazarescu.

Dan Amedeo Lazarescu a fost o figura cu totul particulara, in primul rind prin maniera originala de a prezenta faptul istoric, fabuloasa, arborescenta, aristocratica si de aceea extrem de atractiva, in al doilea rind prin faptul ca a initiat stiinta imagologiei moderne in Romania— este considerat parintele acestei stiinte la noi —, si in al treilea rind prin destinul sau dramatic, ca francmason notoriu, ca parlamentar liberal violent anticomunist demascat spre sfir-situl vietii in calitate de fost informator al Securitatii. A fost o nedreptate si o ilegalitate! Dupa 8 ani de detentie, Dan A. Lazarescu a acceptat sa semneze un angajament si, la scurt timp dupa eliberare, a fost racolat de Securitate, facindu-se apel la sentimentele sale de patriot, pentru a activa in domeniul combaterii iredentismului maghiar. El a facut parte dintr-un grup select de personalitati de mare anvergura - intre care Constantin Noica, Emil Condurachi, Constantin Daicoviciu — care au avut legaturi directe cu generali din virful Securitatii pentru a explica intelesurile adevarate ale nationalismului romanesc. Securitatea a constatat destul de repede ca, folosind istorici facuti pe baza de buletin, activisti de partid in domeniul istoriografiei si diversi indivizi dogmatici, nu va putea combate international campaniile iredentiste, lobby-ul maghiar extremist, de aceea a apelat la personalitati ale „vechiului regim'. Dan A. Lazarescu a fost una dintre ele si activitatea sa internationala, dublata de legaturile sale masonice, au adus servicii importante tarii, nu regimului comunist. Agresiunile mediatice sau oculte francmasonice si iredentiste antiromanesti nu au aparut pe timpul comunismului, ele s-au manifestat sub orice regim si au vizat teritoriul si natiunea, nu i schimbarea de regim. Avind in vedere caracterul strategic, operativ si de maxima relevanta pentru securitatea statului al activitatilor lui Dan Amedeo Lazarescu, dezvaluirea in timpul campaniei electorale din 2000 a calitatii de fost informator al fostei Securitati, fara a se preciza domeniul in care a lucrat, deoarece acesta nu intra in prevederile legii Dosarelor' — dimpotriva, era sanctionabil prin prevederile Legii sigurantei nationale -, a fost in primul rind un act ilegal si in al doilea rind un atac politicianist si totodata stupid al administratiei Constantinescu indreptat impotriva Partidului National Liberal.

in toamna anului 1989, trimis de statul roman la congresul de la Paris consacrat Revolutiei Franceze, Dan A. Lazarescu a fost contactat pe linie francmasonica: „Era pe la sfirsitul lunii septembrie 1989, cind un vechi prieten care plecase din Romania prin 1947 (e vorba de Marcel Schapira, Mare Suveran Comandor al Ordinului Masonic Roman, n.a.), m-a intilnit si mi-a comunicat ca stie un izvor secret si sigur ca, pina la sfirsitul anului, Gorbaciov si-ar fi luat angajamentul sa ii lichideze pe cei de pe urma patru dictatori comunisti din Europa Centrala si Rasariteana, in ordinea urmatoare: Honecker, Hussak, Ceausescu si Jivkov. in asemenea situatii, nu se intreaba nimic. Prietenul meu a adaugat ca Ceausescu va fi rasturnat de uneltele Moscovei din vreme implantate in armata si in securitate, dar am avut impresia ca, de data aceasta, era o informatie din alte izvoare, nu tot atit de sigure ca prima, care s-a adeverit intocmai in ordinea indicata'244. Informatia a fost plina de neprevazut pentru Dan A. Lazarescu, in septembrie 1989, cum este si pentru noi astazi, deoarece rasturnarea celor patru dictatori nu s-a „adeverit intocmai in ordinea indicata', iar aproximatia in privinta „uneltelor' are parfumul unui zvon si chiar a unei politizari de tip lovitura de stat. Fenomenul francmasonic de dupa caderea Cortinei de fier a derutat pe numerosi politicieni si functionari de stat. Multi parlamentari s-au inscris intr-un dubios Partid Radical European, cu structura de tip francmasonica, loja iesita din adormire in tara a fost repede infuzata de multi indivizi cu trecut comunist activ si masiv infiltrata de serviciile secrete. Din afara au aparut reprezentanti ai Ordinului Cavalerilor de la Malta, care au primit in rindurile lor inalti functionari de stat si generali — unul dintre ei, cel putin, era analfabet si fusese seful propagandei comuniste in Armata -, totul aparind in presa — sa-mi fie iertat — ca o maimutareala a ceea ce fusese cindva rigoarea si solemnitatea miscarii francmasonice autentice, intr-o inregistrare facuta in ultima zi de viata a generalului Emil Macri si pusa la dispozitie autorului de un fost ofiter de Securitate, fostul sef al Directiei II declara: „Una din marile greseli facute de noi a fost sa ignoram masoneria. Cind a venit momentul, spionajul a patruns, s-a strecurat in Romania prin retelele masonice. Or, aceasta problema a masoneriei a fost abandonata de noi timp de zeci de ani, din ordinul partidului, si a revenit in preocuparile noastre, a fost pusa pe rol abia in ultimii doi-trei ani. Prea tirziu!'. Preluate de patrioti romani, legile masonice de astazi contribuie activ la relationarea internationala a natiunii noastre.

Reactivarea militanta a Bisericilor occidentale, in cadrul mai larg al campaniei de proteste fata de programul de sistematizare a localitatilor, a fost lansata distinct campania impotriva demolarii bisericilor, intarind imaginea internationala a lui Ceausescu de ateu si antichrist. Problema bisericilor darimate a aparut mai intii cu ocazia cutremurului din 1977 cind, din dispozitia Elenei Ceausescu, a fost demolata Biserica lenei. Atunci, singurul care a protestat in scris, depasind nivelul pur formal si oral al nemultumirilor exprimate de unii oameni de cultura, a fost profesorul Razvan Theodo-rescu. Apoi, prin efortul aceluiasi istoric al artei, care a deschis o lista de protest si a inaintat conducerii trei scrisori, la care s-a adaugat implicarea in caz a istoricului militar loan Talpes si a generalului Ilie Ceausescu, fratele dictatorului, a fost salvata Biserica Mihai Voda din Bucuresti. Apoi a aparut cazul bisericii din complexul Palatului Cotroceni, avariata grav de cutremurul din 1977. Din punct de vedere tehnic, biserica trebuia oricum demolata prin procedeele Stiintifice de conservare si apoi reconstruita in forma initiala. Arhitectii si restauratorii Palatului, in tentativa de a ocoli decizia Elenei Ceausescu de a demola biserica pentru totdeauna, au hotarit sa incerce salvarea ei, in forma avariata. Arhitectul „de interior al familiei Ceausescu', Camil Roguski, isi aminteste: „Vazind ca nu putem sa o scoatem la capat, ne-am adresat colegilor si prietenilor nostri la Paris si urmasilor Cantacuzinilor. Doream sa apara in presa franceza, in presa straina, o serie de articole, despre importanta acestei biserici, care era a natiunii romane, si despre urmarile demolarii ei'245. Presa franceza a reactionat extinzindu-si atentia asupra intregului fenomen, in decembrie 1986 a fost demolata biserica Manastirii Vacaresti, lacas de cultura si monument istoric de maxima insemnatate pentru nationalismul romanesc. Demolarea s-a produs tot prin decizia Elenei Ceausescu, ca urmare a proiectului de construire a mausoleului funerar al lui Nicolae Ceausescu pe locul unde se gaseste Mitropolia. Aflata in pericol de a fi mutata la Manastirea Vacaresti, Patriarhia a protestat vehement, fapt ce a provocat furia Elenei Ceausescu: „Bun, sa ramina ei acolo. Darimam biserica si punem in locul ei un centru sportiv, un complex sportiv'246.

Un moment incarcat cu semnificatii inca nestiute a fost intilnirea particulara dintre papa loan Paul al II-lea si patriarhul Romaniei Teoctist la Roma. Desi patriarhului i s-a interzis de la Bucuresti deplasarea la intilnire, Teoctist s-a dus la Vatican. Din ceea ce se cunoaste, cu aceasta ocazie Teoctist a fost informat asupra iminentei caderii comunismului si a lui Ceausescu, s-a convenit asupra stabilirii unor legaturi directe, mai intii confidentiale si apoi oficiale, si s-a perfectat in principiu vizita papei in Romania, dupa caderea dictaturii. Faptele s-au petrecut astfel: „in 1989, Patriarhul Romaniei a profitat de o vizita pe care trebuia sa o efectueze la o comunitate ortodoxa din India. Statul roman nu finanta deplasarea, Prea Fericitul Teoctist a trebuit sa aleaga intre doua rute posibile, asa ca a optat pentru cea prin Roma, explicabila si prin faptul ca era mult mai ieftina, inca de la scara avionului, un reprezentant al Departamentului pentru Culte il avertizase pe Patriarh sa anunte conducerea daca se ivea ocazia sa discute cu Sanctitatea Sa Papa. La Roma a aflat ca va fi gazduit in Cetatea Vaticanului si ca a doua zi, pe 5 ianuarie, la ora 11.00, va fi primit de Papa loan Paul al II-lea. Aceste date au fost comunicate Bucurestiului. Cu putin inainte de intilnire, cind masina ce trebuia sa il conduca la Papa era deja la scara, Prea Fericitul Teoctist a fost vizitat de ambasadorul de atunci al Romaniei, care a transmis ordinul venit de la Bucuresti de a anula intil-nirea cu Sanctitatea Sa. Prea Fericitul Teoctist a replicat ca nu poate produce un incident diplomatic si ca isi asuma raspunderea de a merge la intilnire. intrevederea era evident pregatita din timp'.247 Aparitia unui caz al activitatii bisericilor occidentale in Romania perioadei 1986-1989 a fost determinata de nisa pe care a creat-o glasnost-ul sovietic, precum si de insistenta politicilor occidentale asupra respectarii prevederilor Actului final de la Helsinki in privinta libertatii convingerilor religioase. Trebuie spus de la inceput ca problema implicarii bisericilor occidentale in schimbarea de regim din Romania a avut un dublu caracter, religios si politic, la care au fost incorporate citeva cazuri de spionaj, mai precis de folosire a unor prelati sau legaturi pe linie cultica in scopuri ilegale de incitare, conspiratie sau propaganda. Propaganda se reducea la tentative de prozelitism si la sustinerea iredentismului maghiar. Din punctul de vedere al consistentei si eficientei acestor activitati, ele au avut un impact limitat pina in decembrie 1989, explodind cu toate consecintele sale dupa revolutie, in rindurile preotilor si enoriasilor catolici din Romania au circulat cu precizie si abundenta informatiile despre transformarile petrecute in Ungaria, Polonia si Cehoslovacia, despre rolul pe care il joaca in procesele de liberalizare (inclusiv politice) de acolo Biserica romano-catolica si despre personalitatea si activitatea anticomunista a papei. Fenomenul a creat o mai mare apropiere si solidarizare a enoriasilor, cetateni romani, de Biserica lor, precum si convingerea avansata ca schimbarea va atinge si Romania. Fenomenul a fost valabil si in cazul Bisericilor reformate. Din aceasta perspectiva minoritatea crestina apartinatoare de Bisericile occidentale (reformati aproximativ 3,5%, romano-ca-tolici aproximativ 5,0%) a fost mai bine informata asupra perspectivelor schimbarii si mult mai bine motivata in momentul schimbarii.

Pe componenta religioasa a implicarii, Bisericile occidentale urmareau, dincolo de fireasca eliberare, refacerea patrimoniului confiscat de comunisti, rezolvarea cazului Bisericii greco-catolice si prozelitismul organizat. Pe componenta politica a intervenit acea parte a campaniei anticomuniste duse de Vatican, Statele Unite si Germania care viza folosirea prelatilor si legaturilor cultice pentru a sprijini schimbarea. Catolicii au fost mai putin implicati in activitatile enuntate, datorita nivelului superior de intelegere a fenomenului religios si politic, preponderent ecumenic, la care ridicase papa loan Paul al II-lea problema liberalizarii Estului. Catolicii au fost ponderati, deoarece papa vedea in perspectiva liberalizarii mai degraba o apropiere de Biserica Ortodoxa decit o continuare a confruntarii dogmatice, in aceste conditii cele mai multe batai de cap au dat autoritatilor Bisericile reformiste si sectele. Acestea din urma au reprezentat intotdeauna un mediu ideal pentru implicare politica. Se pare ca autoritatile romane tratau cu luciditate acest fenomen: „Asistam in ultimii ani la un alt fenomen: amestecul sectelor «vechi» in viata social-politica este mai evident decit in trecut, iar cel al sectelor «noi» se dovedeste de multe ori brutal si flagrant, activitatea lor fiind dominata de multe mobiluri ascunse. Aceasta nu inseamna ca orice actiune intreprinsa de un sectant sau de o secta religioasa trebuie automat calificata in acest mod, latura social-politica a activitatii lor urmind sa fie analizata de la caz la caz, de la o secta la alta secta si, la nevoie, de la o actiune individuala a unuia dintre sectanti la alta'248. Pe toata perioada scursa intre 1986 si 1989, emisari sectanti au cautat sa patrunda in Romania cu publicatii de propaganda si Biblii neortodoxe, au fost respinsi inca de la granita sau surprinsi pe teritoriul tarii in timpul activitatii si expulzati, in citeva cazuri, s-a incercat patrunderea pe la punctele de frontiera cu Bulgaria si URSS (Basarabia) fara sa explice cineva cum trecusera de celelalte frontiere ale Cortinei de fier. Majoritatea provenea din Germania si Austria, dar au fost identificati si emisari din Franta si SUA249. Odata ajunsi in zona de propaganda, unde erau asteptati de legaturi puse la dispozitie de centrele din Occident, acesti emisari treceau la activitati de incitare in rindurile enoriasilor, tema principala fiind revolta minoritatilor impotriva regimului comunist, dar pe suportul temelor teritoriale si nationale ale iredentismului maghiar. Practic, lupta anticomunista era o acoperire pentru interesele extremismului antiromanesc. Ocazia nu putea fi pierduta.

Desi fenomen marginal in tarile comuniste din Est (Ucraina, URS S, Romania, Bulgaria), folosirea sectelor si a bisericilor occidentale pentru implicarea in politica schimbarii a avut un rol particular foarte important in Romania prin instrumentarea cazului Laszlo Tokes. Cazul Tokes este cel mai bine cunoscut pe scena publica de parlamentarii Comisiei senatoriale care s-au ocupat de reconstituirea evenimentelor din decembrie 1989, precum si de ziaristii care au avut acces in perioada 1990 — 1992 la copiile dupa dosarul preotului reformat, care a circulat prin redactii250.

Cazul Laszlo Tokes. Activitatea politica anticomunista a lui Laszlo Tokes nu a fost prezenta in toata perioada cit s-a aflat in conflict cu propria sa Biserica. Atitudinea iredentista, extremist maghiara, s-a manifestat timpuriu, dupa ce tatal sau a dus un adevarat razboi cu liderii si enoriasii propriei sale Biserici, iar activitatea de agent s-a putut identifica cu probe numai in ultimii ani, 1988-1989. Consistenta cazului sau a fost data de conflicte din interiorul Bisericii reformate. Din cei opt copii ai familiei Istvan si Elisabeta Tokes, numai Laszlo a urmat cariera preoteasca, facindu-si studii in scoli religioase din Romania comunista, prin libertati religioase acordate de regimul comunist: primele opt clase la Gimnaziul reformat de fete, liceul la Colegiul piarist si apoi student la Institutul Teologic Protestant unde tatal sau era profesor. Deoarece tatal sau se implicase la un moment dat in lupta pentru conducerea cultului reformat din Romania, initiind chiar in 1981 o sciziune „pe criterii politice', tinarul Laszlo 1-a urmat pe calea disidentei religioase. Problema este ca foarte mult timp, desi existau numeroase denunturi din

Autorul acestui volum a fost unul dintre cei care au cunoscut documente ale dosarului lui Laszlo Tokes in calitate de redactor-sef al cotidianului Viitorul romanesc, in cursul anului 1991. Copia dupa dosar a fost verificata impreuna cu alte surse stabilindu-se autenticitatea incontestabila a acestuia, intrucit copia dosarului fusese achizitionata de redactie, exemplarul unic a ramas in patrimoniul acesteia.

Laszlo Tokes nu a reprezentat un subiect de interes pentru Securitate, fapt care atesta cauza religioasa interna, ierarhica si personala a preocuparilor sale timpuriu protestatare. Atit tatal sau, prin revista Foaia protestanta, publicatie legala al carei redac-tor-sef era, cit si Laszlo Tokes prin articolele sale din revista Ellerpontok („Contrapunct'), publicatie ilegala, care insa era lasata sa circule de catre Secretariatul pentru Culte, nu au avut alt subiect al nemultumirii decit modul in care conduceau Biserica episcopul Nagy de la Cluj. Dosarul Securitatii insinueaza ca scopul real al atacurilor la adresa celor doi episcopi era ascensiunea lui Istvan Tokes intr-o pozitie de conducere. Pe de alta parte, legaturile dubioase ale acestuia cu lideri reformati din Ungaria, precum si informatiile provenite din retea in legatura cu atitudinea sa „politica' -in fapt, folosirea acuzatiei de pactizare cu regimul de la Bucuresti pentru scopuri ierarhice —, ascensiunea tatalui lui Laszlo Tokes a fost blocata. Fiul a preluat campania tatalui in calitate de capelan la parohia reformata din Dej (1977-1984). Conflictul intern din Biserica reformata nu putea ramine fara ecou si fara a fi speculat de extremismul maghiar, astfel ca o scrisoare cu caracter polemic ajunge la. Europa libera. Nici cu aceasta ocazie Securitatea nu initiaza vreo masura impotriva lui. Ca urmare a unei avalanse de cereri venite din partea enoriasilor reformati, avind ca subiect comportamentul sfidator, arogant, neglijent in serviciu, imoral — intretinea mai multe amante -, episcopul Nagy i-a intentat un proces disciplinar care a durat o jumatate de an, intre 1983 si 1984. Comisia superioara reformata din Cluj, in prezenta episcopului Nagy, 1-a achitat insa, considerind ca acuzatiile nu sunt suficiente pentru a fi sanctionat disciplinar. Pentru a aplana conflictul, a fost transferat la Sinpetru de Cimpie, unde insa Laszlo Tokes refuza sa se duca. Dind in judecata conducerea Bisericii reformate, Justitia romana ii respinge actiunea pe motiv ca acea cauza nu era de competenta ei, refuzind sa se implice intr-un caz care tinea de regulile interne ale unui cult. Laszlo Tokes ii scrie atunci lui Nicolae Ceausescu. Memoriul sau este repartizat Departamentului pentru Culte, care in primavara anului 1986 intervine la Eparhia reformata din Cluj in favoarea lui Laszlo Tokes. in timpul audierilor la Comisia senatoriala, colonelul Gheorghe Ratiu, fostul sef al Directiei I, avea sa declare: „Tokes Laszlo a fost agent, iar Papp Laszlo, episcop, tot un agent al serviciilor secrete maghiare. A avut sarcina sa-1 sicaneze pe Tokes. De doua ori la Directia cultelor i-arn spus lui Papp Laszlo sa-1 lase in pace pe Tokes, dar el nu s-a conformat'25'.La l iunie 1986, Laszlo Tokes este repus in drepturi si transferat ca ajutor al preotului Paiker Leon la parohia reformata din Timisoara. Explica mai departe colonelul Ratiu: „Papp Laszlo era deputat in MAN si era interzis sa-i urmarim pe deputati. Dar am facut aceste verificari. Prin '87-'88 a spus ca tatal lui Tokes 1-a rugat sa-1 reangajeze pentru ca episcopul Nagy de la Cluj 1-a dat afara. M-a intrebat si pe mine ce parere am, am spus: «Bine, sa-1 reprimeasca», si atunci Cumpanasu a trimis acordul Departamentului cultelor. Dar Papp Laszlo a tinut sa-1 numeasca la Timisoara pentru ca au un preot in virsta autoritar care poate sa-1 tina in friu. Am fost de acord si dosarul lui Tokes a fost transferat la Timisoara. Preotul a primit un atac de cord dupa certuri bisericesti de-ale lor. Dupa o saptamina Tokes s-a instalat in casa parohiala. Aici a intervenit fiul lui Papp Laszlo, Carol, care n-a vrut sa-1 numeasca paroh pentru ca nu are vechime si atunci a dat o decizie de mutare. La insistentele mele Cumpanasu a fost de acord cu mutarea asta'252. Transferul de la Dej la Timisoara a fost facut cu aprobarea Securitatii, care, mobilizata de liderii religiosi ai Bisericii reformate si de numeroasele denunturi ale enoriasilor, hotarise in iarna anului 1985 sa acorde oarecare atentie acestui caz. Cu ocazia unei cercetari facute de Ministerul Apararii Nationale in 1992, colonelul Gheorghe Ratiu i-a declarat autorului: ,,A fost o mare greseala a Securitatii sa accepte transferul lui Tokes de la Dej la Timisoara. Eroarea a provenit din importanta redusa pe care o acorda cazului Tokes, persoanei in sine, care in 1985 nu reprezenta altceva decit un rebel in interiorul Bisericii sale, precum si faptului ca Securitatea a primit asigurari din partea episcopului Papp ca la Timisoara il va avea sub supraveghere proprie, prin intermediul unor mijloace specifice Bisericii respective. La acea data nu mi-am dat seama de jocul dublu facut de episcopul Papp, care incita mereu cazul Tokes si avea o fiica maritata la Debretin, unde se deplasa foarte des sub acoperirea acestei relatii', in fapt, agitatia lui Laszlo Tokes a condus la trecerea acestuia in sfera de interes a retelelor finantate de extremismul maghiar, precum si a serviciului de informatii maghiar. Interesul Securitatii pentru Laszlo Tokes apare cu adevarat abia in iarna anului 1985, deoarece atunci a primit informatia, pe calea spionajului extern romanesc, ca Tokes este in vederile iredentei maghiare. Se pare ca initial Securitatea Judetului Cluj se limitase la „incadrarea' lui Laszlo Tokes cu doi informatori, provenind din anturajul sau feminin - Laszlo Tokes era un barbat frumos si destul de libertin -, apoi a reusit sa-1 racoleze pe fratele acestuia, Andras, santajindu-1 prin apartenenta sa la minoritatea homosexuala. Securitatea a gresit din nou, convinsa ca are suficiente surse sigure, din imediata si intima apropiere a preotului reformat, si nu a descoperit din timp ca Laszlo Tokes reusise nu numai sa provoace confesiunea colaborationista a fratelui sau, ci si sa ajunga la o intelegere cu acesta privind prevenirea asupra tuturor zonelor de interes si a activitatilor Securitatii in ce il priveste. In adresa trimisa de SRI Comisiei parlamentare, chiar se precizeaza: „Prin santajarea fratelui sau, TOKES LASZLO a reusit sa cunoasca orice actiune initiata impotriva sa de fostul organ de represiune comunista'253. A mai existat un amanunt care a derutat Securitatea mult timp: Laszlo Tokes se prezenta ca un fidel al lui Nicolae Ceausescu, purtind cu acesta o corespondenta bogata, plina de adulatie. Fostul ofiter de Securitate de la Timisoara, colonelul Petru Pele avea sa declare in fata Comisiei senatoriale: „Sunt adunate 14 tomuri de dosare cu Tokes. El 1-a venerat pe Ceausescu. Ii scria scrisori sa-1 ajute impotriva sefilor lui bisericesti. Dosarele lui Tokes au fost trimise la MApN, acum am inteles ca sunt la SRI. In dosare Tokes figureaza cu numele conspirativ Vasile. El actiona pentru independenta Ardealului, deci nu avea nimic cu Ceausescu. A tinut legatura cu agentii maghiari, trimitea materiale la TV Panorama'254.

intregul tablou de pina acum al cazului Tokes demonstreaza dezinteresul sau cel putin lejeritatea cu care a tratat Securitatea acest caz pina in anul 1988, cind preotul reformat a intrat activ in atentia agenturii maghiare. Probabil ca el nici nu a reprezentat un caz politic pina in acel moment, ci doar unul confesional, intre 1986 si 1988, desi se afla sub conducerea vechiului sau adversar, episcopul Papp, Tokes nu are probleme deosebite si nici nu produce vreunele, in 1988 insa, preluat de emisari speciali trimisi din Occident, Laszlo Tokes ia pozitie impotriva programului de sistematizare a localitatilor sub acuzatia adusa statului de demolare a satelor maghiare. Aceasta era directia prioritara a campaniei internationale lansate de extremismul maghiar si preluata ca act de incalcare a drepturilor omului de catre presa occidentala, cu toate ca programul de sistematizare - un subiect care trebuie analizat cu atentie - nu avea un caracter etnic, majoritatea coplesitoare a localitatilor vizate fiind etaic romaneasca, intre aprilie 1988 si decembrie 1989, Laszlo Tokes este surprins in intilniri conspirative cu agenti maghiari in diferite locuri de contact, in Timisoara si in afara orasului, in intersectii auto fara trafic, inregistrat audio si video fara dubiu asupra calitatii de cetatean roman implicat impotriva statului sau in activitati ilegale. Desi probele strinse la Directia I sunt relevante, desi agentii maghiari cu care a intrat in contact au fost urmariti si pe teritoriul ungar pina la identificarea precisa a serviciului secret din care fa-ceau parte, desi la un moment dat i-a plasat un agent roman pe post de emisar ungur, si Tokes i-a facut un raport complet asupra activitatii sale, desi Securitatea a cerut lui Ceausescu arestarea lui, seful statului nu ia nici o masura, in afara de cele clasice de supraveghere. La 19 octombrie 1993, Comisia senatoriala 1-a audiat pe generalul Iulian Vlad:

„Domnul Nicolaescu: Problema Tokes ati raportat-o lui Ceausescu?

Domnul Vlad: Da, a fost raportata in august sau septembrie 1989, cind Securitatea judetului Timis si directia centrala de linie mi-au prezentat cazul analizat de ei si din care rezultau lucruri deosebite in activitatea acestui cetatean roman. Se propuneau masuri, m-am dus cu cazul, dar nu cu dosarul, ca nu accepta sa-si arunce privirea intr-un dosar, cred ca avea repulsie, de cind fusese anchetat si judecat, fata de dosare. El a considerat atunci ca nu este oportun, el nu angaja discutii explicite, cel mai des returna hirtia fara sa spuna nimic si se deducea ca nu esti in vederile lui. Defectul sau calitatea mea era ca ceream explicatii si asta nu convenea, imi spuneam punctul de vedere, in cazul dat am explicat ca solicitau este serioasa, ca nu este vorba aici de ceea ce facea un cetatean roman, ci de ceea ce se facea in spatele acestui cetatean roman, puterea lui, planurile si actiunile care se intreprindeau in spatele acestui cetatean roman.

Domnul Gabrielescu: Poate ne spuneti ce stiati inainte de decembrie ' 89 despre acest caz?

Domnul Vlad: Pot sa va dau detalii, dar cel mai bine cred ca va poate lamuri in acest caz loctiitorul sefului Securitatii judetului Timis, maior Tinu Radu, care a lucrat in actiunea respectiva. Ceea ce pot sa va spun este ca acest cetatean roman nu actiona in interesul Romaniei, care era patria lui prin nastere, ci in interesul unei puteri straine. Culegea informatii de orice natura pe care le transmitea afara. Ceea ce are o denumire pentru un strain, spionaj, pentru un roman este tradare de tara. Au fost dovezi, un dosar intreg. Cind i-am prezentat presedintelui Romaniei cazul, a reflectat, cum nu facea in alte cazuri, a cerut explicatii, i-am dat, si mi-a spus: «Nu este oportun pentru tara, nu trebuie facut». Noi propuneam sa fie chemat sa raspunda in fata legii pentru faptele lui. si acum consider ca era o propunere corecta sa fie anchetat. A mai spus ca, totusi, sa fie tinut sub control, si asa s-a si facut pina la data de 15-16 decembrie 1989'255.

Initiativa Securitatii in privinta lui Laszlo Tokes a fost materializata prin doua documente, primul fiind o nota a Departamentului Securitatii Statului in care, pe baza probelor existente la dosarul de urmarire, se propunea luarea masurilor legale prevazute pentru cazurile de tradare de tara, iar al doilea era nota Procuraturii in care se prezenta temeiul legal al arestarii. Conform generalului de justitie Gheorghe Diaconescu, cel care a si inaintat nota Procuraturii Generale, pe aceasta nota, Nicolae Ceausescu a scris: „NU. Sa se ia masuri de influentare obsteasca. Sa fie dat in judecata de corul UTC din Arad pentru calomnie si sa fie mutat'. Printre declaratiile cu referire la activitatile sale parohiale, Tokes facuse aprecieri ironice la adresa corurilor care interpretau cunoscutele cintece „patriotice' inchinate lui Ceausescu. Noi, cei care am fost contemporani, stim ca erau jalnice. Oricum, de la acea apostila a lui Ceausescu a pornit actiunea de mutare a lui Tokes din Timisoara. Episcopul Papp si-a aratat satisfactia, a mers pina la capat, dindu-1 in judecata, iar intr-un interviu acordat postului de radio Kossuth a spus foarte clar despre Tokes: „Daca nu se simte bine in Romania, sa se mute in Ungaria sau in Canada, unde traieste fratele sau'256. Lucrurile astea conveneau regimului si lasau impresia ca actiunea va decurge linistit.

incercind sa intelegem atitudinea prudenta a lui Nicolae Ceausescu, dincolo de mentalitatea sa primitiva cu „influentarea obsteasca', trebuie sa luam in calcul faptul esential ca seful statului si al partidului conducea in primul rind si decisiv prin partid, nu prin institutii. Faptul ca un secretar de stat si sef al Departamentului Securitatii Statului avea acces direct la el era singular, prin natura activitatii acelei institutii in care Ceausescu vedea un instrument al partidului. Indiferent ce informatii i se aduceau la cunostinta, decizia apartinea secretarului general si se transmitea prin partid. Nu Securitatea dadea ordine Procuraturii, ci partidul, care dadea ordin si Securitatii sa puna la dispozitia Procuraturii informatiile necesare instrumentarii unui caz. in acest sistem de gindire si de lucru, Nicolae Ceausescu trebuie sa fi cintarit atunci cazul lui Laszlo Tokes dintr-o perspectiva mai larga. Ceea ce Securitatii i se parea foarte simplu, avind in vedere probele pe care le strinsese, din punct de vedere politic era mult mai complicat. La 28 august 1988, cu ocazia intilnirii de la Arad, Karoly Grosz, secretar general al PMSU, folosise un limbaj din care rezulta ca Ungaria nu recunoaste apartenenta Transilvaniei la Romania, iar Nicolae Ceausescu reactionase vehement, cu toate ca intentia lui fusese sa profite de aceasta intil-nire pentru a calma relatiile romano-ungare. De la 31 ianuarie 1988, Ceausescu avea pe cap un caz deosebit de complicat, surprinderea diplomatului Mircea Raceanu in flagrant delict de spionaj in favoarea SUA, iar probele din ancheta si marturisirile arestatului conduceau spre o posibila condamnare la moarte (care s-a si pronuntat). Lui Ceausescu nu-i trebuia un al doilea caz, mai ales ca dosarul Raceanu era inca tinut in rezerva, avind in vedere implicarea relatiei cu Statele Unite. Abia in martie 1989 este dat publicitatii cazul lui Raceanu. La inceputul lui aprilie Germania Federala isi cheama ambasadorul. La fel au facut si alte ambasade occidentale, cu scopul de a evita implicarea ambasadorilor in ceremoniile festive organizate la sfirsit de an. in zilele de 14 si 15 decembrie 1989, toti ambasadorii statelor occidentale au revenit la post pentru a fi martori si actori ai rasturnarii lui Ceausescu. Conform unei versiuni publice, tot in primavara lui 1989, serviciile secrete americane sugereaza aparitia unei forme de protest din directia partidului (Scrisoarea celor 6), pentru a compensa caderea lui Raceanu. Dupa Silviu Brucan, nu a existat vreo legatura intre cele doua cazuri. Are dreptate: „Scrisoarea celor 6' a fost de inspiratie sovietica. Un scandal cu ungurii era ultimul lucru pe care si-1 dorea Ceausescu. De altfel, intr-o discutie purtata de autor la 12 august 2003 cu fostul procu-ror-sef adjunct, Gheorghe Diaconescu, acesta a declarat: „Ceausescu avea doua obsesii: maghiarii si studentii. Considera ca aceste doua medii sunt cele mai periculoase pentru declansarea unei revolte, a unei miscari protestatare violente, serioase, si dorea sa le evite. Din acest motiv era extrem de prudent in privinta masurilor legale care ii vizau pe maghiari si pe studenti, cautind sa nu dea el ocazia pentru o astfel de miscare'. Daca ne uitam pe lista actiunilor sale politice din ultimul an, vom observa si cum intelegea Nicolae Ceausescu sa blocheze amenintarea potentiala din partea minoritatii maghiare si a studentilor. La 26 octombrie 1989 organizeaza o plenara a Consiliului oamenilor muncii de nationalitate maghiara, la care primeste asigurari de devotament si sunt respinse „incercarile de amestec in treburile interne ale Romaniei', iar la 5 decembrie „Consiliul de Stat hotaraste majorarea cuantumului burselor pentru studenti si elevi si acordarea de burse fiilor de muncitori si tarani cooperatist!, indiferent de veniturile parintilor'257. Un apel nepotrivit la proverbul romanesc „Cind o face plopul mere si rachita micsunele' — o versiune recenta a proverbului autentic „Cind o face plopul nuci si rachita mere dulci'258 — pentru a arata ca socialismul nu va pieri niciodata, nu a provocat decit reactia ironica a studentilor din mai multe centre universitare, care au atirnat mere in plopi.

Preliminarii ciudate

Mai mult decit orice estimare a unui scriitor sau istoric, faptul ca in anul 1990 Romania ar fi cunoscut oricum o explozie sociala si politica nu poate fi negat. Era previzibil dinlr-o suma intreaga de motive interne si externe. Antecedentele din anii 1987-1989, mai ales persistenta focarului social de la Brasov, cu concentrare mare de industrie ineficienta, apoi blocajul functional al centrelor industriale supradimensionate si esecul agriculturii comuniste arata ca natiunea ajunsese la un capat in raportul sau cu statul. Uniunea Sovietica a inteles din timp ca explozia previzibila a societatii romanesti va duce la aparitia unui fenomen accelerat de cautare a unei alte solutii politice pentru Romania. Trecuse si timpul experientelor economice si al rabdarii populatiei. O Romanie revoltata nu se putea indrepta spre URSS. Ea putea ramine suspendata, se putea rupe in bucati sau se putea orienta, prin forta crizei, spre cele trei oferte occidentale: un ajutor economic german, o umbrela politica americana, o iluzorie protectie franceza. Sa nu uitam ca in decembrie '89 Polonia si Cehoslovacia iesisera din scenariul Echipei Gorbaciov si se indreptau vertiginos spre solutiile occidentale. Romania era prea aproape de URSS pentru a fi pierduta in acelasi fel. Perestroika esuase, iar Echipa Gorbaciov mersese prea departe dincolo de limitele scenariului kaghebist, astfel incit anul 1989 inregistra inmultirea esecurilor planului initial de iesire din criza. Gorbaciov insa nu avea incotro; el trebuia sa mearga inainte pe plan extern, pe planul care se rezema mai mult ca oricind de umarul occidental.

Cifeva precedente. Nu o data in ultimii 15 ani cuvintul revolutie a fost inlocuit cu explozie, insa explozia are in primul rind nevoie de o scinteie, iar in al doilea rind distruge, face prapad in jurul ei. Produsa intr-o casa cu usile si ferestrele inchise, explozia face ravagii. Daca acea constructie este solida, ar putea ramine in picioare stilpii de rezistenta. Dar constructia era butaforica: „Partidul comunist, Securitatea, Nomenclatura si Economia planificata erau cei patru stilpi ai regimului, stilpi care nu mai puteau fi «reparati», ci inlocuiti, iar orice inlocuire a unuia atragea slabirea constructiei si prabusirea ei'259. „Explozia' de la Timisoara a avut mai multe precedente interesante in care multimea se adunase spontan si manifestase intr-un context psihologic favorizat de amanunte aparent nesemnificative. Ar fi interesant de analizat citeva cazuri.

La 7 mai 1986 echipa de fotbal Steaua (club al Ministerului Apararii Nationale a Romaniei) cistiga, dupa o finala dramatica cu F.C. Barcelona, Cupa Campionilor Europeni. La finalul comentariului sau, spicherul Coca-Cosma Teoharie a anuntat eronat ca fotbalistii se intorc in aceeasi seara de la Sevilla. in Capitala se aduna spontan in principalele centre sportive — Ghencea si Giulesti — sute de suporteri. Un grup se stringe in fata sediului Clubului Steaua din strada Plevnei, apoi porneste spre Aeroportul Otopeni pe jos, adunind pe drum si suporterii giulesteni, si pe alti suporteri din centru, care incercasera, fara succes, sa convinga pe soferii unor autobuze de noapte sa iasa din traseu si sa-i transporte pina la aeroport. Desi pina acolo sunt aproximativ 15 km, la Otopeni ajung peste 2 000 de oameni. Pe drum, mai intii de la magazinul alimentar de linga Televiziune, deschis entuziast de gestionar, apoi de la chioscul alimentar al Aeroportului Baneasa (cu program permanent) unii participanti cumpara bauturi alcoolice, mai ales sticle de sampanie. Ajunsa in fata aerogarii Aeroportului Otopeni, multimea se comporta relativ disciplinat scandind si cintind in cinstea victoriei. La inceput, scandarile sunt expresia bucuriei si mindriei, subliniind superioritatea romaneasca in domeniul fotbalului pe plan european. Dupa citeva ore de asteptare si confuzie, autoritatile (Militia) anunta ca este o eroare si ca sportivii se intorc abia seara urmatoare. Multimea nu crede, devine agitata si in scurt timp apar primele accente verbale violente la adresa Militiei, in care multimea vede pe eternul rival sportiv al Stelei, echipa Dinamo (club al Ministerului de Interne). Adunarea se transforma, inclusiv pe fondul consumarii bauturilor aduse, intr-o manifestatie scapata de sub control in care militienii din spatiile laterale sunt huiduiti, agresati, injuriati, goniti, inspre dimineata multimea se calmeaza, intelege si, avind in vedere ca la Aeroport este adusa si presa din ziua respectiva (8 mai), spiritele se potolesc. Suporterii pleaca pe jos inapoi. Cazul, oricit ar parea de izolat si particular, are importante semnificatii din punctul de vedere al psihologiei multimii, in primul rind, nu a fost nevoie de nici o instigare calificata pentru ca oamenii sa se adune. Multimea a mar-saluit libera pe strazile Capitalei, nu pe trotuare. Determinarea impresionanta a multimii a fost dovedita de parcurgerea unei distante apreciabile pe jos. In momentul in care autoritatea ordinii (Militia) a intervenit — fara violente, firesc si corect —, pentru a explica multimii realitatea, aceasta nu a fost crezuta si, mai mult, a provocat o reactie de ostilitate, in seara urmatoare vor veni mai multi, peste 5 000, tot pe jos si mult mai organizati (cu pancarte, cu steaguri, cu banderole etc.). Cristian Topescu, cunoscut comentator sportiv aflat in disidenta, a fost solicitat de autoritati sa se prezinte la aeroport in uniforma de ofiter pentru a tine multimea in stare de calm. Avind in vedere ca avionul intirzia, Topescu a fost nevoit sa se adreseze multimii, sa-i explice esenta confuziei privind ziua si ora intoarcerii fotbalistilor, sa vorbeasca aproape doua ore. Faptul ca un singur om, cunoscut ca disident, ca personalitate careia i se facuse o nedreptate, a intervenit cu succes pentru a transmite de fapt acelasi mesaj ca si Militia, dovedeste functia esentiala a credibilitatii in relatia cumassa. in acea noapte de 8 mai 1986 avusese loc un transfer dramatic de autoritate, de la stat la un om. Duminica urmatoare, in fata unor tribune arhipline, echipa Steaua a jucat in campionat primul sau meci dupa cucerirea Cupei Campionilor Europeni. Printr-o ironie a soartei, adversara era echipa de fotbal a „Securitatii' (in realitate a Militiei Municipiului Bucuresti), Victoria Bucuresti, pe care Steaua a zdrobit-o cu un umilitor 4-0. In tribune s-a manifestat un adevarat delir anti-Securitate si anti-Militie. Esenta acelei intimplari a fost curajul, infringerea fricii de autoritate prin constituirea ca multime, multimea fiind un mediu primitiv care asigura protectia individului, care permitea exprimarea nemultumirii, care oferea posibilitatea consumarii sentimentului de libertate. Fenomenul s-a repetat cu amploare la Brasov in 1987.

La Timisoara au existat citeva cazuri de organizare a unei multimi inainte de decembrie 1989. Dintr-o initiativa ramasa si astazi foarte vaga, desi se banuieste ca erau studentii, cu un an inainte, in decembrie 1988, mai multi tineri au incercat sa organizeze o manifestatie intr-una din pietele Timisoarei. „Tinerii nu foloseau manifeste, nu ti se adresau direct, transant: cind treceau pe linga cineva, ziceau — insa destul de incolor, ca, in situatia ca persoana ar fi incercat sa ii traga la raspundere, ei sa poata mima mirarea, nevinovatia, exasperarea — cu un ton scazut: «Daca esti patriot, vino in 3 ianuarie in Piata Unirii!», mergind mai departe de parca nici nu te-ar fi observat, necum sa-ti fi vorbit'261. Ca si la Iasi, in decembrie 1989, organizatorii fac aceeasi greseala: indica doua puncte de intilnire - Piata Unirii si Piata Operei - similitudinea cu indicarea dublului loc de intilnire din capitala Moldovei — Piata Unirii si Piata Palatului - fiind tulburatoare. Ca si la Iasi, peste un an, „Militia si Securitatea, cunoscind datele problemei, se pregatisera sa intervina cu promptitudine, in ambele locuri existind tehnica si forte de ordine'262. Numerosi timisoreni vor trece prin cele doua piete fara sa se opreasca, in documentele Securitatii acest caz nu exista, probabil pentru ca nici nu a existat in forma usor exagerata prezentata de revolutionari (tehnica, forte de ordine etc.).

La 15 noiembrie 1989, cu ocazia meciului de fotbal Romania-Danemarca, in urma caruia echipa nationala s-a calificat la Campionatul Mondial din Italia, centrul orasului Timisoara a fost ocupat de citeva mii de oameni, care si-au manifestat bucuria. S-a cintat Desteapta-te, romane!, un cintec patriotic cu semnificatii revolutionare. Actiunea a pornit, ca intotdeauna dupa o victorie internationala la fotbal, din Complexul studentesc. Securitatea cunostea din interior, cu ajutorul unei retele destul de ample, ca la fiecare meci international important in caminele studentesti se adunau studentii pentru a urmari partida, dupa o aprovizionare metodica si substantiala cu palinca, la bidoane. Ofiterul de obiectiv chiar obisnuia sa treaca prin incaperile cu televizoare si sa stabileasca impreuna cu studentii niste reguli de comportament, sa-i roage sa nu produca distrugeri. Dupa terminarea meciului, s-a format un grup de aproximativ 200 de studenti care a plecat cintind spre sediul Comitetului Judetean de Partid unde manifestatia s-a oprit pentru scurt timp, scandind numele unor jucatori (Hagi, Balint, Sabau) si primind salutul citorva functionari din sediu (reamintim ca meciul s-a disputat dupa-amiaza, pe lumina). De aici, grupul a fost condus de lucratori ai Securitatii infiltrati printre manifestanti si purtind fulare ale clubului Politehnica Timisoara pe un traseu care sa nu deranjeze circulatia in oras spre centru, intimplarea a facut ca, fiind identificat in grup un student strain banuit de legaturi cu o organizatie terorista, manifestatia sa fie filata in permanenta, filmata si fotografiata. Persoana respectiva insa se integrase pur si simplu manifestatiei de bucurie fara nici un scop subversiv. O data cu venirea serii, in zona centrala mai ramine un grup de 50-60 de manifestanti din mijlocul carora s-a strigat la un moment dat: ,Perestroika! Gorbaciov!'. Lucratorii Securitatii — probabil printre putinii participanti treji — vor conduce grupul inapoi in Complexul studentesc, unde fusese deja organizata de cadrele didactice si de grupul politic de sprijin al acestora (UASCR) o sedinta menita sa potoleasca spiritele. Nu exista marturii credibile ca din multime s-a strigat „Jos Ceausescu!'. Nimic nu a transformat adunarea intr-o manifestatie anticeausista. Titus Suciu, un timisorean care a avut inteligenta sa inregistreze aproape toate evenimentele importante din oras, va consemna cu ternei: „Din pacate, n-a existat nicaieri un pol, un punct de aglomerare. Adica nici unul dintre concitadini nu a avut curajul sa se Puna in fruntea multimii, sa-i ordoneze si canalizeze energia, pentru a o folosi impotriva organelor locale de partid'263. Trebuie mentionat ca, spre deosebire de Iasi sau Bucuresti, centrul orasului Timisoara — identificat prin axa edilitara dintre Catedrala si Opera — este compus in majoritate dintr-un spatiu pietonal, dintr-o alee de promenada izolata de circulatia rutiera, fapt care nu a permis unul din gesturile de-acum tipice ale revolutiei: oprirea circulatiei. Cum organele de ordine (Militia) se instalasera in ziua de 15 noiembrie pe calea rutiera din fata Catedralei si asigurau fluenta circulatiei rutiere, spatiul de adunare a fost practic foarte usor de inchis, avind in vedere si faptul ca pe lateralele cladirii Operei accesul pietonal se face prin doua stradute extrem de inguste. Apoi, faptul ca oamenii Securitatii au reusit sa se infiltreze si la un moment dat sa conduca manifestatia aduce acest caz la dimensiuni ceva mai apropiate de realitate.

Mult mai interesant pare insa incidentul timisorean din 23 noiembrie 1989, care era penultima zi a Congresului si in care era pregatita realegerea lui Nicolae Ceausescu in fruntea partidului comunist. La Uzina Mecanica Timisoara, in mod iresponsabil - din punct de vedere al puterii comuniste - nu s-a platit salariul la timp, desi era exact intervalul in care se desfasura Congresul al XlV-lea. in citeva intreprinderi din tara si din Bucuresti au existat membri ai partidului care votasera pe timpul verii in organizatia lor impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu, provocind deruta liderilor politici. La intreprinderea Aerofina din Bucuresti, de exemplu, muncitorul specialist Sorodoc s-a ridicat intr-o sedinta de partid si a anuntat ca apartamentul sau din bloc este imposibil de locuit din cauza lipsei apei de baut, a apei menajere, a caldurii in instalatia de termoficare. A cerut sa se rezolve aceste probleme. Nu i-a dat nimeni nici o atentie, in sedinta urmatoare, adica peste o luna, a anuntat ca, ne-fiindu-i rezolvate problemele de catre actuala conducere a partidului, voteaza impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu la Congresul al XlV-lea, cu speranta ca un alt secretar general se va apleca asupra problemelor unuia dintre membrii partidului pe care il conduce. Luat „la prelucrare' de secretarul de partid al institutiei si de trimisul sectorului, muncitorul Sorodoc constata ca partidul din care face parte nu-1 mai reprezinta. La urmatoarea sedinta, peste inca o luna, cere cuvintul statutar si isi anunta demisia din PCR. Primul-secre-tar al sectorului si diferiti alti activisti - care, subliniem, nu au desfasurat nici o forma de presiune, alta decit munca de lamurire — au ramas siderati in fata acelei cereri prezentate firesc si intr-un cadru organizat, in Statut nu exista un articol care sa permita demisia din partid. Deruta in fata unui disident care nu se manifesta violent, care pastra in permanenta o atitudine demna, care se inscria cu corectitudine in prevederile legilor si in logica documentelor de partid si caruia nu i se putea reprosa nimic profesional, a permis ca la intreprinderea A erofina sa existe inregistrat oficial un vot impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu la Congresul al XlV-lea. Dupa cum s-a aflat ulterior, cazul sau se multiplica in numeroase alte intreprinderi din tara, pastrindu-se insa in limitele izolarii, in cele citeva cazuri, foarte putine, provenite din rindul intelectualitatii tehnice, asa-numitul TESA, atitudinea de refuz a votului a fost privita cu indiferenta, sedintele de partid ale organizatiilor compuse din angajati ai aparatului tehnico-economic fiind de mult transformate intr-o parodie la care se citeau ziare sportive, se spuneau bancuri si se mimau cu ironie lozincile zilei (devenise celebru comentariul ironic al lozincii „Traiasca Pacea si Securitatea!')- Mai mult decit atit, organizatiile de partid ale TESA aveau de citiva ani secretari alesi din rindurile lor, ale intelectualitatii tehnice, secretari care se complaceau de multe ori in derizoriul imprimat de colegii sai. in organizatiile muncitoresti situatia era mult mai periculoasa, existind cazuri disperate de oameni carora li se spunea ca reprezinta clasa conducatoare a tarii, dar care nu mai suportau viata in blocurile unde fusesera mutati si care se degradasera vertiginos, de oameni care nu mai puteau sa-si intretina familia, pe fondul reducerii drepturilor salariale sau a neplatii la timp a lefii.

La Timisoara si la Brasov exista o situatie socio-economica aparte, cite un focar exploziv cu implicatii psihologice determinate de faptul ca in aceste municipii fusesera adusi numerosi muncitori din Moldova. Acestia venisera, ocupau blocuri intregi de locuinte si lucrau de regula in sectoarele cele mai dificile, cele mai periculoase, scopul principal al venirii lor fiind cistigul mai mare, sumele apreciabil mai mari ce se puteau cistiga in acele locuri. Cum in anii 1988-1989 criza economica generalizata a sistemului a condus la di-niinuarea substantiala a salariilor, muncitorii moldoveni au pierdut avantajul principal al deplasarii lor locative, al mutatiei pe care o suportasera, si nemultumirea a devenit cu atit mai mare. Altfel spus, venisera sa cistige mai mult si ajunsesera sa cistige mai putin. Cauza principala a migratiei lor economice era astfel tradata de statul care ii adusese acolo.

La Timisoara, un grup de muncitori de la sectia mecanica a Uzinei Mecanice (UMT) a incercat sa mobilizeze angajatii pentru o greva care sa forteze plata salariilor. Este posibil sa fi existat si accente izolate impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu. „Totul trebuia sa demareze in 23 noiembrie, ora noua. Atunci aveau sa opreasca masinile, sa iasa in curte, sa mobilizeze si celelalte sectii, dupa care urmau sa porneasca in oras pe un traseu ocolitor, cit mai lung, cu intreprinderi pe parcurs, pentru a aduna manifestanti de pretutindeni.'264 in dimineata respectiva la ora noua curtea intreprinderii a ramas goala. Abia dupa ora 10.15 un grup estimat la aproximativ 300-400 de oameni se aduna in curte scandind: „Romani, veniti cu noi!'. Aceasta lozinca este una din cele mai controversate, deoarece are cel putin doua sensuri: un apel al manifestantilor de alta origine etnica catre romani sau un apel patriotic romanesc. Sectia de propaganda a partidului nu va rata nici un prilej pentru a sublinia ca nucleul revoltatilor a fost mai mereu format din cetateni de origine etnica maghiara, incitati de posturile de radio si televiziune din Ungaria. Conform unor informatii venite tot din rindul revolutionarilor cifrele participantilor trebuie sa piarda un zero: „Din pacate — afirma losif Costinas —, doar 40 de temerari au iesit la poarta uzinei la ora fixata'265, in fruntea lor s-ar fi aflat maistrul Sabin Poenar. in curtea interioara a UMT se aduna si muncitori din alte sectii, formindu-se o coloana care pleaca spre poarta. „Numai ca in dreptul birourilor apare un sef de sectie, la interventia caruia oamenii dau inapoi, se pierd, se risipesc pe la sectiile lor, asa ca afara au ajuns doar vreo 30 de oameni'266, intimplarea este derutanta. Un numar impresionant de muncitori care au oprit masinile si au declansat o actiune protestatara impotriva realegerii lui Nicolae Ceausescu se intimideaza in fata unui sef de sectie! Desi efectul de multime este realizat, el nu functioneaza, ca si in cazurile precedente, pentru a se „canaliza' spre actiune. si de aceasta data lipseste ceva, ca si mai tirziu la Iasi, ca in numeroase alte cazuri de greva spontana sau initiativa protestatara pe care Securitatea recunoaste ca le-a dezamorsat pe aproape intregul teritoriu al tarii. A lipsit scinteia, a lipsit elementul esential al exploziei. Tot in timpul audierilor la Comisia senatoriala, colonelul Ratiu avea sa precizeze: „in Romania era situatia exploziva, lipsea doar scinteia. Scinteia s-a declansat la Timisoara () Situatia era mai exploziva la Iasi sau Galati, mult mai necajite, si noi ne asteptam ca acolo sa inceapa'267.

Cercetarea de catre autor a cazului de la UMT arata ca relatarea tirzie contine multe exagerari, dar il identifica pe „seful de sectie' in persoana colonelului-inginer de Securitate Jurj, care i-a linistit pe muncitori, dindu-le asigurari ca „Miine va intra banii'.

O precizare necesara. Cititorul trebuie sa fie prevenit ca povestea revolutiei romane contine o cantitate apreciabila de episoade legendare, provenite din rindurile revolutionarilor, si de multe informatii derutante din partea Securitatii, fie minimalizind actele revolutionare, fie ascunzind slabiciuni, esecuri si erori ale propriului aparat, in rindurile revolutionarilor a existat tentatia de a construi o „istorie' anterioara exploziei, o intreaga pregatire preliminara cu scopul de a da un caracter organizat, bine si lucid structurat politic manifestatiei din 16 decembrie. Era in dezinteresul legendei ca explozia de nemultumire sa ramina in istorie ca un eveniment necontrolat, haotic, intimplator. Sau, si mai rau, organizat de altcineva decit de revolutionarii insisi — de sovietici, de unguri sau de autoritati. Securitatea si DIA au fost cele mai des folosite ca diversiune la o realitate greu de reconstituit, in timpul cercetarii, autorul s-a confruntat cu o adevarata constructie fictionara despre pregatirea revolutiei, despre desfasurarea ei in momentele esentiale si — punctul cel mai sensibil - despre eroii ei. La un moment dat povestile revolutiei contin atita inventie incit nici nu mai stii ce sa crezi, incit devine extrem de greu sa alegi adevarul de minciuna, si de o parte, si de alta, pentru a-ti forma o imagine coerenta, realista asupra evenimentului. Reconstituirea facuta de autor la fata locului, la Timisoara, a dezvaluit o cantitate imensa de minciuna, legenda, improvizatie in legatura cu diferitele episoade ale evenimentelor: locuri in care se afirma ca erau adunati mii de revolutionari nu ingaduie decit prezenta a citorva sute, distante care nu se puteau parcurge pe jos cu viteza pe care o descriu relatarile postdecembriste, unghiuri de vizibilitate sau de tragere din care fie nu se puteau vedea incidentele, fie nu se putea executa foc direct, imagini aflate in arhiva Muzeului revolutiei care atesta cu totul altceva decit se afirma in lucrari memorialistice, documente falsificate, harti intocmite pentru a ascunde realitatea etc.

Pentru a se descurca in plasa deasa a legendei, cititorul are la dispozitie aproximativ 300 de carti despre evenimentele de la Timisoara, din care doar vreo cinci pastreaza inca peste timp caldura relatarii din vecinatatea evenimentului si numeroase detalii apropiate cumva de adevar. Ramin interesante marturiile consemnate de Miodrag Milin, Marius Mioc si Titus Suciu, unele incarcate sentimental si infrumusetate politic (caracterul anticomunist), cu patriotism local (prioritatea Timisoarei) si cu episoade eroice (implicarea personala in actul istoric). Peste timp, tentativa de a reconstitui faptele si de a se plasa pe ei insisi cit mai spre centrul lor in dezordinea evenimentelor i-a facut pe participanti sau pe martorii oculari sa incerce compunerea ansamblului si sa-i dea o ordine - o ordine revolutionara. Din pacate pentru ei partea de revolta a unei revolutii nu are, in principiu, o ordine actionala tocmai pentru ca implica prezenta, miscarea voluntara sau folosirea tnassei. La cantitatea imensa de idei si initiative, citeva — uneori doar una — dintre ideile enuntate haotic ating gindirea, mentalitatea, temerile sau preocuparile unei majoritati amassei si emitentul acela devine instantaneu un lider, un erou. Oamenii il urmeaza. Apoi sunt liderii actionali, cei care, din diferite motive personale sau doctrinare isi infring teama, simt forta massei si o folosesc, dezvolta mesaje si atitudini temerare mergind pina la violenta. Ei identifica primii un inamic – organele de ordine, infiltratii, simbolurile Puterii (insemne, imagini, cladiri) - si reusesc sa dirijeze forta massei spre acel inamic. Ei nu sunt mai putin revolutionari prin asta, ci chiar sunt adevaratii revolutionari pentru ca acelea sunt mecanismele determinante ale unei revolutii. Tentatia de a face din revolutionar un individ constient, lucid, decent si cu comportament de om bine educat este de neoprit, dar in egala masura incompatibila cu principiile unei revolte violente. O forta inepuizabila este frustrarea, forta care a actionat devastator in Romania mai ales dupa revolutie, atunci cind revolutionarii au constatat fie esecul personal, fie deziluzia politica, fie blocarea sperantelor fictionare in fata unor guvernari slabe, ineficiente, in acest caz, revenirea la idealurile revolutiei, la raportul intre speranta si rezultat, a devenit un simptom care a incarcat si mai mult legenda cu mituri, unele dintre ele fabricate cu buna stiinta pentru a marca vizibil identitatea de revolutionar. Pentru numerosi revolutionari aceasta identitate este mai puternica decit cea profesionala sau politica (de membru al unui partid) sau este pur si simplu ultima identitate care le-a mai ramas. De aceea, ei aveau nevoie de impunerea ideii ca revolutia a avut un program, o desfasurare condusa rational spre un tel bine determinat si ca a atins victoria, dar aceasta a fost deturnata de forte contrarevolutionare. Pe lungi liste de eroi vom intilni frecvent in loc de muncitor, functionar, medic, sofer cuvintul unic revolutionar, aceasta fiind ultima si singura identitate a individului care a riscat atunci, care s-a revoltat sau macar a coborit in strada pentru a privi, a ranitului sau a celui batut de fortele de ordine, in apararea acestei identitati au fost folosite apoi toate mijloacele administrative si politice. Ei nu sunt de condamnat, ci de inteles.

Am inclus acest pasaj explicativ aici pentru a pregati intr-un fel cititorul la confruntarea cu o constructie legendara care are deja o istorie de 15 ani, s-a realimentat in fiecare an in decembrie prin intermediul presei si s-a imbogatit pina la mitologie prin literatura revolutiei. Pe de alta parte, comportamentul autoritatilor in timpul evenimentelor de la Timisoara are propriile sale particularitati. Este evident astazi ca factorul politic local a actionat in deruta, amato-nstic si discretionar si ca factorul cel mai apropiat de realitatea stra-zu> Securitatea, a acumulat cele mai multe informatii, a actionat pentru a monitoriza evenimentele si la un moment dat a pierdut controlul acestora.

in sfirsit, renuntind la aprofundarea acestui fenomen psihologic acum, vom semnala totusi cititorului ca din cercetarea atenta a marturiilor se desprinde concluzia unui corp de informatii preponderent indirecte, de relatari tirzii si de amintiri extrem de imprecise pentru datele de 14 si 15 decembrie 1989, chiar si pentru 16 decembrie, situatie estimata a proveni atit din incapacitatea fireasca de a participa activ la un fenomen violent si a ramine perfect lucid in mijlocul unei revolte, a unei intensitati emotionale, cit si din faptul ca faza initiala a revoltei inca isi cauta o forma a sa. Cititorul are la dispozitie o sursa simpla, des folosita si care s-a transformat intr-un fel de reper pentru analiza revolutiei romane -Psihologia multimilor a lui Gustave Le Bon. in opera sa publicata in 1895, Le Bon explica esenta unei revolutii: „Cind edificiul unei civilizatii este mincat de viermi, multimile ii aduc prabusirea. Atunci se manifesta rolul lor. Pentru o clipa, forta oarba a numarului devine singura logica a istoriei'. Atit autorul, cit si cititorii asteapta in continuare noi documente ale arhivelor secrete, dar este perfect posibil ca acele documente sa nu fie altceva decit reflexul negativ al miturilor fabricate de revolutionari, o imagine la fel de falsa privita in oglinda.

O coincidenta suspecta, in noaptea de 10 spre 11 decembrie 1989 „persoane neidentificate au imprastiat pe strazile Timisoarei manifeste cu continut exclusiv anticeausist «Jos Dictatura!», «Jos tirania ceausista!», «Moartea dictatorului!», in dimineata zilei urmatoare (11.12.1989) intregul personal al Militiei Judetene a fost mobilizat pentru adunarea acestor hirtiute ce umplusera strazile orasului'269. Manifestele aveau acelasi continut cu cele care au aparut la Iasi si care anuntau drept data a revoltei tot 16 decembrie! Nu s-a putut stabili o legatura intre cele din Timisoara si cele de la Iasi, decit ca au fost raspindite in aceeasi zi. Sunt insa, fara indoiala, si alte coincidente surprinzatoare, la care se adauga folosirea aceluiasi cintec patriotic Desteapta-te, romane! si locul de adunare in Piata Unirii din Timisoara si Iasi, iar asta in conditiile in care revolutionarii din ambele orase nu recunosc vreo legatura intre ei. Ramine doar misteriosul telefon primit de la Timisoara de Titi lacob la Iasi: „Voi ce faceti acolo, dormiti? Doar trebuia sa fiti primii'. Este perfect posibil sa nu existe nici o legatura, dar trebuie mentionat ca in Bucuresti era foarte bine cunoscut de populatie cazul unui functionar al Ambasadei Ungariei care fusese surprins de Securitate imprastiind manifeste in oras. Aflindu-se sub filaj, era evident ca nu fusese o intimplare sau ca ,,i-a pus cineva manifestele pe capota autoturismului, imprastiindu-se atunci cind a plecat de la stop' asa cum pueril s-a aparat diplomatul ungur. Important pentru noi din acest caz este ca, in mod cert, nu numai revolutionarii produceau si raspindeau manifeste in Romania a anului 1989. Am discutat cazul impreuna cu generalul Stefan Alexie, fostul secretar de stat al DSS:

„AMS: Spuneti-mi ceva despre manifestele care apareau pe strazi in acea perioada, inainte de revolutie.

Stefan Alexie: in Bucuresti, in perioada aceea, se difuzau manifeste, pe care noi le-am codificat Luneta. Nu reuseam sa prindem autorul acestor manifeste. Erau aruncate in diferite locuri, in zone unde era lume multa, fara sa fie sesizat autorul. Aveau un continut dur la adresa lui Ceausescu si chemau la rasturnarea lui. S-au irosit forte imense, sute de oameni ca sa prindem autorul, cu pinde, filaj, echipe speciale La un moment dat au fost aruncate din tavanul holului mare de la Palatul Telefoanelor, in tavan nu era nimic, nu exista posibilitatea de a fi aruncate de acolo. Atunci ne-am dat seama ca sunt proiectate in sus cu un dispozitiv. Manifestele erau puse in niste tuburi, care aveau la fund carbid cu apa, tubul era pus in picioare si legat cu un nailon subtire. Cind trecea cineva, se rasturna tubul, avea loc reactia si pulveriza manifestele. Cred ca era iarna, probabil '88 spre '89, cind, intorcindu-ma de la Vaslui, intram in Bucuresti spre seara. Deodata, la statia masinii a intrat apelul «urgent la fata locului, eveniment deosebit». Am ajuns la birou si rn-am interesat. O masina a Ambasadei Ungariei circula cu viteza redusa, avind puse pe capota manifestele, astfel incit sa cada pe strada pe o distanta mai mare. Cind a ajuns pe Dionisie Lupu, prin dreptul casei Dianei Pacepa, soldatul din post (de la Biblioteca Americana — n.a.) a observat miscarea si a semnalat. La scurt timp s-a apropiat si filajul din spate, avind astfel posibilitatea sa observe felul in care opera masina ambasadei ungare. Soferul a fost somat sa opreasca, dar nu a vrut. L-au prins, 1-au blocat la intrarea in pasajul de la Coltea. Soferul era atasatul Ambasadei Ungariei, Gyorfy, iar linga el era o femeie. Au fost supusi unei cercetari in noaptea respectiva. Masina a fost dusa la politie, demontata surub cu surub. Femeia care 1-a insotit a fost cercetata, aflindu-se astfel ca era menajera de la ambasada. A relatat cum a fost luata de Gyorfy din ambasada, cum 1-a ajutat sa ia pachetele cu manifeste din ambasada si cum au plecat in oras, cum le punea pe capota si mergea incet ca sa le imprastie. Nu erau dubii'.270

Generalul Neculicioiu a mentionat cu ocazia audierii sale la Comisia senatoriala ca in actiunea ambasadei maghiare de la Bucuresti fusese implicat si consilierul ambasadorului, un anume Hodisca Tibor27'.

intre preliminariile ciudate ale incidentelor din 16 decembrie se inscrie si anuntul facut de Laszlo Tokes in timpul slujbei din 10 decembrie prin care isi informa enoriasii ca in 15 decembrie expira termenul la care trebuie sa se mute la Minei, in judetul Salaj, in aceeasi noapte apar in oras manifestele evocate mai sus si care nu sunt revendicate de nimeni. Am putea presupune ca au apartinut unui grup de enoriasi, care, prin natura si restrictiile cultului lor, nu obisnuiesc sa-si manifeste optiunile politice, insa manifestele nu contineau mesaje particularizate, de exemplu: „Opriti mutarea pastorului Tokes!' sau „Protestam impotriva abuzului la adresa pastorului Tokes!' sau „Adunati-va sa-1 aparam pe pastorul Tokes!', ci mesaje anticeausiste. Mai intervine un amanunt semnificativ: conform afirmatiilor lui Tokes, precum si ale unora dintre enoriasi, decizia de mutare din Timisoara era neconforma cu prescriptiile cultului. Astfel, enoriasul Gazda Arpad precizeaza: „Biserica reformata este o biserica democratica. Spre deosebire de biserica catolica, aici enoriasii aleg preotul. Daca un preot este ales de enoriasi, nu poate fi schimbat de episcop'272. Sigur, Tokes nu era ales la Timisoara, ci mutat de la Dej din ordinul episcopului. Iar Laszlo Tokes povesteste: „Ce-i drept, Securitatea pregatise acum si cadrul legal pentru evacuare. La inceputul lui septembrie i-a fortat pe prezbiteri sa semneze sentinta. Din cei 31 de prezbiteri, au fost prezenti la adunarea aceea doar cinci insi. si acestia, sub impulsul fricii, pentru ca fusesera amenintati cu pierderea posturilor, cu masuri luate impotriva copiilor lor. Dar cinci insi erau insuficienti, regulamentul nostru prevede ca o hotarire devine definitiva cind e aprobata cel putin de un sfert din numarul membrilor conducerii bisericii. S-au prezentat doar cinci insi? Nu-i nimic, numarul se poate completa si securistii 1-au completat, s-au dus dupa alti trei membri cu masinile lor, i-au adus, i-au pus sa semneze. De-acum, deci, totul era in litera legii'273. Este posibil ca Tokes sa minta, asa cum a facut si in alte situatii, insa nimic nu-i impiedica pe enoriasii sai sa raspindeasca minciuna in oras prin manifeste. Ar fi existat asadar un temei pentru un protest cu subiect foarte precis — evacuarea pastorului Tokes nu era acceptata de o parte dintre enoriasi. O alta parte — si acest lucru trebuie subliniat — il sustinea pe episcopul Papp Laszlo, cel care luase de fapt decizia de mutare a lui Tokes, inaintase cazul Justitiei si obtinuse un verdict final de evacuare, in consecinta, grupul de sustinatori ai lui Tokes putea raspindi manifeste cu continut la fel de precis, dar credem ca nu a facut-o, ca nu acest grup este autorul lor. Comportamentul fidelilor sai din perioada critica 15-16 decembrie demonstreaza o forma de manifestare pasnica, lipsita de orice accent. Revolutionarul Marius Mioc este autorul unei carti interesante, care demonteaza citeva din afirmatiile oficialitatilor romane de dupa decembrie 1989, dar nu are raspuns pentru astfel de amanunte ciudate. si, atit timp cit Securitatea declara ca autorii manifestelor au ramas necunoscuti — adica nu i-a putut identifica — probabil ca numai timisorenii ar putea raspunde la semnele de intrebare ale acestui caz. Altfel, coordonarii anuntului lui Tokes cu raspindirea manifestelor nu apartine revolutiei» ci subversiunii straine.

Erori ale autoritatilor politice 14 decembrie-16 decembrie 1989, ora 17.OO

Modul in care s-a transformat cazul de tradare si spionaj Laszlo Tokes in scinteia dezordinilor din Timisoara, continuate printr-o revolta populara, a preocupat pe multi analisti. De regula este invocata ocazia data de evacuarea pastorului reformat pentru provocarea protestelor sau violentelor populatiei timisorene (intr-o alta versiune, doar ale grupului diversionist), sau direct de la Tokes pentru declansarea revolutiei din Romania. Faptul ca revolutia ar fi pornit de la un ungur a determinat o serie de tentative de ocolire a realitatilor din zilele de 15 si 16 decembrie, a detaliilor semnificative astfel incit revolutia — act fundamental si istoric — sa apartina in intregime romanilor. Aceasta abordare are un caracter subiectiv si politic, dar cu limite, iar limitele sunt date de refuzul de a accepta ca in acel moment la Timisoara orice aglomeratie intimplatoare putea deveni sursa miscarii. Existenta unei subversiuni organizate de serviciile secrete din URSS si Ungaria, cu sprijinul serviciilor secrete din Occident si din Iugoslavia, al caror exponent a fost Laszlo Tokes este deja o teza foarte solida. Securitatea si Armata afirma cu fiecare ocazie ca au identificat cu precizie modul de operare din momentele-cheie, chiar daca acele momente-cheie s-au desfasurat in multime, dar nu au putut aduce probe. Revolutionarii afirma ca numai ei au actionat. Interventia directa a subversiunii (partea sa de implicare activa in evenimente) are nevoie de un mediu format, pregatit din timp. Angajarea populatiei romanesti in subversiune a pus marile probleme, in primul rind pentru faptul ca fortele menite sa actioneze pentru identificarea si retinerea diversionistilor au fost timorate de existenta unei multimi, au primit ordine sa fie rezervate in actiuni si, asa cum s-a putut intelege mai bine in ultimul deceniu, nu erau nici pregatite sa gestioneze profesionist o astfel de miscare. Totodata, este gresit sa limitam subversiunea doar la partea ei incitator-violenta. Subversiunea este o operatie ampla care s-a desfasurat in Romania si in lume pe durata citorva ani. Diversionistii straini au fost sustinuti de grupurile manifestantilor romani. Autoritatile romane de astazi refuza in continuare accesul la informatiile selecte ale Securitatii culese in perioada premergatoare declansarii procesului revolutionar, deturnind mereu subiectul decisiv, care poate lamuri totul, spre problema nesemnificativa a dosarelor informatorilor in care mascati si demascati cauta sa se elimine unul pe altul din cimpul scenei politice, la 15 ani dupa ce si unii, si altii au iesit de sub tutela Securitatii, tradind-o, desfiintind-o, aratind apoi cu degetul tot in urma spre ea. Pe acest traseu este o fundatura, cea in care se afla de vreo cinci ani subiectul revolutie, pentru ca, in conformitate cu dezvaluirile din presa si cu declaratiile unor timisoreni, insusi Laszlo Tokes a fost informator al Securitatii. Asadar, apartenenta cuiva la corpul informatorilor sau colaboratorilor este irele-vanta pentru schimbarea de regim, atit timp cit „simbolul revolutiei anticomuniste' era parte a acestui corp. in aceste conditii, neavind acces la probele care sa ateste sau sa infirme modul in care s-a desfasurat subversiunea sovieto-ungara de la Timisoara si ce rol a jucat Laszlo Tokes in ea, nu ne ramine decit sa punem cap la cap datele cunoscute.

Raportul Tokes - spionajul maghiar. Cunoscind cu certitudine colaborarea pastorului Laszlo Tokes cu serviciile secrete maghiare este normal sa studiem actiunile lui in contextul incercarilor repetate de a provoca undeva scinteia care sa produca explozia. De la inceput trebuie observat ca in raportul Tokes—spionajul maghiar se poate constata o tendinta dominanta, o caracteristica — avind in vedere nivelul de informatie de care dispunem — si anume ca Tokes era folosit de spionajul maghiar drept sursa a conflictului mult mai mult decit eventuala convingere a pastorului ca el va reprezenta declansatorul unei operatiuni subversive. Cu alte cuvinte, valoarea actiunii cuplului Tokes—spionajul maghiar era data mai mult de capacitatea spionajului maghiar de a-1 folosi pe Tokes pentru scopul final - inlaturarea lui Ceausescu (misiune primita de la Marile Puteri) si internationalizarea „cazului' Transilvaniei in vederea unei anexari (misiune proprie), decit de capacitatea lui Tokes de a produce el insusi o revolta, de a organiza sau de a mobiliza energii revolutionare. Momentul in care Securitatea a hotarit sa inainteze propunerea de arestare - septembrie 1989 - nu era intimplator. in acel moment Securitatea reusise sa faca dovada relatiei directe intre activitatea antistatala a lui Tokes si activitatile antiromane sti din strainatate. Am subliniat cuvintul activitate, deoarece relatia pastorului reformat cu serviciile secrete straine era deja documentata, inclusiv probatio probatissima, astfel ca putea fi dovedita, insa in lipsa unor consecinte care sa atinga interesele legitime ale statului. Tokes se putea intilni cu un agent maghiar, dar simpla intilnire nu este relevanta, in septembrie 1989 Securitatea a reusit sa stringa suficiente probe pentru a demonstra ca Laszlo Tokes folosea o retea de enoriasi, credinciosi din alte localitati, cetateni romani de origine etnica maghiara, agenti maghiari pentru a culege informatii din tara pe care le transmitea legaturilor sale venite din Ungaria. Informatiile vizau tot felul de intimplari sau decizii politice locale care interesau comunitatea maghiara din Romania, atit reale cit si inventate sau exagerate. Tokes stringea aceste informatii si le transmitea emisarilor veniti din Ungaria. Acestia le prelucrau in structurile serviciului de informatii maghiar si le transmiteau retelelor din strainatate, posturilor de radio si televiziune, ziarelor, organizatiilor iredentiste ale emigratiei maghiare. Acestea ieseau cu ele public, sustinind campania impotriva Romaniei, a natiunii romane si ocazional impotriva regimului Ceausescu. Precizam ca Laszlo Tokes nu era singurul care ducea aceasta activitate de tradare de tara, dar in acest caz Securitatea a reusit sa depisteze intregul lant al actiunii subversive. Aceasta situatie se afla in spatele afirmatiei facute de generalul Iulian Vlad in timpul audierii sale la Comisia senatoriala (19 octombrie 1993): „Culegea informatii de orice natura pe care le transmitea afara'. Proba indubitabila a acestei afirmatii a aparut public dupa 1989, intr-o carte mult mai buna decit celelalte, scrisa de Marius Mioc. Ildiko Sepssy, sotia unui membru al grupului Tokes aflat sub supravegherea Securitatii, avea sa povesteasca: „Sotul a facut microfilm cu scrisoarea lui Tokes, care s-a transmis mai departe prin fostul socru al fiicei mele. Cind Tokes avea ceva de transmis in strainatate, apela la sotul meu sa faca microfilme, in 1990 am aflat ca insasi fiica mea ducea microfilmele la Arad, la bunica fostei soacre, de unde altcineva (nu stiu cine) aranja sa ajunga mai departe'274. Bela Sepssy va explica si el implicarea in activitatea de spionaj: „Acasa si la serviciu aveam laborator fotografic. Acolo am facut microfilmele cu textele scrise de Laszlo Tokes, care apoi ajungeau la Budapesta, unde erau prezentate la radio si TV'275.

Faptul ca documentele capturate de Securitate de la agentii maghiari intrati in contact cu Tokes in perioada 15-20 noiembrie 1989 contineau pe linga celebra chitanta-dovada a finantarii de catre spionajul maghiar si un chestionar vine sa intareasca teza conform careia Tokes are valoarea unui instrument. Ultima intrebare era: „Cind credeti ca va cadea Ceausescu?', la care Tokes nu a completat nici un raspuns276. Nu stia, nu i s-a spus. Pentru a intelege mai bine aceasta calitate limitata a lui Laszlo Tokes, vom preciza ca Doinea Cornea sau Dan Petrescu se aflau intr-un raport invers cu serviciile secrete occidentale, fiind opozanti autentici care foloseau ei emisarii occidentali pentru a transmite mesajul lor politic explicit, anticomunist, fara sa mai aiba vreo importanta daca acei emisari erau sau nu agenti ai unor servicii de informatii. Diferenta de fond era data de faptul ca cei doi, spre deosebire de Tokes, nu apartineau scenariului sovietic, al KGB-ului. Reamintim ca acest scenariu viza provocarea unor manifestatii, a unei revolte simultan in localitatile Iasi, Cluj, Brasov, Arad, Timisoara, in fiecare localitate exista un nucleu, un focar pregatit, un fel de Tokes. Timisoara a fost orasul ales pentru ca, la fel ca Aradul, era linga frontiera, era favorabil unei actiuni rapide de pe doua directii, sud si est. Dar la Timisoara, spre deosebire insa de Arad, exista un motiv de scinteie pus pe tava de factorul politic romanesc, evacuarea omului lor. Data declansarii operatiunii era oferita de hotarirea judecatoreasca — 15 decembrie (de fapt 16 decembrie), si era deci cunoscuta cu suficient timp inainte. Laszlo Tokes isi anunta enoriasii, micul sau grup de manevra, inca din 10 decembrie, ca peste cinci zile va fi evacuat.

Anuntul este facut cu atitea zile inainte din motivul simplu ca era duminica, zi in care isi tinea slujba stiind ca nu o apuca pe cea din duminica urmatoare. Numai ca aici intervine un amanunt banal, dar din acelea care rastoarna istoria din nimic: data evacuarii pica in 16 decembrie, care era simbata, zi de repaus conform legilor tarii. Tot in litera si spiritul legii, evacuarea propriu-zisa trebuia sa se faca luni, 18 decembrie, zi de lucru. Tokes era convins ca autoritatile nu vor respecta legile si-1 vor evacua pe 16, astfel incit 15 decembrie era ultima lui zi in Timisoara. Normal, dar in ultima instanta si firesc, autoritatile nu actionau, pentru a respecta legea, inclusiv pentru a nu da ocazia unei acuzatii de abuz. Nici prin cap nu le trecea sa-1 evacueze pe Tokes mai devreme de luni. Confirmarea vine chiar de la oamenii Securitatii: „Nu se punea problema evacuarii -afirma colonelul Ratiu in audierea pe care am mai citat-o - pentru ca simbata si duminica nu se fac evacuari, eventual luni'. Iar generalul Neculicioiu, seful contraspionajului tari socialiste, avea sa declare: „Am un singur caz: in 12 decembrie, viceconsulul Csikas este sunat din Timisoara si i se spune ca «suntem organizati, avem lant viu Timisoara — Gyula, suntem in jurul lui Tokes, dar nu mai avem bani». Am luat legatura cu consiliul judetean. Tokes era lucrat de Directia I si nu de noi, unitatea 110. Este o anomalie. Tokes, dovedit 100% ca-i agentul Budapestei, trebuia lucrat de noi'277.

Asadar, Tokes nu face anuntul in 10 decembrie doar dintr-un calcul personal. Securitatea are dovezi ca anuntul sau era legat de o actiune organizata in Ungaria menita sa miste spre granitele Romaniei un numar mare de indivizi care urmau sa formeze un lant de solidaritate cu Tokes, peste frontiera, intre localitatile Gyula si Timisoara. Cum este greu de crezut ca aceasta miscare putea avea un succes practic (era nevoie de sute de mii de oameni), este clar ca actiunea nu viza decit imaginea, transformarea cazului Tokes intr-o noua campanie de propaganda internationala despre incalcarea drepturilor omului, ale minoritatilor si libertatii religioase, in noaptea de 10 decembrie, un numar mare de manifeste este raspindit prin oras fara ca Securitatea sa-i descopere pe autori, cu toate ca Tokes si grupul lui restrins de fideli se aflau sub permanenta supraveghere. Altii fusesera indepartati din oras cu serviciul sau sub diferite pretexte administrative: Gazda Arpad la Lugoj, Balaton Zoltan si Varga Lajos la Centrala Nucleara de la Cernavoda, un altul la Casa Poporului din Bucuresti278. Asadar, intelectualii din grupul lui Tokes - studenti si oameni maturi care ar fi putut forma un nucleu protestatar autentic - sunt dezorganizati. Maiorul Radu Tinu, adjunct al sefului Securitatii judetului Timis, va declara zece ani mai tirziu: „De mentionat ca mai bine de 90% din tot ce se misca in imobilul din strada Timotei Cipariu era sub controlul nostru'279, in perioada 10-16 decembrie Securitatea a ascultat convorbirile din apartamentul pastorului Laszlo Tokes, cunoscindu-i bine intentiile si atitudinea. Timp de o saptamina Tokes si apropiatii sai au inspectat de mai multe ori imprejurimile imobilului si au incercat sa identifice filajul. De fiecare data au identificat gresit persoanele si autoturismele care ii urmareau. Ca urmare, in 14 decembrie echipa de filaj este propusa la premiere de seful Securitatii judetului Timis. Ziua de 15 decembrie gaseste dispozitivul de supraveghere al Securitatii intact si nedescoperit. Din l decembrie imobilul este pazit de un militian si supravegheat in permanenta de Securitate. Oricine intra este legitimat si inscris intr-un registru. Pentru a asigura calitatea pazei, „militianul' era in realitate un luptator USLA detasat de la Aeroportul Timisoara si imbracat in uniforma de militian. Pe baza rapoartelor de supraveghere, inclusiv prin ascultare si inregistrare, a registrului de intrari si a informatiilor provenite din grupul fidelilor lui Tokes, intre care Securitatea avea mai multi informatori infiltrati, ceea ce in termeni specifici se numeste anturajul pastorului reformat este cunoscut in detaliu. Factorul politic in primul rind, dar si cel executiv considera situatia tinuta sub control. La Bucuresti, in 14 decembrie, generalul Vlad se intilneste cu primul-secretar Balan, isi ureaza sarbatori fericite, fara ca subiectul Tokes sa fie amintit cumva, in mapa cu informatii la zi a Sefului DSS cazul Tokes nu apare, cu numai o zi inainte de izbucnirea incidentului.

Ziua de 14 decembrie 1989. Desi exista citeva marturii care vorbesc despre formarea primului grup de manifestanti inca din seara de 14 decembrie, probabil ca este vorba de o confuzie, cei in cauza neobservind de la distanta altceva decit prezenta citorva enoriasi care frecventau locul in mod curent. De cele mai multe ori este vorba de o confuzie de data. Pentru data de 14 decembrie avem o prima marturie, cea a lui Constantin Jinga, care afirma ca in jurul orei 16.00 a fost abordat de o colega sub pretextul ca „e revolutie in oras' si ca in fata Bisericii Reformate este lume adunata280. Aceasta marturie are toate valentele ciudateniei. Nu poate fi o eroare de datare, deoarece in marturia sa Constantin Jinga da un reper precis, inconfundabil: face precizarea ca era joi, 14 decembrie, si avea cursuri de la ora 16.00. In aceste conditii nu se intelege pe ce se intemeia afirmatia colegei ca „este revolutie in oras', in ziua de 14 decembrie (!), cind era liniste, nici macar enoriasii nu erau adunati, iar „revolutie' va fi din 16 decembrie. Este posibil ca Jinga Constantin sa fi avut de-a face cu o persoana care stia mult mai multe decit el, decit fortele de ordine si decit Tokes insusi. De altfel, in lista marturiilor strinse de Marius Mioc si de Titus Suciu se afla mai multe cazuri de persoane care anunta direct sau — ca si la Iasi — telefonic existenta unei manifestatii in Piata Maria. Printre ele sunt anunturi anterioare declansarii manifestatiei propriu-zise din locul precis Piata Maria, insa nu este exclus ca numele acelui loc sa fi fost folosit ca punct de reper, din obisnuinta, asa cum si bucures-tenii spun Piata Romana, chiar daca e vorba de strazi adiacente. Tot in ziua de 14 decembrie, un cetatean roman de nationalitate maghiara-identificat de autor cu numele Varga (Lajos) Ladislau -, aflat sub supravegherea UM 0110 (contraspionaj tari socialiste) este semnalat Securitatii Timisoara ca devenit dintr-o data activ, comunicind direct si neacoperit diplomatului-ofiter cu care avea legatura la Ambasada Ungariei din Bucuresti. „Mesajul se referea la derularea evenimentelor din «jurul lui Tokes Laszlo», dar in acelasi timp obiectivul se simtea in pericol si solicita o intilnire cu diplomatul-ofiter'281.

Mesajul inregistrat pe caseta a fost descifrat de Securitate in 15 decembrie, astfel ca au stiut cine este cu precizie. Cunoscut ca agent din anturajul lui Tokes, lui Varga Ladislau i se inscenase cu putin timp in urma o perchezitie cu subiect valutar. Probabil ca, retinut si cercetat, Varga simte ca a fost descoperit si, speriat de consecinte, face eroarea sa-si caute legatura pe linie de spionaj, dezvaluind astfel si una din legaturile lui Tokes cu spionajul maghiar. Este, de asemenea, posibil ca unii enoriasi sa fi venit la casa parohiala ne-stiind sau neintelegind prea bine care erau procedurile juridice de evacuare, astfel incit sa fi incercat sa se intereseze sau chiar sa se plaseze acolo din timp. Pentru aceeasi zi insa exista o marturie extrem de interesanta, mai ales pentru ca vine de la un revolutionar, si nu din partea autoritatilor. Simion Popescu, muncitor la IJTL Timisoara ii va relata lui Miodrag Milin urmatoarea scena, petrecuta in seara de joi, 14 decembrie: „La iesirea din bloc, pe la ora 22.00, intorcindu-se spre casa, pe mijlocul strazii Negoi a observat trei cetateni; veneau dinspre tramvai, cintind romaneste si ungureste. Unul cinta: «O ce veste minunata». Ajungind in dreptul lor, i-au spus raspicat: «Domnule, dumneata nu colinzi cu noi?». Le-a raspuns: «inca nu e timpul de colindat». S-au oprit din drum si au venit catre el, spre trotuar. L-au mai intrebat: «Dumneata cind o sa colinzi?». Le-a raspuns: «La noi se colinda de Craciun». Unul 1-a intrebat din nou: «Unde la voi?». I-a zis (fiind clujean): «La noi, la Cluj». Atunci un altul 1-a mai intrebat: «Tud magyarul?». I-a zis: «Stiu, dar nu prea bine!». Cineva dintre ei a venit atunci cu remarca: «Lasa-1, mai, ca asta-i de-al lui Ceausescu!». Omul nostru a ris, ca sa calmeze spiritele. Intrind totusi in vorba, i-a intrebat de unde sunt, de bastina? Aceia i-ar fi zis ca-s din partea simleului Sil-vaniei. Apoi, de unde vin asa de veseli, la acea ora? I-au raspuns: «De miine, si cit de repede, vom vedea un lucru mare, de ce sunt in stare ardelenii! (?) Daca esti aici de atita timp, chiar nu stii nimic?». Raspunsul a fost: «Stiu foarte multe, dar nu stiu ce stiti dumneavoastra!». (Aveau si sticle in mina si erau cam amenintatori.) Unul a rostit, pina la urma: «Hai, ma, sa mergem, nu vezi ca asta-i strain, iar noi avem treburile noastre». Faptul 1-a facut curios. Ce naiba o fi? Le-a cerut: «Spuneti-mi, totusi, despre ce este vorba?». Au raspuns: «Du-te miine seara la Maria si ai sa vezi! »'282. Scena este mai valoroasa astazi decit in 1990, pentru ca astazi stim ca numerosi indivizi din grupurile de diversionisti si incitatori proveneau din alte localitati decit Timisoara, ca fusesera pregatiti pentru a produce incidentele si ca actionau pe baza unui plan. Asa cum se prezinta marturia, Simion Popescu surprinsese cu o seara inainte un mic grup pregatit sa actioneze in oras, impreuna cu alte astfel de grupuri, pentru a produce dezordinile cunoscute. Filajul consemna in perioada 11-15 decembrie prezenta unui numar relativ mic de enoriasi care veneau si plecau interesindu-se de situatia pastorului, intrarea in imobilul unde Tokes locuia ilegal fiind in permanenta supravegheata de cel putin doi adepti, in acest context se produce un fapt aparent minor, ba chiar ridicol: cineva, o persoana necunoscuta, sparge geamul apartamentului cu o piatra. Tokes va protesta, afirmind ca Securitatea i-a spart geamul ca sa i se faca frig in casa, insa enoriasii prezenti la intrare nu denunta pe nimeni, declara autoritatilor ca n-au vazut nimic. Fara ca Tokes si grupul lui sa stie, Securitatea primeste ordin sa cerceteze cine i-a spart geamul. Ofiterii ajung la concluzia ca a fost o inscenare, dar atit Tokes, cit si grupul lui de adepti anunta in continuare zgomotos ca „a fost atacat de Securitate', in fata acestei atitudini, generate de spargerea unui geam, Securitatea Timis hotaraste sa nu-si mai piarda timpul cu toate fleacurile. Iata insa ca peste numai o zi in presa budapestana apare stirea ca Tokes a fost atacat in casa lui de catre Securitate, fapt care pune Securitatea Timis din nou in actiune cu scopul de a depista sursa, in felul acesta, pornind de la un fapt banal, Securitatea descopera unul din traseele activitatilor de agentura din Timisoara: „Pentru a crea senzatia ca intr-adevar este in pericol Tokes Laszlo, agentii sub acoperire de la consulatul iugoslav au transmis la un moment dat ca a fost atacata de Securitate locuinta pastorului. Televiziunea iugoslava nu a dat nimic, dar informatia a aparut imediat la Radioteleviziunea din Budapesta. Era clar pe ce canal actionau spionii de la Consulatul Iugoslaviei'283. Centrul de spionaj de la Consulatul Iugoslaviei - precizarea este absolut necesara - nu actiona ca atare numai in folosul serviciilor de informatii iugoslave, ci in interiorul unei retele de spionaj maghiare, primind misiunea sa lucreze pentru Ungaria. Acest fapt este confirmat oficial de SRI.

Ziua de 15 decembrie 1989. in dimineata zilei de 15 decembrie, in jurul orei 08.00 — se pare ca este ora la care si-au dat intilnire enoriasii -, in apropierea imobilului apar fidelii pastorului, in majoritate oameni in virsta si femei. Acestia insa, observind prezenta militianului de paza, nu au curajul sa se apropie si, dupa cum explica foarte bine Gazda Arpad, „se plimbau prin zona, intrau in farmacie, ieseau, intrau in alimentara, ieseau'284, in marturia lui Sandu Hanus exista mai multe contradictii si informatii aproximative, generate de faptul ca nu a fost martor direct decit din seara zilei de 15 decembrie. Totusi, el afirma ca a vazut 40-50 de insi strinsi in fata casei lui Tokes inca de la ora 06.30 dimineata285. Nimeni nu confirma aceasta informatie si ea are toate trasaturile unei confuzii. Chiar si martorul Gazda Arpad da de inteles ca a ajuns la imobilul lui Tokes dupa-amiaza. Pina la acest moment el povesteste din auzite, insa probabil de la martori oculari. Acestia i-au relatat ca Militia nu dadea voie nimanui sa se apropie si, in consecinta, enoriasii nu s-au putut aduna in fata imobilului, in acest moment intervin in derularea neasteptat de calma a evenimentelor doi factori: 1. Enoriasii nu inteleg un fapt, sunt derutati de realitatea imediata ca ho-tarirea judecatoreasca de evacuare nu se aplica, ca la casa lui Tokes, desi acolo exista un militian, nu vine ordinul de evacuare, nu apare executorul judecatoresc; masura pare a fi aminata, fapt ce permite pierderea diminetii, in realitate, nimeni nu avea de gind sa trimita acolo executorul judecatoresc. 2. Pe directia Bulevardului 6 Martie apare secretarul II al Ambasadei SUA, Denis Curry, insotit de o corespondenta de presa de la Ambasada Marii Britanii la Bucuresti.

Cei doi fusesera preluati de organele de filaj ale judetului Timis inca de dimineata si se cunostea cu ce scop au venit acolo. S-au plimbat prin oras, pentru a da senzatia ca sunt turisti interesati de cladirile vechi ale Timisoarei, apoi au trecut de mai multe ori prin dreptul imobilului din Timotei Cipariu. Linistea din fata casei i-a contrariat, crezind ca pastorul a fost deja evacuat. La un moment dat, au incercat sa intre in cladire, dar militianul de la intrare i-a legitimat, astfel ca au renuntat. Dupa-amiaza au facut rost de o masina si au revenit intr-un moment in care incepusera sa se adune citiva enoriasi. Cei doi agenti occidentali „au stationat cit sa-1 poata vedea pe Tokes, apoi s-au retras si au mers pe cai ocolite, pentru a scapa de noi, la telefoane'286, in realitate, au fost goniti, in momentul in care masina acestora ajunge in dreptul podului peste Bega, filajul il anunta pe Radu Tinu. Acesta da ordin militianului de la imobilul lui Tokes sa iasa din dispozitiv, sa se deplaseze dupa colt si sa opreasca circulatia autovehiculelor in Piata Maria. Agentul va legitima citiva trecatori si va directiona circulatia pina la aparitia celor doi straini. Ei au incercat sa patrunda pe strada Timotei Cipariu, dar au fost opriti de militian, acesta informindu-i ca accesul este oprit pentru ca in zona se efectueaza cercetari asupra unui accident, „intrucit D.(enis) C.(urry) si insotitoarea sa nu voiau sa renunte -relateaza maiorul Radu Tinu -, am intervenit eu, direct, dindu-i de inteles ca nu are ce cauta in zona'. Tinu s-a prezentat mai intii ca un cetatean oarecare de pe strada, enervat de situatie: „Nu vezi, dom'ne, ca nu ne da voie militianul?' Relatarea maiorului Tinu continua de aici: „Cu toate acestea, cei doi nu renunta, ocolesc doua-trei strazi si revin din cu totul alta directie. Filajul, care-i preluase de la aeroport, mi-a raportat si, contrar uzantelor, le-am iesit in fata, dindu-le de inteles ca nu au nici o sansa sa ajunga in strada Timotei Cipariu'. Radu Tinu le-a batut obrazul, le-a facut semn sa treaca Bega si le-a strigat in zeflemea: „Dincolo de Potomac!'. „Dupa circa 40 de minute, de la un telefon public D.C. raporta la ambasada: «L-am vazut, totul este in regula, lucrurile se desfasoara normal»'287. Conform Comisiei senatoriale, mesajul transmis la Ambasada SUA ar fi fost: „actiunea continua'288, ceea ce nu este acelasi lucru. In versiunea ofiterului de Securitate, textul este dezincriminant pentru agentul CIA. „Lucrurile se desfasoara normal', anunta el. Nu se desfasura nimic altceva decit ca Tokes statea in casa, era bine-mersi, iar comisia de evacuare lipsea. Pe mesajul „actiunea continua' lucrurile stau cu totul altfel, fiindca, in absenta unor evenimente in fata imobilului, „actiunea' nu putea fi decit cea de folosire a momentului evacuarii pentru declansarea unor incidente. Persoana cea mai aproape de adevar este insa Niculae Mavru, fostul sef al serviciului de filaj-investigatii al Securitatii judetului Timis, care a urmarit indeaproape desfasurarea intregului incident. El va reproduce convorbirea telefonica a secretarului II al ambasadei americane in forma inregistrata pe banda: „Am fost, 1-am vazut, totul decurge conform planului'289. Reconstituirea facuta de autor la fata locului arata ca a fost oprit la aproximativ 100 m distanta de imobilul in care locuia ilegal Tokes si ca a fost nevoit sa se intoarca pe o strada paralela si mai indepartata de Timotei Cipariu. De altfel, incercarea lui de a ocoli si reveni pe alt traseu dovedeste ca nu-si indeplinise misiunea. Probabil ca finalizarea misiunii viza un contact informativ cu Tokes, nu numai unul vizual. De exemplu, Gazda Arpad afirma ca, la un moment dat, a iesit Laslo Tokes la usa: „Cei doi militieni stateau la usa, in fata lor era Denis Curry, in spatele lor

Laszlo Tokes, si au discutat asa in engleza, in prezenta militienilor'290. Scena a creat oarecare confuzie, deoarece marturiile sefului filajului si ale adjunctului sefului Securitatii Timis se contrazic, insa este vorba de doua secvente distincte, petrecute la ore diferite: dimineata Curry 1-a vazut pe Tokes, iar dupa-amiaza, cind a vrut sa-si continue misiunea, a fost impiedicat de Radu Tinu. Scena este insa foarte importanta dintr-un cu totul alt motiv: in absenta militianului, in fata casei lui Tokes se string patru enoriasi in virsta, doi barbati si doua femei, care profita de acel incident pentru a se putea apropia. Maiorul Tinu mai ia decizia de a retrage definitiv militianul din fata intrarii imobilului. Dupa acest moment, in relatarea martorului Gazda Arpad apare un detaliu care este confirmat chiar de Laszlo Tokes. Gazda Arpad afirma: „ Militia a fost retrasa din poarta— ca urmare a vizitei diplomatului american'. Iar Tokes povesteste: „ in mod surprinzator, au disparut securistii. E exact cum va spun. in 15 (decembrie, n.a.) au disparut si militarii, si securistii, care pazisera atitea zile usa casei mele'291. si in continuare, Tokes face o apreciere fundamentala: „Atunci am fost aprovizionat cu de toate, nu se mai temea nimeni, nu avea de cine ()'292. Ora aproximativa la care s-a produs contactul vizual cu Denis Curry a fost 11.15.

Sa recapitulam, pentru a afla cum au inceput cu adevarat evenimentele din Timisoara, in dimineata de 15 decembrie enoriasii nu se pot apropia de casa lui Tokes. Comisia de evacuare nu se prezinta. Apare insa secretarul II al Ambasadei SUA. in urma aparitiei acestuia militianul de la intrare este retras din dispozitiv. Enoriasi, curiosi si indivizi avizati se string in voie in fata casei pastorului, unii aprovizionindu-1 cu lemne si alimente, altii postindu-se la intrare cu luminari si protestind fata de o evacuare care nu avusese loc. La inceput, conform datelor furnizate de Securitate, au fost trei-patru enoriasi si aproximativ zece curiosi. Ulterior s-a strins o multime de ordinul zecilor, dar suficienta cit sa atraga atentia. Cine a compus cu adevarat prima multime vom afla mai tirziu.

Puterea de a lua decizii nu o avea decit factorul politic. O posibilitate este aceea ca Balan sau altcineva din conducerea Comitetului Judetean de Partid a sunat la Bucuresti, la Bobu, si a informat asupra aparitiei secretarului II al ambasadei americane. Atunci reactia este tipica pentru Ceausescu. El avea teama de ce o sa spuna americanii, teama de o acuzatie de incalcare a drepturilor omului. Mult mai plauzibila este insa versiunea ca decizia de a retrage militianul i-a apartinut lui Radu Tinu, dar in baza unui instructaj prealabil, a unui ordin dat mai de mult si care il obliga sa ia astfel de masuri de cite ori este semnalat un diplomat strain in apropierea casei pastorului reformat. Securitatea locala trebuia sa gaseasca alt fel de mijloace de a-i impiedica pe vizitatorii straini sa ajunga la Tokes. Astfel, uneori au fost indrumati gresit si s-au ratacit in oras, alteori li s-a indicat un cu totul alt imobil si 1-au cautat pe pastorul reformat pina s-au plictisit prin blocuri cu sute de apartamente. Un ziarist occidental chiar a gasit in cartierul de linga intreprinderea Electrotimis un Tokes, caruia i-a luat un interviu, respectivul Tokes neintelegind pina la sfirsit ce vrea strainul de la el. Un alt emisar occidental a fost dus cu taxiul in afara orasului si abandonat in fata unei biserici ortodoxe, in care strainul 1-a cautat pe Tokes, convins ca este ascuns de Securitate undeva in altar, dupa catapeteasma.

Retragerea pa/ei din fata casei lui Laszlo Tokes nu era un fapt inedit. El se mai petrecea la Cluj in fata casei Doinei Cornea. Cunoscuta oponenta anticomunista explica in 1992 fenomenul: „Dar stiti, dupa ce domnul Arbuthnott, ambasadorul Marii Britanii, a fost molestat in fata casei mele si sub ochii mei si, mai ales, dupa indignarea produsa in lumea intreaga de aceasta intimplare neplacuta, autoritatile romane au hotarit sa se poarte cu manusi! De fiecare data cind un diplomat venea la Cluj, militianul disparea, ca din intimplare, din pragul portii mele'293. Comportamentul nu era acelasi in cazul disidentilor, pe care Ceausescu ii considera „oamenii Moscovei'. Silviu Brucan era in permanenta urmarit si paza lui din cartierul Damaroaia nu disparea niciodata, desi acesta locuia mai mult la fiica sa din Cartierul Primaverii. La Mircea Dinescu, la fel. Nikolai Morozov, corespondent al Agentiei TASS in Romania, povesteste cum nu a reusit sa clinteasca echipa care il supraveghea pe cunoscutul poet294. Asadar, disparitia pazei din dreptul casei lui Laszlo Tokes, disparitie care a permis adunarea primului grup de protestatari si al curiosilor, atragind astfel atentia asupra cazului Tokes a fost consecinta unui ordin anterior al lui Nicolae Ceausescu. Fara sa-si dea seama, prin ordinul dat mai demult, iar daca mai folosim si teza ca adunarea oamenilor in fata casei lui Tokes este inceputul evenimentelor, atunci Nicolae Ceausescu este primul autor al revolutiei!!

Conform Comisiei senatoriale, in dupa-amiaza aceea la fata locului a sosit primul-secretar Radu Balan „pentru a vedea cu propriii ochi ce se intimpla acolo, in jurul orei 16.00 numarul persoanelor ce stationau in zona trecea peste 100'295. Mai multe marturii arata ca primul-secretar al judetului Timis i-a agresat verbal, i-a injurat pe cetatenii adunati acolo si i-a amenintat cu interventia fortelor de ordine. Radu Balan nu a confirmat aceasta atitudine, in schimb a mentionat cu ocazia cercetarii penale interventia sa din ziua aceea: „in data de 15 decembrie 1989, la ora 16.00, secretarul cu probleme de propaganda, Bolog Vasile, mi-a comunicat ca din datele ce le poseda, in fata locuintei pastorului Laszlo Tokes este adunat un numar de 70-100 persoane, care nu se manifesta sub nici o forma'296. Vasile Bolog va explica situatia in cursul procesului: „in seara de 15 decembrie 1989, in jurul orei 19.00, ajungind acasa, de la membrii familiei mele am aflat ca in Piata Maria, in dreptul locuintei pastorului Laszlo Tokes, erau adunati vreo 200 de cetateni. L-am sunat pe Radu Balan, care mi-a cerut sa ma deplasez personal in acel loc si sa-1 informez ce s-a intimplat. Asa am facut, acolo gasind vreo 200 de persoane cu luminari aprinse, care erau pasnici si care, am inteles, se opuneau unei eventuale evacuari a pastorului. Informindu-1 pe Radu Balan, acesta 1-a trimis pe primarul Mot, care a dat asigurari ca pastorul nu va fi evacuat, in consecinta, oamenii s-au retras'297, in privinta acestui moment, la Muzeul Revolutiei din Timisoara exista o fotografie care ii prezinta pe Mot si pe Tokes impreuna la fereastra, in continuare, Radu Balan a aratat ca „in seara aceleiasi zile m-am deplasat si eu in Piata Maria, unde isi avea acel pastor locuinta si am constatat ca persoanele adunate acolo erau pasnice, in scopul prevenirii unei situatii explozive si cu aprobarea mea, primarul municipiului, Mot Petru, i-a dat in scris pastorului asigurarea ca nu va fi evacuat. Drept urmare, la miezul noptii, acele persoane care stateau in Piata Maria s-au retras la casele lor, fara cel mai mic incident. Precizez ca anterior, la ora 22.30 din aceeasi seara de 15 decembrie 1989,1-am pus in tema despre situatia creata in Piata Maria pe Bobu Emil. Acesta mi-a indicat sa iau rnasuri ca oamenii sa plece acasa, fara sa le concretizeze'298.



Asupra configuratiei grupului de protestatari din dreptul imobilului in care locuia Laszlo Tokes avem doua marturii semnificative. Sandu Hanus trece pe acolo intre orele 18.00 si 19.00: „M-aimpre-sionat in mod deosebit un grup de credinciosi maghiari. Cei douazeci si ceva de oameni aveau in miini luminari'299. Mult mai bogata in amanunte despre grupul protestatar este relatarea revolutionarului Matei Adrian Kah (in alta versiune Kalli), muncitor la IJPIPS, care a ajuns la fata locului in jurul orei 19.00: „Am mers spre parohie unde m-am intilnit cu prietenii mei, pletosi si rockeri, care discutau la coltul unde este un magazin. () Eram acolo oameni care formau un tablou pestrit: rockeri, crestini, tigani, oameni care discutau. Crestinii (in zilele Craciunului, cind eram la spital, iar pastorul Dugulescu ne-a adus ajutoare, aveam sa aflu ca apartineau de biserica acestuia) cintau si spuneau sa stam acolo, sa nu plecam'300. Martorii semnaleaza prezenta unor indivizi - dupa relatari, destul de numerosi - al caror comportament ii descoperea drept membri ai fortelor de ordine. Se apropiau de curiosi si ii sfatuiau sa plece, pe altii ii intrebau iritati ce cauta acolo. Lui Sandu Hanus i s-a adresat un individ care i-a precizat ca inauntru este un „popa care instiga oamenii la dezordine si revolta', pe Matei A. Kah 1-a interpelat un altul: „Ce faci aici?'. Mai multi martori au observat un operator care filma in permanenta de la un geam de deasupra farmaciei din apropiere. La un moment dat s-a ivit un incident. Doi indivizi 1-au tras din grup pe unul dintre credinciosi, incercind sa-1 bage intr-o masina Dacia combi de culoare neagra. Cei doi agresori au fost interpelati de Stefan lordanescu, avind in vedere ca erau imbracati civil si mai ales ca aratau prea ciudat ca sa fie militieni sau securisti: „Unul dintre ei avea par lung, mustata si palton pe el, celalalt era inalt, cu o caciula de iepure in cap, scurta de piele si cizme Otter'301. Cetateanul lordanescu era indreptatit sa intervina, atit timp cit credinciosul era agresat de doi civili, in plus, imaginea pe care o aveau oamenii de rind despre oamenii Securitatii era un stereotip — inalti, tunsi scurt, la costum cu cravata rosie, ochi albastri. Pe militieni nu si-i imaginau decit in uniforma albastra. Nu aveau cum sa stie ca atit Securitatea, cit si Militia foloseau agenti sub acoperire, barbosi, pletosi, deghizati, unii faceau pe cersetorii, altii pe soferii de taxi, pe vinzatorii din piata etc., asa cum fac toate serviciile de ordine publica din lume. Individul cu caciula din blana de iepure i-a cerut lui Stefan lordanescu sa se legitimeze, acesta a refuzat sub pretextul ca este somer, si atunci individul a incercat sa-1 retina, in acel moment Stefan lordanescu il loveste. „Lumea 1-a incercuit pe securist — povesteste mai departe Matei A. Kah — si 1-a luat la bataie.' in finalul molestarii, individul a fost intins pe linia de tramvai, probabil pentru a fi calcat sau, oricum, amenintat cu asta. Doua persoane, colegi cu cel batut, il ridica de acolo si ameninta ca vor reveni pentru a-i cauta pe agresori. Credinciosul retinut mai devreme a fost astfel eliberat si urcat de eliberatorii sai intr-un tramvai. Kah si rockerii vor parasi zona. in scurt timp vor fi cautati pe strazile laterale, prin magazine, in tramvaie.

Povestea lui Matei A. Kah merita a fi analizata. Vom porni de la faptul verificat ca zona imobilului in care locuia Laszlo Tokes era foarte bine supravegheata de filaj auto si pietonal, filmata si fotografiata de cite ori aparea ceva sau cineva suspect. Facem precizarea ca dispozitivele de filmare nu erau deasupra farmaciei, ci in alt loc. Unul din procedeele de filaj era parcarea unei masini acoperite cu o prelata care era rupta in citeva locuri abia vizibile. Oamenii filajului erau inauntru si uneori stateau astfel inchisi in autoturism zeci de ore, comunicind prin statii de emisie-receptie, mincind si facindu-si nevoile cu ajutorul unor recipiente speciale. Initial, Securitatea a observat prin mijloacele de supraveghere ca numarul enoriasilor care faceau un fel de „garda' la casa lui Tokes crestea la un moment dat inexplicabil. Printr-o sursa din interior a aflat ca enoriasii stabilisera un plan simplu de schimb din trei in trei ore a unui numar de patru persoane care sa asigure permanenta in dreptul intrarii. Nerabdatori si alarmati de venirea serii fara ca executorul judecatoresc sa-si faca aparitia, dar si crezind ca acesta va profita de intuneric pentru a executa sentinta judecatoreasca, enoriasii celui de-al doilea schimb au venit mai devreme, ridicind la opt numarul persoanelor, apoi la 12 prin aparitia celui de-al treilea schimb. Existenta acestui mic grup va fi semnalata in apropiere de citiva trecatori, intr-adevar, lumea care s-a strins ulterior in Timotei Cipariu era pestrita, iar in oras se anuntase un concert rock, ceea ce verifica spusele lui Kah. Nu erau mai mult de 20 de indivizi, cu atitudine de curiosi, din rindul carora se manifestau mai zgomotos un anume Romica, zis Nebunul, figura pitoreasca a Timisoarei, care recita cu voce tare versuri de Adrian Paunescu, si un anume Simion Cherlea, cunoscut de Militie ca infractor cu antecedente de drept comun. Au mai fost identificati pe baza de recunoastere vizuala doi hoti de buzunare care actionau de regula in gara si doua femei cu pasaport de apatride, care umblau de mai multe zile prin diferite locuri publice, agitau pasapoartele si strigau ca Securitatea nu le da viza. In realitate, cele doua doamne nu aveau viza de intrare in SUA, Ambasada americana refuzindu-le imigrarea. Restul de curiosi nu a fost identificat pe loc, dovada ca erau cetateni obisnuiti ai localitatii. O posibila cauza a prezentei unor indivizi din lumea interlopa este sugerata de fostul membru CPEx, Dumitru Popescu: „Mi-am adus aminte ca Ceausescu desfiintase recent talciocul din Timisoara si, cu doua zile inainte, daca nu ma insel, inchisese micul trafic de frontiera cu Iugoslavia. M-am gindit ca, probabil, masa aceea de bisnitari din Timisoara, care traiau din trafic si se obisnuisera cu cisti-gurile grase si cu o viata usoara, s-a revoltat si a protestat in fata autoritatilor locale pentru ca-i luasera piinea de la gura'302. Revolutionarul Traian Orban va declara autorului: „in 17 decembrie era zi de ocsko, de talcioc la piata de vechituri si pentru micul trafic de frontiera. Ceausescu 1-a inchis in 15, dar 1-a inchis degeaba pentru ca la el veneau saptaminal oamenii din toata tara cu «trenurile foamei», mai ales din Moldova. Erau cei care veneau din marile orase pentru incaltamintea Otter, multi care veneau pentru obiectele de mic trafic si bisnitarii. Astfel, in acele zile la Timisoara a sosit un numar important de persoane din tara care au gasit talciocul inchis si au inceput sa bintuie strazile pentru a-i gasi pe vinzatorii ambulanti, goniti din piata. Bineinteles ca erau nemultumiti'. Avind in vedere componenta aparenta a grupului de curiosi si convinsa ca este vorba de infractori veniti la furat, Securitatea anunta Militia ca prezenta acelora le deranjeaza operatiile de supraveghere.

Informatia furnizata de Dumitru Popescu, chiar daca vine de la una din cele mai jalnice figuri ale sistemului comunist din Romania, nu trebuie tratata cu superficialitate si nici etichetata grabit ca o incercare de denigrare a revolutiei. La fel ca in numeroase alte cazuri de reactie emotionala, unele marturii aparent denigratoare ascund miezul lor interesant. Este cunoscut de cind lumea ca in orice miscare a massei indivizii cu antecedente antisociale sau anarhiste, trec cu multa usurinta pragul fricii si isi transfera ura sau razbunarea personala intr-o actiune violenta indreptata impotriva autoritatii, beneficiind de acoperirea multimii. Ei nu pot fi exclusi din astfel de evenimente, sunt identificati mai apoi ca elementele cele mai violente, dar este o greseala sau o diversiune sa caracterizezi miscarea de revolta, manifestatia sau demonstratia drept o actiune a lumii interlope. Acest lucru a fost facut de Nicolae Ceausescu, apoi a fost repetat de autoritati in primii ani postrevolutionari cu scop politic imediat. Asocierea evenimentelor din 15 decembrie de la Timisoara cu nemultumirea lumii interlope fata de desfiintarea talciocului este interesanta ca informatie tocmai prin faptul ca excesele diferitilor indivizi cu cazier nu au avut nici un efect asupra evenimentelor. Prin urmare, violentele verbale din 15 decembrie, ca si cele fizice din 16 decembrie atribuite indivizilor lumii interlope din Timisoara se pot confirma, dar nu au fost determinante. Chiar Radu Balan va arata in proces care a fost cauza reala a revoltei: „.., Existau deficiente serioase in ce priveste aprovizionarea tehnico-materiala a unitatilor economice, cu repercusiuni grave in ceea ce priveste posibilitatea de asigurare a retributiilor oamenilor, in multe intreprinderi salariatii luau sub 80% din salariu. Aprovizionarea cu produse agroalimentare a populatiei era sub minimul necesar pentru majoritatea populatiei, desi resurse existau in judet. Nu se asigura necesarul de energie electrica si termica mai ales pentru populatie, dar nici pentru industrie, ceea ce dadea nastere la nemultumiri'303. In plus, oamenii revoltati, care au o credinta si o dorinta puternica de a protesta, de a-si manifesta vointa politica, altfel spus revolutionarii, se feresc instinctiv de asocierea cu lumea interlopa in mijlocul unei revolte, dar nu au posibilitatea de a opri actiunile lor violente datorita sentimentului ca o revolta pusa in miscare nu trebuie sa se opreasca in nici un loc. in Romania exista un obicei popular, un fel de reflex care probabil are o explicatie filozofica, sociala sau psihologica: in fata unei intimplari violente in strada romanul striga invariabil „Hotii!', chiar daca incidentul n-are nici o legatura cu un furt. Pe baza cercetarii evenimentelor de la Timisoara au putut fi identificate atitudini clare de disociere a revolutionarilor autentici de indivizii lumii interlope. Nu inseamna insa ca acestia din urma n-au existat si nu au participat la revolta de la Timisoara.

Dupa ora 19.00 in zona se deplaseaza o echipa a Militiei si Securitatii in civil. Securistul cu „caciula de iepure', semnalat de Matei A. Kah si care ar fi luat bataie de la manifestanti, ar putea fi locotenent-colonelul Gheorghe Atudoroaie, adjunct al sefului Securitatii Timis, care purta intr-adevar o astfel de caciula neobisnuita adusa din Moldova. Mai erau de fata colonelul Ion Deheleanu, seful Militiei judetene si coborise in strada si maiorul Radu Tinu. Scena „bataii' a fost o incercare a colonelului Deheleanu de a-i imprastia pe indivizii suspecti si pe curiosi. Conform marturiei lui Radu Tinu, la un moment dat un procuror 1-a retinut pe Simion Cherlea si 1-a dat cu capul de stilpul refugiului, acesta cazind pe linia de tramvai. Oprit de Tinu sa-1 mai bata pe Cherlea, acesta a ripostat: „Lasa-1 dracului, ca asta e informatorul meu'. De la acest incident la „bataia' pe care ar fi luat-o securistii, altfel in permanenta gardati de luptatori in civil, distanta este uriasa, ca de la realitate la legenda. Dimpotriva, chiar victima Simion Cherlea afirma ca a fost invers: »Au venit securistii, i-am recunoscut pe acolo. M-au arestat in data de 15 seara, am fost batut in serii pina la ora 24.00. Au batut-o si pe femeia arestata cu mine, era gravida. Mi-a spus sa semnam cite un angajament ca nu mai mergem la casa lui Tokes si ne-au dat drumul. Dar noi ne-am dus inapoi in Piata Maria'304. Conform lui Radu Tinu, a doua zi dimineata, in jurul orei 08.30, Simion Cherlea a venit singur la sediul Securitatii, intrebindu-1 pe maior daca va exista vreo consecinta din partea Militiei pentru prezenta la casa lui Tokes si cerind protectie. Tinu 1-a intrebat ce cauta intre iredentisti: „Ce, tu esti extremist maghiar? Astia au alte treburi aici' si 1-a sfatuit sa nu se mai amestece.

O alta marturie asupra grupului adunat in fata imobilului din strada Timotei Cipariu este a lui Nicolae Danciu Petniceanu, marturie consemnata in forma literara: „Credinciosi si necredinciosi deopotriva se opreau in capul strazii, priveau ce priveau, dadeau a lehamite din mina si se duceau in drumul lor. Erau si dintre aceia care se buluceau sub fereastra larg deschisa de la Sfinta biserica si voiau cu orice pret sa-1 vada in carne si oase pe preot si sa-1 auda ce anume precuvinteaza. O parte dintre curiosi, cam la douazeci de suflete, s-au adunat ciopor sub teiul din buza trotuarului si cu miinile virite pina la coate in buzunare ori cu aratatoarele pe scri-vala buzelor stateau numai ochi si urechi. Ascultau vorbele blinde ale pastorului. Era, in general, o atmosfera de acalmie, dar si de asteptare305, in povestirea lui N.D. Petniceanu apare la un moment dat si un amanunt straniu, sugerat astfel chiar de autor: in grupul de la Tokes se aflau citiva tineri in blugi si cu pungi de plastic in mina inscriptionate Aldi. El ii va regasi pe tinerii respectivi „vinjosi si blonzi-roscati, imbracati frumos, decent' avind aceleasi pungi goale (!) Aldi in mina si in ziua de 16 decembrie, autorul descoperind abia dupa revolutie ca acele pungi necunoscute proveneau din magazinele din Viena si Budapesta306. Sugestia este a unui semn de recunoastere, care poate fi un amanunt pierdut din vedere de Securitate si observat de N.D. Petniceanu cu ochi de specialist, fost ofiter al Directiei pasapoarte. Procuratura Generala a fost sesizata in timpul anchetei din 1990 asupra existentei altor semne de recunoastere, dupa cum i-a relatat autorului generalul de justitie Gheorghe Diaconescu, cel care se ocupa in 1990 de acele anchete: „intre informatiile primite de la Timisoara a fost si aceea ca anumite persoane, tineri solizi, purtau o insigna cu un brad micut, un semn de recunoastere. Interesindu-ma, am constatat ca informatia se verifica din mai multe surse, cele mai numeroase fiind din rindul revolutionarilor'.

Martorul Victor Burghelea confirma si el dimensiunile evenimentelor din 15 decembrie: „Dupa ora 18.00, trecind cu tramvaiul prin «Maria», observ acolo un grup de 50-60 persoane. Cobor si ma intilnesc cu colegul de serviciu Giulay Adam. El ma pune la curent cu ceea ce urma sa se intimple, adica evacuarea fortata a pastorului Laszlo Tokes. Nu-mi place grupul, printre ei imi dau seama ca sunt si «baietii» de la Securitate. Ba, in spatele meu, apare cite o fata cu organele auzului bine «dezvoltate». La ora 19.00 colegul ma ia de brat si ne postam in dreptul unei ferestre de la parohie, in cadrul careia apare pastorul cu sotia lui si incepe sa vorbeasca, dar, dupa citeva spuse, de jos se striga sa vorbeasca in romaneste caci sunt multi romani care si ei asculta. Pastorul se supune si spune citeva in maghiara, apoi in romaneste. La un moment dat de jos se infiripa, destul de timid, dar se infiripa, un «Desteapta-te, romane!». Dupa a doua strofa parohul se adreseaza multimii sfatuind-o sa nu cinte astfel de cintece, nu ca nu i-ar placea si lui, dar este periculos si pentru el, si pentru multime. Se aud: «Nu va lasam!», «Nu va lasam!»'307, in jurul orei 21.00 la fata locului apar dinspre strada Treboniu Laurian (pe calea de acces neocupata de protestatari) Ion Rotarescu, secretarul cu probleme organizatorice al Comitetului Municipal de Partid, si primarul orasului Petre Mot. Acestia intra in cladire impreuna cu sase reprezentanti ai celor adunati in strada, intre care se afla si Gazda Arpad. Acesta povesteste ca Laszlo Tokes s-a plins ca nu are lemne, ca sunt geamurile sparte si ca n-a mai primit salariu. „Cei doi au fagaduit ca vor rezolva tot in afara de problema mutarii la Mineu la care au zis ca probabil se rezolva si asta, dar n-au dat o promisiune clara, in schimb au cerut ca el sa spuna multimii sa plece acasa'308. Martorul Gazda Arpad afirma ca el s-a adresat in maghiara iar un roman pe nume Ion Istvan, in limba romana. Acel Ion Istvan, student care a lucrat apoi ca inginer la intreprinderea Solventul ar fi spus: „«Oameni buni, aici primarul Petre Mot si Rotarescu au facut niste fagaduieli. Hai sa le dam sansa sa demonstreze ca au spus lucruri adevarate. De aceea va roaga si domnul Tokes sa mergeti acasa. Dar miine veniti sa vedeti daca s-au tinut de cuvint. Daca nu, fiecare sa mai aduca si vecinii, pentru ca aici se intimpla o nedreptate». Deci el a instigat, pot sa spun'309. Lumea se disperseaza.

Comisia senatoriala a fost gresit informata, astfel ca instituirea unei comisii judetene care sa analizeze cererile lui Tokes, promisiunea ca nu-1 vor mai evacua este posibil sa fi fost pusa in discutie, dar aparitia primelor „manifestari anticeausiste' din data de 16 decembrie au fost transferate eronat noptii de 15 decembrie310. Securitatea a supravegheat in permanenta zona si a inregistrat orice atitudine. Urmind metodologia specifica profesiei, daca vreun om din grupul acela restrins de 20-30 de persoane lansa vreo lozinca anticeausista, era luat in lucru de filaj, identificat si apoi atras din multime, izolat, sau cercetat a doua zi la locul de munca, in cazul unor persoane obisnuite, necunoscute, asa cum a fost majoritatea manifestantilor, filajul facea descrieri amanuntite, un fel de portret robot care era apoi verificat in fisierele Militiei si daca nu putea fi identificat nici acolo persoanei respective i se atasa un agent in civil sau deghizat in manifestant care incerca sa afle de la respectivul sau de la ceilalti cine este. Toate aceste operatii se consemneaza in rapoarte. Asadar, pentru a ne apropia de realitatea zilei de 15 decembrie trebuie studiate rapoartele de filaj. Acestea nu indica vreun fenomen de transformare a grupului de curiosi in grup revolutionar. Cititorul poate sa-si dea seama singur ca, daca apareau lozinci anticomuniste, in aceeasi noapte autorul strigatorii era deja retinut, in noaptea de 15 spre 16 decembrie — asa cum ii va declara autorului — maiorul Radu Tinu isi va anunta sotia ca simbata seara vor merge la Opera, la un spectacol. Comisia senatoriala insa aduce un amanunt foarte important in perspectiva evenimentelor: „in aceeasi noapte, in jurul orei 23.00 (15.12.1989), Radu Balan informeaza pe Emil Bobu despre cursul evenimentelor din Timisoara. Se pare, asa cum rezulta dupa unele surse, ca acesta din urma ar fi dat dispozitii de imprastiere violenta a manifestantilor'311. Asa cum am vazut, Bobu i-a dat lui Balan o indicatie vaga, tipica individului si inaltei nomenclaturi, echivalenta celebrului „descurca-te!'. La ora 23.00 nu mai era nimeni in fata casei lui Laszlo Tokes. Nu aveau pe cine sa imprastie. Lucratorii filajului si cei implicati in supravegherea grupului din seara precedenta primesc permisiunea sa mearga sa manince si sa se odihneasca, lasind in misiune doar doi agenti. Ascultat in continuare, Laszlo Tokes priveste pe dupa perdele strada, confunda o masina oarecare stationata intimplator in apropiere cu masina filajului si hotaraste sa se culce. Nu stim daca intentiona sa iasa si a renuntat.

insa cea mai surprinzatoare marturie despre evenimentele care vor porni in 16 decembrie 1989 vine de la un revolutionar implicat mai demult in activitati anticomuniste si chiar intr-o tentativa de asasinat asupra lui Nicolae Ceausescu. Danila Mihoc, membru al cultului baptist, a declarat la l aprilie 1994 Comisiei senatoriale, practic, ca este autorul revolutiei din Timisoara. El pregatise inca din 1988 eliminarea sefului statului: „Ne-am gindit cum sa-1 asasinam pe Ceausescu. Sedintele le tineam la o cresa pe strada Fagului. Portarul era de-al nostru. Am facut rost de otrava prin C. Emanuil care lucra la Solventul. Ceausescu urma sa vina la deschiderea anului de invatamint. Dar eu am fost retinut la baile Neptun si atunci actiunea noastra a fost stopata. Voiam sa-1 impungem, sa-1 intepam cu ace otravite pe Ceausescu'312. Revolutionarul Danila Mihoc a explicat mai departe senatorilor felul in care a organizat rezistenta impotriva autoritatilor, avind in vedere ca acestea nu pe Tokes il vizau, ci pe pastorul Dugulescu din Timisoara: „inca din august '89 am intrat in legatura si cu pastorul Tokes. L-am asigurat ca-1 vom ajuta. La sfirsitul lui noiembrie iarasi faceam evanghelizari. si la inceputul lui decembrie. Spuneam credinciosilor de pastorul Tokes, ca are necazuri, si mergeau la casa lui. Trebuia prima data evacuat Dugulescu, pentru ca din aprilie 89 s-a interzis evanghelizarea tinerilor. Dar cazul Tokes a devenit mai actual. S-au ocupat de el, urmind sa-1 evacueze pe Dugulescu dupa aceea. Comunistii ii atitau pe romani contra ungurilor prin fabrici, spuneau de Budapesta, pentru a-i invrajbi. I-am cunoscut pe cei de linga Tokes. Din 10 decembrie pina in 15 zilnic am organizat «pichete» in fata casei lui Tokes. Am zis sa vorbim mai mult romaneste in piata. Eram noi, baptistii, penticostalii si reformatii lui Tokes'. Este adevarat ca nici o informatie nu confirma pichetarea locuintei lui Tokes inca din 10 decembrie, aceasta fiind de altfel pazita cum am aratat, dar se pare ca avem in marturia revolutionarului Danila Mihoc o alta dimensiune a evenimentelor, si anume razboiul religios, „in 15 am facut o sedinta comuna — a relatat mai departe revolutionarul timisorean senatorilor -, reprezentantii de la culte (Tokes era foarte distrus, moralul foarte scazut, sotia gravida). Am discutat in biroul lui Tokes. I-am adus si o suma de bani, i-am adus si alimente. Era si un inginer Csapo (a fost si el arestat) si altii. Am luat cuvintul, am spus ca aici va veni foarte multa lume, vor veni si elevi, vom face grupuri si grupulete, ca vom scoate studentii. La planul meu Tokes a spus ca mai bine murim noi aici citiva decit sa riscam. Dar i-am spus ca nu mai putem astepta, in piata era lume din ce in ce mai multa. Lumea striga sa iasa Mihoc, pentru ca credeau ca m-au arestat. Dar eu eram bine gardat, aveam caratisti'. Este remarcabil spiritul de sacrificiu al lui Laszlo Tokes in acele momente, dar nu putem sa nu remarcam ca, in opinia lui Danila Mihoc, nu Tokes era vizat de iminenta arestare, ci chiar Danila Mihoc, care, din fericire, era gardat de caratisti baptisti. Am avea de-a face, asadar, cu o confuzie a autoritatilor, organizatorul revolutiei fiind cu totul altcineva decit pastorul maghiar. Cultele baptist, penticostal si reformat reusisera astfel sa deruteze Securitatea intr-o atit de mare masura incit razboiul religios s-a putut declansa in acea seara, luindu-i pe toti prin surprindere. Acest fapt este intarit de urmatoarea declaratie a revolutionarului Danila Mihoc: „Am spus ca pe 16 venim iarasi aici, ca ori vreti, ori nu vreti, noi venim aici si o facem (revolutia), ca alta ocazie nu mai prindem. Am stat si noaptea acolo. La fratele Tokes am discutat ca nu lovim, ca ne adunam cu luminari. Dugulescu a acceptat sa punem luminari, cu toate ca la neoprotestanti nu se obisnuia, doar cu scopul sa atragem si ortodocsi, in 16 (decembrie) Dugulescu a intirziat pentru ca avea evanghelizare la biserica lui. La Tokes, cind am intrat, era acolo cu comitetul lui. I-am spus informatia ca vor sa-1 scoata cu uslasii prin spate, sa-1 rapeasca. I-am spus ca noi suntem decisi sa incepem. El ezita, a spus sa nu incepem nimic, mai bine moare el. Oamenii lui Tokes m-au condus afara. Am planificat sa punem in fata femei gravide si handicapati, noi ii pazim in spate si pe flancuri, sa mergem la Judeteana de Partid, sa cerem demisia lui Ceausescu si a Guvernului'. Fara indoiala ca strategia de inspiratie irakiana de a pune gravide si handicapati, paziti din spate si din flancuri, in fata manifestantilor ar putea explica si succesul atacului asupra magazinelor si Comitetului Judetean de Partid, dar si numarul mare de morti de la Timisoara. „A venit fratele Dugulescu - spune mai departe Mihoc. Tokes si-a schimbat moralul, a fost foarte fericit cind a vazut cita lume s-a adunat. A aparut Mot, primarul, s-a bagat la Tokes cu alti comunisti, noi ii huiduiam, strigam lozinci. Mot n-a putut tine cuvintarea, 1-am huiduit, a plecat. Am primit o informatie ca Dugulescu va fi arestat, 1-am scos de acolo'. A existat intr-adevar o versiune ca unele persoane prezente in fata imobilului in care locuia Tokes ar fi fost enoriasi ai pastorului baptist Dugulescu care doreau sa se solidarizeze cu Tokes. Securitatea infirma versiunea, biserica pastorului Dugulescu fiind un loc linistit si sigur. Totusi, nu trebuie exclusa implicarea enoriasilor altor culte, avind in vedere faptul real ca in fata parohiei reformate erau persoane cu luminari aprinse, simbol care nu face parte din recuzita cultului reformat. Cercetarea la fata locului a aratat ca in zilele de simbata si duminica lacasul de cult al Pastorului Dugulescu era pustiu. De altfel, nici baptistii nu folosesc luminari, in sfirsit, revolutionarul Danila Mihoc a furnizat Comisiei senatoriale de l aprilie 1994 si o informatie ultrasecreta si care ar putea schimba intreaga imagine pe care o avem despre evenimentele de la Timisoara: „inca din Piata Maria s-a strigat «Jos comunismul!», «Vrempiine!», «Doina Cornea!», «AnaBlandiana!», Pe cei care nu strigau «Jos comunismul!» i-am izolat. Asa 1-am izolat si pe Claudiu lordache. Pentru Timisoara erau pregatiti sa arunce bombe'313. Este mai putin credibil ca un grup minoritar care striga „Jos comunismul!' ii putea izola pe cei din grupul majoritar care nu strigau „Jos comunismul!', dar bombardarea Timisoarei trebuie sa fie cumva legata de declaratia de mai tirziu a Elenei Ceausescu de a rade orasul de pe fata pamintului sau face parte din delirul revolutionar al unor astfel de persoane suspecte. Din pacate, nici ofiterii de aviatie din Timisoara care au format celebra CADA nu au vrut sa dezvaluie existenta unui astfel de ordin. Ceea ce a ramas in memoria documentelor si amintirilor este doar faptul ca magazinele au fost „bombardate' de jos. Astfel de scenarii inventate de mitomani au circulat si inca mai domina fondul relatarilor despre evenimentele de la Timisoara. Nu 1-am reprodus intimplator. Numerosi indivizi exaltati, de cele mai multe ori neparticipanti la evenimente, auzind totul din zvon, sau simpli martori de pe margine la una sau doua din secventele revoltei de la Timisoara au umplut ziarele si cartile cu fanteziile lor. Ei sunt si principalii denigratori ai revoltei populare, falsificatorii faptelor istorice si distrugatorii cei mai temeinici ai rolului important al Timisoarei in procesul revolutionar inceput la Iasi.

Pentru noaptea de 15 spre 16 decembrie ramine semnificativ continutul convorbirii dintre Balan si Bobu sau dintre Ceausescu si Balan. O intimplare anume petrecuta a doua zi ne poate da un raspuns convingator.

Ziua de 16 decembrie, inainte de ora 17.00. A doua zi dimineata (16 decembrie 1989) Securitatea judetului Timis isi desfasoara activitatea normal. Asa cum am aratat, in jurul orei 08.30 manifestantul Simion Cherlea vine sa discute cu Radu Tinu, apoi maiorul va lucra impreuna cu locotenent-colonelul Kope R. la intocmirea raportului referitor la agentul maghiar Varga Ladislau, cel care luase contact cu Ambasada Ungariei. Filajul prezinta si el raportul -liniste, „in dimineata de 16 decembrie 1989, la ora 08.00 - declara in proces Ion Florea, fost secretar al Comitetului Judetean Timis al pCR —, am fost chemat de Radu Balan, o data cu mine venind si ceilalti secretari: Bolog Vasile, Avram Teodorea, Boiboreanu Viorica si Lazureami Aurel. Balan Radu ne-a informat cu privire la cazul Tokes si anume ca in Piata Maria s-au adunat trei-patru sute de persoane care-si exprimau opozitia fata de masura de evacuare a pastorului ce urma a fi luata. Primul secretar ne-a informat ca pentru dezorganizarea acelei manifestatii urmeaza a fi infiltrati alti patru-cinci sute de oameni cu diferite responsabilitati pe linia muncii de partid sau de sindicat. Ne-a mai precizat ca deja printre acesti demonstranti se gasesc lucratori din aparatul Inspectoratului Judetean al Ministerului de Interne.'314 Avind in vedere ca la ora 08.00 nu era nimeni in fata casei parohiale, decizia lui Balan pare de neinteles. Ea capata un inteles — determinat si de natura masurii care urma a fi luata-doar daca in noaptea de 15 spre 16 decembrie Emil Bobu 1-a informat de Nicolae Ceausescu asupra convorbirii sale cu Balan, iar Ceausescu 1-a sunat tot in aceeasi noapte pe Balan la Timisoara si i-a cerut sa ia masura neinspirata, dar tipica lui Ceausescu, de a aduce muncitori care sa-i ia la bataie pe manifestantii din fata casei lui Tokes. si Balan, si Bobu au ascuns in proces aceasta convorbire de noapte cu Ceausescu, pentru ca ordinul lui Ceausescu se afla la originea evenimentelor, iar ei 1-au executat, tot ca niste oameni lipsiti de judecata. Convorbirile telefonice Balan-Bobu-Ceausescu sunt semnalate de Comisia senatoriala pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, fara a cita stenogramele. Totodata, printr-o hotarire neconstitutionala, Senatul Romaniei impiedica accesul la documentele revolutiei aflate in arhiva sa. Sa ne uitam la text si sa vedem ce contine, isi poate cineva imagina „infiltrarea' a patru-cinci sute de cadre ale partidului printre doua-trei sute de manifestanti? Este hilar. Ce fel de „infiltrare' poate fi aceea a unui grup masiv de oameni care depaseste ca numar pe cel al manifestantilor? Nu, este clar ca au fost trimisi la bataie, iar aceasta masura este tipica unui singur om — Nicolae Ceausescu. Sa ne amintim ca in timpul tele-conferintei din 21 decembrie 1989, Ceausescu va invoca trecutul sau de membru al grupelor de soc organizate de sovietici pe strazile Bucurestilor in anii 1944-1947, pe care populatia i-a identificat sub numele de „mardeiasi': „Reamintesc numai ca in Bucuresti functionau inainte asemenea grupe si nu indraznea nimeni, nici un huligan nu indraznea sa ridice capul pe bulevardele Capitalei. Este adevarat, am fost atunci criticati ca sunt prea aspre - este demult -, dar le-am spus ca trebuie sa fie si mai aspre cu cei care incalca legile'315. Toti biografii, cu exceptia celor platiti de el, confirma prezenta lui Nicolae Ceausescu in grupurile de batausi de pe strazile Bucurestilor, dar si la conducerea unor astfel de echipe in perioada colectivizarii fortate.

Dupa ora 09.00 incep sa se adune mai intii cei patru enoriasi de serviciu, apoi aproximativ 10 curiosi. La un moment dat strada se goleste subit. Nimeni nu intelege din ce cauza, si ofiterii de Securitate coboara pentru a investiga. Pe Bulevardul 6 Martie trecuse o masina de vidanja care avea scapari tehnologice si lasase pe cal-darim o dira de materii fecale urit mirositoare. Persoanele din fata casei lui Tokes se imprastiasera pentru a scapa de mirosul insuportabil. Se indeplinea una din constatarile celebre ale lui Petre Tutea: „Toate revolutiile se umplu pina la urma de cacat si singe'. Intor-mat asupra acelui incident, Radu Tinu cere aprobarea ca vidanja sa fie oprita si pusa sa mai treaca o data. Colonelul Sima, seful Securitatii Timis, considera propunerea neserioasa si nu o aproba. Maiorul Tinu propune atunci ca in intersectia strazilor Treboniu Laurian si Timotei Cipariu sa fie amplasat un militian care sa dirijeze circulatia camioanelor grele pe Timotei Cipariu astfel incit sa nu se poata aduna o multime care sa ocupe strada. Colonelul Sima respinge si aceasta propunere pe motiv ca, dimpotriva, camioanele ar putea fi blocate acolo si va fi foarte greu sa le deblocheze apoi.             

Pentru acest moment al zilei, dar si pentru intervalul foarte mare dintre orele 10.00 si 17.30 Comisia senatoriala are o versiune din pacate prea schematica. Se afirma ca la ora 10.00 Nicolae Ceau-sescu a luat legatura cu primul-secretar Radu Balan si a dispus „masuri concrete printre care si evacuarea imediata si neconditionata a pastorului la noul loc de munca. Dictatorul devenise nervos'316. Nu avem stenograma convorbirii telefonice, dar din ceea ce se intim-plase in 15 decembrie si din reconstituirea facuta din relatarile revolutionarilor si ale ofiterilor Securitatii un interes al lui Ceausescu pentru situatia de la Timisoara este perfect plauzibil. Bobu fusese sunat noaptea de Balan si apoi acesta 1-a informat pe seful statului acasa. Ceausescu a sunat si probabil ca Balan 1-a informat asupra faptului ca evacuarea ar putea fi impiedicata de prezenta unui grup de oameni in fata casei lui Tokes. Iarasi in tonul cunoscut, Ceausescu a ordonat efectuarea evacuarii imediat, adica in ziua de 16 decembrie cum era prevazut in hotarirea judecatoreasca, fara sa tina cont ca legea obliga la executarea sentintei in prima zi lucratoare. Este, de asemenea, posibil ca Balan sa-1 fi informat ca duminica Laszlo Tokes avea slujba si ar fi putut profita de ocazie pentru a incita lumea la nesupunere civica. Nu ne trebuie prea multe investigatii ca sa ne imaginam ca Ceausescu a cerut sa se ia masuri „pe linie de partid', de „influentare obsteasca', adica altfel spus muncitorii, oamenii muncii din Timisoara sa ia atitudine si sa intervina pentru executarea sentintei judecatoresti, dar mai ales pentru a-i lua la bataie pe cei strinsi in fata casei lui Tokes. Acesta era patentul gin-dirii lui Ceausescu, primitiv, ramas la anii 1945-1948, cind facuse parte din acel grup de soc instruit de sovietici pentru incaierarile cu „fascistii' din centrul Bucurestilor. Subliniem insa ca ordinul dat de Balan subalternilor sai a fost la ora 08.00 in timp ce discutia invocata de Comisia senatoriala a avut loc la ora 10.00, ceea ce demonstreaza existenta unei alte convorbiri, de noapte. Oricum, dupa convorbirea de dimineata cu Nicolae Ceausescu, primul-secretar Radu Balan hotaraste sa nu execute ordinul secretarului general: ..Simbata, 16 decembrie 1989, la ora 10.00, m-a sunat Ceausescu Nicolae, interesindu-se de situatia privitoare la pastorul amintit. I-am expus-o asa cum era in realitate, sustinind ca nu se poate trece la evacuare, deoarece hotarirea judecatoreasca nu era inca executabila. El mi-a ordonat sa trec de indata la evacuare, lucru pe care insa nu 1-am facut, tocmai in ideea de a nu da nastere la conflicte'317. Ceausescu ii cerea sa execute un ordin ilegal. Este primul ordin ilegal dat de Ceausescu in acea perioada. Urmatoarele ordine ilegale date de el vor fi mult mai singeroase.

Comisia senatoriala arata ca „in aceeasi zi, din ordinul ministrului de Interne, in toate unitatile subordonate acestui minister, a fost introdusa Situatia nr. 2 prevazuta de Ordinul 2030 din 15.05.1972'318. Nu se precizeaza ora la care s-a dat ordinul. Ea este importanta, pentru ca lipsa acestui amanunt din concluziile Comisiei senatoriale permite confuzia, inducind ideea ca in dupa-amiaza de 16 decembrie situatia era deosebit de grava. Ora declararii Situatiei nr. 2 o aflam de la generalul Grigorie Ghita, in timpul audierii sale din 1994: „in 16 decembrie, ora 20.00, m-a sunat Vlad la domiciliu sa ma prezint la Comandament, la Baneasa, in spatele Institutului de Meteorologie si Hidrologie (unde este acum Comandamentul trupelor de jandarmi). Am fost informat de situatia de la Timisoara. Am luat legatura cu generalul Bunoaica, comandantul brigazii de la Timisoara, i-am dat misiunea sa nu permita intrarea sau iesirea in biserica reformata din Timisoara. La ora 22.00, s-a ordonat la MI aplicarea Ordinului 230/1973, deci Situatia nr, 2, stare de alerta a efectivelor. Am transmis ordinul in teritoriu'319, insa revolutionarii insisi, precum si fostii ofiteri de Securitate arata ca in dimineata zilei de 16 decembrie numarul persoanelor strinse in fata casei lui Tokes era redus. Revolutionara Veronica Balaj are o amintire romantica despre prima jumatate a acelei zile: „Pina la prinz, nu s-a aratat vreun semn ca ziua aceea ar fi putut fi deosebita. Era o sim-bata de sfirsit de an. Un saisprezece decembrie ca oricare altul. Asa parea. si nici nu banuiam altfel. Atita ca vremea se incalzise peste asteptari. Soarele se hlizea in ciuda calendarului in care scria mijloc de decembrie'320. Temperatura maxima la Timisoara in ziua de 16 decembrie 1989 va fi de 16 grade Celsius.

Avem temeiuri sa credem ca, incepind cu ora 11.00, in sediul Comitetului Judetean de Partid s-a dezvoltat un conflict personal intre primul-secretar Radu Balan si fostul prim-secretar Ilie Matei. Balan va arata in proces ca „tot in aceeasi zi, la ora 11.00, la Comitetul Judetean de Partid si-a facut aparitia Matei Ilie, secretar al CC al PCR, care era invoit pentru a-si rezolva unele probleme familiale. L-am pus pe acesta in tema cu situatia creata in jurul pastorului mentionat, cu ordinul dat de Ceausescu de a se trece la evacuare, la care Matei Ilie a fost de parere ca trebuie sa se puna in executare hotarirea de evacuare'321. S-a nascut o contradictie intre cei doi lideri comunisti locali, provenita din faptul ca Ilie Matei era fostul prim-secretar al judetului Timisoara, iar Balan ii luase locul doar de o luna si jumatate. Conform unor surse din PriMaria Timisoarei, Matei cunostea foarte bine cazul Tokes, fusese implicat in emiterea ordinului de evacuare si il considera pe Balan inca nefamiliarizat cu situatia judetului si cu a lui Tokes in particular. Radu Balan nu dorea sa-si inceapa conducerea judetului cu acte de violenta si, in plus, fiind prizonierul unei imagini clasice, larg raspin-dite, ca Timisoara este un oras civilizat, a mizat pe reactia civilizata a cetatenilor. Pentru Ilie Matei insa, proaspat promovat secretar in CC, ordinul lui Ceausescu era litera de lege. Faptul ca Balan a refuzat sa execute acest ordin a generat starea de conflict si poate si un telefon la Bucuresti. Avem astfel ipoteza unei diferente majore de opinie tocmai la nivelul deciziei superioare pe plan local. Mai tirziu, in seara zilei de 17 decembrie, Balan ii va declara revolutionarului loan Savu: „Am vorbit cu oamenii, Savule. Am vorbit, dar n-am putut face mai mult pentru ca sosise Matei, pentru ca venisera generalii'322.

Sa ne lamurim asupra problemei evacuarii lui Laszlo Tokes. In primul rind sa reamintim ca acesta ocupa ilegal apartamentul din cladirea situata in strada Timotei Cipariu. in al doilea rind, legalitatea actiunii de evacuare era stabilita prin Codul de Procedura Civila. Potrivit prevederilor art. 385 din Codul de Procedura Civila, in vigoare la acea data, „nici o executare nu se va putea face inainte de ora 8 dimineata si dupa ora 6 seara'. Dar art. 386, in vigoare la acea data, prevedea ca „executarea silita nu se va putea face in zilele nelucratoare, potrivit legii, afara de cazurile urgente in care executarea poate fi incuviintata de presedintele instantei de executare'. Asadar, in caz de urgenta, Tokes putea fi evacuat in orice zi, intre orele 08.00 si 18.00, cu incuviintarea presedintelui Tribunalului Timis, daca intervenea un „caz de urgenta'. Intirnplarile din noaptea de 15 spre 16 decembrie nu intruneau conditiile cazului de urgenta, astfel ca ordinul de evacuare fortata dat de Ceausescu era ilegal.

in jurul orei 12.00 in dreptul imobilului in care locuia Tokes erau strinse aproximativ 30 de persoane. De aceasta data procentul curiosilor, al celor care poate incercau o solidarizare muta cu pastorul Tokes este dominant; dintre cele aproximativ 30 de persoane lipsesc indivizii lumii interlope din ziua precedenta. La ora 13.00 maiorul Radu Tinu il suna la Bucuresti pe seful Directiei I din DSS, colonelul Ratiu, si ii raporteaza, printre altele: „Nu e bine ce se intimpla. E o bilbiiala la partid, habar n-au ce sa faca'. Este vorba, fara indoiala, de conflictul Balan-Matei din sediul CJP. La citeva minute dupa ora 14.00 strazile din apropiere se anima si tramvaiele devin ceva mai aglomerate. Pentru cei care nu sunt familiarizati cu Piata Maria din Timisoara, trebuie precizat ca aceasta este un nod important de circulatie, locul unde angajatii intreprinderilor de la periferie schimba tramvaiele venite din trei directii diferite, pentru tramvaiele care circula spre centru, in Piata Maria, in mod normal la ore de virf, se adunau pentru a lua alte mijloace de transport multe sute de persoane. Asadar, posibilitatea de a vedea ce se intimpla citiva pasi mai incolo, la casa parohiala, era maxima, iar sansele ca un calator curios sa intirzie pentru a afla ce se intimpla treceau mult peste 50%. Era simbata, si programul de lucru al intreprinderilor timisorene se incheia la ora 14.00. in jurul orei 16.00 in strada Timotei Cipariu apare un grup compact, de aproximativ 60-70 de persoane care se opreste in dreptul casei lui Tokes, ocupind si o parte din carosabil. Securitatea isi trimite rapid oamenii printre cei veniti, iar Radu Tinu se duce personal pentru a afla ce se intimpla. pe la ziaristul Teodor (Doru) Burza, venit in scurt timp si el la fata locului, afla ca sunt sindicalisti trimisi de primarul Petre Mot sa impiedice adunarea manifestantilor si, la nevoie, sa-i imprastie. Prin aceasta decizie stupida, autoritatile locale constituie ele insele un grup masiv de peste 100 de persoane in fata casei lui Tokes, trezind curiozitatea trecatorilor. Multi dintre ei se vor opri si apoi vor ra-mine pe loc pentru a vedea ce se mai intimpla. Altii vor stationa un timp, se vor duce acasa sa manince si sa-si rezolve unele probleme casnice, insa hotariti sa revina pe seara. Sindicalistii — persoane cu functii pe linie de sindicat din mai multe intreprinderi timisorene — devin cu timpul agitati, lasati acolo fara nici o conducere, impiedicati sa se duca acasa dupa terminarea programului, preocupati ca si restul persoanelor prezente de lipsurile zilnice, enervati ca pierd timpul intr-un loc lipsit de interes. Li se spusese ca in Timotei Cipariu este un grup violent de iredentisti, de unguri care vor sa impiedice punerea in aplicare a unei hotariri judecatoresti. Nu se intimpla nimic din toate astea, in aceasta manevra tipica mentalitatilor comuniste care dominau gindirea activistilor de partid, de jos si pina la Bobu si Ceausescu, trebuie identificat continutul discutiilor telefonice din timpul noptii si de dimineata dintre Ceausescu si Balan.

Informatiile obtinute de Comisia senatoriala despre convorbirile telefonice la inalt nivel politic intre Timisoara si Bucuresti provin exclusiv de la factori politici locali. Era de asteptat ca in declaratiile lor ulterioare, date in procese sau in fata Comisiei, sa ascunda gafa monumentala pe care au facut-o, dovada a ingustimii gindirii lor si a incapacitatii de a conduce o structura, de a gestiona o situatie oarecare. Le era extrem de greu sa recunoasca faptul ca sunt autorii primei aglomerari importante de oameni din Timotei Cipariu si mai ales ca sindicalistii pe care i-au trimis acolo, „reprezentantii clasei muncitoare', „forta inaintata a partidului' etc., pactizasera cu micul grup de enoriasi si simpatizanti de acolo, sauii de propaganda, de minciuna, de conditiile mizerabile de trai si de salarii diminuate. Teza unei multimi de l 000 de persoane prezente in dimineata sau dupa-amiaza zilei de 16 decembrie nu este realista. Nici autorii cei mai entuziasti si inclinati spre exagerari nu confirma aceste cifre, nici jumatate, nici macar un sfert, in dupa-amiaza de 16 decembrie, Emil Bobu va lua si alte masuri, asa cum aflam din declaratia adjunctului sau, Nicolae Mihalache: „in data de 16 decembrie 1989, la ora 16.30, din ordin, m-am prezentat la Bobu Emil care, de fata cu Constantin Radu, mi-a spus urmatoarele: «Vei pleca la Timisoara, in cursul acestei nopti va trebui sa fie evacuat un pastor, problema de care se vor ocupa organele Ministerului de Interne. Cumpanasu Ion va discuta cu pastorul si ii va preciza noua parohie. Toate indicatiile necesare au fost transmise si primului-secretar Radu Balan. Tu nu vei avea alta sarcina decit aceea de a ma informa cu evolutia situatiei de la Timisoara»'323.

Avem posibilitatea acum sa incercam o reconstituire a evenimentelor si din punctul de vedere al Securitatii, punct de vedere care a lipsit din analizele anterioare, in primul rind, trebuie subliniat ca supravegherea adunarilor de oameni in fata casei lui Tokes reprezenta doar un aspect, o parte a activitatii Securitatii Timis, care era mult mai complexa. Din punct de vedere strict profesional, adunarea oamenilor acolo ii deranja pe securisti in indeplinirea misiunii lor, atit prin faptul ca le mobiliza fortele pentru a depista prezenta unor eventuali instigatori din afara sau din interior, cit si prin faptul ca perturba operatiile de supraveghere asupra lui Tokes. Este clar ca in momentul in care s-au implicat autoritatile locale, Securitatea s-a retras in interiorul misiunilor sale stricte de urmarire informativa. si sa nu uitam ca avea in zona citeva coloane de „turisti' sovietici care tot declarau ca se duc in Iugoslavia sa petreaca Craciunul, dar nu mai paraseau imprejurimile Timisoarei. Ei nu se cazau la hoteluri si dormeau peste noapte in masini. Dormitul peste noapte in masina, la jumatatea lui decembrie, presupune fie o rezistenta fizica iesita din comun, fie folosirea intensa, pe durata intregii nopti, a sistemului de incalzire al autoturismului, fapt care produce un consuni de combustibil foarte greu de recuperat. Iarasi nu trebuie sa uitam ca nu se gasea benzina si ca la statiile de alimentare erau cozi imense, zi si noapte. Este imposibil sa neglijam aceste detalii ale unor intimplari nefiresti si ilogice. Coloanele de turisti se aflau la doar citiva kilometri de Iugoslavia si totusi nu treceau granita. In cursul zilei, unul sau doua autoturisme din coloana plecau in recunoastere prin oras, oprindu-se in apropierea unor locuri care vor deveni „aprinse' incepind cu seara zilei de 16 decembrie - in fata Consiliului judetean, in dreptul aleii ce ducea la Opera, pe strazile din vecinatatea casei lui Tokes. In dimineata aceleiasi zile, doua tiruri sovietice vor stationa pe interzis in apropierea unor unitati militare din Timisoara, ingreunind accesul. Vor fi indepartate de Militie. Mirko Atanaskovici, consulul iugoslav de la Timisoara, care va fi acuzat in timpul proceselor revolutiei ca s-a implicat in revolta si se va apara dupa aceea ca nu a depasit „cu nimic ceea ce e prevazut in Conventia Internationala privind relatiile diplomatice internationale', facea in saptamina 10-16 decembrie trei si chiar cinci deplasari pe zi in Iugoslavia si inapoi. El nu stie sau nu vrea sa spuna ca urmarirea sa nu se reducea la un granicer care ii numara iesirile si intrarile pe la granita, ci era supravegheat pe teritoriul Iugoslaviei si interceptat de la Belgrad, astfel ca Directia de Contraspionaj pe profil cunostea unde si in ce masura incalca prevederile Conventiei Internationale, in plus, el isi activase propria retea de informatii, intre care unii agenti ai sai au fost identificati la casa parohiala. Precizam ca in orasul Timisoara se mai aflau citeva obiective ale supravegherii operative, asemanatoare lui Tokes.

Senatorul Sergiu Nicolaescu a inserat in citeva din volumele sale pe tema revolutiei un pasaj dintr-un raport al Securitatii: „Concomitent, au aparut si au inceput sa se manifeste tot mai insistent si unele grupuri de tineri cu infatisari si tinute diferite ce pareau a nu apartine cetatenilor orasului. De mentionat ca aceste grupuri solicitau pasapoarte, vize, precum si caldura si alimente. Totodata, acestia incitau la actiune, solicitau si altor persoane sa se alature lor, iar, daca unii cetateni ii refuzau, erau etichetati ca lasi si fricosi. S-a incercat folosirea ca tribuna a unui tramvai oprit. Printre enoriasii ce se miscau in jurul casei parohiale, organele de filaj au identificat agenti ai spionajului strain care incercau sa-si piarda urma in multime'324. Cercetarea facuta la 14 ani dupa revolutie arata ca raportul Securitatii invocat de Comisie este o sinteza care acopera evenimente petrecute pe durata a mai multor ore ale zilei de 16 decembrie. Asocierea lejera a aparitiei „grupului de tineri' ceva mai hotariti cu revendicarile lor - pasapoarte, vize, caldura si alimente -este incorecta. Pasapoarte si vize cereau doar cele doua femei apatride, cunoscute in Timisoara de mai toata lumea, caldura si alimente a fost tema primului grup mai serios adunat in fata casei parohiale, care era format din sindicalistii primarului Mot, grupul de tineri a aparut dupa-amiaza tirziu si s-a manifestat cu hotarire o data cu inserarea, iar oprirea tramvaiului si identificarea unor agenti ai spionajului strain s-au intimplat seara, dupa ce miscarea s-a mutat in Piata Maria. Declaratiile fostilor lucratori de Securitate inregistrate dupa 14 ani de la evenimente si dupa ce au trecut prin inchisoare si procese trucate se indreapta astazi spre imagini mai realiste, lucide, spre consideratii mult mai obiective.

Mult mai importanta decit relatarile „fierbinti' ale anului 1990, infierbintate de tendinta spre epopee eroica a revolutionarilor si spre exagerarea pericolului din partea ofiterilor care trebuiau sa se apere cumva in niste procese politice, este faptul ca incidentele din zilele de 14,15 si din dupa-amiaza zilei de 16 decembrie nu au fost provocate de Laszlo Tokes in nici un fel, ca Securitatea nu a inregistrat nici o legatura a lui cu vreo agentura in aceasta perioada, nici un fel de instigare la revolta din partea vreunui agent strain. Acestia existau, erau monitorizati cum se invirteau prin jurul casei pastorului reformat, dar de cele mai multe ori comunicau ce se intimpla sau inventau informatii din oras, de la diferite adrese. Pina in dupa-amiaza de 16 decembrie Securitatea a controlat foarte bine cimpul informational si zona de misiune. Dupa orele 15.30-16.00, cind apar sindicalistii, dupa ce conducerea Securitatii Timis ia legatura cu Bucurestii si dupa ce este informat colonelul Ratiu la Directia I, in fata casei lui Tokes este activata o retea de informatori ai Securitatii romane avind misiunea sa se integreze grupului de manifestanti si sa informeze asupra intentiilor acestuia. Primele informatii provenite de la retea dezvaluiau faptul ca sindicalistii au devenit nemultumiti, ca s-au asociat micului grup preexistent, co-rnentind critic masura de a fi adusi acolo, apoi intirzierea salariilor, greutatile pe care le au si ei acasa. Deja in jurul orei 16,00 colonelul Sima si maiorul Tinu informeaza Comitetul Judetean de Partid ca grupul de persoane din strada Timotei Cipariu s-a marit la aproximativ 200 de persoane, ca sindicalistii au pactizat cu primii manifestanti si ca se contureaza un nucleu „asemanator celui de la Brasov'. Conform marturiilor culese de autor de la fosti ofiteri de Securitate implicati in evenimentele de la Timisoara, Securitatea a ajuns la concluzia, inca din jurul orei 16.00, ca manifestatia se va indrepta spre sediul Comitetului de Partid pentru a demonstra si probabil a devasta la fel ca la Brasov. Aceasta concluzie a provenit din culegerea informatiilor in mijlocul manifestantilor, unde se discutau aprins temele sociale cunoscute si valabile in orice colt al tarii: lipsa de alimente, lipsa caldurii in case, cozile la benzina, dar mai ales neplata salariilor la timp sau diminuarea lor pentru nereali-zarea planului. Datele culese de la informatori aveau caracterul unei descrieri de situatie relativ calma, dar in tonul tipic al discutiilor la margine de trotuar in care oamenii se vaita, isi dau cu parerea, isi povestesc tot felul de necazuri. Informatorii ieseau din multime si sunau de la telefoane publice sau se duceau acasa si nu se mai intorceau la casa parohiala. Este un semnal ca situatia de acolo nu era alarmanta sau, cum aveau sa recunoasca dupa revolutie ofiterii, un simptom ca informatorii nu mai aveau chef sa ramina legati de angajamentele lor. Oricum in fata casei parohiale nu era vorba de mii de oameni, cum eronat s-a afirmat. In jurul orei 17.00, Lorin Fortuna si Claudiu lordache se duc si ei in strada Timotei Cipariu impreuna cu familiile. Probabil ca multi dintre timisorenii prezenti au venit acolo din curiozitate, in aceleasi informari telefonice a aparut si amanuntul ca la alimentara din Piata Maria se adusese bere, dupa foarte mult timp, si ca multi au cumparat si au consumat-o pe loc. in zilele de 15 si 16 la Timisoara in intreprinderi s-au platit salarii (chenzina), majoritatea salariatilor primind sume reduse procentual din cauza neindeplinirii planului. Desi ulterior s-a incercat specularea acestui detaliu, ca facind parte dintr-un plan, aprovizionarea cu bere dupa mult timp in care acest produs lipsise a fost pur intimplatoare, fapt pe care 1-a verificat chiar Securitatea. Institutia care s-a ocupat din ordin de supravegherea aprovizionarii corespunzatoare cu alimente a orasului Timisoara pentru sarbatorile de iarna a fost Militia. In Planul de masuri pentru actiunea ORIENT-89 din 2 decembrie 1989, la Capitolul III, art. 17, alin. b, Militia primea misiunea de a supraveghea „desfacerea produselor alimentare in scopul prevenirii starilor de spirit necorespunzatoare'. La alimentara din colt de la Piata Maria a iesit invers.

Prezenta unor persoane aflate sub influenta alcoolului in astfel de situatii nu trebuie sa creeze proteste rituoase si nici speculatii ca se incearca minimalizarea revoltei, compromiterea revolutionarilor si eventual adoptarea pozitiei aberante a lui Ceausescu fata de timisorenii care s-au revoltat atunci, ca erau betivi, huligani sau agenti straini. Consumul de alcool in strada, in frig, in mobilizarea curajului este o realitate cunoscuta de oricine doreste sa-si pastreze obiectivitatea si refuza ipocrizia. Nu ne-am fi oprit asupra acestui detaliu daca nu ni s-ar fi parut, in ciuda frivolitatii sale aparente, mai important decit alte detalii. Cititorul este invitat sa nu uite ca asupra modului in care s-a produs explozia de nemultumire din Piata Maria au existat in presa, imediat dupa victoria revoltei populare, si alte opinii, care au indicat si alta provenienta a violentei: oameni drogati, agenti si instigatori straini, diversionisti ai Armatei sau Securitatii care au inscenat totul ca sa provoace represiunea. Acestea sunt aberatii de pe cealalta parte a baricadei. Cititorul are astfel la dispozitie posibilitatea de a alege singur in ce masura agitatia din Piata Maria a fost provocata de diversionisti profesionisti sau de niste oameni nemultumiti de conditiile de viata, intre care unii se incalzisera cu bere la sticle de un kilogram si prinsesera curaj. Tentatia de a construi eroi impecabili este de cind lumea. Cind este portretizat Siegfried, marele erou din Cintecul Nibelungilor, nu se folosesc pasajele epopeii in care Kriemhild descrie cum o zvinta in batai sotul ei si o umplea de vinatai. intre instructiunile pe care le lasa Napoleon generalului Kleber in Egipt, atunci cind hotaraste sa se intoarca in Franta, nu vom gasi si ordinul de a otravi cei 3 050 de soldati francezi bolnavi si raniti pentru ca ingreunau retragerea. Acest ordin cinic nu figureaza pe nici un monument.

in jurul orei 17.00 din dupa-amiaza zilei de 16 decembrie in zona strazii Timotei Cipariu si a Pietei Maria se strinsesera aproximativ 200-300 de persoane. Cifrele participantilor la incidentele din acea seara sunt de 800 de persoane (estimarea Securitatii) sau aproximativ l 000-2 000 (estimarea unor revolutionari). Felul in care a evoluat constituirea massei de protest din strada Timotei Cipariu poate fi reconstituita pina la un punct din marturiile — altfel destul de putine si vagi - ale unor participanti intervievati de Titus Suciu si de Marius Mioc. Astfel, Sandu Hanus trece pe acolo dupa ora 14.00 si vede aproximativ 80-100 de persoane. Se duce acasa si seara afla de la soacra sa ca se adunasera, dupa ora 18.00, peste 2 000 de persoane (cifra exagerata). Studentul israelian Cristian Bogdan ajunge la fata locului in jurul orei 16.30 si apreciaza grupul la ceva mai multi de 100 de oameni. Dupa ora 16.00 ajunge in Piata Maria si martorul Gheorghe Curpas, care se posteaza linga balustrada refugiului pentru pietoni din statia de tramvai a Pietei Maria si priveste in lungul strazii Timotei Cipariu. El afirma ca erau mai putin de 200 de persoane si ca, in momentul in care a hotarit sa patrunda in multime, a recunoscut foarte usor ca adunarea era intesata cu oameni ai Militiei in civil. Pe citiva chiar ii cunostea: „Un oarecare Enache, un plutonier ce lucrase la Militia din Remetea, de un timp activind la municipiu; capitanul Radulescu, de la Militia economica; si un altul pe care stiu ca-1 cheama Roman'326. Martorii selectati de Marius Mioc isi incep relatarile dupa ora 17.00, ora care se pare ca a reprezentat un fel de prag al evenimentelor. Oricum, pentru a identifica cit mai bine evolutia multimii, orice numar de persoane in preajma cifrei de 100, invocat de martori, se refera la urmatoarea componenta: informatorii Securitatii, filajul, micul grup de enoriasi (8-12 persoane), citiva cetateni curiosi sau intim solidari cu Tokes (aproximativ 20-30) si grupul masiv de sindicalisti adus de primarul Mot (60-70 de persoane). Dincolo de aceste cifre sunt cei care se aduna dupa ora 16.00 din curiozitate, vazind multimea neobisnuita din fata casei lui Tokes (majoritatea), cei citiva care au afirmat dupa revolutie ca asteptau un prilej pentru a-si manifesta protestul si grupul de tineri energici care apare si face prima agitatie.

16 decembrie, dupa ora 17.00. La citeva minute dupa ora 17.00 in zona de adunare se produce un eveniment pe care il consideram determinant. Laszlo Tokes iese de mai multe ori la fereastra sau transmite prin apropiatii sai multimii sa plece din fata casei, in pofida teoriilor despre incitare cu care a fost intoxicata si Comisia senatoriala, si presa, Laszlo Tokes a actionat in seara zilei de 16 decembrie pentru incetarea manifestatiei si parasirea strazii. Conform enoriasului Gazda Arpad, care se afla in casa cu Tokes, acesta a considerat adunarea din fata casei sale o provocare a Securitatii (este posibil sa fi aflat de cei 60-70 de sindicalisti) si a iesit de mai multe ori cerind oamenilor sa plece, sa se duca acasa pentru ca este in siguranta si nu-1 ameninta nimeni. El respecta intelegerea din ziua precedenta cu primarul Petre Mot. De altfel, dimineata aparusera geamgiii si pusesera geamurile care lipseau, Tokes fusese aprovizionat cu lemne si alimente, iar doctorii venisera sa o consulte pe sotia insarcinata a pastorului. Colonelul de Securitate Pele confirma scena: „Tokes indemna oamenii sa se imprastie, le vorbea din geam, probabil ca s-a speriat ca s-a adunat atita lume'. Aceasta scena a avut un anumit echivoc. Nucleul de adepti ai lui Tokes a inceput la un moment dat sa scandeze „Libertate!', fiind vorba de „libertate' pentru pastorul reformat. Acest strigat a fost interpretat apoi ca un strigat de libertate pentru poporul roman, impotriva lui Ceausescu. Nici o legatura. Conform marturiei celui mai serios si echilibrat martor de la Timisoara, Miodrag Milin, Tokes iese la fereastra, „a facut apoi semn si le-a zis: «Dar eu sunt liber!». Lumea din fata insa a intrebat: «Cine este in spatele dumneavoastra?» Pastorul a propus sa vina cinci persoane, ca sa se convinga. Nu a mers nimeni'327. Fara indoiala ca dezamorsarea legendei cu securistii care sunt in spate nu convenea, de aceea nu s-a dus nimeni atunci sa verifice. Oamenii au 'fost incitati sa scandeze in continuare, fapt care 1-a deranjat pe Tokes. „Acesta a iesit la geam, zicind: «Plecati acasa, nu va periclitati viata pentru mine, nu ma vor lua, mi-au dat asigurari»'328, in fata interventiilor repetate ale lui Laszlo Tokes de a fi lasat in pace, din multime se lanseaza ideea ca pastorul este cumva prizonier al Securitatii, ca este fortat de securistii care se afla inauntru sa dezamorseze adunarea. Este firesc sa acceptam ca oamenii care venisera sa se solidarizeze cu pastorul erau contrariati ca acesta de fapt ii gonea. „Domnul Tokes — povesteste martorul Gheorghe Curpas — a aparut la fereastra pe la 17 si un sfert, spunind celor de jos: «Fratilor, nu sunt in pericol, nu e inauntru nici un securist». N-a prea fost crezut, un tinar a si incercat sa patrunda pe fereastra, altii ii bateau la usa, toti crezind ca pastorul se gasea sub amenintarea organelor de represiune. Pentru ca oamenii de la usa au insistat, dupa un timp pastorul a aparut din nou: «Fratilor, repet, nu sunt in pericol. Pe de alta parte, v-as ruga sa ma lasati sa-mi pregatesc predica pentru miine. Stiu, vreti sa ma ajutati, dar imi faceti numai greutati. Repet, nu sunt in pericol. Daca vreti sa va convingeti, formati o delegatie de trei insi»'329 Martorul Matei Adrian Kah da mai multe detalii, intre care unul pare semnificativ — in imobil au intrat mai multi cetateni, scotocind prin incaperi in cautarea securis-tilor. Comicul scenei vine si din faptul ca la ora aia securistii se retrasesera din multime si ascultau in casti amuzati comentariile zelosilor. Apoi Kah A.M. identifica „un tip, bine aburit, care sustinea ca-1 apara pe pastor', lucrator la intreprinderea Electromotor. Agitatia devine mai mare cu cit inteleg mai bine ca Tokes ii goneste. El va declara mai tirziu: „Crezind ca procedez cum trebuie, pentru ca oamenii erau din ce in ce mai agitati, i-am sfatuit de mai multe ori sa mearga acasa. Era tirziu, nu mai puteau fi struniti, incepusera sa scandeze lozinci, de-acum numarul romanilor era poate 80%, se adunasera deja citeva mii (sic!) si voiau parca altceva, altceva decit sa ma pazeasca pe mine. Se conturase, adica, o stare revolutionara, de altfel oamenii m-au chemat, m-au chemat intre ei, in mijlocul lor330. Laszlo Tokes ii refuza. Citiva tineri din anturajul sau ii gonesc pe un ton mai ferm, cerindu-le sa se duca in alta parte. Grupul de agitatori se instaleaza in Piata Maria.

Esecul cautarii securistilor din casa lui Tokes, dar mai ales demersurile insistente ale acestuia de a fi lasat in pace au avut un efect asteptat asupra agitatorilor acelei multimi. Ei au pierdut la scurt timp dupa ora 17.00 din ziua de 16 decembrie CAUZA care le alimenta agitatia. Practic, cazul Tokes se inchide aici. infuriati ca au ramas fara o CAUZA, agitatorii sau cei mai curajosi si indirjiti revolutionari - cum dorim sa-i numim - cauta rapid o alta CAUZA. Aceasta se afla la indemina si se tot acumulase in orele de discutii, incalzire cu bere si agitatie din fata casei. Este clipa in care interesul pentru pastorul reformat Laszlo Tokes se transfera protestului social.

Teza conform careia sursa revoltei de la Timisoara si a revolutiei in general este Laszlo Tokes este falsa. Revolta a inceput la Iasi, avind un puternic caracter politic, si a renascut la Timisoara prin tentativa unui grup dur aflat in legaturi cu Ungaria de a prelua de la cei citiva romani revoltati protestele lor cu caracter social. Desi insusi martorii subliniaza ca intreaga desfasurare a incidentului a fost filmata si inregistrata de Securitate si in consecinta aceasta detine probele realitatii, fostii ofiteri afirma in continuare ca nu s-a strigat nici o lozinca anticeausista in fata casei lui Tokes. Chiar si martori care insista sa afirme ca lozincile anticomuniste au existat inca de acolo, subliniaza ca pastorul Laszlo Tokes nu s-a asociat acestora, ci dimpotriva a cerut ca asa ceva sa nu fie legat de el. Din rapoartele de filaj si inregistrarile audio-video ale Securitatii, precum si din marturiile fostilor ofiteri reiese ca primele manifestari zgomotoase de dupa ora 17.00 au avut un caracter exclusiv social si ca s-a strigat «Vrem lapte!», «Vrem piine!», «Vrem caldura!», ca s-a incercat timid interpretarea cintecelor Desteapta -te romane! si Hora Unirii. Interpretarea acestui cintec patriotic in rindurile manifestantilor este explicata de marturia lui Ciprian Cipu, director la Centrul Judetean al Creatiei Populare, despre activitatea revolutionarului Ciszmarik Ladislau, responsabil cu probleme muzicale la aceeasi institutie. Acel Centru judetean avea sarcina de partid de a pregati colinde si cintece patriotice pentru sarbatorile de iarna (de fapt, Plugusorul, ziua Republicii si Anul Nou). Sunt tiparite astfel Hora Unirii, Trei Culori si Desteapta-te, romane!, cu textele originale, ca urmare a unei indicatii a secretarului cu propaganda pe judet331. Din relatarea lui Ciprian Cipu rezulta ca Ciszmarik Ladislau fusese cel care impartise textele acelor cintece in Piata Maria. Din pacate, Ciszmarik Ladislau va fi unul dintre cei impuscati in cursul revoltei, iar cadavrul sau, unul din cele incinerate la Bucuresti. Conform reconstituirii facute mai tirziu de revolutionari, el a fost impuscat in fata unui lacto-bar „dirijind cintece in Piata Operei'. Cercetarea Procuraturii indica faptul ca focul a fost deschis selectiv: „Deschiderea focului s-a facut de tragatori individuali, fara ordin, tragatori care nu au putut fi identificati pina in prezent'332. Probabil ca Ciszmarik iesise in evidenta prin calitatea de „dirijor al cintecelor', a avut cumva o pozitie usor de individualizat si a fost confundat cu un lider. Daca focul ucigas a pornit de pe un TAB sau tanc, in mod cert Ciszmarik n-a fost auzit, tragatorul nu a auzit ce spune sau cinta. Oricum, este semnificativ ca un ungur a fost impuscat in timp ce dirija cintece patriotice romanesti. Am insistat pe acest caz, dincolo de semnificatia sa revolutionara, pentru a face o scurta analiza asupra raportului individ - massa.

Structurarea multimii. Comportamentul acelei multimi primare din Piata Maria a fost foarte bine sintetizat de o voce pe care o putem considera credibila, pentru ca este a unui intelectual cunoscut. Scriitorul timisorean Daniel Vighi arata ca „doua lucruri au contribuit, dupa parerea mea, la depasirea spaimei: mai intii faptul ca trecea timpul si nu se intimpla nimic si mai apoi faptul ca se aduna tot mai multa lume'333. Observatia este pertinenta, urmareste un profil comportamental clasic al multimilor si dezvaluie mecanismul cel mai intim al formarii nucleului activ al revoltei. Un alt revolutionar timisorean, Claudiu lordache, cunoscut parlamentar si om de litere, avea sa surprinda mai tirziu in citeva cuvinte tumultul acelui conflict de sentimente: „Noi inca nu avem incredere in puterea romaneasca de a schimba. Numai ca, atunci, romanii au iesit pe strazi uitind ca sunt indivizi, in multime, frica tace si curajul cinta fara cuvinte'334. Asteptarea din 15 si 16 decembrie dimineata, fara sa se intimple ceva important, fapt confirmat si de Securitate, eliminarea din cadrul imaginii a grupurilor lumii interlope aparute in 15 decembrie la fata locului, sentimentele de frica, cedare, intimidare pe care le-au degajat autoritatile politice locale in aceste doua zile -ba chiar se afirma ca in 16 decembrie primarul Mot a revenit in Timotei Cipariu si i-a injurat pe manifestanti -, apoi acumularea numerica declansata de masura stupida a autoritatilor de a trimite acolo un grup de sindicalisti, precum si dezamagirea produsa de refuzul lui Laszlo Tokes de a deveni sursa unei miscari revendicative, toate impreuna au declansat agitatia celor care doreau sa se intimple ceva, sa se sparga „buba'. si, ca in orice poveste morala, un grup mai hotarit a trecut pragul fricii si pentru ceilalti, satui de viata amara pe care o traiau si de lozincile lui Ceausescu. Spectatorii de pina atunci au inteles ca nu trebuie sa mai astepte sa le faca cineva treaba si au hotarit ca trebuie sa actioneze ei. infringerea fricii a fost cheia miscarii care a transformat asteptarea in actiune. Ea a fost potentata ca reactie umana fireasca prin interventia demonetizata, lipsita de autoritate credibila, prosteasca, aroganta a factorului politic local. Dupa spusele lui Laszlo Tokes, s-ar fi format o delegatie care s-a deplasat la Primarie unde insa nu au primit decit amenintari. „Demonstrantilor li s-a dat un ultimatum. Daca nu se vor imprastia pina la ora 17.00, se vor folosi tunurile de apa'335. Este posibil ca Laszlo Tokes sa minta din nou, dar avem o confirmare a spuselor sale de la un roman: „Un tinar vorbeste in fata casei lui Laszlo Tokes: «Avem informatii ca vor veni pompierii» (. ..)'336. De unde aveau informatii? Singura explicatie logica este ca delegatia care s-a dus la Primarie a fost intr-adevar amenintata de autoritatile locale ca, daca nu elibereaza locul pina la ora 17.00, pune tunurile de apa pe ei. Grupul acela se va intoarce furios in Piata Maria. El este o explicatie, tot logica, a „grupului de tineri violenti' care apare in acel loc la un moment dat. Petre Tutea, care declara ca mereu a dorit sa scrie o carte intitulata Aflarea in treaba ca metoda de lucru la romani, ii va spune unui comunist pe vremea lui Ceau-sescu: „Ati plantat pe spinarea fiecarui cetatean cite o piele de iepure. Pai atunci s-a terminat cu soldatul'337. „Soldatul', intruchiparea curajului, va renaste in sufletul si mintea celor citiva romani curajosi si se va trezi la Brasov, apoi la Iasi si apoi la Timisoara, in acest loc, pentru a nu scapa din vedere nici o clipa fenomenele psihologice cu care avem de-a face atunci cind analizam impreuna -autor si cititor - ansamblul revolutiei romane, ne amintim scurta analiza a lui Nicolae lorga despre starea de spirit, despre deosebirea de fond intre starile de spirit trecatoare (emotii sociale sau politice trecatoare, mode, imitatii, curente efemere) si starea de spirit a unei natiuni in fata evenimentului istoric. Daca vom deschide cartea cea mai cunoscuta a lui Gustave Le Bon vom constata ca el descrie cu precizie starea de spirit din Timisoara cu 94 de ani inainte ca ea sa se nasca in Piata Maria. „Sub influenta anumitor emotii violente, cu ocazia unui mare eveniment national, de pilda, mii de indivizi izolati pot capata, la un moment dat, caracteristicile unei multimi psihologice. Este suficienta atunci o intimplare, de orice fel, care sa-i reuneasca, pentru ca modul lor de comportare sa capete imediat aspectul specific al actelor multimilor, in anumite ceasuri ale istoriei, o mina de oameni poate constitui o multime psihologica, pe cind sute de indivizi reuniti intimplator pot sa nu constituie o astfel de multime. Pe de alta parte, un intreg popor, chiar in lipsa vreunei aglomerari vizibile de oameni, devine citeodata, printr-o influenta sau alta, o multime. O data formata, multimea psihologica va capata anumite caracteristici generale provizorii, dar determinabile. Acestor caracteristici generale li se adauga caracteristici specifice, variabile in functie de elementele care compun multimea si care ii pot modifica structura mentala.'338 Este fascinant cit de bine se potrivesc aceste cuvinte, scrise cu aproape un secol inainte, starii de spirit a natiunii romane in faza de perestroika a lagarului comunist si in fata refuzului lui Ceausescu de a liberaliza societatea romaneasca. Este fantastic cum atinge peste timp Le Bon cazul unei intimplari oarecare, stimulate prin posturile de radio si televiziune straine, prin stupiditatea autoritatilor si prin prelungita stare de asteptare a unei schimbari. Este interesant cum identifica mina de oameni goniti de Tokes in Piata Maria intr-un nucleu determinant pentru multimea psihologica si cum demonstreaza Le Bon ca, oricit de neomogena era componenta grupului din strada Timotei Cipariu, el se comporta ca si cum ar fi avut un suflet colectiv. Pe enoriasi, pe curiosi si pe sindicalisti ii unisera aceeasi nemultumire sociala - care in comunism are automat un caracter politic -, aceeasi frica si apoi acelasi sentiment de forta a multimii, in textul sau, scriitorul Daniel Vighi chiar va insista pe sentimentul primar al multimii, care de fapt are la Le Bon semnificatia unui suflet colectiv: „Singurul sentiment minim de siguranta era doar faptul ca trebuie sa fim cit mai multi'. Aceasta si este principala trasatura a multimii.

in numai citeva minute, cu aproximatie intre 17.20 si 17.30, si pentru numai citiva metri, din strada Timotei Cipariu in Piata Maria, grupul de tineri agitati si nucleul de nemultumiti a facut gestul fundamental al supravietuirii sale ca multime: a tras pantograful tramvaiului, 1-a oprit si a blocat circulatia. Citiva copii ai strazii au aruncat pietre in geamurile tramvaielor, in citeva minute zona s-a umplut cu oamenii dati jos din tramvaie. Unii au plecat nervosi pe jos acasa, multi insa au ramas pe loc pentru a vedea ce se intimpla. Se forma astfel instinctiv masa critica a multimii, in acel nucleu incipient se concentrau toate elementele definitorii ale unei „stari revolutionare'. La inceputul anilor '70 din secolul al XX-lea, profesorul Roger Mucchielli a definit-o cu precizie: „Se poate constata ca asa-numitele conditii social-economice ale revolutiei (exploatarea muncii, mizeria, somajul, forta, ignorind starea maselor si punin-du-se in serviciul intereselor unei clase avute, minoritare etc.) si chiar conditiile politice (privarea de libertati publice, teroare politieneasca, ideologie impusa, deposedarea de drepturi legitime etc.) nu devin forte motrice ale revolutiei decit in conditiile existentei starii de spirit revolutionare, a unei vointe de lupta. Aceasta stare de spirit este aceea care face revolutia, altfel exista resemnarea fie din cauza fricii, fie a respectului. Se poate si trebuie deci «lucrat» la nivel psihologic, facind sa dispara frica si respectul si creind agresivitate la unii, complicitate la altii'319. si acest exemplu bibliografic de acum 35 de ani, in care apar in evidenta fenomene intilnite la Timisoara in decembrie 1989 - conditiile social-economice si politice cunoscute, conditia determinanta a depasirii resemnarii din cauza fricii sau a respectului fata de forta, de autoritati, precum si cele doua componente ale miscarii, violentii si complicii — arata ca ceea ce s-a intimplat in Piata Maria nu a fost un miracol sau un act de mare originalitate, ci mecanismul unui proces social la baza caruia s-a aflat un proces psihologic. Din aceste motive el a fost si atit de usor stimulat. Oricine 1-ar fi provocat — probabil instigatori calificati pe care Securitatea si unii revolutionari i-au observat si nu i-au oprit —, ei nu au iesit din comportamentul tipic al unei revolte, din naturaletea revoltata a starii de spirit. Tot asa, desi starea de spirit exista si la Iasi, pregatita prin actiunile Frontului Popular Roman si ale agenturii sovietice, atita timp cit nu s-a format multimea critica, massa, explozia nu s-a produs. Grupul violent ramas singur, fara multime, ar fi fost repede anihilat sau ar fi incetat singur sa mai actioneze. Avind in vedere starea de spirit a natiunii, impartirea ei nestiuta in oameni hotariti sa faca ceva si oameni care ii aprobau tacit pe cei hotariti, explozia de revolta a iesenilor, timisorenilor sau bucurestenilor s-a inscris in unitatea starii de spirit revolutionare in care se aflau romanii la acel sfirsit de deceniu noua. Este inca unul din argumentele teoretice ca revolutia a inceput de fapt la Iasi, in 14 decembrie, pentru ca acolo s-a manifestat primul simptom al procesului prin care trecea natiunea romana in ansamblul ei. Totodata, daca actiunea de la Timisoara avea cu adevarat drept scop rezolvarea cazului Tokes, atunci, o data cu respingerea de catre acesta a ajutorului oferit de micul grup de nemultumiti, ea s-ar fi oprit dupa ce s-a constatat ca refuzul lui este autentic, este optiunea lui libera de a fi lasat in pace si nu este controlat de nici un securist. Dar timisorenii din acea seara de 16 decembrie cautau cu totul altceva, inca o data trebuie inteles ca nu Laszlo Tokes este cauza izbucnirii revoltei la Timisoara. Seful Directiei I va preciza Comisiei senatoriale in 1994: „La trei am plecat la masa, suna telefonul, am venit inapoi la serviciu, mi s-a spus ca la Timisoara, ca nu la casa lui Tokes, ci pe strada principala a aparut un grup de tineri turbulenti, altii decit cei din fata casei lui Tokes, ca au blocat circulatia, opresc trecatorii, au spart vitrine, au scos lanturi, ca se indreapta spre Piata Maria (se comportau ca si cei instruiti la Bicske)'340.

La ora 17.00 Nicolae Ceausescu il suna din nou pe Radu Balan, acuzindu-1 ca il dezinformeaza, situatia din Timisoara fiind mult mai grava. Imediat ce secretarul lui general inchide telefonul, Radu Balan ii cere sefului Garzilor patriotice sa adune un numar de luptatori din intreprinderile timisorene pentru a apara sediul judetean al partidului. „Dupa aproximativ 30 de minute de la anterioara convorbire - declara mai departe Radu Balan - Ceausescu Nicolae m-a sunat din nou la telefon, intrebindu-ma daca a iesit armata. I-am raspuns ca nu este nevoie de asa ceva si ca nici nu a iesit, dupa care, spunindu-i ca am mobilizat doar 204 luptatori din Garzile patriotice, mi-a inchis telefonul, nervos.' Este prima informatie despre invocarea iesirii armatei pe strazile Timisoarei.

16 decembrie 1989 la Bucuresti. Conform unei marturii de la Cabinetul nr. l, in jurul orei 14.00, generalul Vlad ajunge la sediul CC pentru a-i prezenta lui Nicolae Ceausescu un raport amplu asupra pregatirii vizitei in Iran. in anticamera era si Emil Bobu, venit sa-1 informeze pe Ceausescu asupra cursului evenimentelor din Timisoara, dar cei doi, Vlad si Bobu, nu-si vor vorbi. La un moment dat, Ceausescu iese si spune un singur lucru: „Vlade, cu tine vreau sa stau de vorba', apoi pleaca la Casa Poporului. Dupa aproximativ o ora Ceausescu se intoarce, nu-i da nici o atentie lui Bobu si intra in birou impreuna cu Vlad. Aici, seful DSS ii va prezenta detaliile vizitei timp de aproape o ora. Ceausescu a parut neasteptat de multumit si entuziast de programul vizitei si, mai ales, de cifra contractelor economice care urmau sa fie semnate — l miliard de dolari! Nimic despre Timisoara, doar ca Ceausescu adopta o atitudine neobisnuita, asigurindu-1 pe seful DSS ca se va intoarce repede din Iran. Vlad nu intelege, dar ajuns acasa are presentimentul ca Ceausescu se referea la altceva decit la deplasarea in Iran. Cere masina si pe drum este contactat de ofiterul de serviciu pe Departament prin statie: „Avem probleme la Timisoara!'. Ajuns la sediu, generalul Vlad afla cu stupoare cum evoluase situatia de la Timisoara inca de dimineata si isi apostrofeaza aspru subalternii, pe generalul Bucurescu si pe colonelul Ratiu — pina la ora 17.00 din ziua de 16 decembrie 1989 nici unul dintre subalternii sai nu-1 informasera pe seful DSS despre evenimentele de la Timisoara, desi atit Sima cit si Tinu sunasera la Bucuresti in repetate rinduri si ii tinusera la curent pe cei doi inalti demnitari ai Securitatii.

Atit limitele inguste ale situatiei de la Timisoara, cit si incapacitatea autoritatii politice locale de a gestiona o intimplare banala au fost recunoscute implicit de fostul membru al CPEx, prim-vice-prim-ministru al Guvernului, Ion Dinca, in timpul audierii din 21 octombrie 1993 la Comisia senatoriala: „Am aflat despre evenimentele de la Timisoara in dimineata zilei de 16 decembrie, pe la ora 08.30 de la Bobu, care m-a sunat la telefon si mi-a comunicat ca la Timisoara un preot L. Tokes urma sa fie evacuat dintr-o locuinta ocupata abuziv, in baza unei hotariri judecatoresti. Acesta s-a baricadat in casa si nu vrea sa o paraseasca, iar in jurul casei s-au adunat 70-80 de persoane care sustin personalitatea preotului si sunt impotriva hotaririi de evacuare a lui. Pina atunci nu stiam despre acest preot si 1-am intrebat pe Bobu ce trebuie sa fac eu, pentru ca acolo sunt organe locale care pot rezolva situatia. Mi-a spus sa fac ce cred eu de cuviinta. Eu am considerat de cuviinta sa trimit acolo pe seful Departamentului Cultelor, Ion Cumpanasu, caruia i-am relatat ce mi-a spus Bobu si ca trebuie sa plece cu primul avion la Timisoara. A plecat la Timisoara, dar nu a putut sa intre in contact cu preotul Tokes care nu a acceptat sa stea de vorba cu el, spu-nindu-i ca sta degeaba acolo. M-a sunat din biroul fostului prim-se-cretar Radu Balan. Am vorbit cu Balan la telefon, 1-am intrebat daca Cumpanasu trebuie sa ramina acolo si a spus ca da. Nu se intimplase nimic deosebit in oras pina in seara zilei de 16 decembrie cind am primit telefon de la Cumpanasu pe la ora 19, ca au Primit aprobare de la Bucuresti sa se faca evacuarea fortata a pastorului. Am fost impotriva acestei evacuari fortate si i-am cerut sa-mi spuna cine a dat aprobarea. Primul secretar ii spusese lui Cumpanasu ca are aprobarea de la Nicolae Ceausescu sa faca evacuarea fortat'341. Asadar, avem o sursa a nemultumirii, chiar a revoltei: in timp ce autoritatile politice locale cad la o intelegere cu Laszlo Tokes, factorul politic de la Bucuresti ordona evacuarea fortata, care in acea zi nu se putea aplica decit prin fortarea legii. Senatorul Sabin Ivan, membru al Comisiei senatoriale, altfel plin de fantezie politica, scrie in cartea sa despre Cumpanasu ca „a ordonat preotilor ca la slujba de duminica, sa condamne actele huliganice din 15 si 16 decembrie 1989'342. Informatia este confirmata de preotul Mihai Pop din Timisoara: „in 17 decembrie dimineata toti preotii au primit telefon sa faca slujbele in care sa defaimeze faptele golanilor. Era Cumpanasu de la Departamentul Cultelor in Timisoara, 1-am vazut. De asemenea, am primit telefon sa nu facem nici o inmormintare fara aprobare de la Pompe Funebre'343.

La 22 februarie 1990, din ordinul primului-ministru Petre Roman cu numarul 566/P.R. s-a instituit o comisie de cercetare a evenimentelor din Timisoara. Membrii acestei comisii au avut posibilitatea sa cerceteze documente oficiale care ulterior au disparut sau nu mai sunt puse la dispozitia publicului. Unul din membrii Comisiei, Marina-Rodica Giura, a apucat sa-i dea maiorului Radu Tinu, la acea data inculpat in „procesul Timisoara', copii dupa unele din documentele Comisiei. Citeva erau extrase din rapoarte ale unitatilor militare din Banat si Oltenia. Astfel, conform unui astfel de raport in seara de 16 decembrie, generalul Rosu, comandantul Armatei 3 cu comandamentul la Craiova, a fost informat de locotenent-colonelul Zeca, inlocuitorul la comanda Diviziei 18 din Timisoara, asupra evenimentelor din oras. Generalul Rosu a raportat mai departe ministrului Apararii, general Vasile Milea, iar acesta lui Nicolae Ceausescu. in volumul 24 INSTANTA al procesului de la Timisoara, se afla si raportul UM 01008 si extrasul din raportul unitatii: „16 decembrie, ora 19.00 ALARMA'. Avem un raspuns astfel pentru intrebarea adresata de Ceausescu lui Balan la ora 17.30: „A iesit Armata?' Ordinul a ajuns abia la ora 19.00. Pentru a se informa asupra evenimentelor, generalul Rosu il va trimite la Timisoara pe locotenent-colonelul Olaru de la contrainformatii militare. Din sinteza jurnalelor de operatii ale unitatilor militare din Timisoara publicata in 2001 aflam: „in prima jumatate a zilei de 16.12.1989, unitatile armatei din garnizoana Timisoara desfasoara program normal de instructie, fara a fi prevenite () asupra unor posibile miscari protestatare in municipiu sau despre situatii deosebite in zona de responsabilitate ori la frontiera. Dupa-amiaza insa, intrucit manifestatiile in sprijinul pastorului reformat Laszlo Tokes cunosc o amploare crescinda, cu evidente obiective politice, degenerind in actiuni violente si distructive, autoritatile locale intervin cu forte, luind masuri pentru a bloca zona centrala si cladirile administrative cu trupe MI (militie, securitate, graniceri, pompieri). Dupa ora 20.00 au loc primele ciocniri intre fortele de ordine si manifestanti'344. Sinteza nu explica sau ocoleste consemnarea instituirii starii de alarma la UM 01008 incepind cu ora 19.00. Ea a fost mai mult ca sigur o alarma „locala', data la nivel de armata, adica la nivelul Armatei 3 care subordona unitatile militare din Timisoara. Ministrul Vasile Milea a fost informat si a aprobat acea prima treapta de alarmare, dar nu mai mult. Reconstituirea acestei decizii porneste tot de la primul-secretar Radu Balan, care, in urma telefonului primit de la Ceausescu, suna la Comandamentul Diviziei mecanizate pentru a-1 convoca pe colonelul Rotariu, membru in Biroul judetean de partid. „In lipsa colonelului mentionat am aflat de la ofiterul de serviciu ca nu se primise un astfel de ordin' — declara Balan. Situatia este anormala, pentru realitatea juridica de atunci, intr-adevar, colonelul Rotariu lipsea din Comandament, dar din 11 membri ai Consiliului Judetean de Aparare, instituit potrivit Legii 14/1972 privind organizarea apararii nationale a Republicii Socialiste Romania, sase erau militari. Dintre acestia, reprezentind o majoritate a consiliului, s-au prezentat la chemarea lui Balan doar doi - cel de la Garzile patriotice si cel de la pompieri. Restul s-a eschivat. Primul secretar al judetului si comandant prin lege al Consiliului Judetean de Aparare nu trece de ofiterul de serviciu de la o divizie mecanizata! Este o gaura mare in structura autoritatii. La Divizia mecanizata erau seful de stat major, loctiitorul politic, adjunctul comandantului, cel putin trei functii mari care puteau lua decizii in locul comandantului. Chemat de acasa, locotenent-colonelul Zeca il contacteaza pe Balan, dar la cererea „pe un ton imperativ de a scoate trupe si tehnica de lupta pentru restabilirea ordinii'345, ofiterul il refuza pe motiv ca nu a primit ordin de la esalonul superior. Ajuns la Divizie, Zeca il suna pe generalul Rosu, dar si acesta ii spune sa astepte si sa nu ia nici o masura fara aprobarea ministrului. Pentru a nu exista nici un dubiu asupra acestui moment, vom preciza ca Radu Balan a sunat atunci direct la generalul Rosu, comandantul Armatei 3 de la Craiova, si i s-a dat la telefon tot pe ofiterul de serviciu care i-a raportat ca generalul Rosu este de negasit. Primul secretar de la Timisoara, aflat in mijlocul unei revolte populare in oras, il suna pe ministrul Milea. Acesta ii raspunde sec ca trupele Ministerului Apararii Nationale nu au primit nici un ordin de interventie. „Dupa aproximativ 10 minute insa - relateaza mai departe Radu Balan in fata completului de judecata — m-a sunat Milea, comunicindu-mi ca intre timp a primit ordin de la Ceausescu Nicolae sa scoata armata fara armament si munitie pe strazile Timisoarei'. De fapt, acum stim ca ordinul lui Ceausescu era sa iasa inarmati. Din ordinul lui Milea, Zeca a format cinci patrule, apoi, dupa alte interventii ale lui Ceausescu, 10 si mai tirziu 15. Din declaratia olografa a generalului Gusa intelegem ca Milea a speculat cifrele acestor patrule, folosind expresiile „inca 10' si „inca 15', dar in realitate erau inca cinci si inca cinci, in total 15. La miezul noptii au fost retrase din ordinul unilateral al lui Milea. Nu s-a iesit cu tehnica de lupta cum ceruse Ceausescu.

La Bucuresti, generalul Vlad se lamureste in privinta ezitarilor subordonatilor sai, reactia sa de nemultumire fiind provocata de neinformarea lui asupra unui eveniment atit de grav. in acel moment, in jurul orei 19.00, cind generalul Iulian Vlad se informeaza asupra tuturor aspectelor legate de incidentele de la Timisoara, atit despre confuzia care domnea la Consiliul Judetean, cit si despre implicarea Armatei, seful Securitatii il suna pe colonelul Sima si ii ordona sa treaca la activitate informativa si, totodata, sa opreasca orice implicare in strada a lucratorilor Securitatii. El ii va spune lui Sima literalmente: „Nu avem ce cauta in strada sa ne punem poalele in cap!' Din acel moment Securitatea Timis s-a concentrat cu preponderenta la activitatile informative curente: verificarea canalelor de legatura unguresti si iugoslave, verificarea pozitiei si activitatii agentilor, curierilor, a autoturismelor folosite, a convorbirilor telefonice intre agenti si bazele lor. Acum apar primele informatii ale agenturilor straine, trimise posturilor de radio straine, ca in fata casei lui Tokes este o demonstratie masiva, nici unul dintre agentii interceptati nestiind sau nedorind sa informeze ca multimea de la Tokes era de fapt un grup organizat de Primarie. Maiorul Radu Tinu confirma ordinul venit de la generalul Vlad cu urmatoarea formulare: „Sa nu ne lasam angrenati in evenimentele din oras'346.

Colonelul Filip Teodorescu, loctiitor al sefului Directiei de Contraspionaj, isi aminteste ca in jurul orei 20.20 din ziua de 16 decembrie a fost convocat de urgenta la sediul Securitatii. „Cind ieseam din lift dinsul (generalul Bucurescu, n.a.), insotit de colonelul Gheorghe Ratiu - seful Directiei de Informatii Interne, tocmai se indrepta spre cabinetul generalului Iulian Vlad. L-am intrebat care este motivul convocarii mele. Generalul Bucurescu mi-a comunicat ca au fost convocati toti sefii de directii intrucit la Timisoara, cu ocazia punerii in executare a hotaririi judecatoresti de evacuare a Pastorului Laszlo Tokes din locuinta parohiala, s-au produs dezordini si se pare ca amestecul strain este prezent.'341 Convocarea colonelului Teodorescu a fost lamurita dupa revolutie, cind s-a stabilit ca seful Directiei a 3-a, generalul Aurelian Mortoiu, se afla in Iran, iar adjunctul sau desemnat initial sa se ocupe de cazul Timisoara, locotenent-colonelul Gheorghe Diaconescu nu a putut fi trezit de sotie, fiind beat mort. in continuare, Filip Teodorescu trece la un „control de rutina asupra situatiei operative din punctul de vedere al contraspionajului. Cadrele de spionaj aflate in acel moment in tara, precum si agentii acestora din rindul cetatenilor romani, cei cunoscuti de noi, nu desfasurau activitati deosebite care sa ne atraga atentia'348. Pe baza acestor marturii se poate trage concluzia ca Securitatea a dorit sa fie prezenta in evenimentele de la Timisoara, dar cu activitati limitate strict la misiunile de informatii si contraspionaj. Altfel spus, dupa o vorba romaneasca, Securitatea „se baga, dar nu participa'. Motivul principal 1-a constituit preluarea, cu efecte decisive pentru declansarea revoltei, de catre factorul politic central, trecind si peste factorul politic local, a cazului evacuarii lui Laszlo Tdkes. Principalii actori ai evenimentelor din partea Securitatii sunt unanimi in a afirma ca Mihalache, Cumpanasu si insotitorii lor veniti de la Bucuresti au luat cele mai neinspirate masuri care au condus la constituirea multimii si la radicalizarea acesteia. Filip Teodorescu precizeaza: „Din cele prezentate de colegii nostri din Timisoara rezulta ca respectivii (echipa politica venita de la Bucuresti, n.a.) mai mult au complicat lucrurile decit au ajutat, au impus evacuarea cu orice pret, desi era vizibila declansarea de dezordini in oras. Conform obiceiului, raportau sefilor lor din Bucuresti ca autoritatile locale, in totalitatea lor, sunt incapabile si, daca nu ar fi fost ei prezenti, nu s-ar fi rezolvat problema evacuarii'349. Bobu i-a raportat, cine stie in ce termeni alarmisti, lui Ceausescu si acesta a ordonat evacuarea fortata, in afara cadrului legal. Prin intermediul primarului Mot, care a transmis delegatilor sprijinitorilor lui Tokes sub forma de amenintare hotarirea sefului statului, dupa ce tot el, primarul, daduse asigurari cu o zi inainte ca nu se va aplica sentinta, grupul s-a intors „montat' in Timotei Cipariu.

Pe roman sa nu-1 minti in fata ca se face fiara, sa nu-1 sfidezi si sa nu-1 tratezi ca pe un gunoi ca se ridica din el toata revolta acumulata in decenii de asteptare!


Declansarea actiunilor protestatare

Reamintim ca, in conceptia acestei analize, revolutia a fost un proces complex care a inceput in 14 decembrie la Iasi si ca in aceeasi unitate a starii de spirit revolutionare evenimentele de la Timisoara s-au declansat prin constituirea unei multimi psihologice conduse spre violenta de un grup de tineri calificati de diferiti martori ca „instigatori', „agitatori', „curajosi'. Un pasaj din volumul de amintiri al sefului filajului de la Timisoara descrie o modalitate pe cit de neobisnuita pe atit de simpla de a aduna oamenii, intelegind prin acest cuvint un numar de curiosi, de gura-casca pe care ii intilnim la locul oricarui accident sau incident stradal din oricare oras al tarii: „La un moment dat, nucleului de baza i s-a alaturat o femeie isterica, o persoana cu evidente probleme de sanatate, care se declara de religie baptista sau penticostala, nu mai tin minte, si care era foarte bine cunoscuta in oras pentru ca striga prin parcuri, oprea lumea, acosta militari. si noua ne era cunoscuta pentru ca era frecvent curtata de straini, mai ales de ziaristi, care ii luau interviuri, ii ascultau protestele crezind ca e vorba de un disident anticomunist, ii lasam in pace pentru ca erau de risul lumii, nu putea fi ceva credibil. Pe de alta parte ne convenea, deoarece ziaristii, bucurosi de «prada», paraseau repede orasul crezind ca au prins marea captura. si, desi era inregistrata liber de ziaristi sau de presupusii ziaristi, nici un post de televiziune sau vreun ziar din strainatate nu a transmis sau publicat corespondenta respectiva. Nici un redactor-sef nu era atit de nebun incit sa se compromita cu acel caz. in realitate, era vorba de o persoana cu pasaport de apatrid careia Ambasada SUA refuza sa-i dea viza de intrare in America. Cazul ei nu avea nici o legatura cu noi. Femeia venise in strada Timotei Cipariu impreuna cu un grup de copii intre sase si zece ani, pe care i-a asezat chiar in u§a bisericii, a imobilului. Apoi a inceput sa tipe isteric ca in casa lui Tokes Laszlo sunt securistii si-1 bat. Ei bine, aceasta femeie a avut un rol determinant in a-i face pe curiosi sa se opreasca pentru mai mult timp si in cresterea numerica in jurul nucleului de baza, tipetele ei auzindu-se si in Piata Maria, si pe strazile adiacente, trezind curiozitatea celor care treceau prin apropiere si nu vedeau ce se intimpla in Timotei Cipariu'350. Nu aveam nevoie de analize filozofice pentru a intelege cum s-au adunat cetatenii curiosi la tipetele acelei femei.

Formarea nucleului revolutionar. Conform detaliilor furnizate presei mai tirziu, persoana care a coborit pantograful primului tramvai a fost poetul Ion Monoran. Nume parca predestinat (in engleza mono-run inseamna linie simpla de tramvai), poetul timisorean era cunoscut de Securitate ca fiind cenaclist, membru al intelectualitatii medii care activa in grupuri literare, folchiste mai mult sau mai putin profesioniste, dar in care se comentau critic, ca si la Bucuresti, ca si la Iasi, situatia de fundatura a regimului comunist, perestroika si evenimentele din Est. Numerosii minori care au fost semnalati in zona si care mai tirziu vor fi arestati, de asemenea, in numar inexplicabil de mare, proveneau in marea majoritate de la un camin de surdo-muti din apropiere. Experienta medicinei arata ca acest fel de minor institutionalizat poate deveni usor foarte violent. Studentul israelian Cristian Bogdan a surprins momentul: „Tramvaiele stationau, care cum venea era oprit, demonstrantii trageau fringhiile pantografelor, goleau vagoanele, in multime nici un militian, nici o uniforma. Am stat acolo pina spre ora douazeci umblind printre demonstranti, ascul-tind ceea ce spuneau oamenii care se urcau pe scarile si tampoanele tramvaielor si vorbeau'351. Alertat de informatiile venite de la Securitate in legatura cu probabilitatea ridicata a indreptarii multimii catre Comitetul Judetean de Partid, primul-secretar Radu Balan da dispozitie la ora 17.30 sefului Garzilor patriotice sa formeze mai multe detasamente pentru apararea sediului local al partidului. Comisia senatoriala reconstituie momentul si afirma ca, in final, „nu pot fi adusi la sediu decit 204 luptatori'. Fortele Ministerului de Interne au fost total absente in timpul acestor evenimente.

La ora 18.00 apare Nicolae Mihalache, adjunctul lui Bobu, care impreuna cu Radu Balan se deplaseaza in zona incidentelor. Decizia lor spune inca o data totul: „Cind au revenit din zona, cei doi si-au manifestat nemultumirea intrucit masurile preconizate a se lua in vederea indepartarii acelor manifestanti nu se realizasera, pricina din care Radu Balan a hotarit sa se mareasca numarul muncitorilor ce urmau a fi infiltrati printre manifestanti'^*2. La ora 19.00, Cum-panasu il suna pe Dinca, asa cum am aflat deja, si ii comunica faptul ca Balan este incapabil sa stapineasca situatia. Capacitatea lucratorilor Securitatii de a controla situatia s-a diminuat rapid intre orele 20.00 si 21.00. Nu aveau permisiunea sa intervina in vreun fel, fila-jul devenise precar deoarece numarul persoanelor cu comportament de revoltat crescuse peste posibilitatile practice de actiune, si in plus mijloacele de comunicatie, folosite intens toata ziua de joi si vineri, nu mai faceau fata (dura doua zile reincarcarea bateriilor), in cursul dialogului purtat de autor cu maiorul Radu Tinu in ziua de 14 august 2003, acesta a explicat:

„Radu Tinu: Pe Ion Monoran il stiam, nu era o problema pentru noi. S-a urcat pe tampoanele tramvaiului si a vorbit.

AMS: Va amintiti ce a spus?

Radu Tinu: Cuvintarea lui a fost scurta, ceva cu perestroika si «uite rusii ce-au facut, sa facem si noi». A fost, mai degraba, un discurs literar Cam dezlinat. La un moment dat, atentia multimii a fost atrasa de un cetatean de inaltime medie, imbracat cu un pardesiu, care era foarte virulent. Nu-1 stiam. Am luat legatura cu cei de la filaj si cu oamenii mei si am cerut verificarea. Nu putea fi filat din apropiere, din cauza multimii.

AMS: Ce anume a determinat interesul special pentru acea persoana?

RT: Pentru noi, Timisoara era un „oras mic', cum se spune. Cam stiam cine sunt oamenii, cum arata cetatenii sai, reuseam, si noi, si Militia, sa identificam repede pe cineva care nu era din oras. Este, daca vreti, experienta muncii in apropiere de granita, il simti, il citesti repede. si, intr-adevar, pe timpul discursului sau am primit informatia ca nu era din Timisoara. Dar nu stiam cine e. A fost unul din cei citiva, putini, care au incitat cu adevarat multimea.

AMS: Gindul se duce imediat catre un individ suspect, catre un posibil agitator profesionist.

RT: Nu exclud asta, dar noua ne-a fost imposibil sa-1 identificam atunci. Asta e realitatea!

AMS: Ce atragea atentia la mesajul lui?

RT: Era virulent impotriva regimului, chiar daca nu explicit Ceausescu, comunismul. Cred ca mesajul lui era mai coerent si mai direct, se deosebea de ceilalti, inclusiv de Monoran, care balmajise ceva cu perestroika'353

Este posibil, si o luam deocamdata ca o ipoteza de lucru, ca personajul virulent sa fi fost observat si retinut in memorie cu mai mult interes de martorul Gheorghe Curpas: „Profitind de ocazie, un oarecare Goruta, ori Moruta Vasile, nu mai retin cum il chema, s-a urcat pe tampoane. Cred ca acest om e primul tribun al revolutiei. Spunea ca are copii, ca vrea ca ei sa traiasca altfel, ca e momentul sa ne ridicam la lupta pentru libertate Ma treceau fiorii, se spuneau astfel de cuvinte pentru prima data in fata unei multimi, il admiram, ma temeam pentru el, il compatimeam, il invidiam. Curajul lui a dat roade, au vorbit si altii'354. Miodrag Milin crede ca-1 chema Daniel Valcaneantu, dar nu este sigur. E posibil sa fie vorba si de doua persoane. Ciudatenia e ca acest om sau acesti oameni nu a/au revendicat meritul acelui moment! Au incitat si au disparut.

Marius Mioc, un revolutionar foarte activ dupa revolutie, a avut parte de o situatie care merita interesul. A fost implicat in evenimentele din oras in seara de 16 decembrie, dupa ora 20.00 pina spre ora 22.00. Restul relatarilor sale se refera la anchetele la care a fost supus si, mai ales, la bataile pe care le-a primit. A rezistat recitind versuri de Adrian Paunescu. Marturiile sale despre tratamentul ilegal aplicat in puscarie se potrivesc perfect cu cele aplicate revolutionarilor de la Iasi, ceea ce constituie o proba a metodelor folosite de organele de represiune ale regimului comunist, altfel indelung negate. Desi perioada in care a fost implicat efectiv in revolta de la TinriSoara a fost extrem de redusa - unul din motivele pentru care este atacat si ridiculizat in presa —, citeva informatii pe care le furnizeaza in volumul polemic pe care 1-a publicat in 1999 sunt relevante pentru intelegerea intimplarilor din Piata Maria si de pe Bulevardul 6 Martie. Astfel, Mioc afirma ca la aparitia primului detasament de militieni multimea din Piata Maria nu depasea 200-300 de persoane, evaluare ce pare aproape de adevar. Din cercetarile Comisiei senatoriale stim ca in zona au fost trimise mai intii 28 de cadre de Militie fara armament si echipament de lupta, insa seara tirziu. Filajul a surprins relatia intre acestia si demonstranti: „Ofiterii de Militie, cu mult calm, cel putin la inceput, au cerut celor citeva sute de oameni sa plece la casele lor, sa fie linistiti, sa-si vada de treburi. O parte s-au lasat convinsi de vorbele acestor ofiteri arhicunoscuti, unor manifestanti fiindu-le chiar rusine ca se aflau fata in fata cu ei. Am asistat la dialoguri din care am constatat ca intr-adevar oamenii se cunosteau: «Mai, Gheorghe, du-te acasa», «Nea Traiane, sa nu ne bateti», «Nu va bate nimeni, mai, duceti-va acasa la copii» etc.'355. Apoi, apare un pluton de interventie cu bastoane, scuturi si casti format din aproximativ 80 de cadre de Militie, si doua-trei masini de pompieri. Marius Mioc face o distinctie binevenita intre cele doua grupuri de militieni. La aparitia primului grup de militieni neinarmati, multimea „are un moment de deruta'. „Era anormal ca 200-300 de oameni sa se teama de 10 militieni — continua Mioc — si totusi asa era. Uniforma de militian isi pastra inca un prestigiu total inoportun in conjunctura respectiva. Sunt necesare actiuni pentru revenire la normalitate. Se striga «lasii!» catre cei care se retrasesera. «Uite citi suntem noi si citi sunt ei!».'356 Pasajul este semnificativ ca marturie pentru psihologia multimii — teama de autoritate, reprezentata de uniforma, existenta micului nucleu de indivizi curajosi si nevoia absoluta de a constitui multimea psihologica si pe cea numerica, in strigatul „lasii!' se gasea toata spaima celor curajosi ca vor fi lasati singuri in fata fortei organizate a autoritatii si disperarea ca ar putea sa piarda singura lor protectie — multimea. Apoi, evident, este invocat numarul — element primitiv al oricarei multimi. „Linga un magazin alimentar erau doua lazi cu sticle goale de lapte — numai bune de aruncat in militieni. Ma aprovizionez si eu de acolo. Panica multimii a incetat. Militienii sunt tratati cu sticle zburatoare si cu epitetul «hotii!»', in timpul procesului de la Timisoara cele doua lazi cu sticle de lapte goale au devenit 2 000 de sticle pline cu lapte. Nimic despre sticlele de bere. Folosirea epitetului antitetic hotii adaugat substantivului militieni nu-1 mai comentam.

Profitind de acest citat din revolutionarul Marius Mioc, trebuie aratat insa ca structurarea unei multimi active, protestatare, revoltate sau revolutionare are nu numai avantaje, ci si un mare dezavantaj. Ne propunem un joc al logicii. Nevoia multimii de a se manifesta solidar naste si tratamentul unitar al ripostei. Desi revolutionarii nu inceteaza sa laude constituirea si actiunea multimii, ca personalitate colectiva, atunci cind trebuie sa analizeze tratarea lor ca multime de catre fortele de ordine, adica atunci cind multimea este atacata, batuta, udata cu tunurile de apa sau impuscata personalitatea colectiva dispare si se vorbeste doar de victime, in cazul dat, multimea a aruncat cu sticle de lapte, nu x sau y, cu toate ca Marius Mioc si-a asumat gestul mai tirziu. Atacarea cordonului de militieni, care se aflau acolo intr-o postura legitima, a reprezentat o infractiune. Cine era infractorul? Multimea? intrebarea poate fi cruciala pentru intelegerea raportului intre actiune si reactiune si mai ales pentru militarii Armatei, care prin definitie si misiuni nu au posibilitatea materiala de a disocia individul de personalitatea colectiva. Fortele de ordine, da. Peste tot in tarile democratice civilizate se intimpla doua lucruri care nu s-au petrecut la Timisoara in decembrie 1989: 1. Fortele de ordine sunt asistate de o autoritate juridica (de regula reprezentantul Procuraturii) care are obligatia sa-i previna pe manifestanti ca au incalcat anumite legi si sa le prezinte consecintele legale ale infractiunii lor. 2. Fortele de ordine restabilesc ordinea apoi, pe baza informatiilor furnizate de structuri specializate, prin rapoarte ale membrilor fortelor de ordine, prin reconstituire cu martori sau in baza unui proces, Justitia ii condamna individual pe cei gasiti ca vinovati de infractiuni sanctionabile, in cazul in care s-a constatat ca multimea s-a comportat ca un corp organizat, cu o identitate juridica precisa (secta, asociatie, grupare paramilitara, club etc.) se iau masuri administrative si impotriva gruparii respective (amenzi, control institutional, se limiteaza activitatea sau se interzice). Numarul persoanelor retinute nu este de regula egal cu cel al persoanelor condamnate, in urma revoltei din Los Angeles din 1992 s-au operat peste 12 000 de arestari si numai aproximativ 6 000 de persoane au fost condamnate. Dar, sa observam: au fost condamnati sase mii de oameni! in afara acestui mecanism nu exista decit rezultatul fortei. Daca fortele de ordine infringeau revolta, manifestantii capturati erau judecati si condamnati. Cum victoria a apartinut multimii - din Iasi, Timisoara, Bucuresti si alte localitati -, cei judecati si condamnati (in parte) au fost din rindurile fortelor de ordine, in acest loc, fiind vorba de un criteriu politic, decizia este si ea politica. Vom da aici un exemplu semnificativ: generalul Iulian Vlad a fost condamnat la 16 ani de inchisoare pentru retinerea ilegala timp de 4 ore a lui Dumitru Mazilu - acuzatie falsa, nu 1-a retinut Vlad -, in schimb, generalul Vlad, arestat in 31 decembrie 1989, este retinut ilegal, fara nici o forma legala, fara mandat, fara formularea vreunei acuzatii timp de 3 luni si nu a fost condamnat nimeni pentru asta! Soarta oamenilor in timpul unei revolutii depinde substantial de rezultatul ei. Asta nu are nici o legatura cu dreptatea, adevarul, legitimitatea juridica. Trebuie subliniat insa ca multimea invingatoare de care vorbim este cea a manifestantilor din mai multe orase, nu exclusiv cea din Timisoara.

Din fericire, Marius Mioc vine cu alte citeva amanunte foarte interesante despre relatia manifestantilor cu militienii: „Citiva manifestanti se duc sa discute cu ei. Apoi se striga sa nu se mai arunce cu sticle. Se opreste aruncarea sticlelor si multimea scandeaza catre militieni «Uniti-va cu noi!». Militienii sunt pasnici. S-au rasfirat in linie in dreptul strazii Timotei Cipariu, dar se poate trece printre ei'357. Este un moment de cumpana. Revolta pierde din substanta sa violenta, esentiala, in timp ce riposta nu se produce, desi este legitima - tulburarea ordinii publice si poate chiar mai mult - avind in vedere tentativa de a „pune in pericol viata ori integritatea corporala' a militienilor. Gesturile de calmare a situatiei venite din partea manifestantilor releva caracterul neanarhic al unei actiuni care nu era indreptata expres impotriva ordinii publice sau, in particular, a militienilor, ci viza protestul fata de factorul politic. Colonelul Mavru — repetam, cel care a urmarit cu ochi profesionist evenimentul - a constatat prezenta unui nucleu compact de manifestanti, un grup bine conturat si constituit din tineri maghiari purtind elemente de imbracaminte asemanatoare. Acest nucleu avea un comportament antrenat, tipic formatiunilor cu misiuni de incitare si diversiune: „Acum fac precizarea ca acel comportament al nucleului de baza din jurul lui Tokes era tipic unor persoane instruite in anumite proceduri de incitare, nu al unor cetateni obisnuiti care se comporta si reactioneaza spontan. Noi am recunoscut clar elemente ale instructajului metodic al unor servicii de spionaj, pe care si noi le invatasem la scoala, pentru a identifica rapid un agent provocator in mijlocul unei multimi. Incitarea calificata nu este un fapt intimpla-tor, o improvizatie'358. Dar si mai interesanta este reactia conducerii Securitatii locale: „Raportam permanent colonelului Sima, secventa cu secventa, si stiu ca el la rindul lui raporta la CJP si la Bucuresti, conform ordinelor primite. Sima ne intreba, in esenta, de fiecare data: «Sunt straini? Sunt unguri? Ce vor? Ce fac?». si atit. Nu s-a ordonat nimic altceva. Nu ara primit in acea perioada nici un ordin. Raportam, el asculta, punea aceleasi intrebari, apoi inchidea telefonul'359. O data cu venirea noptii, seful filajului il va suna din nou pe Sima, semnalindu-i ca lumea scandeaza: „«Ce striga?» - s-a interesat Sima. I-am raportat: «Tovarase colonel, se scandeaza Pline, libertate!». «Lasa-i sa strige!», a fost raspunsul colonelului Sima'360. Nicolae Mavru a surprins foarte bine si raportul intre nucleul incitator si multimea de cetateni manipulati: „Acesti citiva tineri, maximum zece, fluturind un steag, au inceput sa strige: «Haideti dupa noi, spre Comitetul Judetean!», moment in care se rupeau din mijlocul nucleului si al multimii si o porneau spre Piata Maria. Nimeni nu i-a urmat. Au mai incercat o data si inca o data, in total de vreo opt, noua ori, sa faca aceeasi miscare pentru desprinderea multimii si orientarea ei spre atacarea sediului partidului. Dupa aproximativ o ora, timp in care lumea se cam plictisise de oratorii de pe tampoane, au reusit sa puna in miscare circa saptezeci de persoane. Cu sfiala la inceput, au mers vreo suta de metri, exact pina in apropierea grupului statuar Maria, si s-au raspindit'361. Grupul de instigatori maghiari se intorcea furios in multime, iritat de lipsa de cooperare si de curaj a romanilor. Atunci s-a incercat radicalizarea mesajului si pentru prima oara a fost lansata lozinca „Jos Ceau-sescu!'. Scena are un iz comic ce nu poate fi ratat: „imi amintesc bine, deoarece eram linga maiorul Radu Tinu si strigam si noi alaturi de ceilalti «Jos Ceausescu!». Noi strigam cu rusine, totusi, pentru ca era seful statului in functie si comandantul suprem. Ma uitam la Tinu si mai mult ca sigur gindea ca si mine: Daca ne recunoaste cineva? Daca ne vede, dracului, cineva strigind «Jos Ceausescu!» impreuna cu astia si ne raporteaza mai sus? Eu poate mai scapam, ca eram in Filaj si aveam obligatia sa ma confund cu mediul, dar Tinu Chiar in acel moment 1-am contactat din nou pe colonelul Sima: «De data asta se striga jos cu tovarasul Ceausescu!», i-am spus mai cu fereala. A avut aceeasi reactie: «Lasa-i sa strige!», apoi m-a mai intrebat daca sunt violenti. Nu, nu erau violenti momentan. «Ce-ai zis ca scandeaza? Cum scandeaza?», a repetat, ca si cum nu intelesese de prima data. De data asta i-am spus in clar: «Se scandeaza Jos Ceausescu!». «Lasa-i sa strige!», a fost raspunsul colonelului Sima'362. Nu a fost vorba de o „fraternizare' a Securitatii cu manifestantii din Piata Maria, ci de un refuz al implicarii. Factorul politic este in masura sa considere in acest moment fie ca manifestatia poate fi gestionata pasnic, prin dialog, negocieri, intelegeri, fie ca legea a fost deja incalcata si este autorizat de aceasta sa riposteze in forta. Factorul politic - Nicolae Ceausescu personal, apoi Emil Bobu si Radu Balan - a hotarit atunci sa foloseasca forta. „Apar masini de pompieri si apoi militari cu scuturi. Oamenii sunt alungati de linga locuinta lui Tb'kes si se regrupeaza la podul care face legatura din Piata Maria spre Centru. O vreme situatia e stationara. Lantul de militari se afla in Piata Maria, unde se despart tramvaiele l si 6. intre grosul multimii si militari e o distanta destul de mare. Citiva demonstranti striga lozinci si se agita, insa majoritatea oamenilor se poarta ca simpli spectatori. Lantul de ostasi incepe sa inainteze batind cu bastoanele in scuturi. Oamenii intra in panica. Ostasii inainteaza pina peste pod separind multimea in doua.'363 Se formeaza doua coloane de manifestanti. Este de precizat ca inca din Piata Maria in rindurile multimii aparusera doua curente: sa se deplaseze la Comitetul Judetean de Partid pentru a-si continua protestul si ideea mai elaborata de a se deplasa in Complexul studentesc pentru a-i mobiliza pe studenti la lupta, pentru a mari si numarul, si forta violenta a multimii, si apoi astfel configurati sa se duca la Consiliul Judetean. Constatam asadar ca nu numai Ceausescu si aparatul politic aveau o anumita imagine despre valentele revolutionare ale corpului social al studentilor, ci si populatia, in anul 1990, scriitorul Mircea Nedelciu va scrie in revista A vantpost: „Studentimea este cel mai inaintat detasament al unei revolte, este cel mai bine folosit de diferite forte angajate in revolta si este singurul factor activ care nu rezolva nimic'. Reconstituirea facuta de autor la fata locului a adus la lumina doua detalii interesante pentru analiza evenimentelor din seara de 16 decembrie, in primul rind se constata ca, privind dinspre strada Timotei Cipariu, spargerea vitrinelor la magazinele de vizavi din Bulevardul 6 Martie a pornit mai intii spre stinga, contrar sensului aratat de martorii timisoreni, adica nu spre pod si spre Centrul municipiului. Motivul este greu de inteles, avind in vedere pretentia ca se urmarea deplasarea protestului in fata sediului CJP, si alimenteaza mai bine teza ca distrugerea si devastarea magazinelor a avut scopul de a atrage atenti?, de a produce un eveniment atit de grav incit sa nu poata fi negat, ascuns, in al doilea rind, la Muzeul revolutiei din Timisoara, in sala

de vernisaj se afla o fotografie luata in seara de 16 decembrie in piata Maria si trimisa muzeului din strainatate, de la Geneva. Fotografia infatiseaza zona pietonala si o parte a strazii in dreptul magazinului alimentar din colt, doua tramvaie blocate si cu geamurile sparte si un grup de manifestanti, nu mai mare de 40-50 de persoane. Deoarece nu stim la ce ora a fost luata imaginea, nu putem preciza daca numarul manifestantilor este cel real sau fotografia surprinde doar un grup aparte. Ceea ce constituie insa lucrul cel mai important la aceasta fotografie trimisa din strainatate si care da adevarata ei valoare ca document este ca imaginea a fost luata de pe imobilul in care locuia Tokes. Cine se putea urca sau avea profesionalismul sa urce pe acoperisul unui imobil, altfel inalt, pazit si supersupravegheat de Securitate? Fotografia este foarte suspecta si trezeste banuiala ca a fost facuta de un profesionist care, in mod sigur, nu spargea vitrine si nu se batea cu militienii in strada, ci urmarea evenimentul „de sus'.

Asa cum se prezinta astazi tabloul situatiei din noaptea de 16 decembrie putem identifica doua teme ale multimii, esentiale pentru supravietuirea ei si determinante pentru evolutia evenimentelor:

1. Caracterul politic al actiunii si de aici indreptarea fireasca a intentiilor motrice catre Comitetul Judetean de Partid.

2. Nevoia grupului hotarit, activ si violent de a fi protejat prin supravietuirea sau permanenta acumulare a unei multimi curajoase si in miscare.

in privinta caracterului politic, datorita absentei informatiilor credibile si persistentei imaginii imprecise asupra configuratiei primului grup violent, nu stim in ce masura a fost vorba de un grup organizat si pregatit in Ungaria sau de un nucleu natural format odata cu acumularea erorilor autoritatilor locale si centrale. Citiva martori, nu multi, insista ca inca de la debut miscarea a abordat lozinci anticeausiste („Jos Ceausescu!', „Jos tiranul!', „Gorbaciov!') si anticomuniste („Libertate!') alaturi de cele sociale („Vrem caldura!', „Vrem mincare!'). Martorii proveniti din rindurile Securitatii insista ca principalele mesaje politice se limitau la perestroika si Gorbaciov si ca mult mai tirziu au aparut mesajele anticeausiste, »in jurul orei 20.00 pe Bulevardul Vasile Pirvan, cind ne indreptam spre Caminele Studentesti si Comitetul Judetean PCR, moment in care iluminatul public a fost oprit, in clipa aprinderii becurilor toti se uitau, cu vadita teama, la cei din jur'364. Observatia fostului ofiter de Securitate atinge reactii credibile pentru acel moment al natiunii, inca timorata, inca indecisa.

in ce priveste nevoia nucleului central al manifestatiei de a asigura o multime suficienta in care indivizii violenti sa-si piarda identitatea avem mai multe informatii. Coloana care trece prin intersectia Bulevardului Mihai Viteazul cu splaiul Tudor Vladimirescu, in drum spre Complexul studentesc, este surprinsa de martorul Cristian Bogdan: „Nu erau prea compacti, am putut trece printre ei'. Martorul Mircea Radu arata ca in zona sensului giratoriu de pe Bulevardul Vasile Pirvan coloana s-a „pierdut'. „Ori imi staruie in cap aceasta idee fiindca stateam in deschiderea aceea mare, nu stiu. Am ramas acolo vreo 30 de minute'365. La aparitia grupului de tineri violenti, martorul Gheorghe Curpas inregistreaza un indemn semnificativ pentru analiza noastra: „Veniti inapoi, suntem prea putini, sa mergem dupa studenti, la Complex!'. Strigatele repetate „Lasilor!', „Romani, veniti cu noi!' precum si apelul la lozincile curajoase „Jos Ceausescu!', „Jos tiranul!' au fost expresii ale disperarii ca actiunea odata pornita va esua, ca grupul hotarit va fi expus anihilarii facile de catre fortele de ordine, dar si ale faptului ca populatia nu reactiona la o miscare de strada si — credem noi, mult mai aproape de adevar — nu cunostea sau nu dadea vreo importanta cazului Laszlo Tokes. Cele doua coloanele pornite din Piata Maria -una pe Podul Mihai Viteazul, alta pe Podul Michelangelo - vor trece mai intii printr-un episod dramatic, in mod neasteptat, se stinge iluminatul public si intreaga zona a orasului ramine in bezna. Ofiterii de Securitate intreaba impacientati prin intermediul statiilor de comunicatii ale filajului „cine a fost dobitocul care a stins lumina?', deoarece intunericul impiedica identificarea comportamentului multimii, deruta complet filajul - lucratorii acestuia au pierdut de sub observare „obiectivele' -, in intuneric se putea petrece orice - injunghieri, aruncari in Bega, disparitia unor indivizi deja filati. ,Dobitocul' era, potrivit lucratorilor Securitatii, secretarul de partid la Sectia organizatorica Florea, membru al nucleului politic identificat dupa revolutie ca unul dintre vinovatii de toate bilbiielile, ezitarile si deciziile stupide care au permis escaladarea miscarii protestatare. Florea si primarul Mot fusesera la Podul Michelangelo pentru a incerca sa-i opreasca pe manifestanti si nu reusisera, in acea bezna s-a strigat „Jos Ceausescu!'. La somatiile Securitatii, lumina a fost reaprinsa dupa aproximativ 5 minute. Coloana si-a urmat drumul, si mai hotarit, catre Complexul studentesc. Aici insa raspunsul studentimii a fost altfel. Nu au iesit. Dupa revolutie au fost marturii care au aratat ca unul sau doi studenti au sarit geamul pentru a scapa de supravegherea profesorilor sau a securistilor din cladire. Nu ii supraveghea nimeni. Adevarul este ca studentimea nu s-a asociat acelei miscari, probabil pentru ca nu ii cunostea cauza sau din simplul motiv ca era in vacanta. Simbata era zi de chef in caminele studentesti. In fata acestei situatii limita, grupul manifestantilor hotaraste sa se indrepte spre Comitetul Judetean de Partid, in drum, pe Podul Michelangelo coloana este intimpinata de primarul Petre Mot, care incearca sa-i opreasca: „Ginditi-va ce faceti, frati romani!', dar este batut366. Ajunsi in fata cladirii care reprezenta autoritatea politica manifestantii scandeaza lozinci anticeausiste si anticomuniste, cerind in acelasi timp ca primul-secretar Balan sa coboare pentru un dialog, situatie paradoxala la care sigur ca nu s-a gindit nimeni atunci. Ce putea negocia reprezentantul partidului comunist si al lui Ceausescu cu o massa care cerea caderea regimului si a sistemului politic? Martorul Adrian Matei Kah afirma ca „aici ne-am oprit si citiva tineri au spart insemnele comuniste (secera si ciocanul) si s-a strigat ca pina atunci pe traseu: «Vrem saloane de Craciun, nu conducatori nebuni!», «Vrem caldura!», «Vrem mincare!». Dar in loc sa vina cineva sa discute, o masina de Pompieri s-a apropiat stropind demonstrantii'367. Martorul Radu Mircea descrie acest moment cu citeva amanunte in plus: „Chiar daca n-au avut mijloace potrivite, doi tineri s-au catarat, acesta e cuvintul, catarat, la lumina unor lanterne, pe zidul Consiliului — se foloseau doar de intervalele dintre structurile cladirii! — pentru a smulge stema. Au ajuns pina la ea, n-au reusit sa o dea jos insa, fiindca aveau o pozitie proasta, iar stema statea foarte bine prinsa in ancorele ei'368. si studentul israelian Cristian Bogdan a asistat la scena: „in fata Consiliului, trei insi incercau sa dea stema jos, nu reuseau, era foarte bine prinsa si ei nu aveau nici o unealta; jos se strigau lozinci, dupa un timp s-au manifestat altfel, au spart vitrinele librariei din apropiere, au dat foc cartilor lui Ceausescu, au spart poarta Consiliului. Cam pe atunci au aparut militienii cu scuturi, casti si bastoane'369. Precizam ca intreaga scena a distrugerii insemnelor de pe cladirea CJP a fost filmata de Securitate si analizata a doua zi pentru a putea fi identificate persoanele participante. Acest film se gaseste in Arhiva SRI si ne-a fost refuzat la vizionare. Seful Filajului a vazut scena: „M-am amestecat printre oameni pina aproape de trotuarul de linga CJP, apoi, vazind ca se ingroasa gluma, m-am retras pe linia de tramvai. Deodata, doi tineri de 20-22 de ani s-au catarat pe zidul CJP, cu o dexteritate care m-a uimit. Sunt convins ca nici cei cu pregatire speciala nu puteau sa se catere atit de usor si de repede. Au ajuns si la stema PCR si la cea a Romaniei si le-au spart. Erau imbracati cu ceva gen salopeta neagra. Dupa aceasta, au fugit, trecind pe linga mine si injurind. Le-am retinut perfect semnalmentele () Voi sari aici peste poveste si voi mentiona ca pe cei doi tineri i-am gasit a doua zi in penitenciar, unde m-am dus special pentru ei. Nu mai aveau bluza neagra de salopeta. Unul a declarat ca este din Ardeal, altul din Moldova (Botosani, parca). Acte nu aveau. Au fost eliberati pe 19 decembrie. Nici astazi nu se stie cine au fost. Numele declarate de ei nu exista'370.

Masina de pompieri a fost atacata cu pietre, soferul pierzind controlul volanului si izbindu-se in peretele unei case. Martorul Dan Fleseriu isi aminteste: „«Trebuie sa spargem vitrinele!», sustinea unul dintre manifestanti, «ca sa ramina urme. Acum suntem putini, peste citeva ore vom merge pe la casele noastre, asa ca miine, cum in ziare, la radio ori la televiziune nu se va spune nimic, nu va sti nimeni de manifestarea noastra. Insa daca miine se vor vedea aceste urme, s-ar putea ca in seara ce vine sa fim mai multi. Mai multi si rnai puternici»'371. Martorul Gheorghe Curpas a participat la luptele de strada din zona Comitetului de Partid Timis: „Pe linga pietre, oamenii au rupt din copaci crengi, ciomege; trei insi s-au angajat sa smulga o pancarta de pe frontispiciul edificiului si-atunci am fost atacati de militieni. De vreo treizeci de militieni ce aparusera de pe strada Filipescu, fiind echipati cu scuturi, ciomege si casti. Noi am inceput sa aruncam cu pietre in ei, ei insa inaintau mereu, unii dintre noi au disparut, rindurile s-au rarit; cei mai curajosi s-au dovedit tinerii din primele cinci-sase rinduri, «Nu fugiti, lasilor!», strigau ei; intre noi a cazut o bomba lacrimogena, in aer au aparut particule, picaturi iritabile; am inceput sa lacrimam, ba parca ni s-a umflat gitul, limba, dar continuam sa ne batem, am prins un militian intre noi si 1-am batut cu ce am putut, pumni, picioare, ciomege'372. Martorul Vasile Rotarescu introduce in actiune un amanunt care nu apare la alti martori si care nu este insotit de explicatii: „Noi aruncam cu sticle cu benzina, un fel de grenade ad-hoc, ei inaintau aparati de scuturi'373. Nu stim de unde s-a putut procura benzina in noaptea aceea si cine a fabricat - deoarece cocteilul Molotov se fabrica — acele proiectile incendiare. Respingerea atacului din fata Comitetului de Partid a reusit sa disperseze o buna parte din manifestanti, nucleul violent retragindu-se pe doua coloane si distrugind magazine in drumul sau. Spre miezul noptii s-au izolat doua focare de conflict, unul inapoi spre Piata Maria, altul in zona Regionalei CFR. in aceste locuri, luptele intre manifestantii violenti si fortele de ordine s-au dat corp la corp, in timp sau la scurta vreme dupa ce persoane violente spargeau vitrinele si incendiau interiorul. Tot in acest moment de scadere a intensitatii actiunilor nucleului violent si de ofensiva a fortelor de ordine apar in diferite locuri autoturisme si autocamioane straine. Gheorghe Curpas povesteste: „Pe podul Michelangelo — o luasem din nou spre Complexele Studentesti — am dat de doua TIR-uri rusesti, nu-mi dau seama ce-or fi inteles, nu pot fi sigur ca stiau ce se intim-pla in oras, oricum au oprit, ne-am dat mina, noi am zis o mie de chestii, au zis si ei multe, in urechi mi-a ramas numai Haraso rebiata! («Bravo, baieti!»)'. Dan Fleseriu i-a vazut in apropierea pietei Kuttl: „Aparitia in acea zona a doua masini straine, doua autoturisme, unul din URSS, celalalt din Italia, a declansat un val de aplauze'. Interventia unor cetateni straini este semnalata si de martorul Pop Corneliu, pentru ziua de 17 decembrie: „Au trecut vreo doua TIR-uri bulgaresti, ne-am facut cu miinile, ne-am incurajat reciproc () Apar in sensul giratoriu si doua autoturisme din URSS, venind dinspre Arad. Manifestari de solidaritate, incurajari, urari de izbinda'374.

Problema grupului violent. Comisia senatoriala a surprins atit existenta grupului violent care a produs distrugerile din oras, cit si implicarea unor cetateni straini in evenimente, insa a lasat cazul fara un raspuns, inlocuindu-1 cu patru ipoteze: l. Grupuri locale de furiosi. 2. Grupuri de mercenari straini. 3. Diversiune facuta de Securitate. 4. Diversiune facuta de Armata. Ultimele doua ipoteze au fost incluse din considerente politicianiste, avind in vedere imbratisarea acestei teorii de membrii comisiei aflati in Opozitie. Unii revolutionari au acceptat aceste solutii din comoditate, dar si pentru ca ei insisi nu aveau o explicatie pentru actiunile grupului violent de la Timisoara. Teoria unei diversiuni facute de Securitate sau de Armata este ilogica. Ideea ca diversionisti romani au devastat magazinele si cladirea Comitetului de Partid pentru a putea justifica represiunea este o aberatie, ca multe alte aberatii produse in mediul politic din dorinta de a construi o legitimare politica pentru lideri si membrii de partid care nu au participat la revolutie, din razbunare pe Securitate, din ura fata de Armata sau (in cazul unor lideri UDMR) din dorinta de a masca implicarea unor lideri maghiari in violentele din decembrie 1989 de la Timisoara. Toate informatiile care s-au putut stringe pina acum dovedesc fara nici un dubiu demersurile sefilor Securitatii si Armatei de a impiedica aparitia conflictului, apoi de a-1 stinge cit mai repede si, mai ales, de a se implica cit mai putin in el. De altfel, putem afirma acum ca, in afara gafelor facute de autoritatile politice locale si centrale, dezvoltarea conflictului s-a putut produce si pentru ca fortele de ordine au intervenit ezitant, limitat, dezorganizat — adica fara o pregatire prealabila, fara premeditarea la care fac apel adeptii teoriei represiunii provocate. Adevarul complet sau cel putin suficient de credibil nu va fi aflat decit dupa ce Arhivele secrete vor fi deschise. Ele nu sunt deschise din motive politice, dar si din cauza faptului ca o serie de indivizi implicati in evenimente se afla sub supravegherea SRI si dupa 1989, ca urmare a pastrarii legaturilor cu vechile retele de informatii si spionaj straine.

Autorul crede ca problema grupului violent de la Timisoara a fost gresit abordata, cu toate ca informatiile care ar fi putut explica macar o parte din intimplari au fost publicate din diferite directii, in primul rind, nu putem cere manifestantilor obisnuiti sa aiba capacitatea de a distinge profesionist un roman revoltat, ajuns la pragul disperarii, de un diversionist. Desi unii dintre manifestanti au afirmat dupa revolutie ca au participat la actiuni violente, nici unul nu recunoaste ca a devastat si nici unul ca a facut parte din grupul violent. Marturiile strinse de cei doi autori timisoreni — Titus Suciu si Marius Mioc - nu pot da explicatii, ci doar confirma ca grupul violent a existat, a actionat si nu era tipic timisorenilor:

Cristian Bogdan:,,Nucleul multimii era format de un grup de tineri energici, curajosi, in jurul lor gasindu-se oameni de toate virstele'.

Mircea Radu: „Demonstrantii din piata nu erau multi, dupa cite imi amintesc nu depaseau cifra de doua sute, se comportau insa cu un curaj nebun. Ca sa nu greseasca tintele, se apropiau pina la 20, chiar 15 metri, de unde aruncau in militari cu pietre, intorcindu-se apoi dupa alte proiectile. Blanaria din piata a fost sparta, de un ins cam baut, cam vulgar'. (Ofiterii Securitatii 1-au identificat in persoana unui cunoscut cersetor, care a lovit vitrina cu cirja si apoi a devastat magazinul impreuna cu trei tigani.)

Radu Barzeanvr. „Exista un nucleu, un grup de oameni mai hota-riti, care scandau chemari, lozinci, ceilalti mergind in urma acestora tot mai rasfirati, in grupuri tot mai restrinse, in functie de curajul fiecaruia'.

Corneliu Pop: „Am remarcat un tip inalt cu o pata rosie pe obraji, imbracat intr-un Parker, care reusea sa se faca auzit si ascultat de suficient de multi oameni din jur'.

Sandu Hanus: „Cele mai multe vitrine au fost sparte de un grup de sapte persoane avind in mina niste bastoane — de unde? Cum de venisera astfel pregatiti? — si sticle cu bautura'

Andras Vasile: „Dupa ora 21, se spargeau vitrinele, la libraria din colt, la tutungerie. Treaba asta o faceau patru tineri tunsi zero, imbracati in haine civile, avind niste bite, zic eu speciale, lungi de l ,70-1,80 m, prevazute la capete cu vergi metalice. Ei spargeau, dar nu luau nimic, aveau ceva impotriva vitrinelor, lucru pe care, de altfel, il executau intr-adevar cu placere. Nu la mult timp dupa ce libraria fusese atacata, alti tineri (subl. n.) s-au repezit la rafturile cu carti, la cele cartonate si cu coperti rosii ori cu poza lui Ceausescu pe ele, le-au luat si le-au dus in intersectie, unde le-au dat foc. Dupa citeva minute, mi s-a parut ca observ ceva aparte: grupul celor patru tineri tunsi zero era condus de doi insi in haine de piele. Tinerii li se adresau mereu, cei doi inclinau din cap si indicau o directie, alta, adica o vitrina ori alta, dupa care acestia se repezeau spre ea' (Este cea mai consistenta marturie si singura cu observatii asupra comportamentului tipic unor diversionisti; totodata, martorul arata clar ca indivizii care spargeau vitrine si cei care furau sau devastau in magazine nu formau acelasi grup, ci doua grupuri distincte.)

Adrian Matei Kah: „Un grup de oameni se uita cum niste indivizi bine instruiti spargeau geamurile de linga Restaurantul Bulevard. Am rugat oamenii sa apere Modexul, pentru ca era clar ca spargatorii n-aveau nimic comun cu revolta'.

Autorul a stat de vorba in mai multe rinduri cu deputatul PNL de Timis, Ovidiu Draganescu, participant la revolta din Timisoara si care a relatat in ziua de 26 august 2003 si urmatoarea scena: „La un moment dat, dinspre Centru, din zona care dadea la Primarie, a aparut un individ ciudat. Avea cam l ,75 m inaltime, alura sportiva; mai mult slab decit solid, imbracat cu o vesta maro si jeans. S-a apropiat de grupul nostru foarte calm, a scos pe rind patru sticle de cocteil Molotov, le-a dat foc foarte tacticos si le-a aruncat in magazinul de parfumerie. Noi strigam, saream, faceam agitatie El, nu, actiona tacticos. Erau sticle de bere de o jumatate de litru, cu benzina si cu fitil de cirpa. Magazinul a fost incendiat imediat, sprayurile au inceput sa pocneasca. Repet, noi strigam, rideam, topaiam pe acolo Ala si-a terminat treaba si a plecat in aceeasi zona de unde venise si unde noi stiam ca erau trupe, militari inarmati'. Avind in vedere credibilitatea serioasa a martorului Ovidiu Draganescu si mai ales faptul ca provine din rindurile revolutionarilor autentici, marturia sa in legatura cu aparitia acelui individ suspect este consistenta. Nici un revolutionar timisorean nu avusese un astfel de comportament.

Problema grupului violent si a indivizilor ciudati (bine pregatiti, metodici, primind ordine de la alti indivizi calmi, actionind violent si apoi retragindu-se) va fi mereu un subiect de controversa. Sa ne amintim ca Filip Teodorescu, adjunctul sefului Directiei de Contraspionaj, a fost alarmat in seara de 16 decembrie si, ajuns la sediul Departamentului, a fost informat de generalul Gianu Bucurescu asupra ordinului primit de la generalul Iulian Vlad: „Exista informatii ca la Timisoara au fost infiltrate forte straine in scopul declansarii unor conflicte violente vizind destabilizarea situatiei politice din zona; sa iau doi-trei ofiteri cu experienta si sa ma deplasez imediat la Timisoara'375. Informatia furnizata de Filip Teodorescu este deosebit de grava si nu credem ca-si putea permite sa nu-si cinta-reasca bine cuvintele. „Infiltrarea de forte straine' nu este o joaca; ea insemna penetrarea sistemului de aparare si securitate al tarii, operatiune cunoscuta ca premergatoare unei interventii militare sau unei diversiuni cu scopul de a crea premisele unei rasturnari politice. Atunci cind seful DSS face o astfel de afirmatie serioasa si da un ordin in baza acestei informatii trebuie sa existe temeiuri informative solide, date verificate si care pot sustine luarea masurilor de aparare.

Credem ca mai degraba generalul Vlad i-a cerut colonelului Filip Teodorescu sa verifice daca au fost infiltrate forte straine, iar acesta, pina in dupa-amiaza de 22 decembrie, nu i-a putut confirma.


Defectiuni in sistemul de aparare, al tarii

in cercetarile Comisiei senatoriale - comisie care reprezinta Parlamentul, una din cele trei Puteri ale tarii - au aparut informatii asupra cazurilor numeroase de cetateni romani care treceau fraudulos granita in Ungaria, erau cazati in lagare de refugiati improvizate in unitati militare si apoi, dupa un instructaj, retrimisi in Romania. Concluzia Comisiei este ca acesti indivizi au compus grupurile violente de la Timisoara. Sursa principala a informatiilor pare a fi colonelul Filip Teodorescu, autorul cartii Un risc asumat. intr-adevar, in acest volum fostul adjunct al sefului Directiei de contraspionaj arata ca in vara anului 1989 la nivelul superior al Departamentului Securitatii Statului fusese creat un comandament special cu misiunea de a analiza saptaminal evolutia actiunilor iredentiste maghiare impotriva Romaniei. Acest comandament a constatat, printre altele, ca imputernicitii de granita din partea Ungariei si Iugoslaviei au inceput la un moment dat sa predea un numar mare de transfugi romani, cu toate ca pina atunci astfel de cazuri erau foarte rare. „impreuna cu formatiunile de graniceri au fost stabilite masuri de cercetare informativa atit a persoanelor predate de imputernicitii de granita, cit si a celor prinse la intrarea ilegala in tara; au rezultat informatii deosebit de importante si ingrijoratoare: in lagarele de refugiati din Ungaria si Austria se proceda la recrutarea de mercenari, cu precadere dintre cetatenii romani de nationalitate maghiara si tigani, cointeresindu-i material; li se dadea o suma ca avans, restul urmind sa-1 primeasca dupa indeplinirea misiunii; misiunea lor consta in introducerea in Romania de materiale de propaganda anticeausista si antiromaneasca pe care sa le raspindeasca in zona Transilvaniei si Banatului, introducerea de armament, munitie si explozivi si asigurarea in ascunzatori; sa stimuleze nemultumirile si chiar sa declanseze nemultumiri deschise, acte de violenta impotriva autoritatii de stat folosind in acest scop si armele, si explozibilul puse la dispozitie; in momentul in care se semnala un conflict intr-o localitate din zona, ei trebuiau sa se deplaseze urgent acolo, sa-1 amplifice si sa-1 directioneze.'376 Conform colonelului Gheorghe Ratiu, seful Directiei I, in competenta caruia se afla cazul, din cele aproximativ 300 de persoane cercetate astfel s-au constituit, ca relevante si substantiale, 20 de dosare, intre care sase contineau informatii cantitativ si calitativ de extrema valoare informativa. Generalul Ionel Gal, fost sef al Arhivelor Statului, avea sa confirme aceasta situatie: „Din activitatea informativa si de cercetare a rezultat ca majoritatea acestora veneau din tabara de la Bicske a organizatiei «Romania libera» unde erau instruiti special sa participe la o actiune de rasturnare prin forta a regimului din Romania. Arestarea si anchetarea a sase indivizi lansati au confirmat faptul ca toti transfugii erau pregatiti si asteptau un semnal sa intre in actiune la Timisoara'377, in fata Comisiei senatoriale, colonelul Ratiu a facut urmatoarele precizari: „Dupa o teleconferinta a lui Nicolae Ceausescu, Vlad a spus ca mai mult de trei luni nu poate dura asta! Era un fenomen de plecare ilegala din tara, dar la sfirsitul lui '89 s-a in-timplat invers - trimiterea lor inapoi. Ceausescu a dispus ca acesti fugari sa fie tinuti in dormitoare la batalioanele de graniceri. Am trimis oameni sa-i cerceteze; circa 20 au recunoscut ca au fost recrutati de organizatia «Romania libera» din Budapesta si aveau o tabara de antrenament la Bicske. Pentru ca eram in cercetari la Arad cu un cioban ce a trecut cu oile, am fost si la Timisoara sa vad situatia acestora. Erau romani si tigani cei recrutati si mi-au spus ca trebuie sa se prezinte la Timisoara. Maghiarii favorizau plecarea fugarilor in Occident prin diferite filiere, in 1986, economistul Rosea din Timisoara a infiintat organizatia «Romania libera» la Budapesta care a luptat pentru rasturnarea regimului comunist din Romania, in Ungaria cercurile iredentiste erau in special din rindul clerului. La biserica Sf. Stefan, un preot reformat Nemeth Geza ii primea pe transfugi. Cel mai mare numar de transfugi stationati in Ungaria era in jur de 6 000. Geza Nemeth a sprijinit organizatia «Romania libera» si Poszgai i-a vizitat. Nimic contra lui Ceausescu. Apoi Rosea a plecat in Occident. Ultimul sef acolo a fost unul Manea. Sediul s-a mutat la Bicske — o fosta cazarma — unde pregateau transfugii'378.

Mecanismul racolarii era urmatorul: prin retele de spionaj active pe teritoriul Romaniei erau studiati, contactati „in orb', angajati in discutii cu referire la situatia materiala personala, la situatia generala din Romania, la imaginea lor despre felul de trai din Occident, la posibilitatea de a cistiga repede o suma importanta de bani in valuta, o serie de cetateni romani, cu predilectie tineri, intr-un dialog al autorului cu generalul Stefan Alexie, fost secretar de stat in Departamentul Securitatii Statului, acesta a oferit un caz semnificativ: „Cu circa una-doua luni inainte de evenimentele de la Timisoara, seful Securitatii Bihor a depistat la Vama Bors doi cetateni germani care intrasera legal in tara si care la iesire aveau asupra lor liste si documente care puteau fi interpretate ca acte prin care anumiti indivizi, cetateni romani, erau selectati pentru evenimentele din decembrie. Securitatea a inceput imediat studierea si contactarea celor aflati pe liste. Pe cei doi germani i-au cazat la un hotel din Oradea, si colonelul Ogaseanu a discutat cu ei. Au recunoscut ca au venit cu misiunea de a pregati persoane ca sa actioneze la momentul oportun prin actiuni anarhice in orasele Cluj, Sighisoara, Sibiu, Brasov, Cugir. Cei doi germani erau unul de aproximativ 50 de ani, altul de 28-30 de ani. Va atrag atentia ca violentele de la Cugir din timpul revolutiei, faptele oribile de acolo, actele de barbarie n-au fost intimplatoare si ca acolo au actionat oameni pregatiti din timp! Criteriul de selectie al celor doi agenti germani viza persoane atentionate sau pedepsite pentru incercare de trecere frauduloasa a frontierei, carora le promiteau ajutorul pentru a fugi in Vest, persoane cu aviz negativ de a primi viza, de a pleca definitiv din tara, evident nemultumite, precum si infractori de drept comun'.

Citeva din Notele Securitatii au ajuns si in arhivele presei romane:

NOTA

„O sursa a Securitatii judetului Harghita care a efectuat recent o calatorie turistica in RF Germania, a contactat, intre altii, pe BINDER KAROLY din localitatea Kirdkheim, de profesie inginer, originar din tara noastra.

Cel in cauza a relatat ca este secretarul «Asociatiei maghiarilor ardeleni» stabiliti in landul Baden-Wurtenberg. Organizatia are in componenta circa 420 de membri, sediul acesteia aflindu-se la Stuttgart.

Cetateanul vest-german a mai precizat ca scopul intregii activitati desfasurate de membrii asociatiei este «obtinerea independentei Transilvaniei» si ca fiind constienti de preponderenta elementului romanesc in aceasta zona, in ultima perioada, au inceput sa coopteze in cadrul organizatiei si persoane de nationalitate romana. A sustinut totodata ca in sprijinul acestei idei, una din principalele lor preocupari este de a demonstra opiniei publice internationale ca populatia de nationalitate maghiara din tara noastra «este lipsita de cele mai elementare drepturi si libertati».

BINDER KAROLY a facut cu acest prilej si o serie de afirmatii dusmanoase la adresa realitatilor social-politice si economice din RS Romania.

Cu aceste aspecte va fi informata UM 0544, impreuna cu care vom actiona pentru obtinerea de date cu privire la scopurile si modalitatile concrete de actiune ale acestei asociatii, cu accent pe prevenirea realizarii unitatii dintre elementele emigratiei romane si maghiare din aceasta zona.

N.N. BINDER KAROLY, este in virsta de 40 ani, de origine germana (svab), fost maistru la Fabrica de instalatii si utilaje de transport Carei, casatorit, are trei copii minori, in ianuarie 1989 a plecat cu permis de mic trafic in RP Ungara, de unde a ajuns ilegal in RF Germania, obtinind cetatenia germana. Are in tara parintii, un frate si sotia (cu cei trei copii) necunoscuti cu probleme deosebite'379.

Se pune intrebarea: romanii care au acceptat sa lucreze pentru «Asociatia maghiarilor ardeleni', avind ca scop „independenta Transilvaniei', adica ruperea ei de tara, si care au fost trimisi de aceasta organizatie sa actioneze la Timisoara au fost eroi ai revolutiei sau tradatori de tara? Cititorul este lasat sa judece singur. Sa studiem si o alta Nota a Securitatii, de data asta cu amanunte despre cei care au fost pregatiti in Ungaria si au actionat la Timisoara:

NOTA

Recent, o sursa a Securitatii judetului Satu-Mare s-a intors dintr-o calatorie din Ungaria, unde a vizitat unele cunostinte din «tabara refugiatilor» de la Bicske, relatind urmatoarele aspecte de interes operativ:

in «tabara» s-a intilnit cu un fost prieten, pe nume NAGY EMERIC, originar din Carei, care i-a confirmat ca in august 1989 a trecut fraudulos in Ungaria impreuna cu sotia si fiica sa, iar in prezent activeaza ca secretar al unei organizatii denumita «Liga Anticomunista Romana» infiintata recent in lagarul de la Bicske.

A mentionat ca organizatia ar avea circa 100 de membri, recrutati dintre fugarii de origine romana si condusi de un anume MANEA TRAIAN din Ploiesti, impreuna cu fiica sa NAGY HAJNAL, participa la activitatile pe care MANEA TRAIAN le organizeaza si initiaza din Bicske impotriva Romaniei. A precizat sursei ca se ocupa mult cu actiunile acestei organizatii, iar fiica sa este translator.

Pe fondul unor manifestari dusmanoase, nationalist-iredentiste, NAGY EMERIC a incercat sa determine sursa sa ramina in Ungaria, precizind ca in Bicske ar fi un mare numar de fugari romani, inclusiv sasi si svabi, care asteapta sa emigreze in Occident. Desi ungur, activeaza alaturi de romani la indicatia autoritatilor maghiare, precizind ca are sprijinul material al acestora, al unor emigranti romani din Anglia, conlucrind strins cu gruparea «Romania Libera» de la Budapesta.

A mentionat, de asemenea, ca pina in prezent organizatia condusa de MANEA TRAIAN a initiat actiuni anticomuniste si antiro-manesti in fata ambasadei de la Budapesta, demonstratii de strada si intentioneaza sa-si intensifice preocuparile de acest gen, mai ales cu prilejul celui de-al XlV-lea Congres.

Securitatea judetului Satu-Mare intreprinde masuri de identificare a rudelor si legaturilor pe care NAGY EMERIC le are in tara, in vederea lucrarii lor active si initierii unor actiuni preventive adecvate.

Cu aspectele raportate va fi informata si Unitatea Militara 0544/225, cu care vom conlucra pentru neutralizarea actelor ostile ale celui in cauza.

NAGY EMERIC este fiul lui loan si Terezia, nascut la 10 noiembrie 1947 in Carei, fost merceolog la Inspectoratul pentru Protectia Plantelor, cu ultimul domiciliu in localitatea natala, str (). in august 1989, impreuna cu sotia si fiica, a trecut fraudulos granita in Ungaria.

2. Din verificarea informativa realizata de Securitatea judetului Satu-Mare pe linga BODA ELISABETA, soacra tiganului fugar HORVATH NICU, rezulta ca aceasta a fost vizitata in noaptea de 15/16 noiembrie 1989, in conditii de discretie deosebita, de doua persoane necunoscute care in aceeasi noapte ar fi plecat la Timisoara.

Avind in vedere ca HORVATH NICU este persoana prin care MANEA TRAIAN, conducatorul «Ligii Anticomuniste Romane» de la Bicske, intentioneaza sa introduca in tara fituici cu continut ostil, nu este exclus ca una din aceste persoane care au vizitat-o sa fie ginerele acesteia.

Pentru identificarea si retinerea persoanelor in cauza au fost luate masuri de catre organele de securitate si graniceri din zona limitrofa frontierei inclusiv la legaturile cunoscute din Timisoara, solicitind in acest sens si sprijinul Inspectoratului General al Militiei'380.

in legatura cu fituicile evocate in nota de mai sus, un raport al SRI Caras-Severin arata ca aceste fituici au aparut in timpul evenimentelor de la Timisoara in localitati ale judetului: „Din data de 19 decembrie 1989 s-a semnalat in Caransebes, Otelu Rosu si Resita prezenta unor autoturisme inmatriculate in judetul Timis, din care se raspindeau de catre persoane neidentificate fituici al caror continut indemna la solidaritatea cu actiunile de la Timisoara si la inlaturarea de la conducerea tarii a lui Nicolae Ceausescu'381. O Nota a Securitatii judetului Iasi raporta conducerii DSS ca o sursa a sa a informat ca „in ultima perioada, autoritatile maghiare insista tot mai mult pentru a-i determina pe acestia sa se stabileasca in Ungaria. Comisia pentru refugiati le da asigurari ca ii va sprijini in aducerea familiilor din tara noastra, inclusiv prin platirea unor sume de bani calauzelor care se angajeaza in trecerea lor ilegala peste granita si ii foloseste in exercitarea, la rindul lor, de influente emigrationiste asupra turistilor romani cu care vin in contact () Functionari ai Ambasadei Frantei din capitala tarii vecine sunt preocupati de contactarea unor tineri din aceasta categorie si determinarea lor de a se inrola in armata franceza, promitindu-le sume mari de bani si acordarea cetateniei respective dupa cinci ani de prestare a unui asemenea serviciu () La Miinchen, sursa a contactat pe BESTHOLD REILAND, fost medic stomatolog la Radauti, si pe prietenul apropiat al acestuia, TOHOON ZERFFASS, originar din zona Sucevei, ambii avind multiple relatii in rindul emigratiei romane din zona. Acestia au relatat despre pregatirile ce le-au facut, cu mult inainte, fugarii romani care au fost trimisi, impreuna cu angajati ai postului de radio „Europa libera', la demonstratia antiromaneasca ce a avut loc, in luna iunie a.c., la Budapesta'382.

Aceste documente ale Securitatii demonstreaza ca fenomenul pe care il analizam a avut in centrul sau racolarea, instruirea si folosirea unor romani pentru activitati declarate anticeausiste si anticomuniste, dar acoperind si activitati indreptate impotriva statului, antiromanesti. De aceea, teza implicarii maghiare la Timisoara potrivit careia actorii violenti ai incidentelor erau unguri, iar atacul s-a produs in cadrul unei operatii militare neconventionale purtate de Ungaria pe teritoriul nostru are nevoie de cel putin o precizare: principala forta de actiune a fost constituita din romani din Romania, incitati sa actioneze cu promisiunea de bani sau emigrare in RFG, din romani fugiti peste granita si pregatiti in lagarele din Unaria, din minoritari unguri sau germani fugiti din tara si reintrodusi fraudulos peste frontiera.

Din aceste motive intrebarea adresata Securitatii: „Unde sunt strainii identificati si prinsi la Timisoara?' este nepotrivita, iar concluzia ca nu a existat o interventie straina si ca autorii violentelor revolutionare de la Timisoara au fost numai timisoreni este pripita. Avem de a face cu romani folositi si care s-au lasat folositi pentru o promisiune de lucru sau cetatenie in Germania. Constatam deocamdata ca in principalele puncte de initiere a evenimentelor de la Timisoara, la Piata Maria, pe tampoanele tramvaielor sau la CJP, dind jos stemele, ne-am intilnit cu eroi proveniti din alte localitati!

O alta cale de contact era prin intermediul retelelor de contrabanda, foarte active in zona Banatului, mai ales pe relatia Iugoslavia, care foloseau sau eludau micul trafic de frontiera si care furnizau tot felul de produse minore, dar si tigari straine si cafea, de negasit pe piata romaneasca. Pentru cititorul strain este locul sa precizam ca in Romania anului 1989 cafeaua aflata pe piata era un amestec de substante atipice, intre care intra si ovaz macinat. Ea purta denumirea populara de „nechezol', de la verbul a necheza (strigat caracteristic calului), ilustrind astfel plastic componenta furajera a cafelei puse in vinzare pe piata oficiala romaneasca. Consumul constant al acelui amestec produce afectiuni grave ale pancreasului, in diferite situatii de contact, mai ales cu ocazia unor operatiuni de „bursa neagra', cetatenii romani erau sfatuiti sa fuga din tara sau erau pusi in contact cu calauze, explicindu-li-se ca dincolo de granita exista lagare de refugiati care ofera conditii bune de hrana si posibilitatea de a emigra dupa un timp in America, Germania de Vest, Austria. Pe de alta parte, un numar de retele de contrabanda controlate de Securitate reusisera sa interfereze cu aceste operatiuni si sa informeze detaliat asupra activitatilor de pregatire a unor comandouri diversioniste. O astfel de retea care trafica argint industrial pentru Italia a fost informata la inceputul lunii decembrie 1989 de seful unor vaste operatiuni de contrabanda din Balcani, celebrul lider nationalist sirb Arkan, ca operatiunile de pregatire a unor actiuni subversive cu scopul rasturnarii lui Nicolae Ceausescu erau finalizate si vor fi declansate de pe teritoriul Ungariei si Iugoslaviei. Tinerii iredentist! maghiari sau amatorii romani de aventura erau preluati de calauze si dusi in taberele de instructaj. Comisia senatoriala a identificat si a dat publicitatii numele a doua astfel de tabere pentru instruirea mercenarilor, la Bicske si Haiduszboszlo383. Este posibil ca membrii Comisiei, neprofesionisti, sa faca o confuzie intre locul de unde erau racolati (Bicske, Haiduszboszlo) si taberele de instruire, care se aflau in unitati militare. Pentru a se putea informa cit mai corect asupra acestor activitati ostile, Securitatea a reusit sa-si infiltreze propriii agenti printre transfugi si sa afle cum si prin ce mijloace sunt trecuti peste granita, unde sunt grupati si in ce consta pregatirea subversiva. O data instalati in taberele de pregatire, transfugii din Romania erau inregistrati, fotografiati, li se intocmea un dosar care continea si note ale informatorilor strecurati printre ei in lagar, astfel incit sa poata fi identificat cit mai bine potentialul diversionist al respectivului, gradul de inteligenta, nivelul de nemultumire sau ura impotriva regimului, a poporului roman si a tarii, gradul de interesare materiala, inclinatia spre aventura, curajul, in tabere era difuzata presa „dirijata', continind stiri si articole ostile Romaniei, informatii despre evolutia perestroikai si glasnost-ului sovietic, despre succesele internationale ale lui Gorbaciov, publicatii ocazionale ale unor organizatii romanesti din emigratie, mai mult sau mai putin controlate de servicii secrete straine. Se puneau la dispozitie pentru a fi citite in limba romana exemplare multiplicate ale cartii Orizonturi rosii a lui Ion M. Pacepa. Cei selectati astfel erau apoi supusi unor interviuri conduse de profesionisti, in care se facea un comentariu asupra informatiilor primite de cetateanul roman prin presa „dirijata', prin discutiile „in orb' cu informatorii infiltrati printre ei, se analizau pasaje din cartea lui Pacepa. Pe baza unor criterii profesioniste, cei selectati erau dirijati spre operatiunile de instructaj diversionist evocate de colonelul Filip Teodorescu. De exemplu, unul dintre criteriile care se aplicau tiganilor era ostilitatea fata de autoritatile romane, in special fata de Militie, mai ales in cazurile care proveneau din rindurile infractorilor cu condamnari la activ. Acestui tip de infractor ii este mai usor sa atace un om in uniforma datorita aversiunii pe care o are fata de simbolul respectiv, datorita abilitatilor dobindite in mediul infractional, a curajului sporit si totodata prin cunoasterea din relatia imediata a realitatilor micii coruptii la care multi angajati ai Ministerului de Interne se pretau, mai ales in zonele de granita. Criteriul principal de selectare a tinerilor maghiari era de regula agresivitatea sentimentelor iredentiste. Odata incheiata pregatirea, mercenarii romani si maghiari erau infiltrati in grupuri mai mari de refugiati adusi la granita si predati autoritatilor romane. De regula predarea se facea cu autobuze trans-portind minim 30 de persoane - intre care diversionistii erau doi-trei -sau incarcate la maxim cu 70-80 de persoane, intre care diversionistii erau mai multi. Alte grupuri, mai mici, erau lasate in apropierea punctului de trecere a frontierei si obligate sa se deplaseze pe jos pentru a se preda. De cele mai multe ori, astfel de grupuri nu contineau nici un diversionist, dar dadeau de lucru organelor de stat romanesti in egala masura. Autoritatile romane ii preluau si declansau operatiunea inversa, de identificare si prelucrare informativa a celor intorsi din Ungaria si Iugoslavia. Astfel a fost identificat un numar de indivizi pregatiti dincolo de granite pentru diversiunea din decembrie. Conducerea Securitatii continua sa afirme ca detinea informatii precise despre indivizii antrenati in taberele din Ungaria. Am cerut SRI-ului dosarele lor si am fost refuzat. Criza de la frontiera insa a avut o dimensiune fara precedent. Ea pornea de fapt de la criza profunda, nemaiintilnita, din rindurile trupelor de graniceri ale tarii.

Situatia Comandamentului Trupelor de Graniceri ale Romaniei. In anul 2001, generalul de brigada (r) Sever Neagoe, fost sef al Sectiilor Paza si Operatii si Pregatire de lupta din cadrul Comandamentului Trupelor de Graniceri, a intocmit o sinteza a istoriei granicerilor romani, pornind de la figurile sale centrale. Prin intermediul biografiilor principalilor comandanti ai armei graniceri, generalul Sever Neagoe aduce la cunostinta si o serie de informatii despre situatia operativa de la granitele Romaniei in perioada de final a sistemului comunist european. La sfirsitul anului 1982 la comanda Trupelor de graniceri a fost numit, ca urmare a unei politici de cadre gresite, general maior Constantin Calinoiu, care provenea din arrna infanterie. Nu avea pregatire de specialitate pentru graniceri, dar avea un dosar bun de cadre (fiu de miner), numirea sa fiind favorizata de un criteriu politic: „originea sanatoasa'. Arma graniceri era o specialitate cu mare traditie la romani si care stimula adevarate genealogii profesionale. Astfel, numerosi ofiteri de graniceri proveneau din familii in care tatal fusese tot granicer sau din familii ale unor ofiteri care fusesera graniceri si pe timpul Romaniei Mari. in consecinta, procentul de ofiteri de graniceri din perioada Ceausescu la al caror dosar se afla un tata ofiter regalist, antonescian, eventual decorat de germani cu „Crucea de Fier' sau avusese misiuni pe Nistru, era destul de insemnat. Ca de obicei in situatiile de criza, autoritatea politica isi cauta tapi ispasitori pentru ordinele sale aberante si explicatii in lipsa de incredere asupra unor oameni cu trecut nesigur pentru comunism. Generalul Calinoiu a accentuat pregatirea trupelor de graniceri pe teme tactice si tactic-operative, pe activitati specifice infanteriei, acordind un timp mai redus pregatirii in domeniul strict graniceresc. Este interesant ca aceasta pregatire implica, probabil, contracararea „elementelor de cercetare-diversiune, elementelor teroriste, detasamentelor inaintate ale inamicului, precum si problemelor privind combaterea propagandei acestuia'384. Se poate observa astfel ca, dintr-un ordin politic iresponsabil, li se cerea unor soldati in termen sa acopere profesionist activitati care sunt obligatoriu atribuite unor unitati speciale, formate de regula din cadre, din angajati permanenti din sistemul de aparare al tarii. Ca urmare a neglijarii activitatilor de specialitate evident ca problemele la frontiere nu au intirziat sa apara, mai ales dupa 1986 cind s-a lansat operatiunea sovietica de liberalizare a Estului si au fost reactivate intens organizatiile vest-europene pentru respectarea drepturilor omului, organizatii sub acoperirea carora se desfasurau si operatiuni ilegale, in fata cresterii alarmante a numarului cazurilor de penetrare a sistemului national de frontiere, autoritatea politica hotaraste trecerea in rezerva a unui corp intreg de ofiteri superiori cu experienta, inlocuirea lor cu ofiteri proveniti din activisti de partid si reducerea efectivelor. „Seful de stat major al Trupelor, sefii sectiilor de pregatire de lupta, mobilizare, tratate, comandantii brigazilor Oradea, Giurgiu si Iasi, au trecut in rezerva pentru pensionare; (Precizez ca virsta de pensionare era 55 de ani, astfel incit sa nu se creada cumva ca au fost pensionati pentru ca erau batrini, ca s-a schimbat o generatie etc., n.a.). Cei doi secretari ai Consiliului politic au savirsit grave fapte de coruptie si imorale, in urma carora au fost destituiti, acest organ nemairevenindu-si pina in decembrie 1989, cind a fost desfiintat; loctiitorul tehnic a decedat, iar seful sectiei paza si operatii a fost numit sa inlocuiasca prin cumul pe seful de stat major'385. Aceasta situatie inadmisibila din interiorul structurii destinate de natiune, de Constitutie si de legile tarii sa apere frontierele a culminat cu o sedinta in care generalul Calinoiu s-a certat cu propriii sai loctiitori, insultindu-se unii pe altii, pentru ca in urma acestui scandal murdarit cu trivialitati, cu tradari personale si denunturi, generalul Calinoiu sa fie inlocuit la 14 august 1987 cu colonelul Petre Teaca, comandantul „brigazii in care se petrecusera in acei 4 ani si aproape 8 luni cele rnai neplacute evenimente!'. Pe acest fond de decizii distructive in cascada venite de la Bucuresti, prin intermediul Ministerului Apararii Nationale, pe teritoriul de actiune al brigazilor de graniceri din Vestul tarii s-au petrecut cele mai spectaculoase treceri ale frontierei de stat, precum si un adevarat flux de transfugi in Ungaria si Iugoslavia. Cererile repetate de crestere a efectivelor trupelor de graniceri din zonele de aparare a frontierei au fost la fel de repetat respinse, ba, mai mult, organele de informatii-graniceri au preluat „activitatea de procurare a datelor necesare organizarii pazei' astfel ca granicerii organizau serviciul de paza „fara datele necesare despre actiunile infractorilor'. Incredibil! Cu toate acestea, intre decembrie 1987 si decembrie 1989 numarul infractorilor la regimul trecerii frontierei de stat retinuti a crescut de la 7 345 la 29 541, adica de 4 ori! Echivalentul in procente pentru cei care nu au fost prinsi este tulburator. La un moment dat s-a facut estimarea, pe baza urmelor si a informatiilor precare, ca numai in anul 1989 numarul persoanelor care trecusera fraudulos frontiera de Vest a statului depasea cifra l 000. Mai mult decit atit „au crescut cazurile in care infractorii s-au asociat in gru-Puri de 10-15 persoane care nu s-au supus la somatii, au atacat pe graniceri', iar in anumite sectoare au fost constatate „pirtii de urme cu autori neidentificati'386. La l noiembrie 1989, prin raionul pichetului Peregul Mare „au trecut in Ungaria 7 persoane cu doua autoturisme, 8 cai si l 042 de oi'. La 27 noiembrie a fost trecuta fraudulos frontiera prin raionul pichetului Pordeanu gimnasta romana Nadia Comaneci, in cadrul unei operatiuni conduse de serviciile secrete maghiare cu scopul de a lovi in imaginea internationala a statului roman. Este neverosimil, dar frontierele Romaniei par a fi fost in acel an 1989 literalmente vraiste! Nicolae Ceausescu este principalul vinovat pentru aceasta situatie, fiindu-i raportata in permanenta, repetat, aceasta situatie si refuzind cu incapatinare sa aprobe masuri profesioniste de aparare a frontierelor, inlocuindu-le cu dispozitii privind „imbunatatirea muncii politice, implicarea mai ampla a organizatiilor oamenilor muncii de la orase si sate in activitatea de prevenire si impiedicare a faptelor de incalcare a prevederilor legii, cresterea spiritului cetatenesc al cetatenilor din localitatile si zonele limitrofe granitelor tarii, imbunatatirea muncii cu activul de partid din unitatile si subunitatile Comandamentului Trupelor de Graniceri'. Nu exista decit o singura explicatie rationala pina acum, venita de la un general al Armatei romane care a dorit sa nu fie citat: „Ceausescu credea ca o invazie impotriva Romaniei se va produce printr-un incident violent la granita, ca in al doilea razboi mondial intre Polonia si Germania. De aceea, cauta sa impiedice un astfel de incident, dar lasa granicerii fara nici un mijloc de riposta, in plus de asta, sistemul de aparare a frontierelor Romaniei fusese dimensionat sub regimul comunist ca pentru un stat inconjurat de aliati, de membri ai Tratatului de la Varsovia, intr-o conceptie care viza cooperarea cu trupele de graniceri ale vecinilor. Or, in 1989 Romania era practic inconjurata din toate partile de inamici. si spun din toate partile pentru ca si dinspre Marea Neagra si Delta aveam probleme'. Nicolae Ceausescu hotaraste trecerea granicerilor din subordinea Ministerului Apararii Nationale in subordinea Ministerului de Interne. Data acestui ordin 15 decembrie 1989! in celebra opera Elogiul nebuniei a lui Erasmus din Rotterdam, Prostia vorbeste: „Sa nu asteptati cumva sa ma definesc ori sa-mi descriu partile componente, dupa obiceiul retorilor. Nimic mai alaturi cu calea.

Sa ma definesc ar insemna sa ma fixez intre anumite hotare, ori puterea mea este nemarginita'. Cautam degeaba tradatori in apropierea lui Ceausescu, scuze ca nu a fost informat corect, ca nu se simtea prea bine in 1989 Tradatorii, citi au fost, au profitat din plin de criza lui paranoica, de primitivismul gindirii sale politice, de judecatile lui marxiste cramponate intr-o dogmatica inapoiata, de incapatinarea cu care a sacrificat soarta natiunii romane pentru gloria lui iluzorie, pentru iluziile lui grandomane, el fiind si cel dintii si cel mai mare tradator al poporului roman. A fost dublat de numerosi incompetenti. Unul dintre ei, certificat oficial si istoric ca atare, a fost Tudor Postelnicu. El a convocat o sedinta extraordinara in ziua de 15 decembrie anuntindu-i pe graniceri: „Ati venit la noi, unde sa stiti ca nu mai merge', „ Sa fi{i sprijiniti de organele locale pentru a face fata conditiilor rele din pichete intrucit Ministerul de Interne nu are fonduri', „ Inspectorii-sefi ai Ministerului de Interne de la judete sa verifice soldatii de graniceri'?!?387. Habar nu avea cum ii cheama, in acelasi context se inscrie si relatarea fostului capitan I. Popescu, intr-un interviu acordat publicatiei Expres Magazin in 1991: „in urma acestor incidente (trecerile frauduloase din perioada 20 noiembrie-1 decembrie 1989, n.a.) s-au deplasat in zona Postelnicu, ministrul de Interne, insotit de generalii Milea si Vlad, precum si procurorul general Nicolae Popovici. Aceasta inspectie simandicoasa, desfasurata in conditii neobisnuite (au fost dusi cu tractorul, au mers si prin noroi pina la genunchi), a constatat numeroase nereguli, in special in privinta conditiilor de hrana, cazare si dotare a trupelor. S-au luat masuri: multe cadre au fost sanctionate, destituite. Au fost chiar sapte arestari. Aceasta a creat o stare si mai mare de nemultumire, de revolta, in rindul celor ce trebuiau sa asigure paza granitei, precum si in militia si primariile din zona, deoarece mustruluiala, sanctiunile si demiterile i-au atins si pe ei. Astfel a slabit si mai mult paza granitelor, au fost zdruncinate si autoritatile administrative din zona. (in timpul acestei inspectii, Postelnicu nu-1 baga in seama pe Iulian Vlad, iar cind trebuia sa i se adreseze, tipa la el in fata subalternilor).'388 Este greu de crezut ca lucrurile s-au petrecut asa. Nu au existat arestati, iar Postelnicu nu-si permitea sa strige la generalul Vlad. in plus, acolo nu existau subalternii sai, Vlad fiind neinsotit. Concluzia o trage tot granicerul: „Istoria acestor trupe si cititorii prezentei lucrari trebuie sa retina faptul fara precedent ca, in perioada evenimentelor din decembrie 1989, granicerii nu s-au gasit de facto in subordinea nimanui, deoarece in unitatile lor abia incepusera operatiunile de predare-primire, care s-au intrerupt in ziua de 22 decembrie 1989, cind Ceausescu a parasit sediul Comitetului Central cu elicopterul'389. Ceausescu a facut o criza de nervi, a doua dupa Pacepa, pentru cazul Nadia Comaneci, trecerea ei frauduloasa peste frontiera fiind facuta cu complicitatea unor graniceri, prin coruptie. Apoi a fost trecerea peste frontiera a unui cioban cu oile si cu doua autoturisme, care in realitate era un incident local provenit din faptul ca individul era ciobanul Comitetului Judetean de Partid, ocrotit de liderii politici din Timisoara si iertat in repetate rinduri pentru astfel de treceri, in urma acestor incidente, Ceausescu a vrut sa treaca granicerii in subordinea Securitatii, dar aflind ca aceasta subordonare este specifica doar URS S si Bulgariei, a renuntat, subordonindu-i Ministerului de Interne.

Pe de alta parte, dar in aceeasi ordine de idei, zona Timisoara a reprezentat un interes strategic important al Uniunii Sovietice si al Tratatului de la Varsovia. Zona Timisoara a fost declarata „regiune militara speciala' de catre trupele sovietice de ocupatie inca din 1944, deoarece adapostea un comandament sovietic de nivel strategic destinat conducerii operatiunilor militare pentru toata aria sud-estica a Balcanilor si baza operationala a activitatilor de informatii si spionaj pentru aceeasi zona. Interesul sovietic pentru Banat, cu centrul pe orasul Timisoara, a fost ilustrat si de reactia supradimensionata a lui Stalin la amenintarea desprinderii Iugoslaviei tito-iste din sistem, fapt ce a condus la dramaticele deportari ale populatiei minoritare sirbo-croate din zona390, in acelasi timp, Timisoara - in primul rind aeroportul si facilitatile sale pentru manevra pe verticala — a avut un rol, din fericire doar teoretic, in planurile Tratatului de la Varsovia pentru flancul de sud, vizind lovitura fortelor aeropurtate sovietice in nordul Italiei in caz de razboi cu NATO. Toate aceste considerente au menirea sa arate ca Uniunea Sovietica detinea informatii geo si topografice amanuntite despre zona Timisoarei, care doar aparent era departe de Moscova.

Un al treilea aspect al situatiei dezastruoase de la granita 1-a constituit coruptia. Decizia de trecere a granicerilor de la Ministerul Apararii la Interne a fost influentata de cantitatea tot mai mare de informatii primite de Securitate prin retea in legatura cu inmultirea actelor de coruptie in rindurile granicerilor. Cazurile Nadia Coma-neci si „turma de oi', odata cercetate cu seriozitate, printr-un ordin direct al lui Ceausescu, au dezvaluit complicitatea unor graniceri, mina in mina cu calauze romane- si maghiare. Colonelul Gheorghe Salceanu, fost inspector-sef MI la Arad in timpul revolutiei, a declarat in fata Comisiei senatoriale: „Cind am ajuns eu in noiembrie '89 in Arad era fenomenul de trecere frauduloasa a frontierei, treceau sute de persoane. Erau arestati subofiteri de graniceri care erau «calauze», gasiti la ei sute de mii de lei. Era acolo procuratura militara, ii aresta pe capete. Cei care fugeau peste granita erau in general tineri, din toata tara, nemultumiti. Ca din 10 decembrie '89 sa fie deja invers, veneau din afara si erau predati de granicerii unguri. Erau in general romani, dar erau si de ceilalti'^1. Ne putem imagina ca, in momentul in care Securitatea a inceput sa-si infiltreze propriii oameni printre fugari, a fost usor de demonstrat complicitatea unor graniceri si dimensiunea coruptiei la frontiere. Pe de alta parte, in Timisoara actiona o retea extrem de puternica de traficare a pasapoartelor si a valutei, avindu-1 in frunte pe ofiterul MI responsabil cu aceste activitati, individ aflat in legatura directa cu generalul Nuta si cu Tudor Postelnicu, la care duceau firele coruptiei. Alta retea ilegala ii lega pe ofiteri superiori ai Militiei cu clanurile de tigani implicati in traficul cu aur si bijuterii.

Evolutia coloanelor de „turisti' straini. Securitatea a monitorizat in permanenta deplasarea coloanelor de „turisti' pe teritoriul tarii noastre, ele fiind practic „pasate' de la Securitatea unui judet la Securitatea altui judet pe masura ce se deplasau. Asa cum arata generalul Plesita, posibilitatile Securitatii de a interveni cumva asupra acestor coloane erau limitate. Astfel de coloane cu turisti mai trecusera pe teritoriul Romaniei si in alti ani, cu foarte putine ocazii constatindu-se ca unul sau doi „turisti' se mai ocupau si cu altceva decit turismul - fotografierea sau filmarea unor obiective militare, masurarea optica sau electronica a drumurilor, inregistrarea podurilor si evaluarea traficului de zi si de noapte, contactarea unor retele in scop informativ s.a. Niciodata insa nu se inregistrase un flux de asemenea proportii si, mai ales, o componenta atit de unitara: tineri atletici, cu documente de cetateni ai RSS Moldoveneasca, vorbind stricat romaneste, dar avind totusi notiuni de gramatica si vocabular, de cele mai multe ori fara familii, ci insotiti in masina de „prieteni', avind intre ei doi-trei traducatori de limba romana, desi afirmau ca se deplaseaza in Bulgaria sau Iugoslavia pentru vacanta de iarna. Au intrat, asa cum am vazut la cazul Iasi, pe la punctele rutiere de trecere a frontierei de la granita cu URSS, au dormit in masini peste noapte, evitind hotelurile, desi Romania poate fi strabatuta de la Nord la Sud, chiar mergind si cu 50-60 km/ora in cinci-sase ore. Opriti si intrebati in citeva locuri de agenti de circulatie (sub indrumarea Securitatii) vindeau aceeasi legenda cu excursia in Bulgaria, faceau apel la sentimentele fraterne basarabene, desi in acel moment in Basarabia erau miscari de strada, lupte pentru identitate nationala si culturala care nu prea constituiau un prilej de vacanta, in dimineata zilei de 15 decembrie coloanele s-au ras-pindit brusc pe trasee care n-au nici o legatura cu Craciunul din Bulgaria, luind-o spre Cluj, Brasov, judetul Ialomita, oprindu-se la Craiova, Arad, Resita si Timisoara. „Nota Serviciului Roman de Informatii privind unele aspecte legate de desfasurarea evenimentelor din judetul CARAS-SEVERIN in DECEMBRIE 1989' aduce citeva probe asupra acestui fenomen: „Concomitent s-a constatat, mai ales in a doua parte a lunii noiembrie 1989, o prezenta numeroasa de cetateni straini pe teritoriul judetului, indeosebi a celor din Ungaria si fosta URSS, atingindu-se un aflux maxim in perioada 15-22 decembrie 1989. in acest interval puteau fi reperati frecvent in diferite localitati sau pe trasee grupuri sau coloane intregi de autoturisme cu turisti straini, avind la bord doua-trei persoane de virsta medie (intre 25-40 ani), de regula barbati atletici. ]siu se foloseau de locuri de cazare (hotel-motel), iar directiile spre care se indreptau erau motivate de acestia fata de organele de Militie cu care intrau in contact cu ocazia unor controale pe linie de circulatie, confuz, neconvingator'392. Raportul SRI prezinta si un caz concret, petrecut in localitatea Soceni, la 10 km de Resita: „in urma unui accident rutier produs de unul din cele trei autoturisme sovietice ce se deplasau spre Caransebes, cel implicat in accident, BORTA NICOLAE s-a prezentat agentului de circulatie maior GAVRILA NICOLAE ca fiind politist in fosta RSS Moldoveneasca, vorbind romaneste, ca de altfel si ceilalti sase concetateni cu care calatorea. Sustineau ca vin din Iugoslavia, dar nu au putut da informatii precise despre aspecte cotidiene din aceasta tara (preturile la diferite produse, regimul vamal etc.)'. La 15 decembrie, un autocar cu 20 de turisti din Ungaria a constituit acoperirea pentru un contact conspirativ: „Grupul turistic a vizitat parohiile romano-catolice din cele doua localitati (Slatina-Timis si Caransebes, n.a.), luind legatura cu preotii DOBRA PETRU si LOVASZ REINHOLD, ambii aflati la acea data in atentia organelor de securitate pe linia problemei nationalisti-iredentisti maghiari, continuindu-si apoi drumul spre Timisoara in 16 decembrie 1989'.

Comportamentul acestor coloane de turisti sovietici si maghiari a sugerat atit Securitatii cit si conducerii Armatei procedeul militar al „raspindirii in tragatori', tipic unitatilor de comando. Un numar de masini cu numere succesive ai caror conducatori pretind ca merg astfel, in coloana, pentru a nu pierde drumul, pentru a evita eventuale accidente rutiere, pentru a se deplasa in ordine, civilizat, nu se sparge la un moment dat in mai multe grupuri care o iau pe trasee diferite pentru a se opri in vecinatatea unor mari orase romanesti. Brasovul a fost foarte vizat, dar s-au dus si pe Valea Jiului. Senatorul Sergiu Nicolaescu avea sa-i confirme autorului in ziua de 2 septembrie 2003: „Grupurile diversioniste sovietice au vizat si Brasovul, si Clujul. Misiunea lor era sa produca o revolta a maghiarilor, minoritatea maghiara fiind singurul corp social si etnic pe care se putea miza atunci la o revolta impotriva lui Ceausescu. Ungurii, ajutati substantial de germani si de olandezi, vizau inca de la inceput, si sunt categoric asupra acestui lucru, ceea ce mai tirziu s-a numit «iugoslavizarea» Romaniei. Dar, la Cluj, exista o majoritate romaneasca solida. Se vede asta si astazi prin faptul ca primarul ala de acolo Funar este ales de atitia ani. Au incercat si la Brasov, dar Brasovul era intesat de Securitate si, daca sovieticii ar fi incercat ceva, se lasa cu mult singe printre ei. Timisoara era locul cel mai slab, pentru ca era vraiste, era o localitate de granita expusa si din Vest, si din Sud, unde niciodata nu s-au putut controla frontierele'. Tot in 15 decembrie se petrece un fenomen si mai interesant. Din Iugoslavia se prezinta la punctele de trecere a frontierei in Romania alte coloane de „turisti' sovietici, care afirmau ca se intorc din vacanta. Evident, vacanta nici nu incepuse inca. Coloanele nu s-au mai indreptat spre URSS, ci s-au oprit in preajma Timisoarei, iar cind s-au pus in miscare, dupa fuga lui Ceausescu, au produs incidentul de la Craiova, cind au fortat barajele Armatei si au fost ciuruiti.

Activitatea comandourilor de diversionisti sovietici si unguri nu a fost documentata pina la capat. Ei au fost observati, banuiti a face parte din trupele speciale instruite in actiuni de diversiune, -iar Securitatea si, in primul rind, fortele de ordine pregatite pentru asa ceva nu au avut timp sa-i captureze, intre cei aproximativ 100 de cetateni retinuti in Timisoara in noaptea de 16 spre 17 decembrie nu au fost cetateni straini. Este posibil sa fi fost si citiva dintre cetatenii romani antrenati in Ungaria, dar nu s-a putut face cercetarea pina la capat. Apoi a fost lansata marea subversiune cu asasinatele de mii si zeci de mii de oameni facute de Securitate si cu conflictul deschis al acesteia impotriva Armatei. Pe de alta parte specialistii, profesionistii care stiau cum actioneaza un diversionist nu au avut ocazia, nu au vrut sau nu au fost crezuti in fata nevoii de a explica macar dupa revolutie ce s-a intimplat. Asa se face ca numarul „turistilor', al celor retumati de maghiari la granita, al celor care au trecut fraudulos granita in acea perioada a creat impresia ca diversionistii erau cu miile sau cu sutele. Grupurile de diversionisti nu au depasit 20, maxim 50 de luptatori. Ei s-au aflat printre „turistii' din coloanele de masini, au fost trimisi sa actioneze in Timisoara, s-au intors la coloane si au raportat indeplinirea misiunii si consecintele acesteia: multimea s-a adunat, unii dintre indivizii instruiti in tabere din Ungaria au raspuns la semnal si au instigat multimea, s-a scandat impotriva lui Ceausescu, s-a manifestat pe strazi, apoi pentru ca populatia nu reactiona s-a trecut la distrugeri, devastari, incendieri. Securitatea isi mentine si dupa 15 ani teza ca primii morti de la Timisoara si Bucuresti au apartinut unor luptatori sovietici din trupele speciale.

Oricum, imaginea despre ei este mult simplificata de revolutionari si de populatie. Ea este influentata si de filmele de actiune, si de cliseul ca luptatorii unui comando au o anumita tinuta sofisticata, trag pina inrosesc automatele, fac salturi spectaculoase etc. Operatiunile de acest tip sunt in primul rind gradate. Ele vizeaza un scop precis cu mijloace minime. Daca scopul este atins foarte repede - incitarea populatiei Timisoarei la revolta, distrugeri vizibile, crearea unei situatii de tensiune internationala — diversionistii nu au nevoie de alte interventii si se retrag imediat din zona de operatii, in aceasta umbra a necunoasterii modului in care opereaza astfel de comandouri s-a adunat cea mai mare cantitate de confuzie si fals. Sunt locuri — si s-a vazut acest lucru la Praga — unde este nevoie de o singura diversiune simpla, de un militian care a facut pe mortul, dublat de o campanie care a dramatizat episodul, si diversionistii se retrag, lasa multimea sa faca restul. In zona de virf, care este intotdeauna cea politica, actioneaza agentii — de spionaj, de influenta, de diversiune — care directioneaza sau dupa caz controleaza evolutia evenimentelor. Daca nu sunt intrunite conditiile pentru actiunea primara a diversiunii — cum ar fi, de exemplu, neconsti-tuirea in timp si loc a multimii -, se trece la alte etape: distrugeri, incendieri, angajarea in violente a fortelor de ordine, provocarea deschiderii focului, perturbarea comunicatiilor, foc diversionist selectiv, asasinarea unor lideri, amenintare militara la granite, sabotarea unor obiective strategice (baraje, instalatii periculoase, cai ferate, poduri s.a.)- Toate aceste operatiuni fac parte din procedeele razboiului neconventional, modern, care nu implica folosirea fortei armate clasice, ci subunitati specializate in subversiune. Nu o data, daca nu sunt intrunite conditiile subversiunii, grupurile de diversionisti nu actioneaza, se retrag din dispozitiv, cum s-a intimplat probabil la Iasi. Aceasta atitudine este adoptata si atunci cind misiunea este tocmai aceea de a nu provoca interventia militara clasica, pentru a nu se aplica prevederile legislatiei internationale asupra legilor razboiului. Aceasta contine reglementari asupra prizonierilor, a dreptului de foc si riposta, impune existenta unui ultimatum, a unei declaratii de razboi, presupune aducerea cazului in fata ONU, proceduri complicate si care consuma timp. Rasturnarea regimului Ceausescu era deja foarte intirziata, pentru ca si Gorbaciov asteptase o schimbare la sfir-situl lui noiembrie cu ocazia Congresului al XlV-lea.

Ion Stanescu, fostul ministru al Turismului, a dat unele explicatii pentru cazul „turistilor' si al inchiderii frontierelor. „Conducerea tarii, in primul rind Nicolae Ceausescu, se afla in posesia unor informatii inca din vara anului 1989, care se refereau la pregatirea unei agresiuni impotriva Romaniei. Afirmatia se sprijina pe masura luata de a nu mai fi primiti in Romania turisti din Ungaria'393, in luna iunie, Stanescu a fost convocat de Emil Bobu care i-a comunicat ca Ceausescu a ordonat anularea contractelor cu firmele maghiare de turism perfectate deja pentru sezonul abia deschis. Ministrul Turismului s-a conformat ordinului. Informatiile care stateau la baza deciziei lui Ceausescu proveneau de la Securitate, dar si de la „membri aflati la virf in Partidele Comuniste din tarile socialiste'. in scurt timp insa, o data cu declansarea unei campanii de proteste in presa din Ungaria, Ceausescu a uitat ordinul pe care 1-a dat si 1-a acuzat cu violenta pe Stanescu pentru masura de anulare a contractelor turistice: „Cine iti da tie dreptul sa iei asemenea masuri care sa strice relatiile cu Ungaria?', a strigat la el. Dupa ce a gasit un vinovat, Ceausescu, las si fricos, a redeschis frontierele pentru „turismul' diversionist, in ce priveste afluxul de coloane cu „turisti' sovietici, Ion Stanescu clarifica confuzia lasata asupra acestui caz, reproducind dialogul sau cu Tudor Postelnicu: „Cind Ceausescu s-a aflat in Iran, m-a sunat la telefon Postelnicu: «N-ati inteles ca nu trebuie sa mai primim straini? Nu aveti evidenta lor?». Postelnicu mi-a spus ca au venit rusi automobilisti din Iugoslavia si s-au cazat in campingul de la marginea Timisoarei. I-am explicat ca acestia nu sunt veniti prin organizatiile de turism romanesti, ci sunt in tranzit, iar eu, ministrul Turismului, nu am nici o legatura cu asemenea gen de circulatie turistica. De granita se ocupa Ministerul de Interne, de care raspunde el, Postelnicu. Iar strainii aflati in tranzit intra in preocuparea Ministerului de Interne'394. Asadar, coloanele de „turisti' sovietici se prezentau ca fiind in tranzit spre sau din Iugoslavia, dar nu faceau tranzitul. Ei au ramas pe teritoriul Romaniei in preajma marilor orase pentru a interveni in cazul esecului diversiunilor care trebuiau sa provoace caderea lui Ceausescu. Au fost pur si simplu dati afara din tara abia in octombrie 1990 de catre priniul-ministru Petre Roman: „A mai fost un moment foarte delicat, in octombrie 1990, cind in tara se aflau 30 000 de rusi! Cu masinile lor! Eu, cind am aflat de a-ceasta, in calitate de prim-ministru, de la organul competent, adica S.I. Externe, am facut mare taraboi si, ma rog, pina la urma am reactionat, au fost scosi din tara. A mai fost o miscare foarte ciudata inainte de 19 martie 1990 la Tirgu-Mures'395. intr-o discutie particulara, Petre Roman i-a confirmat autorului ca identitatea acestor „turisti' ca luptatori ai fortelor speciale sovietice fusese deplin documentata de SIE. Ce fel de tranzit era acela in care 30 000 de turisti (probabil ca nu toti erau luptatori ai fortelor speciale sovietice, dar ei ofereau acoperirea) ramin pe teritoriul unui stat, prin care se presupune ca trec in maximum 48 de ore, si ramin un an de zile!?

in astfel de constatari asupra infiltrarii unor luptatori straini a fost implicat cumva si autorul acestor rinduri. Dupa revolutie, in

preajma alegerilor din 1992, doi ofiteri MApN din subordinea mea mi-au raportat ca in trei piete din Bucuresti s-au instalat tarabe de basarabeni sau ucraineni care vindeau tot felul de dispozitive marunte - freze, bormasine, flexuri. Cei doi ofiteri au observat si existenta printre marfuri a unor masini de prelucrat tevi tratate, de filetat si de ghintuit. Experti ai contraspionajului militar au vizitat sub acoperire pietele, au cumparat din locuri diferite mai multe piese si au montat la birou o arma cu care se putea trage. Ea a fost pusa pe masa ministrului Apararii.

Cu toate ca, probabil, nu exista sau nu mai exista probe concrete, am vrut sa dau acest exemplu pentru a se intelege ca membrii unui comando diversionist nu actioneaza neaparat ca o grupa echipata vizibil si inarmata la vedere. Un diversionist este adus la fata locului cu o masina, coboara si inainteaza pina se pierde in multime, constata situatia, actioneaza, de obicei sprijinit de un altul, apoi se retrage la masina cu care a venit si este din nou „turist'. Nu poti sa-1 retii legal decit daca il surprinzi in timpul actiunii. Dar cum actiunea lui se desfasoara exclusiv in multime, folosind comportamentul psihologic al acesteia, capturarea este forte greu de facut, in operatiunile structurilor moderne antiteroriste si antidiver-sioniste se folosesc mijloace moderne, uneori foarte sofisticate, de identificare si oricum se face o inregistrare video. In decembrie 1989 structurile romanesti de contracarare a acestui tip de actiune nu aveau asa ceva.

Am prezentat aici o ipoteza, o analiza intemeiata pe putinele date avute la dispozitie pentru a incerca sa explic de ce apar atit de multe informatii, cele mai valoroase provenind de la revolutionari, despre existenta unor indivizi si mici grupuri violente la Timisoara si pentru a incerca un raspuns la intrebarea: De ce nu a fost prins macar unul? Deocamdata am identificat doua raspunsuri posibile.

1. Fiind prevenit asupra intentiilor criminale ale lui Nicolae Ceausescu si intelegind foarte bine cursul evenimentelor, seful Departamentului Securitatii Statului a dat ordine care sa evite implicarea Securitatii in represiune. Ca urmare a acestor ordine, activitatea de impiedicare a desfasurarii manifestatiilor, dar si cea de blocare a misiunilor diversioniste, a fost diminuata la un nivel in care actiunea a depasit previziunile si a dus la pierderea controlului asupra evenimentelor. Pierderea controlului s-a datorat unei succesiuni de erori care au provenit in primul rind de la autoritatea politica centrala, stimulata de erorile autoritatilor locale si de faptul ca, desi fortele de ordine apartinind Ministerului de Interne reusisera sa opreasca dezvoltarea violenta a evenimentelor in noaptea de 16 spre 17 decembrie, Nicolae Ceausescu a dorit cu insistenta sa implice Armata, trimitind-o pe strazile Timisoarei, fie sa-i sperie pe timisoreni, fie sa-i reprime.

2. in decembrie 1989 fortele de ordine publica instituite prin Constitutie si legi nu aveau mijloace adecvate tehnice sa faca fata unei situatii care a escaladat, asa cum stim, de la tragerea panto-grafelor unui tramvai la scene de razboi civil. Nici legislatia tarii nu oferea posibilitati Securitatii sa intervina altfel, pe timp de pace. in aceasta ecuatie trebuie sa introducem si atitudinea prudenta, rezervata a unor comandanti satui de Ceausescu.

Sa continuam investigatia pentru a incerca sa reconstituim atitudinea ministerelor de forta, in seara si noaptea de 16 decembrie 1989.

Departamentul Securitatii Statului. La ora 21.00 generalul Vlad a convocat la sediul DSS pe sefii de directii si a avut loc o sedinta de informare asupra situatiei de la Timisoara. Este locul unde si momentul in care informatiile de la Timisoara au avut sau nu valoare. Seful DSS a hotarit atunci trimiterea unei echipe cu misiuni de informare. Cum colonelul Ratiu era de serviciu pe minister, iar ceilalti generali ezitau, generalul Macri s-a oferit sa se duca el. Asa s-a format echipa Securitatii pentru Timisoara. Peste noapte, o data la ora 22.00 si a doua oara la ora 02.00, Nicolae Ceausescu 1-a sunat pe generalul Iulian Vlad. in prima convorbire, Ceausescu a intrebat ce cunoaste despre situatia de la Timisoara, iar generalul Vlad i-a prezentat informatiile pe care le obtinuse pina atunci. La ora 02.00, Ceausescu a sunat intr-o stare evidenta de nervozitate, reprosindu-i sefului DSS neimplicarea Securitatii si evacuarea lui Tokes. Ministrul secretar de stat a precizat atunci ca evacuarea lui Tokes nu este in sarcina  Securitatii, ci a Justitiei. Discutia va fi intrerupta brutal de Elena Ceausescu, iar presedintele va inchide telefonul.

La ora 23.00 va pleca spre Timisoara trenul in care se afla grupul de ofiteri ai Securitatii condus de generalul Emil Macri. in tren, colonelul Filip Teodorescu a incercat sa afle mai multe despre misiunea in care fusese trimis: „Generalul Macri, singurul care discutase personal cu generalul Iulian Vlad inainte de plecare, mi-a marturisit ca nu stie mai mult decit ca s-au produs dezordini cu ocazia punerii in executare a hotaririi judecatoresti de evacuare a unui preot maghiar, precum si informatia ce-mi fusese transmisa de generalul Bucurescu. Nu era nelinistit intrucit pe linia lui de responsabilitate - respectiv economie - totul era in nota obisnuita'396. Ramine in continuare de neinteles nivelul scazut de informatii pe care il aveau inalti ofiteri de Securitate in legatura cu misiunea in care au fost trimisi. Iata, de exemplu, un fragment din Declaratia de martor a locotenent-colonelului Gheorghe Carasca din Directia VI, data in fata procurorului la 19 martie 1990: „Mentionez ca in ziua de 16 decembrie 1989 eram de serviciu pe unitate (permanent), iar in jurul orei 21.00 am primit ordin telefonic de la fostul sef al unitatii, colonelul Morariu Patru, sa ma prezint la ora 22.00 la Gara de Nord la seful Statiei CFR la generalul in rezerva Macri Emil pentru a pleca in misiune la Timisoara, fara sa-mi precizeze scopul acesteia'. Daca ar fi sa ne luam dupa declaratiile lui Tudor Postelnicu, acesta chiar dezinforma, avind in vedere ca in noaptea de 16 decembrie parerea lui despre evenimentele de la Timisoara era ca „s-a creat o stare de spirit necorespunzatoare ca urmare a faptului ca in timpul noptii (trecute, n.a.) preotul catolic Laslo, a fost fortat de organele administratiei de stat sa paraseasca domiciliul si orasul'397. Ca Romania a avut un dobitoc in fruntea Ministerului de Interne, care nici dupa doua saptamini de revolutie nu stia cum il cheama pe Tokes si ce fel de pastor este, nu reprezinta o surpriza, dar in noaptea de 15 spre 16 decembrie nu se produsese nici o evacuare, iar Tokes ajunsese la o intelegere cu primarul orasului.

Ministerul Apararii Nationale. Cel mai chinuit om in acele ore premergatoare izbucnirii revolutiei, cel mai torturat psihic de Nicolae Ceausescu a fost ministrul Apararii Nationale, generalul Vasile Milea. Asa cum am aratat, Ceausescu - mai ales intr-o situatie de criza personala - avea tendinta de a stimula folosirea fortei brute, intelegind prin aceasta implicarea Armatei in represiune. Armata era institutia in care Nicolae Ceausescu avea cea mai mare incredere, fiind si mediul pe care il cunostea cel mai bine. in momentul in care dorea sa puna ordine intr-un sector de activitate, intr-un domeniu, apela la ofiteri ai Armatei. Asa ajunsese, de exemplu, transportul urban din Bucuresti sa fie condus de generali si cu aceeasi solutie cautase Ceausescu sa rezolve grava criza energetica din 1985. La 17 octombrie 1985, prin Decretul prezidential nr. 208 fusese instituita starea de necesitate in Sistemul energetic national si se trecuse la regimul militarizat al acestui sistem. La articolul 4, de exemplu, se prevedea numirea unui comandant militar in conducerea unitatilor producatoare de energie electrica si care avea in subordine „un grup de cadre militare stabilit de Ministerul Apararii Nationale'398. Legatura sefului statului cu Armata era parazitata de Elena Ceausescu, din motive obscure, sotia presedintelui avind, cel putin in anul 1989, o serie de atitudini dispretuitoare sau ostile la adresa corpului militar. Un ordin care a permis ofiterilor sa poarte camasa scurta pe timpul verii a fost anulat de Elena Ceausescu pentru ca li se vedea parul de pe brate. Printr-un decret al Consiliului de Stat militarilor li s-a interzis accesul in perimetrul cladirii Comitetului Central, Piata Republicii si zona Salii Palatului, iar un incident din iarna anului 1988 a devenit repede foarte cunoscut in Armata prin absurdul lui. Patru ofiteri care circulau pe Podul Eroilor au fost retinuti din ordinul Elenei Ceausescu in momentul in care coloana oficiala trecea prin acel loc sub pretextul ca isi tin mii-nile in buzunarele mantalelor si ascund acolo pistoale. S-a dovedit ca suspiciunea ei era neintemeiata, dar a dat ordinul sa fie cusute buzunarele mantalelor in toata Armata, in sfirsit, este cunoscut ca in anul 1989 Nicolae Ceausescu a refuzat avansarile in grad cu ocazia zilei de 23 august, promitind ca le va face la 25 octombrie, refuzind si atunci, cu toate ca generalii Milea si Vlad au insistat. Nu avem o explicatie pentru atitudinea lui Nicolae Ceausescu fata de aceste decizii care au produs o serioasa nemultumire in rindul militarilor.

Tendinta lui Nicolae Ceausescu de a se sprijini pe Armata pentru a se mentine la putere era amplificata de neincrederea in Securitate, conform unei ciudate experiente personale din trecut si a unei mentalitati primitive care judeca serviciile secrete exclusiv prin prisma spionajului de tip vechi, in care lucrau spioni care-si vindeau constiinta oricui, in repetate rinduri, asa cum confirma un numar mare de inalti ofiteri de Securitate, Ceausescu le reprosa „inclinatia' spre jocurile duble sau triple. Cu fiecare actiune reusita a Securitatii in strainatate, cu fiecare penetrare in apropierea vreunui sef de stat strain, Ceausescu isi amplifica teama ca este inconjurat de spioni straini infiltrati linga el si ca vehiculul principal al penetrarii este chiar spionajul romanesc. De fapt, era o reactie instinctiva impotriva singurului corp de intelectuali din interiorul aparatului de Putere al regimului.

Dar interesul real al lui Nicolae Ceausescu pentru Armata a fost determinat fundamental nu de increderea sau dragostea fata de institutia militara, ci de dorinta sa expresa si constientizata politic de a controla Armata. Toate prevederile legale referitoare la Armata pe care le-a emis Ceausescu in 25 de ani de conducere a tarii au fost indreptate cu insistenta si metoda, cum vom demonstra, spre controlul multiplu, cit mai adinc si eficient al militarilor fortelor armate ale tarii astfel incit sa le poata folosi in interes propriu, pentru mentinerea sa la Putere pina la sfirsitul vietii, incepind cu anul 1980, Nicolae Ceausescu chiar a lansat in mediile militare ideea numirii sale in gradul de maresal, motiv pentru care gradul de maresal era pastrat in mod inexplicabil in ierarhia gradelor militare399. Ultimii doi maresali, Antonescu si regele Mihai, fusesera dusmanii comunismului. Cu ocazia unui bilant al Ministerului Apararii Nationale, seful statului comunist roman a afirmat ca, in cazul unei agresiuni a NATO impotriva statelor comuniste, el va prelua gradul de maresal pentru a asigura reprezentarea superioara a Armatei Romaniei, la paritate cu Armata Poloniei, in cadrul comandamentului aliat al Tratatului de la Varsovia. Probabil ca Ceausescu facea o confuzie intre functia politica de maresal al Seimului polonez si gradul militar avind aceeasi denumire.

Potrivit unor marturii din anturajul generalului Milea, ministrul Apararii a avut un numar foarte mare de intilniri cu Ceausescu in perioada evenimentelor de la Timisoara. Este inaltul demnitar chemat cel mai des la resedinta din Bulevardul Primaverii, la diferite ore, inclusiv noaptea pentru a-1 convinge si a-1 mobiliza asupra gravitatii situatiei. De asemenea, a fost sunat de foarte multe ori de la Cabinetele l si 2. Logic, Milea nu putea nega seriozitatea acelei situatii atita timp cit el insusi primise informatii alarmante pe linie de contraspionaj militar si tot el ii trimisese aceste informatii lui Ceausescu prin buletinele MApN. Nu avem prea multe date despre continutul acestor intrevederi, insa Milea a comentat la minister despre tracasarea la care il supunea Ceausescu. Nu avem dubii asupra intentiei lui Ceausescu de a folosi Armata in represiune, inca de la inceput, si asupra prudentei lui Milea de a se implica, in plus, si Milea, ca si sefii din Militie, traiau cu sentimentul ca Securitatea este vinovata de cazul Tokes. in raportul Comisiei senatoriale chiar este evocata o convorbire telefonica din jurul orei 01.00 intre colonelul Deheleanu, seful Militiei judetene, si generalul Nuta in care acesta din urma a replicat: „Securitatea sa se duca in ma-sa, ca ea a creat cazul asta'400. Nu Securitatea crease „cazul' Tokes, ci Nicolae Ceausescu; Securitatea ceruse de mult trimiterea acestuia in justitie. Este insa interesant de observat ca, desi nu lipsesc amintirile vii ale inaltilor ofiteri din Militie sau Armata despre conditiile proaste de viata din acel an, despre compatimirea populatiei si despre propriile lor probleme personale, de familie, de serviciu, toti isi indreapta atentia spre cazul Tokes, ca sursa a revoltei. Asa cum am vazut, este complet fals. Tokes a fost un pretext oarecare, in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989 generalul Milea face si el aceeasi apreciere, considerind ca evacuarea pastorului de la Timisoara este o chestiune izolata, un incident minor, „al Securitatii', fara sa faca legatura cu actiunea de la Iasi si cu informatiile venite din Ungaria. A fost o greseala grava a intregii conduceri a tarii si a conducatorilor Ministerului de Interne si ai Ministerului Apararii Nationale. Nu stim daca, in frunte cu Nicolae Ceausescu, liderii comunisti romani nu au considerat ca demontarea actiunii de la Iasi a fost o victorie decisiva care a oprit actiunea sovietica, in romaneste exista o expresie care se potriveste acestei ipoteze: „a se lasa pe tinjala'. Pe de alta parte, stim astazi ca virfurile Securitatii cunosteau caracterul complex al actiunii organizate de Vest si de Est impotriva Romaniei. Se stia ca vor actiona si la Brasov, Cluj, Arad, dar au crezut probabil ca stapinesc situatia operativa.

in declaratia olografa data de generalul Stefan Gusa la 13 februarie 1990, seful Marelui Stat Major arata cum a inceput implicarea sa in evenimente. ,,in seara zilei de 16 decembrie, ora 21.30, am fost sunat de ofiterul de serviciu pe MStM sa ma prezint de urgenta la minister si ca masina a plecat catre domiciliul meu. M-am prezentat direct in biroul ministrului Apararii Nationale, gene-ral-colonel Vasile Milea, care mi-a spus ca a fost informat de catre general-maior Rosu Dumitru, comandantul Armatei 3, ca in orasul Timisoara s-au produs tulburari generate de evacuarea unui preot reformat si ca printre persoanele respective sunt multe turbulente, creind dezordine in oras. Am intrebat daca este nevoie sa aduc si alte persoane din conducerea ministerului si mi-a ordonat ca nu e cazul, sa-i verific daca sunt la domiciliu, dar eu si dinsul vom rami-ne peste noapte la minister'401. Generalul Milea a sunat la comandamentul Diviziei mecanizate de la Timisoara si a purtat o convorbire cu locotenent-colonelul Zeca, inlocuitorul comandantului, asupra situatiei din oras. Informatiile acestuia erau foarte vagi si se invir-teau in jurul aceleiasi imagini eronate despre actiunile lui Laszlo Tokes si ale grupului sau de iredentisti. Este posibil ca toate aceste referiri la „cazul Tokes' sa ascunda incapacitatea comandantilor din diferite esaloane militare si civile de a recunoaste faptul ca miscarile violente de la Timisoara antrenasera populatia romaneasca nemultumita de regimul Ceausescu. Factorul politic local si central insista pe sursa straina a actiunilor violente si pe participarea huliganilor, eliminind din orice comunicare, cu o singura exceptie, orice referire la caracterul politic anticeausist. Doar pe canale secrete, ofiterii de Securitate de la Timisoara au transmis adevarul. Altfel nu se justifica prudenta generalului Iulian Vlad.

in continuare, pina in jurul orei 24.00, generalul Milea si generalul Gusa iau legatura cu armatele si cu sefii de departamente ale ministerului pentru a verifica prezenta acestora in garnizoane. Milea primeste telefoane alarmate de la conducerea politica a Timisoarei, cerindu-i-se interventia Armatei. Unul din telefoanele alarmate a fost de la fostul prim-secretar Ilie Matei, dovada a faptului ca trecea peste primul-secretar Balan, pe care il considera „lipsit de fermitate'. Nu stim daca el sau Mihalache, prin Bobu, a fost acela care 1-a pirit pe Milea ca nu vrea sa scoata armata din cazarmi. Ministrul Apararii gaseste o modalitate de a se eschiva, fie precizind ca nu este un caz de interventie militara, fie informind rituos ca unitatile militare se afla iritr-o situatie operativa obisnuita, dar cu maxima atentie din partea comandantilor, in fata acestui raspuns, primul-secretar Balan de la Timisoara apeleaza din nou prin intermediul liniei politice, pina la Nicolae Ceausescu si acesta il va suna din nou pe Milea, ordonindu-i sa scoata Armata in strada. Milea hotaraste sa mareasca numarul de patrule militare pe strazile Timisoarei. Acum Ministrul Apararii a ordonat la rindul sau unitatilor militare din Timisoara sa organizeze cele 10 patrule formate din militari inarmati dar fara munitie la ei. La ora 24.00 seful Marelui Stat Major s-a dus la culcare. La primele ore ale zilei de 17 decembrie 1989, Nicolae Ceausescu il suna din nou pe Milea si, sub amenintarea destituirii, ii ordona sa scoata trupele. Milea va executa acest ordin ilegal. Manifestatiile din noaptea de 16 decembrie vor fi in realitate sparte de Armata, ea efectuind si cele mai multe din arestarile inregistrate atunci, in actele oficiale si in declaratii se vorbeste insa numai de marirea patrulelor la 15. Este o informatie falsa: trupele MApN au fost scoase pe strazi inca din noaptea de 16 decembrie; nu au tras, dar au batut si arestat pina la dimineata.

Procuratura Generala. Procurorul general adjunct Gheorghe Diaconescu a fost primul din sistemul Justitiei care a luat contact cu informatii de la Timisoara: „in ziua de 16 decembrie, pina pe la 10.00 si ceva seara, nu am stiut nimic — a declarat Gheorghe Diaconescu autorului in ziua de 3 septembrie 2003. Procurorul de serviciu pe Procuratura Generala, Dumitru lonita, mi-a telefonat si mi-a spus ca procurorul-sef Tilinca i-a vorbit despre acea «aglomerare» din Piata Maria de la Timisoara, in legatura cu operatia de evacuare a lui Tokes. Despre Tokes stiam din februarie-martie. A fost un raport inaintat secretarului CC Ion Coman prin care a fost informat ca Tokes a oferit informatii la doi ofiteri maghiari, identificati cu gradul de maior, ca a primit bani. Au fost capturate si cele doua chitante. I-am cerut lui lonita sa ia relatii suplimentare, pentru ca simpla aglomerare nu produce o alerta. Dupa aproximativ o ora revine spunind ca este «agitatie». Pe la 24.00 1-am sunat pe Popovici. Nu stia nimic. Nefiind informat pe vreo cale oficiala si la nivelul lui, nu era alertat. () Ofiterul de serviciu lonita ma suna pe mine, nu pe Popovici, pentru ca avea aceasta obligatie prin ordin. Ne-am dus totusi la birou, eu si Popovici. Popovici a vorbit cu Tilinca, dar acesta avea informatii modeste. Atunci a luat legatura cu generalul Vlad de la care a aflat mai multe. Popovici a inchis si mi-a spus: «Cred ca e cazul sa pleci la Timisoara, maestre». M-am dus in cabinetul meu si am luat la mina toate lucrarile. Le-am lasat in lucru cu biletele pe fiecare dosar. Am lucrat aproximativ doua ore, dupa care am revenit impreuna cu Popovici acasa, spre ora 04.00 dimineata. Am dormit foarte putin, una maximum doua ore, apoi m-am dus la aeroport, la prima cursa de Timisoara. () La Procuratura Generala nu a fost nici o sedinta a conducerii in seara de 16 decembrie. Numai noi doi (Popovici si Diaconescu, n.a.)'.402

Sa facem bilantul datelor pe care le avem despre comportamentul sefilor din ministerele de forta in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989. Ministrul de Interne nu intelege ce se intimpla, dar da ordinele de interventie in strada, fara arme si munitie. El este sunat in mai multe rinduri de Nicolae si Elena Ceausescu, transmitind mai departe fortelor de ordine de la Timisoara toate cererile acestora. Seful Departamentului Securitatii Statului lasa ca misiune fortelor sale neimplicarea in strada, iar cind evenimentele evolueaza spre violente nu este informat la timp de subordonatii sai directi. Va fi singurul care va organiza o sedinta a conducerii in acea seara si va trimite un grup de patru ofiteri la Timisoara pentru a fi mai bine informat. Seful acestui grup, generalul Macri, raspundea de probleme economice si a fost totusi desemnat sa conduca colectivul ca urmare a simplului fapt ca s-a oferit voluntar. La Ministerul Apararii, generalul Milea este excedat de presiunile cuplului Ceausescu, cautind in permanenta sa impiedice implicarea Armatei, convins ca este o problema minora, a Ministerului de Interne. El nu da impresia ca ar face legatura intre informatiile secrete pe care le primise, cel putin in ultimele luni, in legatura cu organizarea unei actiuni multinationale impotriva Romaniei si nici cu evenimentele de la Iasi, in care fusese implicat, cel putin prin ordinul de verificare a coloanelor de „turisti' sovietici. Seful MStM, generalul Gusa, este chemat la minister, dar activitatea sa se reduce la verificarea prezentei comandantilor si sefilor de departamente in garnizoane. Apoi se culca. Procurorul-sef al tarii nu stie nimic pina la miezul noptii si, aflind ca generalul Vlad a trimis o echipa proprie acolo, il trimite si el pe procurorul sef adjunct Diaconescu, desi la acea ora infractiunile raportate de la Timisoara erau exclusiv de drept comun. Nicolae Ceausescu il suna pe generalul Iulian Vlad de doua ori si pe generalul Vasile Milea de cel putin sase ori, insistind pe folosirea fortei brute pentru a lichida rapid dezordinile din Timisoara.



Tot acest tablou infatiseaza un lant al prudentei din partea unor conducatori de institutii importante ale statului, conducatori care cunosteau situatia reala a populatiei, asteptau o schimbare si mai Stiau si ce se pregateste la granitele tarii. Nici Postelnicu nu era atit de inconstient sa nu-si dea seama ca instigarea de la Timisoara — despre care Securitatea stia ca are caracter diversionist! - antrenase cetateni nemultumiti ai capitalei judetului Timis. Dupa miezul noptii, comunicarile de la Timisoara reflecta situatia reala: in ciuda violentelor provocate de manifestanti, miscarea a fost oprita, exista patru raniti din rindurile fortelor de ordine, dar si aproximativ 100 de persoane retinute. Avind in vedere cifrele asupra numarului de participanti la miscarea din seara de simbata spre duminica, numarul arestatilor este oricum foarte mare, fie daca e vorba de aproximativ un sfert din participanti, fie daca au reprezentat, mult mai probabil, aproximativ intre 5 si 10% dintre cei care au protestat pe strazile Timisoarei, in ce priveste rezultatul ciocnirilor intre manifestanti si fortele de ordine, avem o marturie interesanta din partea generalului Stefan Alexie, secretar de stat in DSS: „Eu nu am fost convocat in noaptea de 16 decembrie, ora 21.30, pentru ca in februarie facusem un infarct in timpul unui bilant. Eram cu bagajul pregatit ca a doua zi sa ma internez. Dupa Congres acuzam dureri anghinoase. Seara m-a sunat seful de cabinet al generalului Vlad, intrebindu-ma daca am fost convocat. I-am spus ca nu, iar el mi-a recomandat atunci sa ramin acasa. Pe 17 dimineata, la ora 07.00, m-am dus totusi la birou in loc sa ma prezint la spital. Aflind ca sunt in sediu, Vlad vine in biroul meu si imi spune, cu un anume entuziasm: «Nu s-a tras nici un foc, s-au descurcat bine. Nu s-a iesit cu munitie, dar au facut fata. Avem patru raniti si atit». in continuare, generalul Vlad a dispus adresarea de felicitari generalului Ghita, dar cum acesta nu a putut veni la Centru, a primit felicitarile prin telefon'403, in privinta ranitilor din rindurile fortelor de ordine avem o marturie de la Timisoara, care provine de la o persoana calificata, medicul Octavian Onisei de la sectia Chirurgie I a Spitalului Judetean: „intre orele 21 si 22 au fost adusi sase membri ai unitatilor de lupta antiterorista (USLA) batuti de populatie'. Nu erau de la USLA, ci de la trupele de militie-securitate. Trei dintre ei au fost internati la chirurgie, pentru interventii asupra unor rani deschise, un al patrulea a fost internat la neurologie (este vorba de cel lovit in cap de secretarul de partid de la magazinul „Bega'), iar alti doi au fost pansati si au plecat, intre cei patru ramasi in spital a fost remarcat capitanul Dorneanu: „Striga mereu, striga in adevaratul sens al ciivintului ca indivizii aceia sunt huligani, golani, ca trebuie struniti; striga ca el nu era om oarecare ci comandant si ca trebuia sa fie intre oamenii lui, daca nu cu totul, macar cu capul, ca sa-i comande, ca sa le spuna cum sa faca, marele lui regret fiind acela ca nu li s-a dat ordin sa traga, pentru a-i face chisalita'404. Spre dimineata, probabil orele 02.00-03.00, la spital s-a prezentat un subordonat al capitanului Dorneanu cu care acesta a avut un dialog: „Nu va faceti probleme, dumneavoastra o sa va faceti bine, ca i-am invins'. „Cum i-ati invins, ca erau multi?'. „I-am invins, asa cum ne-ati invatat dumneavoastra'405, in timpul anchetei, timisoreanul Marius Mioc a fost batut si i s-a strigat: „Prea bun e Ceausescu cu voi. Trebuia de la inceput sa dea ordin sa se traga. Ai vazut ca tot noi suntem mai tari? Care cum misca — ingeras'406. Informatia nu poate fi verificata, probabil ca este literaturizata, dar pentru faptul ca descrie o situatie foarte similara cu aceea de la Iasi, trebuie sa aiba un simbure de adevar. Oricum, marturiile privind starea de spirit a unor membri ai fortelor de ordine sunt importante pentru a intelege cumva atitudinea din momentul in care ordinul de folosire a munitiei reale chiar s-a dat.

Pentru a trage concluzii asupra comportamentului ministerelor de forta in noaptea de 16 spre 17 decembrie trebuie remarcat faptul cert ca, prin ordinul ministrului Apararii, al ministrului de Interne si al sefului DSS, nu s-a deschis foc asupra manifestantilor, desi actele de violenta, agresiunile asupra militarilor si devastarile de magazine, precum si patrunderea in cladirea Comitetului Judetean de Partid se produsesera inca din seara de 16 decembrie. Vointa de a nu folosi armele de foc a apartinut celor doi demnitari mentionati, Milea si Vlad (acesta din urma influentindu-1 pe Postelnicu), insa

dorinta de a folosi armele a existat la militarii din strada, mai ales dupa orele de confruntare cu grupurile violente. Mai trebuie remarcat ca, desi in noaptea respectiva fusesera arestate aproximativ 100 de persoane pentru furt, impreuna cu obiectele furate, Procuratura nu s-a miscat.

Aceasta situatie induce imaginea clara a lipsei dorintei de a declansa o represiune din partea conducatorilor ministerelor de forta ale tarii. Toate informatiile indica dorinta de a opri escaladarea evenimentelor. Daca la Timisoara au actionat diversionisti, acestia nu au facut-o din ordinul vreunui ministru roman.

De asemenea, sa nu uitam si sa adaugam aici ca in noaptea de 16 decembrie manifestantii autentici din Piata Maria au oprit aruncarea cu sticle si alte obiecte in militieni, incercind dialogul, militienii au raspuns ca au primit ordine, iar revolutionarii au interpretat firesc acest raspuns ca fiind expresia vointei de represiune a lui Nicolae Ceausescu. Teoria cu grupurile speciale, secrete, bine instruite ale Securitatii sau Armatei care au spart vitrinele pentru a produce motivul declansarii represiunii pare astfel complet ilogica sau creatia unui interes politic de speta joasa. O vom analiza separat. Pe de alta parte, comportamentul superficial al unor inalti ofiteri din conducerea politica si a Armatei, lipsa de comunicare intre structuri si atitudinea de izolare si desconsiderare intre aceleasi structuri in fata unui eveniment ce se lega evident de campania internationala declansata impotriva regimului comunist din Romania, in conditiile in care trupele Uniunii Sovietice se. deplasau perpendicular pe granitele tarii, fara preaviz si fara a indeplini conditiile prevazute in acordurile multilaterale din interiorul Tratatului de la Varsovia, demonstreaza o uzura inaintata a regimului comunist condus de Nicolae Ceausescu, cu efect direct asupra capacitatii de aparare nationala, inainte de a cauta din nou tradatori in preajma lui Ceausescu, trebuie sa analizam cu luciditate situatia statului roman din acel moment. El se destructura de mai multa vreme. Asa cum aratau si expertii Comisiei „Bogomolov' sovietice, Nicolae Ceausescu inca mai avea resurse sa supravietuiasca la conducerea acelui stat prin diferite mijloace, intre care o infuzie de fonduri spre consum si o reactie in forta la orice miscare de protest ar fi avut efecte retractile asupra populatiei, lipsita, in opinia sovieticilor, dupa cum am vazut, de „constiinta nationala'.


Subversiunea

Nicolae Ceausescu 1-a sunat pe Milea in intervalul 16 decembrie, ora 22.00-17 decembrie, ora 06.00 de sase ori. Informat inca o data de Balan asupra deciziei luate de generalul Milea si mergind in continuare pe ideea ca trupele de militie—securitate au reactionat timid, Nicolae Ceausescu il suna din nou pe ministrul Apararii la ora 06.00 ordonindu-i sa readuca trupele in oras. in fata acestei solicitari, Milea propune trimiterea unei echipe de stat major din partea ministerului la Timisoara pentru a se informa la fata locului si a lua masuri in conformitate cu realitatea. Milea invoca lipsa de informatii. Argumentul ministrului era intarit de faptul ca Postelnicu raporta mereu ca trupele Ministerului de Interne stapinesc situatia si ca prezenta soldatilor este nu numai inutila dar ar putea fi si provocatoare. Ca urmare a ultimului telefon primit de la Ceausescu, ministrul Milea cheama la el pe colonelul Dumitru lonescu din MStM, pe colonelul Teodor Ardelean de la Consiliul Politic Superior si pe inca un ofiter ordonindu-Ie sa se deplasese cu avionul la Timisoara „pentru a vedea care este situatia si eventual pentru a coordona unele actiuni daca va fi cazul. Apoi a vorbit la armate ordonind sa se constituie grupe operative, fara insa sa se aduca toate cadrele in cazarmi'407. Este clar ca Nicolae Ceausescu voia sa vada Armata in strada pentru a intimida, pentru a arata hotarirea de a raspunde in forta manifestatiilor pe care el le considera exclusiv opera diversionistilor straini, ignorind cu consecventa participarea cetatenilor nemultumiti ai Timisoarei la evenimentele protestatare. La acea ora a diminetii exista o realitate raportata la Bucuresti de Securitatea Timis: nu fusese descoperit si dovedit nici un diversionist, nici un strain suspect, iar Militia retinuse aproximativ 100 de persoane intre care vreo 30 pentru furt si foarte multi copii. Existau in schimb informatii despre prezenta si actiunile agentilor sovietici si maghiari, dar fara a se putea determina implicarea lor directa in evenimente. Factorul politic local, liderii Comitetului Judetean de Partid, precum si activistii trimisi de Dinca si Bobu de la Bucuresti alimentau agitatia lui Ceausescu, direct sau prin Emil Bobu, cu cite-vateme alarmante: devastarile din oras sunt uriase, nu apartin timisorenilor, ci unor grupuri violente de agenti straini si huligani; s-a insistat pe participarea tiganilor si a unor indivizi veniti din alte localitati, care au avut asupra lor obiecte contondente si arme albe; fortele de ordine au actionat slab, fara vointa si au stat sa fie batute de niste derbedei, existind raniti in rindurile militienilor; actiunea este organizata de iredentisti maghiari in jurul lui Laszlo Tokes, acesta fiind si punctul cheie in jurul caruia graviteaza toate mesajele alarmiste ale liderilor comunisti locali, cautind in fapt sa ascunda bilbiielile, deciziile contradictorii si actiunile stupide (vezi trimiterea sindicalistilor) care au produs in realitate incidentul, in timp ce Milea si Vlad intuiau in actiunea de la Timisoara o noua tentativa de a forta caderea lui Ceausescu, acesta si Emil Bobu, factori politici decisivi si decizionali, cautau sa transfere aceasta tendinta unui atac la adresa integritatii teritoriale, a unei pregatiri pentru o invazie iminenta cu scopul de a distruge sistemul comunist. Ceausescu personal se identifica drept aparator al acestor teme. Nu trebuie sa scapam din vedere doua aspecte esentiale ale comportamentului lui Nicolae Ceausescu din acele momente, faptul ca era foarte bine informat ca se urmareste inlaturarea lui de la Putere si faptul ca peste tot in tarile lagarului comunist liderul fusese indepartat cu concursul determinant al sefilor Armatei si Ministerului de Interne! Bolnav de suspiciune, dar si suficient de viclean, el nu putea interpreta altfel prudenta si rezervele generalului Milea si ale lui Postelnicu fata de cererile lui insistente de a se interveni in forta de o asemenea maniera incit incidentele de la Timisoara sa fie rupte brusc din cursul lor, sa fie oprite atit de brutal incit sa blocheze orice alta dezvoltare. El voia — este cit se poate de clar — o represiune rapida inca din noaptea de 16 spre 17 decembrie, cu deschiderea focului si cu trageri „in tot ce misca'.

Atitudinea lui Nicolae Ceausescu nu era a unui nebun, ci a unui om care, bine informat si calculat, a ales solutia (gresita) a lichidarii rapide a focului diversionist si acoperirea represiunii fulger cu propaganda si adunari muncitoresti. Este posibil ca el sa fi inteles ca actiunile de la Iasi si de la Timisoara, precum si cele in pregatire la Brasov, Arad si Cluj-Napoca, aveau calitatea de diversiuni in pregatirea actiunii centrale de la Bucuresti, in acest loc trebuie sa afirmam si noi cu convingere ca evenimentele din Iasi si Timisoara se inscriau intr-un plan al subversiunii care atribuia oraselor de provincie postura de centre ale diversiunii care sa determine in final o actiune decisiva la Bucuresti. Succesul la Timisoara (cum s-a si produs in 20 decembrie) nu era suficient, dar constituia miscarea necesara care esuase la Iasi, iar evenimentele din capitala Banatului, in intreaga lor complexitate - cu diversionisti, hoti, dar si o majoritate formata din cetateni revoltati — nu au reprezentat in planul schimbarilor est-europene mai mult decit succesul unei diversiuni.

Pentru a intelege ca folosirea cuvintelor subversiune si diversiune pentru a caracteriza evenimentele de la Timisoara nu este o licenta literara sau o optiune subtil subiectiva a autorului vom apela din nou la definitii, chiar in acest loc, inainte de a continua reconstituirea evenimentelor.

Subversiunea a ajuns in prim-planul operatiunilor politico-mili-tare ale unor Puteri dupa anul 1970, o data cu ascutirea crizei din Orientul Apropiat si cu declansarea crizei petrolului. Atunci americanii au inteles importanta campaniilor de propaganda organizate de URSS inaintea unei actiuni militare sau pseudomilitare in zone din afara sferelor de influenta si rolul important pe care il joaca folosirea cailor publice de comunicare pentru a crea starea de spirit favorabila unei interventii. Subversiunea reprezinta un complex de actiuni menite sa cistige razboiul, daca se poate fara a se trage nici un cartus. Ea este declansata din timp impotriva unui inamic, cu scopul de a-1 face sa cedeze sau oricum de a-1 slabi in fata unei interventii paramilitare, din interior. Axa subversiunii este crearea imaginii publice ca schimbarea dorita s-a produs datorita unor forte interne ale binelui revoltate impotriva unui rau, actiune pe care Puterea externa respectiva o sustine politic spre atingerea pacii, a libertatii si democratiei. Reamintim ca vocabula democratie era invocata si de URSS, si de Occident in egala masura, desi intelegeau prin ea lucruri total opuse. Subversiunea este caracteristica razboiului ultramodern, cel mai recent istoric, si a fost vizibila si pentru romani in citeva situatii conflictuale: campania sustinuta prin cele mai importante si influente canale mass-media, in frunte cu CNN (unde a excelat Cristiane Amampur), pentru a-i transforma pe sirbi si pe liderii acestora intr-o grupare de nazisti asasini; campania impotriva lui Saddam Hussein, fostul aliat al SUA impotriva Iranului, prezentat ca „printul negru din Orient' anuntat de Nostradamus, Antichrist si antidemocratic; campania rusa impotriva cecenilor si denigrarea constanta a comandantului Dudaev; campania rusa sustinuta activ de mass-media franceza impotriva nationalistilor romani din Basarabia, prezentati ca fascisti si asasini, in timp ce mercenarii cazaci veniti cu armele in provincia romaneasca estica erau niste eroi romantici (vezi reportajul TV5 din 13 iulie 1992!).

Profesorul Roger Mucchielli, expertul occidental numarul unu in problema subversiunii, ne ofera prima definitie a acestui tip de razboi neconventional: „in aceasta noua forma de razboi, subversiunea a devenit arma principala, intr-adevar, strategia razboiului total din zilele noastre exclude recurgerea la interventia armata straina, in loc de a angaja trupele la frontierele natiunii de cucerit, se provoaca din interiorul statului respectiv si prin actiunea agentilor subversivi pregatiti special, un proces de dezagregare a autoritatii, in timp ce mici grupuri de partizani, prezentati ca «proveniti din popor» si constituiti «spontan» vor angaja un nou tip de lupta locala cu intentia declarata de a incepe un «razboi revolutionar de eliberare», in fapt de a accelera procesul de degradare a statului din tara vizata si apoi de a cuceri puterea'408. Mai clar de atit nu se poate, in aceasta definitie a unui expert occidental intilnim toate detaliile anormale si nenaturale (in fond cele care nu apartineau revoltei revolutionarilor autentici ai Timisoarei) ale evenimentelor de acolo: evitarea unei interventii militare clasice, cu trupe, si trimiterea unor comandouri acoperite sub calitatea de turisti, adica prezenta „agentilor subversivi pregatiti special', instruirea unor „mici grupuri de partizani' identificati prin cetatenii romani rugiti peste granita, racolati in taberele paramilitare din Ungaria si returnati in Romania ca refugiati ilegali, constituirea „spontana' in Piata Maria a unui grup cu pretentia de nucleu „revolutionar' si atacarea fara motiv a fortelor de ordine aflate in zona, scopul real fiind acela de a arata cetatenilor normali ai orasului ca autoritatea poate fi infrinta, ca prin bataia data unui tinar din rindurile militienilor se dezvolta curajul impotriva regimului, ca devastarile vor lasa un semn atit de vizibil incit este imposibil ca Ceausescu sa-1 mai ascunda. „Opinia publica este mediul in care opereaza subversiunea' - spune Roger Mucchielli si este vorba in primul rind de opinia publica din tara supusa subversiunii, dar si de opinia publica din statul care o organizeaza, in al doilea rind, pentru ca organizatorii sa-si asigure un sprijin popular pentru interventia lor. „Fara presa, fara radio, fara televiziune, subversiunea este neputincioasa' - spune mai departe Mucchielli, dindu-ne peste timp o explicatie indubitabila pentru campania internationala dusa prin toate mijloacele de comunicare impotriva lui Ceausescu, dar si, partial si din pacate, inclusiv asupra poporului roman. Subversiunea, ca procedeu operational al unei puteri straine, nu are in sine culoare politica, fiind folosita pe scara larga si de NATO, si de URS S, si atinge egal si tehnic ambele fete ale cercului sectionat prin care Brincusi simboliza binele si raul. Sa ne intelegem - subversiunea slujeste in egala masura si actiunea care oprima popoare, si actiunea care elibereaza natiuni. Depinde de cine este organizata si impotriva cui.

in decembrie 1989 subversiunea sovietica, desfasurata cu concursul american, maghiar, iugoslav, german, francez, olandez, britanic, austriac s.a., a urmarit eliberarea natiunii romane de sub dictatura de tip stalinist a lui Nicolae Ceausescu, din cauza faptului ca natiunea romana intirzia sa se elibereze singura. Dincolo de aceasta tema centrala, trei actori principali ai subversiunii au urmarit sco-Puri secundare diferite: URSS, inlocuirea lui Ceausescu cu un lider comunist reformist; Statele Unite, ruperea Romaniei din sfera de influenta sovietica; Ungaria, ruperea Transilvaniei din teritoriul Romaniei. Din aceste trei intentii nu s-a realizat ultima. Prima s-a obtinut imediat, in faptul revolutiei, iar a doua a urmat un curs foarte lent care s-a finalizat in 2004, o data cu primirea in NATO. Este atipic. Este romanesc.

Pentru a intelege mai bine ca subversiunea este o operatiune planificata care se desfasoara pe termen lung, si nu trebuie confundata cu violentele din strada, vom prezenta cele trei obiective secrete urmarite de o astfel de operatie: l. Demoralizarea natiunii vizate si dezintegrarea grupurilor ce o compun. 2. Discreditarea autoritatii, a aparatorilor, functionarilor si oficialitatilor acesteia. 3. Neutralizarea maselor pentru a impiedica orice interventie spontana generala in favoarea ordinii existente in momentul ales pentru preluarea non-violenta a puterii de catre un mic grup minoritar.

Demoralizarea natiunii si dezintegrarea grupurilor ce o compun a fost vizibila prin campania de presa dusa impotriva romanilor, prezentati ca izolati, inapoiati, tigani, ramasi politic in urma (sa ne amintim declaratiile americane care „nu intelegeau' de ce populatia nu reactioneaza la evenimentele din Est), mamaligari care nu fac explozie, popor cu istorie facuta de altii, cu istorie incerta si fara „constiinta nationala'. Apoi a fost tentativa de a folosi minoritatea maghiara pentru o revolta impotriva statului, folosirea tiganilor si a infractorilor pentru provocarea violentelor impotriva autoritatii, prezentarea comunistilor ca un corp separat de societate prin privilegii, prezentarea disidentilor si opozantilor drept reprezentanti ai unei largi parti a populatiei care nu are curajul sa reactioneze din cauza fricii de Securitate, transformarea lor in lideri de opinie, in posesori ai adevarului si ai unei imagini clare, optimiste despre viitor.

Pentru a vedea exact cum arata o diversiune impotriva romanilor, prezentati ca inapoiati si incapabili, vom alege un singur exemplu. In cartea pe care si-a publicat-o in Romania, corespondentul Agentiei TASS, agentul sub acoperire de ziarist Nikolai Morozov, povesteste si urmatoarea intimplare: „Odata, aflindu-ma la o ferma de pasari si notind in agenda cifre ce demonstrau o formidabila productivitate a gainilor de acolo, am auzit in spatele meu o discutie din care reiesea ca aceasta gospodarie apartinea PCR si era scutita de livrarile planificate catre fondul de stat. intrebarea mea «nevinovata» despre ce inseamna «gospodarie de partid» 1-a panicat pe ghidul nostru si, bineinteles, nu am insistat sa primesc raspunsul'409. Reprezentantul Uniunii Sovietice nu stia ce este o gospodarie de nartid sau, mai bine zis, se facea ca nu stie pentru ca, vezi-Doamne, el facea perestroika, se emancipa, iar romanii ramineau niste comunisti depasiti. Raspunsul corect pe care trebuia sa-1 dea ghidul roman era urmatorul: „Gospodaria de partid este o structura economica sovietica impusa in Romania de ocupantul sovietic si care copia obligatoriu gospodariile de partid din URSS. Dintr-o astfel de gospodarie de partid s-a ridicat in ierarhia politica tovarasul Mihail Sergheevici Gorbaciov, nu stiu daca ati auzit de el, seful dumneavoastra care se ocupa cu ospetele lui Andropov la gospodaria de partid din Stavropol si trimitea la Moscova in conteinere speciale produsele gospodariei de partid pentru consumul inaltei nomenclaturi. Ferma de pasari pe care o vizitati este scutita de livrarile la fondul de stat pentru ca tovarasul Nicolae Ceausescu plateste petrol sovietic cu pui de gaina'. Daca ghidul ar fi dat acest raspuns, dupa citeva zile Comitetul Central al PCR primea o nota de protest pentru atitudine antisovietica din partea Comitetului Central al PCUS, asa cum mai fusesera trimise astfel de note impotriva istoricului loan Talpes, care a scris ca masacrul de la Oarba de Mures a fost organizat de sovietici, impotriva lui Marin Preda pentru romanul „Delirul', impotriva lui Dumitru Popescu pentru romanul „Pumnul si palma'. Nikolai Morozov nu facea pe nebunul, ci participa cu mica lui actiune diversionista la subversiunea mai mare.

Discreditarea autoritatii era si cel mai usor de obtinut pentru ca se discredita singura, in frunte cu omul cel mai vinovat, Nicolae Ceausescu. Secondat de Elena Ceausescu, a treia femeie fatala a Romaniei dupa Maria Obrenovici si Elena Lupescu, discreditarea era doar o chestiune de publicitate a evidentei. Dar si de inventii -'Orizonturi rosii' este o astfel de actiune. Un capitol aparte a fost Scris in discreditarea serviciului secret al tarii, a Securitatii, ca aparat represiv singeros si ordinar, pus in slujba dictaturii neostaliniste a lui Ceausescu, brat inarmat al acestuia impotriva populatiei, rupt de activitatile pe care le desfasoara in toate tarile un serviciu secret, ocupindu-se numai cu opresiunea, fiind condus direct de dictator sj indeplinind fara ezitare toate ordinele criminale ale acestuia. La procesul de discreditare a autoritatii a contribuit foarte mult coruptia din aparatul de partid si, mai ales, cea din Militie.

Neutralizarea maselor era necesara pentru a nu reactiona la o interventie militara sau la un act criminal impotriva conducatorului statului, ambele actiuni declansind previzibil o solidarizare cu acesta (faptul s-a petrecut invers cu generalul Milea) si impiedicind astfel, cum arata foarte bine Mucchielli, actiunea „unui mic grup minoritar' destinat sa ia puterea. Oricit ar parea de contradictoriu cu teza oficiala a teroristilor, in decembrie 1989 a existat o forma de neutralizare a maselor, pentru a le impiedica sa atace frontal bazele comunismului si sa se desprinda din sistem.

Asa cum usor se poate constata, aceasta operatiune subversiva impotriva regimului comunist din Romania si partial impotriva poporului roman s-a desfasurat pe mai multi ani, declansindu-se cam prin anul 1986. De atunci au fost lansate campaniile din presa occidentala, sustinute fie de agentura sovietica din tarile respective, cea mai activa fiind cea din presa franceza, fie de catre serviciile specializate ale acelor state la comanda politica. Oricare schimbare a situatiei din Romania ar fi oprit actiunea, cu conditia sa fi indeplinit scopul celei care o lansase — URSS. Daca Ceausescu preda puterea unui om acceptat de Moscova in iunie, septembrie sau noiembrie 1989, la Congres, subversiunea se oprea in iunie, septembrie sau noiembrie. Ceausescu nu a cedat si subversiunea nu s-a oprit. Subversiunea a fost din acest motiv mult mai complex organizata, datorita atuurilor interne pe care miza Ceausescu si care se regasesc in analizele institutelor sovietice gorbacioviste, incit era nevoie, spre deosebire de alte tari comuniste, de o explozie in mai multe orase odata, de prezenta comandourilor sovietice pe teritoriul Romaniei, de cel putin o mare diversiune. La Iasi nu a reusit, la Brasov a fost prea dificil de obtinut. A reusit la Timisoara.

Ce este diversiunea? Arn folosit cuvintul la un loc cu subversiunea si trebuie aratata diferenta.

Diversiunea este o parte componenta a subversiunii. Ea copiaza operatiuni specific militare, folosite la nivel tactic in timpul ducerii actiunilor de lupta in razboaie, dar este folosita si de serviciile secrete cu scop operativ. Atunci cind se planifica o subversiune asupra unui stat, cum a fost Romania in decembrie 198 9, in planul de operatii exista mai multe locuri in care se cauta obtinerea unui inceput. El poate fi o actiune spectaculoasa de sabotaj, o actiune ofensiva asupra unui obiectiv precis si important care sa reprezinte obligatoriu si semnificativ autoritatea (de exemplu, cladirea unui Comitet Judetean de Partid), un asasinat a unui lider din Opozitie (de exemplu, parintele Popielusko in Polonia), un atentat supermediatizat (inscenarea de la Praga), exploatarea unei eveniment favorabil anterior (miscarea de la Brasov din 1987) sau un incident provocat special in jurul unui pastor reformat pe care Ceausescu ezita prosteste sa-1 trimita la puscarie. Trebuie sa fie clar ca scopul actiunii de la Timisoara nu era eliberarea propriu-zisa a Timisoarei si a timisorenilor, pentru ca nu puteau ramine izolati si liberi in interiorul unei tari comuniste, ci folosirea eliberarii Timisoarei prin actiuni „revolutionare' pentru a trezi Bucurestii, pentru a lovi apoi in inima dictaturii. Definitia diversiunii arata cel mai bine rolul exact pe care 1-au avut actiunile diversioniste de la Timisoara in ansamblul operatiunii: „Diversiunea este o actiune premeditata pusa la cale de un adversar militar sau de serviciile secrete, prin care dusmanului i se deturneaza atentia spre un obiectiv secundar pentru a-1 slabi, in vederea unei lovituri distrugatoare in zona de securitate principala'410. Acesta este inca un argument pentru alegerea unui oras indepartat ca loc al diversiunii. Unii fosti activisti de partid si ofiteri de Securitate i-au spus autorului in vara anului 2003 ca daca Ceausescu venea la Timisoara, asa cum s-a dus la mineri in 1977, dezamorsa totul. Daca Ceausescu se ducea la Timisoara diversiunea se concentra asupra lui si patea cel putin ce a patit la Bucuresti (huiduieli, pa-nica, atacarea lui directa, daca nu era si curatat). Daca dezamorsa diversiunea, ea se redeschidea in alt oras. Daca Ceausescu se ducea in fiecare oras pentru a potoli spiritele, s-ar fi produs un atac decisiv la Bucuresti, in lipsa lui. Ceausescu stia bine lucrul asta si din acest motiv a ramas in Capitala, in centrul de Putere. Pe de alta parte, fortele de aparare ale Romaniei nu aveau capacitatea sa faca fata unei operatiuni complexe conduse de URSS si sprijinite de toate tarile vecine, precum si de cele mai puternice state NATO. Singurele forte capabile sa lichideze rapid diversiunea, printr-o actiune fulgeratoare si simultana asupra agentilor diversionisti, erau DIA si Securitatea, in timp ce forte straine „penetrau sistemul national de aparare', DIA nu a miscat, iar Securitatea a preferat sa le observe atent si de aproape, in tentativa de a gestiona si controla schimbarea, schimbare pe care o dorea si ea.

Respectul si recunostinta fata de mortii revolutiei si fata de revolutionarii care au supravietuit nu poate sa impiedice ratiunea sa functioneze in fata evidentei ca, negasind resursele interne de grup social sau de natiune de a se opune dictaturii lui Nicolae Ceausescu, cetatenii romani care au iesit in strada la Timisoara au fost instigati profesionist si manipulati pe baza unui plan premeditat. Singura salvare a demnitatii acestor cetateni este ca aveau toate motivele sa iasa in strada si ca fara ei, fara acea minoritate curajoasa ajunsa la capatul rabdarii, nu se putea indeplini nimic din planul subversiunii. Am putea spune, de asemenea, ca ei au fost ajutati profesionist sa invinga.

Teza diversiunii provocate

in perioada 28 martie-1 aprilie 1994 la Comisia Senatoriala condusa de senatorul Valentin Gabrielescu au fost audiati mai multi revolutionari de la Timisoara, membri ai unor asociatii revolutionare. La 30 martie, primarul revolutionar al Timisoarei, fostul ofiter Viorel Oancea, avea sa puna in garda Comisia, in mod neasteptat, inca de la inceput asupra credibilitatii unora dintre marturiile revolutionarilor: „Cele mai reprezentative dintre asociatiile revolutionarilor din Timisoara sunt «17 decembrie», «Altar» si «Victoria». Celelalte sunt parazite, au aparut ulterior, sunt multi care nu sunt adevarati revolutionari, persoane dubioase, fel de fel de indivizi ce erau in jurul miscarii din Timisoara'411. Teza pe care o punem in discutie este provocarea distrugerilor de la Timisoara de catre echipe ale Securitatii sau Militiei pentru a justifica apoi represiunea. Pe temeiul jogicii, ea este o teza absurda, dar pentru ca presa libera a preluat-o si raspindit-o larg si pentru ca s-a format deja in imagistica multor cititori, o vom analiza ca o ipoteza de lucru.

Benea Trofin, fost ofiter de Militie, a declarat la 28.03.1994: „Seara la ora 10.00 a inceput «scandalul», cind au venit un grup de rnilitisti (militieni, probabil o greseala de redactare, n.a.) imbracati in salopete negre, inarmati cu bite. L-am recunoscut pe plutonierul «Tibi» printre ei. Ei au inceput sa sparga geamurile de la vitrine, apoi altii veneau si dadeau foc la magazine in Piata Traian si in jurul pietei, pe strazi. L-am vazut printre ei si pe unul Stefanescu ce lucra inainte la Securitate () in masina cu care m-au dus la spital era si «Tibi», cel care spargea vitrinele, a fost impuscat si el'.

Comentariu: Pare o marturie calificata, avind in vedere apartenenta la fosta Militie a revolutionarului, precum si faptul ca da nume, chiar daca foloseste si un pseudonim (Tibi). Autenticitatea faptelor descrise se loveste insa de informatii deja verificate, care arata ca in seara de 16 decembrie spargerea vitrinelor s-a produs incepind de la Piata Maria, pe Bulevardul 6 Martie, dupa ora 18.00, iar actiunile grupurilor violente s-au stins pina in ora 22.00, invocata de martor. Asadar, la acea ora, vitrinele erau sparte si magazinele incendiate de mult. Declaratia nu se potriveste nici cu marturiile altor revolutionari, care, sprijinind aceeasi tema a diversiunii Securitatii, isi sustin afirmatiile cu detaliul ca fortele de ordine nu trageau in cei care devastau. Atunci, cum se explica ranirea plutonierului „Tibi'? Daca martorul se refera la noaptea de 16 decembrie, atunci nu s-a tras cu munitie de razboi. Daca se refera la seara de 17 decembrie, marturia sa nu explica cine a devastat in 16 decembrie. Sa fi continuat Securitatea devastarea din seara precedenta? Cu ce scop? La ora 22.00 focul fusese deschis de mult, inca de la 19.00, astfel ca teza provocarii pentru a permite represiunea cade, aceasta fiind deja consumata. In plus, este foarte suspecta folosirea pentru o astfel de diversiune subtila si complicata a unor cadre cunoscute in oras, sub pericolul de a fi recunoscute! La aceste considerente se adauga mai multe informatii provenite de la conducatori ai fostei Securitati potrivit carora printre persoanele contactate si racolate in perioada premergatoare diversiunii s-au aflat si fosti ofiteri trecuti in rezerva, pensionati sau dati afara din Securitate si Militie. S-a mai inregistrat un fenomen interesant: o serie de agenti romani retrasi din strainatate dupa fuga lui Pacepa au fost repartizati in provincie pe diferite functii inferioare si nu sunt putine datele ca unii dintre ei au fost contactati de legaturi provenite din statele unde lucrasera inainte.

Petroiu Spiridon, pensionar, a declarat la 29.03.1994: „Convingerea mea este ca magazinele din Timisoara au fost sparte de organele de Securitate in scop de diversiune pentru a da motive de a trage in oameni. Am vazut un cetatean cu geaca usoara, tuns scurt si cu o bucata de teava ce a spart sistematic vitrinele de la galeria de arta (circa 10 geamuri), sistematic, parca indeplinea o misiune. De furat au furat toti, erau tigani multi. Au inceput sa traga cei din fata Catedralei, militienii si cei de la MI. Dar nu au tras asupra celor care spargeau si jefuiau, ci s-a tras in cei care strigau'.

Comentariu: si aceasta marturie este contrazisa de logica. Ce rost avea continuarea spargerii vitrinelor - presupunind ca fusese inceputa din 16 decembrie —, atit timp cit diversiunea isi atinsese scopul: focul fusese deschis? Mai mult decit atit, distrugerile din 16 decembrie fusesera constatate de Procuratura si filmate de operatori militari, din ordinul lui Nicolae Ceausescu, pentru a se constitui in probe. Cind se produc devastarile din seara si noaptea de 17 decembrie, Ceausescu invocase deja devastarile in ordinele sale ilegale la sedinta CPEx si la teleconferinta, cerind trecerea la represiune. Filmul n-a fost niciodata difuzat, desi intre 16 si 22 decembrie au trecut cinci zile.

Orban Traian, medic veterinar, a declarat la 28.03.1994: „Apoi. inspre Piata Libertatii au inceput sa sparga vitrinele. Erau experti» aveau vergele, lanturi, cabluri. Noi am vrut sa-i oprim, dar nu ne-au ascultat, parca erau drogati. Erau tineri in misiune. Au ajuns cu spartul vitrinelor si pe strada Engels, la un magazin de chimicale, j-arn rugat ca acolo sa nu dea foc. in alta parte puneau foc cei care spargeau'.

Comentariu: Este marturia unui revolutionar cu o anumita experienta militara, familiarizat cu mediul acesta, in care avusese si anumite conflicte personale. Oarecum mai radical in aparitiile televizate, este insa mai rezervat in scris sau in audieri oficiale. Pasajul pe care il reproducem nu-i identifica pe securisti in faptuitori, ci jnai degraba descrie o operatie tipica a diversionistilor pregatiti din timp in Ungaria. Marturia sa este mai importanta in fraza unde arata ca revolutionarii autentici se opuneau devastarilor, diferentiindu-se astfel de grupul violent.

Gheorghe Mariana, fosta vinzatoare, sotie de ofiter MApN, a furnizat informatii interesante in ziua de 29.03.1994, fiind un caz de victima a devastarilor: „in 16 decembrie, de curiozitate, m-am dus si eu la casa lui Tokes. La ora 13.00-13.30, Tokes se afla la geam, linga el, doi civili. El era in prelata neagra (probabil „prelatul era in imbracaminte neagra', n.a.). Apoi, pe 16 seara s-au spart toate vitrinele, in 17 decembrie spalam geamurile. La ora 11.00 era un cordon de politisti. Pe la ora 17.00 am vazut un grup de 12 tineri, condusi de unul, aveau bite si rangi la ei, strigau «Romani, veniti cu noi!» si au spart toate vitrinele din cartier. Apoi, in jurul orei 20.00 a navalit alt grup de circa 20-30 care au mai spart ce era de spart si aruncau afara toata marfa. Grupul era condus de un negricios cu mustata'.

Comentariu: Mariana Gheorghe introduce doua teme noi in discutie, aratind ca in 17 decembrie spala geamurile sparte in 16 decembrie. Nu este o contradictie, deoarece, asa cum s-a dovedit cu marturii si probe in procesul Timisoara, inca din noaptea de 16 decembrie primul-secretar Balan si alti activisti de partid au solicitat cooperativelor de geamuri sa le puna la loc. Operatiunea a inceput duminica dimineata, primele geamuri fiind reinstalate la CJP. Unii martori din rindul revolutionarilor confirma si ei existente geamgiilor si a unor masini apartinind cooperativelor de specialitate. Problema este ca, daca geamurile au fost sparte de „bratul inarmat al Partidului' pentru a provoca represiunea, nu se intelege de ce Partidul le punea la loc, stergind cu graba urmele!? A doua tema este si mai fascinanta, cei care devastau chemindu-i pe romani la spargerea geamurilor. Am avea de-a face fie cu o Securitate foarte inventiva, fie cu un caz parabolic: diversiunea care a instigat la represiune impotriva revolutionarilor a fost facuta chiar de revolutionari!

Pavel Stratan a declarat la 30.03.1994: „in 17 decembrie am vazut si eu trei tineri, solizi, cii niste bite mai groase la un capat, care spargeau vitrinele si plecau mai departe. Presupun ca erau pusi de militieni pentru ca oamenii sa intre in magazine sa fure si sa aiba pretext de a trage in populatie. Ulterior, niste vagabonzi au spart si prin cartiere, vazind ca in centru s-a spart, dar tonul s-a dat in centru',

Comentariu: Este o marturie elaborata, singura cu o anumita logica si care face o distinctie plauzibila intre doua grupuri de spargatori, cei din Centru si cei de la periferii. Teza explica de fapt ca in Centru s-a produs o diversiune calificata, iar la periferii un ecou al acesteia. Astfel, este posibil ca martorii sa fi vazut izolat una dintre tipurile acestea de devastari si sa le interpreteze intr-una din cele doua versiuni: facute de diversionisti straini/ autohtoni in centru si de tigani, infractori, copii la periferii. Luind in calcul si dubiul martorului („presupun'), declaratia sa nu ajuta logica necesara intelegerii acelui fenomen.

Stefan Ivan, primul primar al Timisoarei si presedinte FSN, profesor universitar, s-a referit si la subiectul nostru in ziua de 30.03.1994: „Vitrinele au inceput sa fie sparte de provocatorii Securitatii pentru a se dovedi ca in Timisoara sunt huligani. O alta categorie erau borfasi, tigani, apoi s-au alaturat si au spart si ei'.

Comentariu: Este o marturie care vine in continuarea celei a lui Pavel Stratan, privind identificarea distincta a spargatorilor de vitrine. Nu aduce nici un argument in favoarea logicii si nici a faptelor dovedite. Este greu de imaginat ca generalul Vlad, cuplat total la impiedicarea proliferarii violentelor de la Timisoara, sa fi instigat chiar el la represiune, pentru a fi apoi acuzat de tradare, tocmai pentru ca nu a intervenit, de catre Nicolae Ceausescu.

lulcuti Pavel aduce detalii surprinzatoare in declaratia sa din 31 martie 1994: „Au venit trei-patru persoane imbracate cu scurte kaki, ca la armata, inarmati cu bastoane mari si spargeau vitrinele. Erau tineri si bine legati, solizi. Unul a spus: «Da-ti foc si aici ca sunt locatari comunisti si aici!». si-au umplut buzunarele cu tigari dupa care au dat foc la tutungerie. Au trecut la pantofi, au spart si au dat foc si acolo, dupa care au iesit cu un geamantan cu incaltaminte, in spate era incaltaminte buna, tip Otter, in fata era doar de calitate inferioara. Am stins noi incendiul cu niste furtune. Pompierii erau dincolo, la blanuri, ca si acolo se daduse foc'.

Comentariu: Nu prea este loc de comentariu asupra acestei declaratii, avind in vedere ca, in opinia lui Pavel lulcuti, Securitatea devenise anticomunista inca din seara de 17 decembrie, si-a umplut buzunarele cu tigari, dupa care a inceput sa fure pantofi.

Paradoxal, chiar si declaratiile acestea mult postdatate, politizate, subiective si pe alocuri ridicole se aduna la bilantul probelor care atesta existenta grupurilor violente organizate si puse in actiune impotriva regimului Ceausescu in urma intelegerilor intre Marile Puteri si a „undei verzi' primite de serviciile secrete pentru a actiona in Romania.


17 decembrie - ziua cea mai lunga

intre orele 03.00 si 05.00 ale diminetii de 17 decembrie din ordinul lui Nicolae Ceausescu presedintele Tribunalului Judetean Timis dispune evacuarea fortata a lui Laszlo Tokes. „Actiunea s-a desfasurat in prezenta executorului judecatoresc, a inspectorului de culte, a prim-vicepresedintelui Consiliului Judetean ce raspundea de problema cultelor si a patru ofiteri de Militie'412. Avind in vedere violentele din oras, distrugerile, ranitii din partea fortelor de ordine §i arestarile se poate spune ca masura devenise intre timp legala. Dar nici atunci n-a fost, deoarece nu a fost respectata prevederea legala privind intervalul orar (8.00-18.00). Se verifica insa cazul ca Judecatoria Timis nu intentionase sa-1 evacueze pe Tokes inainte de luni 18 decembrie, pentru ca termenul expira in zi nelucratoare si ca doar aparitia urgentei a permis, incalcind legea in vigoare, evacuarea lui in noaptea de 16 spre 17 decembrie. Problema este insa ca revolta din oras nu mai avea nici o legatura cu Tokes inca din jurul orei 17.30, astfel ca evacuarea fortata a fost inutila. Ea n-a facut decit sa intareasca inca o data impresia eronata ca ar exista o legatura functionala intre revolta timisorenilor, pe un program social si politic scandat in strada, si fostul informator al Securitatii devenit agent maghiar. Imaginea acestei legaturi, subliniem inca o data, a fost lansata si intretinuta de factorul politic local pentru a gasi o alta cauza a revoltei decit cea reala, anticeausista. Dupa evacuare, loctiitorul comandantului Diviziei mecanizate din localitate ii raporteaza ministrului ca situatia din Timisoara s-a calmat si ii solicita sa retraga inca o data fortele militare din oras. Precizam ca primele patrule au fost retrase in jurul orei 22.00, ca la interventiile insistente ale lui Ceausescu, au fost scoase trupe si ca spre dimineata s-a produs a doua retragere a Armatei din strada. Milea aproba, astfel ca pina la ora 06.00 pe strazile Timisoarei nu se mai afla nici un militar al Armatei, in studiul documentar din 1998 al Arhivelor Militare se afirma: „Nicolae Ceausescu, in calitatea sa de comandant suprem al fortelor armate, a implicat, inca din noaptea de 16/17 decembrie, in aceasta actiune, si armata. A fost un abuz cras pe care Ceausescu 1-a facut deliberat, pentru a-si pastra puterea, intrucit armatei nu-i reveneau, legal, misiuni in acest sens, ea nu fusese instruita niciodata si nici dotata pentru astfel de actiuni si era in afara oricarei morale s-o angajezi sa lupte impotriva propriului popor'413. Afirmatia este discutabila, dar ea capata totusi o anumita substanta daca este legata de o afirmatie de mai jos, aflata in acelasi text: „incepind cu noaptea de 16/17.12.1989, Ceausescu a facut personal presiuni asupra ministrului Apararii Nationale pentru a-1 determina sa ordone, initial, inarmarea trupelor cu munitie de razboi si, ulterior, sa ceara folosirea focului pentru inabusirea demonstratiilor'414. Sa le luam pe rind, dar in ordine inversa. Se confirma prin acest text continutul celor sase convorbiri telefonice intre Ceausescu si Milea, in care seful statului ii cerea ministrului Apararii implicarea trupelor armatei in restabilirea ordinii, inclusiv prin folosirea armelor de foc. La aceste cereri, ministrul ordona interventia trupelor fara munitie la ele. Rezulta ca ministrul Apararii nu a executat ordinul (ilegal) al lui Ceausescu. Era posibil? A fost posibil? Noi spunem ca da, insa numai in situatia unei ipoteze care se sprijina pe date plauzibile. Asa cum stim deja, Nicolae Ceausescu aplica un formalism care sa induca subordonatilor sai rezolvarea unor probleme, mai ales a celor ilegale, dupa care ii sanctiona, ii rotea prin alte functii si ii reamplasa apoi in functii importante, cu aerul ca i-a iertat. Sub acest aspect formal, care dadea impresia unei mari abilitati politice, a unei viclenii sau inteligente native, Ceausescu ascundea de fapt actele sale de lasitate. Este unul din motivele pentru care se inconjurase cu slugi credincioase si promova indivizi de tip Curticeanu, de exemplu, care ii intelegeau jocul si apelau rapid la sistem pentru a transmite intentii, propuneri, sugestii pentru ordine pe care Ceausescu nu le mai dadea clar. De aceea, neavind la dispozitie stenogramele convorbirilor telefonice din noaptea de 16 spre 17 decembrie, estimam ca Ceausescu nu a dat un ordin direct si explicit: scoate armata, inarmeaza trupele cu munitie, trage in ei! Aceasta ipoteza permite si intelegerea actului de „insubordonare' (pe care acum il punem intre ghilimele) al ministrului Milea. in consecinta, inclinam sa credem ca cererea lui Ceausescu, desi a vizat iesirea efectivelor MApN cu munitie de razboi, nu a continut si ordinul explicit de a deschide focul. Posibilitatea de a obiecta pe care o avea la dispozitie Milea era data de legislatia in vigoare, care presupunea un lant lung de decizii politice la nivelul institutiilor statului sau decretarea starii de necesitate de catre comandantul su-prem. Atitudinea corecta, rezervata a ministrului Milea a impiedicat executarea vreunui ordin ilegal in aceasta faza. Mai mult decit atit, comportamentul Armatei in toata perioada 16-26 decembrie 1989 nici nu poate fi tratat ca unitar, ea avind in primul rind pe plan local aUtudini diferite fata de evolutia diferita a evenimentelor. Altfel sPus, implicarea Armatei in revolutie nu poate fi studiata mai intii decit pe secvente si abia la sfirsit analizata in intregul ei. in prima secventa - organizarea de patrule si participarea la retineri - nu se Poate documenta si dovedi nici un act de participare la represiune.

De fapt, urmind firul analizei noastre obiective, in noaptea de l g spre 17 decembrie inca nu stim daca raspunsul autoritatilor la violentele din oras a avut caracter de represiune si nu a fost cumva legitim, avind in vedere gravitatea faptelor — devastari, atacarea sediului politic al judetului, atacul asupra fortelor de ordine, incendierile. Privite cu ochiul normalitatii, cu ochiul de acum al romanului, este imposibil de acuzat cineva care, de exemplu, a dat ordin sau a folosit la Timisoara tunurile cu apa ale masinilor de pompieri, gaze lacrimogene sau luptatori cu casti, scuturi si bastoane, a cules informatii. Justitia romana era infierbintata, socata si probabil derutata in 1990 cind a pus printre capetele de acuzare si astfel de lucruri care se intimpla peste tot in lume si reprezinta deja mijloace clasice ale fortelor de ordine.

La ora 06.30 soseste la Timisoara automotorul cu grupul de ofiteri ai Ministerului de Interne. Seful Securitatii Timis, colonelul Sima, ii informeaza pe generalii prezenti si pe ofiterii superiori cu care venisera asupra situatiei, iar acestia inspecteaza zona Piata Maria-Bulevardul 6 Martie, luind cunostinta la fata locului de dimensiunile devastarilor. „Cind au sosit generalul Macri si ceilalti, era liniste in oras. Dupa ce generalul Macri a revenit din zona Piata Maria-Bulevardul 6 Martie unde s-a informat la fata locului despre devastarile de magazine in prezenta celor mai sus amintiti in scopul traducerii misiunii cu care venisera de la Bucuresti de a se intensifica munca informativa pentru stapinirea situatiei operative s-a luat in plus masura trimiterii in zona frontierei a mai multor ofiteri de Securitate, intrucit aveam informatii ca se va incerca sa se trimita din strainatate elemente transfuge de origine romana care sa destabilizeze situatia politica din tara.'415 Rezulta ca ofiterii veniti de la Bucuresti nu au putut crede ca devastarile au fost facute de timisoreni, in al doilea rind, constatam un fapt extrem de important in planul informatiilor si anume ca Securitatea cunostea fenomenul folosirii de catre agentura maghiara a transfugilor romani pentru diversiune, insa la Ministerul Apararii a ajuns informatia ca ei sunt cetateni apartinind minoritatii maghiare. Scopul acestei diversiuni interne facute de factorul politic, in frunte cu Nicolae Ceausescu, nu putea fi altul decit de a convinge Armata ca evenimentele de la Timisoara apartin unei revolte a maghiarilor, premergatoare unei invazii a trupelor Tratatului de la Varsovia. Cercetatorul acestor evenimente va avea in fata doua seturi de informatii: cele de la Securitate, care identificau grupurile diversioniste, autoare ale devastarilor, ca for-rnate din romanii antrenati in Ungaria, si cele de la Armata, unde devastarile nu au alti autori decit elemente iredentiste ale minoritatii maghiare, intre Securitate si Armata nu se putea interpune pentru a modifica sensul informatiei decit factorul politic central.

La ora 06.45, Nicolae Ceausescu ii ordona ministrului Apararii sa organizeze in Timisoara o defilare militara cu scopul de a descuraja continuarea actiunilor de protest si a atacurilor violente, in consecinta, generalul Vasile Milea ordona constituirea unor detasamente insumind 500 de militari, desfasurarea pe patru coloane si defilarea cu drapelul de lupta si cu fanfara pe patru trasee diferite din oras. La ora 07.30, generalul Gusa revine in biroul ministrului Apararii si este informat asupra masurilor luate peste noapte. Apoi, Milea este sunat din nou de Nicolae Ceausescu. Dupa ce inchide, i se adreseaza lui Gusa: „Uite, mai, ni se reproseaza ca armata nu a luat nici un fel de masuri'. La scurt timp va suna ministrul de Interne, alertat de generalul Vlad in legatura cu intentia de a scoate din nou Armata pe strazi pentru defilare: „A sunat Tudor Postelnicu, iar din frinturile de conversatie am retinut ca acesta spunea ca Ministerul de Interne stapineste situatia din Timisoara si ca nu are nevoie de armata deocamdata, deoarece are securitate, Militie si graniceri. Acest lucru 1-a confirmat si ministrul spunind: «Da, de citeva zile au luat si granicerii la ei»'416. A fost o ultima tentativa a generalului Vlad de a impiedica iesirea Armatei in strada, stimulind orgoliul lui Postelnicu si speriindu-1 cu ideea ca un esec al fortelor Ministerului de Interne va avea consecinte asupra raminerii sale in functie. Interventia este invocata de generalul Alexie: „Vlad s-a interesat cine a dat ordinul pentru defilare. Credea ca vreun comandant local, dar Securitatea Timisoara nu stia cine, nu confirma. Dar erau trupe din oras. il cauta atunci pe Milea si nu-1 gaseste. Suna la Cabinetul l si j se spune, probabil de Mitea, ca Ceausescu a dat ordinul, reproducind si termenii acelui ordin: «Sa le aratam forta!»'. Ce a facut Nicolae Ceausescu in dimineata zilei de 17 decembrie aflam de la secretarul sau personal, Mihai Hirjau: „in 17 decembrie '89, Curticeanu m-a sunat sa ma prezint urgent la birou. Mi-a spus ca la Timisoara s-au desfasurat evenimente grave - de genul celor de la Brasov -, ca evenimentele sunt in curs. Ceausescu a venit pe la 08.00-08.30 si a avut loc o sedinta CPEx (este vorba de Biroul Permanent, n.a.). A vorbit de mai multe ori cu Timisoara, cu Radu Balan. Au venit si Vlad, Postelnicu, Milea la sedinta, ce a durat aproximativ o ora. Apoi iarasi a vorbit cu Timisoara. La 11.00-11.30 Ceausescu a plecat prin Bucuresti, adica pe santierele de constructii. Am plecat acasa'417, intr-adevar, asa cum a confirmat Ion Dinca la ora 10.00 a avut loc o sedinta a Biroului Permanent: „Am fost chemat de Ceausescu cu o parte din membrii Biroului Permanent si ne-a informat despre cele intimplate la Timisoara foarte degajat, ca problema este rezolvata, ca preotul a fost evacuat, ca au fost acte de vandalism, distruse magazine, se face o evaluare a pagubelor si vom fi informati, dar sa avem grija sa nu mai izbucneasca asemenea conflicte pe teritoriul tarii si sa fie informat la timp, imputindu-i lui Bobu ca in dimineata zilei de 16, cind a vorbit cu mine Bobu, trebuia sa-1 informeze si pe el'418. La intilnirea cu ministrii, evocata de Mihai Hirjau, nu a participat generalul Iulian Vlad, ci au fost chemati numai Postelnicu si Milea, acesta din urma primind si ordinul direct de a organiza defilarea. Nu avem informatii daca ordinul pentru defilare dat de Nicolae Ceausescu a fost o decizie venita din instinct sau era intemeiat pe cunoasterea legislatiei internationale asupra acestui procedeu. Pentru ca, tot printr-o ironie a sortii, defilarea militara cu scop de intimidare se gaseste in legislatia statelor civilizate, cu precadere aplicata de autoritatile britanice si ale statelor din Commonwealth. in ziua de 16 martie 1992, la Ministerul Apararii Nationale a Romaniei a fost organizata o intilnire a juristilor Comitetului International al Crucii Rosii, ocazie cu care a fost prezentata legislatia internationala asupra „Conduitei autoritatii publice pentru asigurarea ordinii in situatii de tulburari si tensiuni interne' precum si „Codul de conduita in situatia folosirii trupelor militare pentru restabilirea ordinii interne'. Cu aceeasi ocazie Hans peter Gaser, consilier juridic al CICR, a acordat un interviu:

„Intrebare: Guvernul ordona Armatei sa iasa in strada, dar guvernul poate fi schimbat dupa o astfel de interventie. Armata ramine neprotejata asupra interventiei?

Hans Peter Gaser: Daca Armata iese din cazarma si este implicata in strada, respectind regulile de conduita si reglementarile interne, aliniate la cele internationale, iese din cauza, intr-un stat de drept exista ierarhii, ordine superioare. Armata actioneaza dupa codurile disciplinei, dar riposta trebuie sa fie pe masura, in reglementarile britanice exista proceduri gradate. De exemplu: exista formula to show the colours („sa-ti arati culorile'), adica defilarea trupelor cu armament greu si tancuri pentru impresionarea turbulentilor. Acelasi cod exista si in India. Nu toate tarile au semnat conventiile internationale pe aceasta tema. De exemplu, din 53 de reglementari, SUA recunosc numai sapte. Pentru SUA o manifestatie de strada insotita de violenta (incendieri, distrugeri, violuri, atacul sediilor unor institutii de stat) este calificata drept terorism. Nu exista notiunea de «miscare de eliberare nationala» sau de «partizani» in SUA'419.

Prima cursa TAROM de dimineata aduce la Timisoara si echipa Procuraturii Generale, conduse de Gheorghe Diaconescu. in interviul acordat autorului in ziua de 3 septembrie 2003, acesta a retrait aceeasi senzatie de incompatibilitate intre distrugerile din oras si timisoreni:

„Gh. Diaconescu: Am ajuns la Timisoara in jurul orelor 08.30-09.00. Ne astepta Tilinca (procurorul-sef al Timisoarei, n.a.). I-am cerut sa coborim in centru, la Catedrala. Pe drum Tilinca mi-a spus ce se intimplase: «Acte de vandalism!». Parcurgind drumul pe jos intre Catedrala si Opera am vazut magazinele cu vitrine sparte, interiorul ravasit, incendiat, chioscuri de ziare incendiate. Mi-au facut o impresie deosebita. Lucrasem trei ani de zile la Timisoara (intre 1965 si 1968, ca procuror militar sef adjunct, n.a.) si cunosteam orasul foarte bine. Primul gind, foarte puternic, a fost ca autorii nu puteau fi timisoreni. Era un oras curat, timisorenii il ingrijeau, il respectau. Cunosteam foarte bine caracterul timisorenilor, se simtea diferenta de civilizatie. Ce vedeam acolo nu se potrivea cu imaginea mea despre Timisoara si timisoreni. Era aiurea! Am mers in continuare direct la Inspectoratul MI. Acolo 1-am gasit pe generalul Macri. Erau veniti cu un automotor. Era acolo si Mihalea, amindoi in cabinetul sefului inspectoratului, un colonel de Securitate al carui nume imi scapa.

AMS: Colonelul Ion Popescu.

GD: Exact. Era in jurul orei 10.00. Popescu ne-a informat, pe noi procurorii, ca in cursul noptii in afara actelor de vandalism au avut loc si ciocniri in Piata Maria intre grupurile de acolo si cadrele de Militie. Ca sa-mi demonstreze violenta actiunilor, a adus in birou si ne-a prezentat cinci-sase ofiteri si subofiteri in uniforma care erau bandajati, raniti. Apoi m-a condus intr-un oficiu, o camera alaturata, si acolo pe masa erau expuse obiecte contondente care fusesera capturate de la manifestanti — lanturi, cutite, o secure, pari rupti din pomi. Fusesera capturate de militieni in cursul luptelor. Exista si un numar insemnat de persoane retinute. Conform agendei lui Nuta, pe care am consultat-o dupa revolutie, la Bucuresti, erau 104 retinuti in dimineata de 17 decembrie. Am intrebat: «Unde sunt retinuti?» Mi s-a raspuns: «ii avem peste tot, la birourile Securitatii, la Militie (arest) unde sunt audiati pe linie de Securitate, respectiv Militie, si mai aveam la penitenciar». Astfel am aflat ca fusese trimis acolo locotenent-colonelul Carasca de la Directia VI impreuna cu un colectiv. Nu aflasera nimic! () De la Inspectoratul MI am plecat la Procuratura, unde i-am cerut lui Tilinca sa mobilizeze procurorii pentru a incepe investigarea celor de la penitenciar. S-a forrnat un grup din cei veniti de la Bucuresti, Directia Cercetari penale, precum si cei de la judet. S-a facut o cercetare «oarba» — identificare, unde a fost prins, de ce, povestea lor. in termeni clasici, erau «varsati» de Militie fara sa stii nimic despre ei. Am identificat doua teme imediate: 1. Daca exista temei. Toate fortele de ordine aduceau persoanele si le lasau in acele locuri (Securitate, jvlilitie, Penitenciar) fara nici un fel de act constatator, cu exceptia a 29 de persoane surprinse cu obiecte furate. 2. Erau multi copii. Era obligatoriu sa-i audiem pentru a se stabili virsta. Pina la 14 ani, minorul nu era raspunzator penal. Intre 14 si 16 ani poate raspunde penal printr-o expertiza medico-legala psihologica si care sa stabileasca ca a lucrat cu discernamint. Multi erau sub 14 ani, era deci retinere ilegala.420

Incepind cu ora 10.00 pe strazile Timisoarei s-a desfasurat defilarea militara ordonata de Ceausescu. Patru coloane din patru unitati militare din garnizoana (UM 01185, UM 01008, UM 01115, UM 01942), au trecut pe trasee stabilite din timp la Comandament. Defilarea a trei coloane s-a desfasurat fara incidente, populatia obisnuita a orasului privind oarecum cu uimire acel mars, unii fara sa aiba o explicatie, altii fara sa stie daca nu se serbeaza vreun eveniment neanuntat. Au fost si cetateni care, trecind prin centru si vazind distrugerile, au legat defilarea militara de faptele din noaptea precedenta. Coloana Unitatii Militare 01185 insa a fost atacata de grupuri de indivizi violenti, care pina atunci nu se manifestasera in vreun fel in acea dimineata. Comandantul detasamentului, capitan (la acea data) Nicolae Roman a declarat celei de-a doua Comisii senatoriale la 11 mai 1994: „Din 17 decembrie '89, ora 08.00, in Timisoara am fost in centrul evenimentelor. Am condus in 17 decembrie, cu drapelul de lupta, unitatea prin oras. Ordinul l-am pri-^t de la comandant, maior Bulai, dimineata pentru defilare. La ora ^0.30 a venit si fanfara, am repetat un cintec cu militarii. La 10.50 am Pornit cu muzica in frunte, drapelul de lupta si apoi trupele. La Piata Maria era un cordon de scutieri, lume agitata ce scanda, ne huiduia, am-trecut apoi prin Piata Operei unde erau grupuri de cetateni, au inceput huiduielile si indemnurile: «Omoriti-va ofiterii!». S-au adunat cetatenii in jurul nostru, ne-au presat, unii parca nu erau din Timisoara, aveau corpuri contondente'421. Este interesant - si semnificativ in acelasi timp - ca ofiterul a dat mult mai multe amanunte in fata Comisiei precedente, conduse de senatorul Sergiu Nicolaescu: „in Piata Operei coloana a devenit un adevarat magnet, fiind inconjurata de persoane cu infatisare si imbracaminte ce nu aratau a fi din Timisoara. Printre altele s-a strigat si «Omoriti-va ofiterii!»; atunci am ordonat: «Compania intiia la mine!», ridicind si coborind bratul cu repeziciune. Militarii au inconjurat imediat muzica si drapelul, creindu-se un interval de aproximativ 10 m (moment in care locotenent-colonelul Petru B aba a fost atacat de un individ cu cutitul — ofiterul a fost salvat de catre un militar care 1-a lovit pe agresor cu patul armei). Cu drapelul la piept, sergent-major A. Bagiu, pe care 1-am avut in stinga mea, impreuna cu intreaga coloana, ne-am deplasat catre Hotelul Continental. Multimea s-a calmat la strigatul unui cetatean care a cerut ca ea sa ramina pe loc'422. Atacul asupra detasamentului militar in defilare, cu muzica, nu are nici o explicatie logica, nefiind vorba de o subunitate care sa blocheze manifestantii, sa-i agreseze cumva sau sa-i reprime. Ca act de intimidare militara nu poate fi inregistrat, deoarece armata defileaza cu diferite ocazii fara ca acest fapt sa atraga furia multimii, in anul 1994, pe vremea cind era presedintele Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989, Valentin Gabrielescu, fruntas al PNTCD, a declarat in legatura cu defilarea ; din 17 decembrie: „Ideea nu este noua, nici originala, se foloseste si j in alte parti. Englezii spun: To show the flag („a arata drapelul')' -Cred ca ideea a fost buna. Voia sa arate populatiei Timisoarei: j «Armata este aici! Cintam! Defilam! Nu reprimam, nu atacam! Dar suntem prezenti!». si americanii trimit cite un vas sa arate ca sunt prezenti acolo unde apare cite un conflict insa Milea nu se astepta la ceea ce a urmat. A iesit ce a iesit Bietii oameni, care nu faceau nimic - cintau si aratau drapelul -, au patit ceva cu totul neobisnuit in Romania: sa fie fluierati, huiduiti, sa se arunce in ei cu pietre'423. A vind in vedere ca incidentul s-a petrecut asupra unei singure coloane din cele patru si intr-un singur loc, rezulta logic ca intimidati, eventual, si indemnati sa raspunda intimidarii printr-o agresiune nu puteau fi decit cei vinovati de violentele de peste noapte, adica cei care se stiau cumva vizati pentru ceva. Daca vreunul dintre ofiteri ar fi facut pe loc aceasta legatura logica — dar chiar si fara ea — trebuie spus foarte clar ca, in temeiul legilor si din acel timp si de astazi, militarii puteau executa foc asupra agresorilor, acoperiti complet de prevederile Decretului nr. 367/18 octombrie 1971 privind regimul armelor, munitiilor si materiilor explozive, art. 36, alin. a, alin. c si cu respectarea art. 37 privind somatia, injunghierea unui militar din coloana (fie si sub forma de tentativa) si actiunea cu scopul de a captura drapelul de lupta implica dreptul de foc in regulamentele tuturor armatelor din lume.

Presa si unii autori de carti au minimalizat acel incident, consi-derindu-1 neinsemnat sau cel mult un act de intimidare. Dar din punctul de vedere al legilor, situatia era cit se poate de serioasa. De altfel, incidentul a avut consecinte in toata Armata, deoarece informatia a circulat cu rapiditate pe canalele militare oficiale si neoficiale. Cititorul obisnuit nu este familiarizat cu atmosfera, cu obiceiurile, cu sistemul de lucru al structurilor militare. Cititorul trebuie sa stie ca in momentul in care s-a comunicat de la Divizia 18 atacarea detasamentului de la UM 01185 - cu exagerarile previzibile, „au atacat Armata!!!' -, din Ministerul Apararii au inceput sa curga telefoanele catre toate marile unitati din tara si de aici la unitati, atit prin legaturi directe intre comandanti sau intre ofiterii de informatii, cit si intre prieteni, colegi, rude. Majoritatea o tacea din ingrijorare, dar era si o forma de interes direct: „La voi e liniste? Ce este acolo? Uite ce s-a intimplat la Timisoara', asa cum figureaza in documente oficiale ale Armatei 3 si ale ministerului, „grupuri de huligani devasteaza si distrug bunurile poporului, huligani aflati sub conducerea agentilor straini, care in felul acesta ameninta independenta de stat a Romaniei si pun in pericol socialismul'424. Se confirmau stirile despre actiuni destabilizatoare la frontiera de Vest facute de unguri si sovietici. Acel incident aparent minor a avut efect asupra credibilitatii ordinelor venite de la Bucuresti, atit de la Ceausescu, care numai despre o iminenta agresiune militara vorbea, cit si de la Milea, pentru care intervalul 11.30-13.30 din dupa-amiaza de 17 decembrie a fost decisiv. Potrivit marturiei generalului Gusa la Comisia senatoriala, dupa incidentul cu defilarea, ministrul Milea a ordonat „retragerea in cazarmi ca sa se evite contactul cu civilii'. A fost imediat sunat de Ceausescu, acuzindu-1 ca nu reactioneaza in timp ce „Armata este atacata'. I-a reprosat inca o data faptul ca nu a scos blindate si, in special, ca nu a defilat cu blindate. Atacul asupra detasamentului cu fanfara din Timisoara, pe care multi il considera minor, 1-a pus pe Milea in situatia de a nu mai putea minimaliza faptele.

si cu toate acestea, incercind sa depasim dramatismul incidentului, am apelat la un participant la eveniment din partea cetatenilor Timisoarei pentru a incerca sa indepartam cumva, prin cunoasterea mai detaliata a faptelor, imaginea de act deosebit de grav si pe care nu si-1 poate permite nici o natiune si nici o autoritate fara serioase consecinte. Sorin Bocereanu era in decembrie 1989 functionar la Directia drumuri si poduri si totodata lider al unei formatii rock. in seara de 29 septembrie 2003 a avut cu autorul urmatorul dialog:

„Sorin Bocereanu: Incidentul cu defilarea s-a petrecut pe pod, intre Piata Maria si Catedrala, intre orele 11.00 si 12.15. Veneam dinspre Catedrala si pe pod am vazut, cam pe la jumatate, un grup de oameni de la UTC, de la Casa tineretului, activisti de partid. Erau acolo Rotarescu si unul, parca il chema Coniac sau asa ceva, tipi pe care ii stiam de la Casa tineretului, in Piata Maria, de la Regionala CFR pe partea dreapta era trotuarul destinat publicului, oamenii fiind obligati sa circule doar pe partea aceea, in timp ce trotuarul dinspre casa lui Tokes era gol si nu se putea circula pe el din cauza unui cordon de militari. Lumea se inghesuia pe trotuarul din dreapta si din cauza cordonului de militari, care statea chiar pe bordura, om in om, era inghesuiala ca la meci, abia mergeai, abia inaintai. Lumea era curioasa sa vada ce s-a intimplat peste noapte. 5e auzise de bataia de peste noapte, se vedeau si distrugerile, jylajoritatea celor care se inghesuiau pe trotuarul din dreapta era formata din curiosi.

AMS: Cit de mari erau distrugerile?

SB: Sa stiti ca nu erau atit de mari cum s-a spus. Nu am vazut incendii. Fusesera sparte vitrinele si se furase dinauntru. La Comitetul Judetean fusesera incendiate niste incaperi de la parter, dar pe strada eu nu am vazut urme de foc. De altfel, in dimineata de duminica erau acolo cei de la Gospodaria comunala, puneau in graba geamurile la loc. Erau niste furgonete speciale si se puneau geamurile, cam in graba, asa.

AMS: Dar nu v-ati intrebat cine le-a spart?

SB: Sa stiti ca eu am participat si la evenimentele din 16 decembrie. Am intrat in coloana pe Bulevardul Lenin, cam prin dreptul hotelului partidului de pe vremea aia. in fata coloanei, ca oriunde, ca la mineriade, ca la oricare din miscarile de acest gen pe care le-ati vazut apoi si in Bucuresti, sa stiti ca erau boschetarii, copiii strazii si, sa fiu iertat, tiganii. Asta este adevarul. Trebuie sa va ginditi la acesti hoti, copii ai strazii, tigani care asteapta, care profita de orice prilej pentru a devasta.

AMS: Sa revenim la defilare.

SB: Am trecut prin acea multime pina in capat, apoi m-am intors tot prin inghesuiala aia. La un moment dat Scena este foarte comica, imi vine si acum sa rid. La un moment dat, am auzit muzica si am observat ca dinspre Piata Kiittl vine o fanfara. Situatia era de un comic nebun, ridicola. Lumea era ingrijorata, revoltata de Ce se intimplase peste noapte, se lansau diferite ipoteze despre morti, Despre raniti, despre tineri arestati, si te trezesti ca vine fanfara sa-ti cirite pe strazi. Era de un ridicol incredibil. Cind fanfara s-a apro-Plat, am recunoscut prieteni de-ai mei in rindul militarilor, colegi cu care cintam la nunti, la concerte, mai mergeam si la o bere. Pe mine situatia lor ma amuza teribil. Cind au ajuns in dreptul oamenilor, au inceput sa le strige: «S-a intimplat ce s-a intimplat azi-noapte, nu va e rusine! Va arde de cintat? Au fost batuti, au fost arestati oameni». La inceput au fost oameni mai in virsta, plus ca multimea inghesuita pe acel trotuar s-a oprit si n-a mai putut fi tinuta de cordonul acela subtire de militari, ca te intrebi si ce-o fi fost in mintea lor sa inghesuie un puhoi de oameni pe un trotuar si sa-1 tina acolo cu un rind de tineri in uniforma. Va rog sa ma credeti, totul, tot ce se intimpla acolo era penibil. Batrinii le strigau: «Mai copii, mai, nu va e rusine ce faceti?». La capatul podului erau niste grupuri, dar mici, trei-patru indivizi, care parca asteptau. Astia au inceput sa fluiere, sa huiduie. Lumea s-a bulucit spre fanfara. N-au fost batuti, dar au fost citiva care au incercat sa-i traga de instrumente. Nu era razbunare sau vreo atitudine de ura, era mai degraba dezgust. Oamenii erau iritati. Colegii mei din fanfara raspundeau: «Noi suntem muzicanti, n-avem nici o treaba cu, noi, cu muzica, ni s-a dat ordin», chestiuni de-astea care sporeau ridicolul situatiei. Tin minte ca s-a produs o busculada, dar n-a depasit cu nimic o anumita limita periculoasa, insa formatia s-a spart, muzica a incetat intr-un mod caraghios, pe rind, ca se mai auzea cite un trombon, o trompeta

AMS: Dar dumneavoastra n-ati observat ca in spatele fanfarei este o formatiune militara cu drapel de lupta, cu ofiteri, cu armele pe umar pentru defilare?

SB: Ba da, insa atractia era fanfara. La inceput nici nu a existat vreun interes pentru militari. V-am spus: oamenii erau revoltati de fanfara aia. Se striga: «Va arde de cintat, voi nu stiti ce se intimpla?».

AMS: Dar dumneavoastra stiati ce se intimpla?

SB: Bineinteles ca stiam. Vedeam la televiziunea ungara ce se intimpla. Am vazut intilnirea de la Malta intre cei doi si ne spuneam: «Mai, nu se poate, trebuie sa inceapa si la noi». Eu nu sunt un om de actiune, sunt o persoana retrasa, dar imi doream schimbarea si o doream cit mai firesc, insa, cind a inceput si la noi, eu nu ma asteptam la atita rezistenta. Senzatia mea era ca toata lumea vrea sa-1 schimbe pe Ceausescu, ca se saturasera de el. Apoi, eu de exemplu treceam in Ungaria si faceam mic comert, in Ungaria era plin de rusi, de masini Lada, se deschisese piata, erau acolo cum au venit dupa aceea si la noi, prin piete, cu tarabele lor de scule.

AMS: inteleg ca va aflati in partea din fata, unde s-a destramat fanfara. Nu ati vazut atacarea drapelului? Ati auzit strigindu-se: Omoriti-va ofiterii?

SB: Nu am auzit asa ceva, iar eu eram foarte aproape. si sa stiti ca daca cineva i-ar fi lovit pe colegii mei din fanfara, eu le-as fi sarit in aparare. Va repet, eu nu luam in serios acea situatie, pentru ca toata scena era de un umor nebun. Ridicolul domina situatia mai mult decit orice act violent.

AMS: Domnule Bocereanu, dumneavoastra stiati ce inseamna atacarea unei formatii militare in acel moment?

SB: Sigur ca stiam. Era foarte grav. Stiam si ce inseamna drapelul si ce se poate intimpla daca este atacat drapelul, dar atunci nu interpretam acel gest ca pe ceva atit de grav din cauza situatiei comice in care ne aflam. Apoi, detasamentul nefiind ostil, nici nu parea o confruntare. Va spun, sentimentul general era ca militarii aceia stiau care este situatia generala si le ardea de cintat. Era cumva o sfidare. Dar, totusi, imi amintesc ca a fost atacat drapelul. Asa este, a existat acest episod. Au trecut multi ani, am retinut numai ce ma interesa. Fiecare probabil ca a tinut bine minte ce 1-a interesat si militarii au ramas doar cu amintirea atacarii drapelului, dar eu va spun ca intreaga scena nu parea atit de serioasa.

AMS: Stiati ca aveau dreptul sa deschida foc in acel moment?

SB: Sigur, dar va repet, nu a fost un conflict propriu-zis, ceva impotriva militarilor. Ei se scuzau ca fusesera pusi in situatia aia, oamenii protestau din cauza sfidarii. Dupa busculada s-a format un grup si au aparut imediat niste lideri, adica niste oameni cu initiativa. «Hai in Piata Operei, hai la Primarie!». S-a urcat unul pe un stilp si in jurul lui s-a adunat lumea si se tot aduna din curiozitate. Acolo a inceput bataia. Era un cordon in dreptul redactiei ziarului Renasterea banateana, la Liceul Sanitar, un cordon cu bite, dar cu niste bite cum sunt cozile de cazma. Au fost huiduiti. Atunci cineva a aparut cu ideea «Cine are copii sa-i puna in fata», pentru ca era lurtie venita cu copiii de mina, curiosi. «Cine are copii, sa-i ia in brate, ca nu vor trage in copii». Lumea era circumspecta. Atunci un individ a strigat: «Nu va fie frica, ca n-au voie sa dea in copii».

AMS: Dar cine erau oamenii acestia, liderii de care vorbeati, cei care aveau repede un raspuns pentru orice situatie?

SB: Erau oameni maturi, dar nu-i cunosteam. E posibil sa nu fi fost din Timisoara. si oamenii asa au facut, au luat copiii in brate, chiar si pe cei mai maricei, si s-au apropiat cam la 10 metri de cordon. Mi-aduc aminte ca militarii se uitau la noi rugator si ne implorau sa nu inaintam, sa nu mai facem nici un pas. Lumea striga la ei: «Ce faceti voi aici?». Deja trecusera cam doua ore de la incidentul cu fanfara, iar inaintarea noastra a durat vreo 10 minute pina am ajuns in fata militarilor. Ginditi-va, ei stateau cu bitele alea in miini. Am ajuns fata in fata, lipiti de ei. Militarii erau foarte speriati. Ne spuneau: «Suntem trimisi de comandanti», se scuzau Atunci, in spatele nostru, niste indivizi au luat initiativa sa-si faca si ei niste bite si au inceput sa sara pe copaci Acolo sunt niste tei. Sareau pur si simplu si cadeau cu crengile. Presiunea a venit din spate iar rezistenta militarilor a fost foarte mica. Militarii au fost atacati, au inceput sa-i loveasca si le-au luat bitele. Apoi au ajuns in dreptul unor masini Se striga: «Sa le rasturnam, sa le distrugem».

AMS: Va repet intrebarea: erati unul dintre cei care au lovit, care au rasturnat masini, ati participat la atacarea detasamentului care defilase?

SB: Nu. Toate astea le-au facut niste oameni cum sa spun, niste oameni de actiune. Eu pe cont propriu iau foarte putine hota-riri, este felul meu de a fi, dar ascultam multe din acele asa-numite comenzi pentru ca imi doream sa faca cineva ceva si ii urmam. Nu ne puteam opri, trebuia sa se intimple ceva, altfel iesisem degeaba, se oprea totul si era ca inainte'.425

O alta declaratie, cea a revolutionarului Radu Mircea, introduce un amanunt care ar putea explica trecerea de la calm la violenta: „Cind am ajuns in Kiittl, dinspre Bulevardul 6 Martie se apropia o fanfara militara. La inceput lumea a aplaudat, totul a fost perfect, formatia si-a vazut de drum, a trecut de brutarie;, oamenii se luasera dupa militari, numai ca militienii de pe partea dreapta a bulevardului - pe care pina atunci nu se putea circula - au barat drumul din nOu. Asta a iritat, au inceput huiduielile, apostrofarile'426. Pare evident ca Radu Mircea a surprins evenimentul la inceputul sau, iar Sorin Bocereanu, in faza sa finala. Pentru a nu exista neclaritati, precizam ca drapelul de lupta al unei unitati militare este un simbol al statului, nu al regimului sau al vreunui partid.

La ora 12.00, ministrul Apararii a ordonat transmiterea la toate unitatile a indicativului TABELA ABC ANA. „Acest indicativ avea in vedere aplicarea unui set de masuri organizatorice in scopul trecerii, in ordine, la desfasurarea unor activitati care sa asigure ridicarea capacitatii de lupta a comandamentelor si unitatilor. Printre acestea se numara si asigurarea continuitatii conducerii in afara orelor de program si pe timpul noptii, amplificarea controlului asupra modului cum se executa serviciul de zi si de garda'427. Indicativul TABELA ABC ANA a fost transmis ca urmare a anuntarii oficiale a vizitei lui Nicolae Ceausescu in Iran si nu a avut vreo legatura cu evenimentele de la Timisoara, insa, intre orele 12.00 si 12.30, Ceausescu il suna de doua ori pe Vasile Milea, mai intii reprosindu-i ca nu a scos blindatele pentru defilare si apoi informindu-1 ca „armata a fost atacata la Timisoara'. Era vorba de incidentul cu fanfara. Generalul Gusa a amintit scena in declaratia sa olografa din 13 februarie 1990: „Dupa putin timp a sunat din nou cabinetul l, respectiv Nicolae Ceausescu, deoarece ministrul a spus: «Am inteles, tovarase secretar general, trimitem o companie de tancuri imediat. Am inteles». Dupa care a cerut imediat legatura la Timisoara si a ordonat ca sa pregateasca imediat o companie de tancuri care sa se deplaseze catre centru, spunindu-le sa fie foarte atenti si sa nu cumva sa se traga sau sa se intimple vreo nenorocire'. Insistenta gene-ralului Gusa pe cuvintul imediat demonstreaza cumva si schimbata atitudinii ministrului Milea. in 17 decembrie reincepuse atacul asupra cladirii Comitetului Judetean de Partid si in foarte scurt timp s-a reluat devastarea magazinelor. De data asta, pe timpul zilei, fara protectia noptii. Generalul Vlad afla ca defilarea a produs adunarea unei multimi care a permis mascarea activitatii diversionistilor, insa un alt fenomen a fost mult mai important pentru curajul si insistenta cu care au fost reluate atacurile la adresa fortelor de ordine si devastarile, in jurul prinzului, la Timisoara se conturase o situatie clasica de pierdere a autoritatii, determinata nu numai de violenta atacurilor, ci si de bilbiielile fortelor de ordine. Sunt marturiile despre lipsa unei atitudini ofensive din partea soldatilor si a ofiterilor acestora, despre apelul lor la intelegere, la constientizarea situatiei limita in care se aflau - sub ordin si sub juramint militar -, sunt apoi informatiile despre ilaritatea, dar si iritarea create de o defilare cu fanfara in mijlocul unei situatii atit de dramatice - o marturie inregistrata in anul 1999 la Timisoara afirma ca fanfara cinta melodia „Suflecata pina-n briu' - si nu in ultimul rind a fost comportamentul pompierilor. Revolutionarul Radu Barzeanu isi aminteste interventia masinilor de pompieri „ca in poveste, in loc sa vezi tisnind un jet puternic, la capatul furtunului a aparut un firicel de apa abia vizibil, ce-a stirnit fluieraturi, aplauze, hohote de ris'428. indemnurile acelor indivizi „de actiune', care antrenau mereu manifestantii fie prin cultivarea curajului - „N-au voie sa traga', „Nu au gloante', „Puneti copiii in fata ca nu vor trage in ei' etc. -, fie prin exemplul personal, menit, dupa cum arata mai toti martorii consemnati de publicistii timisoreni, sa-i intimideze pe soldati, pe tinerii din trupele de securitate-militie. Este de altfel revelator ca in toate agresiunile facute de acele grupuri de indivizi violenti nu au fost atacati ofiterii — desi se striga „Omoriti-va ofiterii!' -, ci au fost atacati mereu soldatii in termen din rindul fortelor de ordine. Cind au ripostat cadrele s-a lasat peste tot cu singe, dar de partea cealalta, in ultimii 15 ani s-a incercat mereu identificarea primului ranit din ziua de 17 decembrie. Conform fiselor medicale de la Spitalul Judetean si marturiei doctorului Atanasie Barzeanu „pe la treisprezece a fost adus un tinar de 21 de ani, lovit la cap. Tinarul facea parte din Garzile patriotice, mobilizat pentru paza Consiliului. Grupa lor numara vreo cincizeci de insi. Stateau inauntru, in Consiliu. Cind au inceput sa apara manifestantii, militianul care era cu ei, speriat si el, le-a zis ca nu stia ce sa faca, nu vedea cum ar fi putut impiedica intrarea in cladire, dispunea doar de sase gloante () Dintre manifestanti, primul ranit in ziua aceea a ajuns la urgenta pe la ora paisprezece si patruzeci de minute. E vorba, de fapt, de un tinar impuscat in gamba, pe care 1-am operat imediat, el fiind, cred, cel dintii martir al revolutiei din decembrie'429, intre orele 13.00 si 14.40 se petrecuse un eveniment care a marcat conflictul intre manifestanti si fortele de ordine pentru istorie.


Deschiderea focului

Este neindoios ca fortele de ordine au fost cele atacate intii. Exista, de asemenea, numeroase marturii despre inactivitatea, retinerea fortelor de ordine in fata manifestantilor. Sa luam citeva exemple din marturiile revolutionarilor: Radu Barzeanu: „Cum stateam in apropierea Liceului de Muzica, am vazut pe strada siret, in apropiere de acest liceu, un camion cu prelata, plin de soldati cu bastoane. Care insa n-au intervenit deloc'; Corneliu Pop: „La un moment dat, un ofiter ne-a spus sa ne apropiem, ca ne facea loc. Am ezitat, ne-a fost teama de o capcana, totusi am inaintat. Militarii s-au retras inspre coltul dinspre Continental, in fata a ramas ofiterul, cu arma in mina, pasii ni s-au cam impleticit, mai mult stateam decit mergeam, am ajuns in dreptul lui, al lor. Ne asteptam in orice moment sa ne inconjoare, sa ne aresteze. Mai mult de frica, tacerea ma innebunea, m-am adresat si acestor militari cu aceleasi cuvinte. Nu s-a inchegat un dialog, militarii n-au spus nimic, ofiterul insa m-a indemnat sa-mi vad de drum, sa ma gindesc la ceea ce putea urma, mai ales daca am copil'; Ion Goagara: „Noi eram, poate, vreo trei sute de oarneni. Ne-am uitat unii la altii, nu stiam ce sa facem, eu pastrez de atunci o amintire ce ma tulbura mereu: unii soldati aveau lacrimi in ochi. Nu ne-au facut nimic, ne-am indepartat de ei cu: «Armata e cu noi!», ne-am facut cu miinile cit timp ne-am vazut'. Incidentele mai serioase au pornit in fata sediului Consiliului Judetean. Demonstrantii au fost intimpinati cu jeturi de apa, insa grupul violent a atacat doua dintre masinile pompierilor si le-a incendiat. Aproximativ 10-12 persoane au patruns in sediu si au inceput sa devasteze, aruncind diferite obiecte, dar si elemente de simbol ale regimului (tablouri, carti, steme, documente), dupa care au incendiat interiorul, in acel moment (intre orele 13.00 si 14.00) a aparut primul-secretar Radu Balan care a incercat sa dialogheze cu manifestantii. „Oamenii 1-au inconjurat imediat, intre noi si el deschizindu-se un dialog. «Oameni buni, a spus el, am incercat sa fac cite ceva. Eu sunt aici numai de doua saptamini, dar trebuie sa recunoasteti, s-a imbunatatit situatia la piine, la carne». «Cum sa se imbunatateasca? Nu-i adevarat!», i-am intors-o noi, acoperindu-1 nemultumiti. «Lasati-1 sa vorbeasca!», strigau altii. Interventie inutila, nu se putea infiripa un adevarat dialog, doar se striga, fiecare avea adevarul lui si voia sa se faca auzit. «De ce, a tunat de linga mine un glas, nu ne-ati asteptat cu microfonul, pentru discutii? De ce cu armata?». «Nu eu comand armata, oameni buni!». «Atunci macar opriti-o! - incepusera sa apara fortele de ordine, dinspre Filipescu, care degajau terenul din fata Consiliului. Spuneti-le sa ne lase in pace sa vorbim, ca noi asta dorim, sa vorbim cu dumneavoastra si sa va spunem ce ne doare». Balan ne-a ascultat, ori s-a facut ca ne asculta, s-a indreptat spre fortele de ordine cu miinile ridicate — 1-am vazut pe acolo si pe Rujoi, prim-vicepresedintele Consiliului Popular Judetean, dar lui nu-i dadea nimeni nici o atentie si nici el nu a facut nimic —, s-a intors cu miinile in sus si catre noi, ca adica sa nu fim agresivi, dar cei care tot inaintau si ne tot impingeau erau ei, era un vacarm adevarat, noi strigam mereu, ei ne rasfirau, masinile ardeau -doua autotunuri si doua camioane — cu fum mult, la una dintre ele chiar a explodat ceva. si asa, incet-incet, ne-au impins inspre Continental, acolo, nu dupa mult timp aparind niste blindate dinspre Aleea Sportivilor, apoi si militari, intentiile lor fiind destul de clare pentru ca, in afara cordoanelor, ne lasau sa trecem, in interior insa nu'430.

O realitate socanta in Armata, in jurul orei 13.00, generalul Vasile Milea convoaca la Ministerul Apararii o sedinta cu adjunctii, sedinta care avea calitatea de Birou al Consiliului de Conducere. Cetatenii Romaniei nu erau familiarizati cu faptul ca, in realitatea regimului comunist din Romania, ministrul Apararii Nationale nu conducea direct ministerul, in calitate de conducator al acestuia. Administrarea Ministerului Apararii din acel timp revenea Consiliului de Conducere, care, in temeiul Decretului 444/20 noiembrie 1972 privind organizarea si functionarea Ministerului Apararii Nationale, capitolul al III-lea, art. 7 avea caracter deliberativ si hotara „in problemele generale privind activitatea acestuia'. La capitolul al II-lea, Atributii, de exemplu, ministrului Apararii nu-i revenea nici o autoritate de a decide in vreo problema fundamentala, toate verbele care activeaza alineatele articolului despre atributii fiind neutre: „aduce la indeplinire', „analizeaza', „asigura', „organizeaza', prezinta', „sprijina', „indruma', „colaboreaza' „infaptuieste sarcini', „avizeaza'. Nicaieri in atributiile Ministerului Apararii si ale ministrului nu apar verbele decisive: „comanda', „da ordine', iar verbul „a conduce' este folosit doar pentru „activitatea de comert exterior' cu tehnica militara, pentru „activitatea aeronautica civila' si pentru „invatamintul militar'. Pare de necrezut, dar aceasta era realitatea juridica a MApN sub regimul Ceausescu: conducea comertul cu arme, liniile aeriene civile si invatamintul militar! Toate celelalte atributii apartineau, conform art. 2 din lege, Comitetului Central al PCR. Acesta dadea ordine Ministerului Apararii si ministrului, si el impreuna cu Consiliul sau executau ordinele. La articolul l se enunta de fapt relatia de subordonare: „Ministerul Apararii Nationale infaptuieste politica partidului si statului in domeniul apararii tarii'. Mai mult decit atit, situatia aberanta in care Armata era administrata de un colectiv — pentru ca asta era realitatea juridica a conducerii atunci - era perturbata si de o multipla subordonare, astfel ca in decembrie 1989, conform legilor sistemului comunist, Armata executa ordinele comandantului suprem, ale Consiliului Apararii, condus de comandantul suprem, si ale Consiliului de Ministri (art. 2).

Asadar, pentru a putea da ordine in Armata, generalul Milea aduna in jurul orei 13.00 Biroul Consiliului, compus din prim-adjuncti si adjuncti ai ministrului. La aceasta adunare, prim-adjunctul politic al ministerului, generalul Ilie Ceausescu, afirma ca „toate acestea (de la Timisoara, n. a.) sunt initiate si se desfasoara cu sprijin din afara, din Ungaria si din alte tari, inclusiv din URSS'431. inainte de ora 13.30, Nicolae Ceausescu il suna din nou pe Milea, il informeaza despre atacarea si redevastarea sediului Comitetului Judetean de Partid Timis si ii comunica faptul ca „a decretat starea de necesitate'. Aceasta informatie o avem din Procesul Timisoara, unde, la Volumul 21, pagina 278, se afla declaratia colonelului Dumitru lonescu, din Marele Stat Major al Armatei: „La ora 13.30, in ziua de 17 decembrie, general-colonel Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale, ordona prin telefon comandantului marii unitati — Divizia 18 — urmatoarele: Situatia in Timisoara s-a agravat. Ordin sa intervina armata. Armata intra in alarma de lupta. S-a decretat stare de necesitate'. Este primul ordin grav si dramatic dat la Timisoara si in acelasi timp primul mare abuz, deoarece atit ordinul dat de Ceausescu, cit si ordinul transmis de generalul Milea erau ilegale. Totodata, avem informatia ca „in ziua de 17 decembrie 1989, la ora 13.00, ministrul de Interne a comunicat colonelului Petre Teaca (seful Comandamentului Trupelor de Graniceri, n.a.) faptul ca s-a declarat stare de asediu la Timisoara'432.

Nici la ora 13.00, nici la ora 13.30 nu a fost dat indicativul legal pentru alarma partiala de lupta, iar starea de necesitate nu fusese decretata conform legilor de atunci ale tarii.

Regimul starii de necesitate. Autorii studiului documentar despre Armata romana in revolutia din decembrie arata ca „Dreptul de a ordona o asemenea masura il avea numai presedintele RSR, comandantul suprem al fortelor armate, la propunerea ministrului Apararii Nationale'. Trecem peste faptul ca ministrul nu propusese asa ceva, dar nici Ceausescu nu putea emite acel ordin fara a trece prin niste etape prevazute de legile tarii. Revolutia din Romania are o problema de drept foarte serioasa, cu toate ca a cunoscut procese in Justitie timp de peste un deceniu, iar unele nu sunt finalizate nici astazi. Este de neinteles cum s-a orientat Justitia catre acuzatii de „genocid', „conturi secrete', „represiune cu jeturi de apa si gaze lacrimogene', „deschiderea focului impotriva poporului', toate motivate sentimental, fara sa faca apel la legile existente in decembrie 1989!

In primul rind trebuie stabilit regimul dreptului in raportul mani-festanti-forte de ordine. Aveau voie cetatenii Timisoarei sa faca o manifestatie? Aveau dreptul fortele de ordine sa riposteze? Potrivit Constitutiei din 1965, republicata in Buletinul Oficial nr. 65 din 29 octombrie 1986, la art. 28 se prevedea ca „Cetatenilor Republicii Socialiste Romania li se garanteaza libertatea cuvintului, a presei, a intrunirilor, a mitingurilor si a demonstratiilor1'. Iar la art. 29, alin. l se afirma ca „Libertatea cuvintului, presei, intrunirilor, mitingurilor si demonstratiilor nu pot fi folosite in scopuri potrivnice orinduirii socialiste si intereselor celor ce muncesc'. Ne aflam in fata unei dileme. Factorul politic local, Departamentul Securitatii Statului, precum si Ministerul Apararii Nationale, atit prin conducatori cit si prin diferiti subordonati, implicati (sub juramint) sau nu in procese dupa decembrie 1989, neaga total existenta caracterului politic anticomunist explicit din partea manifestantilor, incepind cu ora 20.00 a serii de 16 decembrie 1989, Securitatea accepta ca s-a strigat sau scandat impotriva lui Nicolae Ceausescu, in favoarea lui Mihail Gorbaciov si a perestroikai. Miscarea de la Timisoara este identificata in totalitate, cel putin pina la 20 decembrie, drept o miscare dnticeausista, nu anticomunista, o miscare impotriva conducatorului statului, nu a sistemului, in favoarea acestei versiuni pledeaza, ca argument extrem de puternic, atitudinea conducerii organizate a manifestantilor, respectiv Frontul Democrat Roman de la Timisoara, care negociaza cu primul-ministru Dascalescu si cu Bobu o lista de revendicari al caror continut este social, economic si partial politic.

Partea politica este legata de vinovatia lui Nicolae Ceausescu pentru victimele represiunii din perioada 17-20 decembrie si indepartarea acestuia de la conducerea starului. De asemenea, pe timpul desfasurarii evenimentelor, pina in ziua de 22 decembrie 1989, aproximativ orele 17.30-18.00 Comisia senatoriala instituita de Parlamentul Romaniei nu recunoaste caracterul anticomunist al evenimentelor, in general, ci numai caracterul anticeausist. in conditiile expuse mai sus, se pune intrebarea in ce masura manifestantii au respectat prevederile art. 28 din Constitutie („libertatea demonstratiilor') si in ce masura manifestatia lor s-a inscris in prevederile art. 29, alin. l, incalcind sau nu restrictia asupra „scopurilor potrivnice orinduirii socialiste si intereselor celor ce muncesc'? Aici intervin doua aspecte, doua atitudini distincte. Ele ating, din punctul de vedere al analizei istoriografice, un paradox.

l. Autoritatile neaga caracterul anticomunist, adica „cu scopuri potrivnice orinduirii socialiste' al manifestantilor, ceea ce presupune ca manifestatia de la Timisoara nu incalca prevederile Constitutiei, iar violentele inregistrate de partea revolutionarilor au avut un caracter penal si individual. (Cei prinsi asupra faptului sau gasiti vinovati — de incendiere, devastari, furturi, agresiuni fizice — ca urmare a cercetarii legale urmau sa suporte rigorile legilor, dimi-nuind astfel orice tentativa de a considera evenimentele drept o forma organizata de revolta.) in aceste conditii ar fi fost vorba de represiunea unei manifestatii legale, ocrotite de art. 28 din Constitutie. Precizez ca manifestatia din Piata Maria, transformata in miting dupa oprirea primului tramvai, a fost blocata de forte ale Ministerului de Interne care nu fusesera trimise pentru a asigura ordinea desfasurarii manifestatiei, ci pentru a o impiedica, in acelasi context refuzul procurorilor de la Timisoara de a instrumenta dosare altor persoane decit celor retinute pentru furt si ultraj reprezinta un semn ca raportul manifestanti-forte de ordine se inscrie in prevederile art. 28, nu si 29. Asadar, autoritatile (Armata, Securitatea, Justitia, inculpatii din procese) sustin cumva, probabil inconstient, caracterul constitutional legal al manifestatiei din 16 decembrie?

Dimpotriva, revolutionarii, atit individual, dar mai ales organizati in asociatii legal constituite insista sa afirme, inclusiv prin intermediul unor documente oficiale, publice, ca manifestatiile de la Timisoara au avut de la inceput un caracter anticomunist, indreptat ^potriva sistemului. In aceste conditii ei se inscriu in prevederile art. 29 din Constitutie si dau (probabil inconstient) un temei constitutional dreptului de represiune. Pentru istoric, nu si pentru Justitie, exista explicatia tentativei organizatiilor de revolutionari de a se legitima ca anticomuniste, desi probele privind acest caracter sunt postdatate, subiective, inventate cu scopuri diferite, care in final s-au dovedit a avea un caracter politic explicit (in conditiile sistemului democratic). Paradoxul este vizibil: prin aceasta pretentie, chiar revolutionarii situeaza manifestatia de la Timisoara in afara Constitutiei in vigoare si in consecinta Justitia i-a judecat pe inculpati cam fara temei constitutional. Justitia, admitind trimiterea in judecata a unor persoane implicate in „represiune', Procuratura la rindul ei, reprezentindu-i pe revolutionari, iar Justitia acceptind raspunderea solidara a unor institutii (Armata) nu au avut un temei constitutional pentru actiunea judecatoreasca atit timp cit partea vatamata, revolutionarii, afirma ca revolta lor a fost anticomunista, ceea ce inseamna ca au incalcat prevederile art. 29 din Constitutie. Pe de alta parte, daca se admit afirmatiile diferitilor inculpati proveniti din rindul autoritatii ca revolta nu a avut caracter anticomunist, ci numai anticeausist, autorii represiunii erau pasibili de pedeapsa in temeiul art. 28. Prin urmare, daca se mentine tendinta de a afirma ca revolta de la Timisoara a avut un caracter anticomunist, poate exista un rezultat favorabil al revoltei, succesul revolutiei, dar nu poate exista o inculpare pentru represiune, ci numai pentru fapte penale care au incalcat prevederile legilor in vigoare in acel moment, si de o parte, si de alta.

In ce priveste decretarea starii de necesitate, comunicata de Nicolae Ceausescu ministrului Apararii si ministrului de Interne in ziua de 17 decembrie 1989, ora 13.30, Constitutia din 1965 arata ca aceasta era in primul rind o prerogativa a Marii Adunari Nationale. Aceasta, potrivit art. 43, alin. 22, „Proclama, in interesul apararii tarii, a ordinii publice sau a securitatii statului, starea de necesitate, in unele localitati sau pe intreg teritoriul tarii'. Printr-un defect al Constitutiei comuniste, Consiliului de Stat nu-i erau conferite atributii in privinta starii de necesitate, dar trimiterea spre Constitutie exista in mod hilar in alte legi. La art. 7, Consiliul de Stat putea declara mobilizarea generala si partiala, iar potrivit art. 8 putea declara starea de razboi, in mod normal, intre sesiunile Marii Adunari Nationale (cazul din decembrie 1989), Consiliul de Stat era cel autorizat sa proclame starea de necesitate, dar in Constitutie s-a uitat inscrierea acestei prevederi.

Presedintele RSR avea urmatoarea atributie: „art. 75, alin. 14. in interesul apararii Republicii Socialiste Romania, al asigurarii ordinii publice sau securitatii statului, proclama, in caz de urgenta, in unele localitati sau pe intreg teritoriul tarii, starea de necesitate. in indeplinirea atributiilor sale, presedintele RSR emite decrete prezidentiale si decizii'. Acest ultim alineat se refera la toate atributiile sale. Nicolae Ceausescu mai inventase o institutie care sa conduca Armata, un fel de Consiliu Suprem de Aparare a Tarii actual, care atunci se numea Consiliul Apararii RSR. Legea nr. 5/ 14 martie 1969 privind infiintarea, organizarea si functionarea Consiliului Apararii Republicii Socialiste Romania continea o prevedere care nu exista in Constitutie: „Atributii, art. 3, alin. I. Examineaza si propune Marii Adunari Nationale, respectiv Consiliului de Stat, proclamarea starii de necesitate, mobilizarea partiala sau generala, precum si declararea starii de razboi'. Apoi, la art. 5 preciza ca „Presedintele Consiliului Apararii este comandantul suprem al fortelor armate ale RSR', iar la art. 6 - „Consiliul Apararii isi desfasoara activitatea potrivit principiului muncii si conducerii colective'. Adica dezbate, voteaza si adopta prin vot, conform alin. 2, astfel ca presedintele nu decidea singur proclamarea starii de necesitate. Sistemul de Putere inventat de Ceausescu era complicat in mod voit, astfel incit sa permita folosirea deciziei unilaterale a comandantului suprem care de fapt conducea toate organismele inventate in domeniul apararii. Astfel, prin prevederile art. 9 al aceleiasi legi: „Hotaririle Consiliului Apararii sunt obligatorii pentru toate organele la care ele se refera'. Se observa inca o data ca Ministerul Apararii nu avea nici o autoritate in stat si trebuia sa se supuna hotaririlor partidului si ordinelor comandantului suprem, in mod legal, Ceausescu trebuia sa convoace Consiliul Apararii si sa propuna acolo instituirea starii de necesitate, loc unde poate ministrul Apararii ar fi putut limita implicarea Armatei in evenimente, cu evitarea deschiderii focului si cu legile tarii pe masa. Nicolae Ceausescu insa s-a prevalat direct de atributiile presedintelui tarii prevazute la art. 75, alin. 14 din Constitutie, pe care il reproducem din nou: „in interesul apararii Republicii Socialiste Romania, al asigurarii ordinii publice sau securitatii statului, proclama, in caz de urgenta, in unele localitati sau pe intreg teritoriul tarii, starea de necesitate', dind telefoane, dar fara sa respecte prevederile articolului.

Aici se deschide o capcana in care au cazut foarte multi analisti, revolutionari si chiar juristi. Dar in primul rind in capcana a cazut Milea. Presedintele proclama starea de necesitate, ori „a proclama' presupune doua lucruri foarte clare: existenta prealabila a unui document cu caracter juridic legal (decretul de instituire a starii de necesitate) si anuntarea publica a instituirii starii de necesitate. Nicolae Ceausescu nu a emis nici un decret in ziua de 17 decembrie 1989, nici la ora 13.30, nici mai tirziu, iar comunicarea a fost facuta privat, printr-o convorbire telefonica ministrului Apararii. Ceausescu nu a anuntat public starea de necesitate, asa cum cerea chiar Constitutia comunista.

Pentru a nu exista dubii, am apelat la literatura enciclopedica de specialitate:

Dictionarul Explicativ al limbii romane:

„A proclama: A anunta ceva in mod solemn si oficial; a aduce la cunostinta publica (printr-o proclamatie) un fapt de mare importanta si de interes general'.

Dictionarul enciclopedic ilustrat „Cartea Romaneasca', Ed. Cartea Romaneasca, 1931:

„A proclama: A publica, a declara in public cu glas tare si in oiod solemn. A vesti, a incunostinta, a face cunoscut'.

Pentru ca acest cuvint este un neologism care provine din limba franceza, vom cauta termenul in aceasta limba pentru a observa daca are si alte sensuri.

Nouveau Petit Larousse, Paris 1969:

PROCLAMER: Publier a haute voix et avec solennite. Divulguer, reveler. Sinonime: Annoncer. Declarer. Devoiler. Manifester.

Le Petit Larousse, Dictionnaire Encyclopedique, 1995: . PROCLAMER: Reconnaitre, reveler publiquement etsolennel-letnent. Faire connaitre publiquement.

Petit Robert, Dictionnaire de la langue francaise, Paris, 1967:

PROCLAMER: Publier ou reconnaltre solennellement, par un acte of fidel. Proclamerla republique, la dictature, un roi. Proci amer l'etat du siege. Annoncer ou declarer hautement aupres d'un vast publique'.

Legatura intre starea de necesitate si verbul „a proclama' a fost facuta prima data oficial de revolutionarul Jules Michelet: ,Le decret de l'Assemblee, imprime et affiche sera, de plus, a tous Ies carrefours, proclame a son de trompe'.

Dictionarul Enciclopedic roman:

„Proclamatie: Act scris al conducerii de stat, prin care acesta, in anumite imprejurari de insemnatate speciala, se adreseaza direct tuturor cetatenilor tarii'.

Proclamarea starii de necesitate trebuie sa fie, in conformitate cu intelesul unic si unanim al acestui termen, anuntarea publica, direct, prin viu grai sau prin acte oficiale obligatoriu publice, catre intreaga populatie a situatiei de instalare a acestei stari prevazute de Constitutie. Nicolae Ceausescu a ordonat direct ministrului Apararii si ministrului de Interne inarmarea militarilor cu munitie de razboi in ziua de 17 decembrie 1989, ora 13.30, declarindu-le la telefon ca a decretat starea de necesitate. Ca urmare a acestui ordin politic, ministrul Apararii a transmis acest ordin ilegal intocmai. De asemenea, asa cum stim, Nicolae Ceausescu a anuntat in teleconferinta din ziua de 17 decembrie prin interfon cu circuit inchis si privat, secret, liderilor politici judeteni si altor factori din structurile politice, de stat si militare ca a decretat starea de necesitate. Aceasta trebuia proclamata, declarata sau decretata public. Acest lucru 1-a facut abia in seara de 20 decembrie la televiziune. Care a fost, prin urmare, temeiul legal al folosirii trupelor Ministerului Apararii Nationale in orasul Timisoara, cu dreptul si ordinul expres de a deschide foc impotriva populatiei? Locutiunea „impotriva populatiei' are aceasta forma in mod voit, si autorul nu foloseste alte sintagme precum „persoane violente', „huligani', „infractori' etc., deoarece numai fortele de ordine ale Ministerului de Interne aveau in misiunile lor obligatia si autorizatia de a deosebi cetateanul obisnuit de infractor, de individul/indivizii care incalca vreo lege; Armata nu are in misiunea ei decit lupta cu inamicul. Pentru Armata, ca si pentru fiecare militar in fata nu se afla, conform regulilor sale si legilor pentru ducerea razboiului pe uscat, decit o masa fara identitate care poarta denumirea generica de inamic, in consecinta, in timp ce fortele de ordine pot actiona impotriva infractorilor de orice fel, identificind, izolind si retinind vinovatii, trupele militare nu pot face aceste diferentieri, pentru ca nu au mijloacele juridice si operationale. Armata ar fi putut sa ia prizonieri, dar acest drept il obtine numai dupa decretarea starii de razboi, care este cu totul altceva. Ca urmare, focul deschis la Timisoara a avut calitatea juridica de foc deschis impotriva inamicului, ceea ce este aberant, impiedicarea acestei aberatii in lumea civilizata este cea care a impus reglementarea folosirii Armatei in tulburari interne prin legi speciale, pe care Romania nu le avea si nu le are nici astazi.

Ordinul dat lui Milea la telefon in ziua de 17 decembrie 1989 la ora 13.30 si transmis intocmai de acesta unitatilor din Timisoara era neconstitutional si ilegal. Prin urmare si dreptul de folosire a Armatei, in anumite situatii din municipiul Timisoara— in principal cele ofensive — a fost neconstitutional si ilegal.

Pentru celelalte situatii in care s-a deschis focul, si anume cele prevazute de legea privind regimul armelor si munitiilor, uzul de arma era legitim. Le vom analiza la timpul potrivit.

Mai apare un aspect insemnat al acestui eveniment grav, care arunca asupra evenimentelor din Timisoara o lumina insingerata si care repune in discutie intregul esafodaj al proceselor din ultimii 15 ani: dreptul legal al lui Nicolae Ceausescu de a ordona masuri de restabilire a ordinii prin intermediul factorului politic local. Legea Nr. 14/28 decembrie 1972 privind organizarea apararii nationale a arata la art. 15: „in vederea coordonarii si realizarii masurilor de aparare pe plan local, la judete, municipii, sectoare ale municipiului Bucuresti, orase si comune, functioneaza consilii locale de aparare, organe deliberative, care au sarcina de a solutiona problemele de aparare atit pe timp de pace, cit si pe timp de razboi', dar nu se precizau problemele de ordine publica. La art. 16, alin. 2 se arata: „Consiliile judetene de aparare si cel al municipiului Bucuresti sunt subordonate si raspund pentru intreaga lor activitate fata de comandantul suprem al fortelor armate, Consiliul Apararii RSR, iar pe plan local, fata de Comitetul Judetean de Partid, consiliul popular judetean, respectiv al municipiului Bucuresti', iar la Atributii, textul art. 18, alin. e avea urmatoarea prevedere: „(Consiliile judetene de aparare) Organizeaza si conduc in mod unitar actiunile pentru prevenirea si lichidarea efectelor calamitatilor naturale, a incendiilor, pentru apararea sanatatii populatiei, a avutului obstesc, respectarea linistii si ordinii publice'. Asadar, Nicolae Ceausescu putea sa dea ordine directe primului-secretar de la Timisoara si Consiliului Judetean de Aparare, care putea sa ia masuri si sa dea ordine de interventie doar fortelor locale apartinind Ministerului de Interne, pompieri sau Garzi patriotice, nu si unitatilor militare, in cartea pe care a elaborat-o colectivul din Statul Major General in 1999 in legatura cu executarea ordinului militar, se arata foarte clar ca „din consiliile judetene de aparare faceau parte: comandantul militar al garnizoanei sau al unei unitati militare desemnate de ministrul apararii nationale, comandantul Centrului militar, seful de stat major al apararii locale antiaeriene, seful de stat major al Garzilor patriotice. Aceasta reprezentare se rezuma doar la rezolvarea problemelor locale si nu angaja institutia militara, nu atragea dupa sine subordonarea unitatilor militare fata de organele 7oca/e'434. Motivul era simplu: apararea tarii nu se organizeaza dupa configuratia judetelor, ci dupa alte criterii teritoriale. Ce insemna asta in planul concret al evenimentelor din Timisoara?

Insemna ca Radu Balan nu putea da ordin unitatilor militare din garnizoana de a iesi cu trupe, tehnica, munitie si de a executa foc pentru restabilirea ordinii. Acest lucru nu putea sa-1 faca decit jviicolae Ceausescu prin intermediul Constitutiei si legilor tarii, iar ministrul apararii sa execute ordinul, daca era legal. Ceausescu insa, asa cum am vazut, I-a mintit pe Milea ca a decretat starea de necesitate cu scopul precis de a implica Armata in represiune. Milea a transmis ordinul la 13.30, neavind cum sa verifice daca a fost respectata legea si asteptind ca decretul de instituire a starii de necesitate sa fie publicat sau ca presedintele tarii sa o proclame public. Probabil ca intre timp si-a dat seama ca acest decret nu exista si a revenit cu ordine care sa limiteze implicarea armatei in strada, intr-un eventual proces, generalul Vasile Milea se putea apara prin doua argumente: ca ordinul dat de Ceausescu nu era vadit ilegal, deoarece comandantul suprem avea prin Constitutie dreptul sa decreteze starea de necesitate, si prin faptul ca avea obligatia sa execute ordinul, urmind ca proclamarea oficiala a starii de necesitate sa-i dea si temeiul legal pentru executarea ordinului. Aceste doua argumente nu-i puteau aduce insa fostului ministru decit circumstante atenuante. Sublinem inca o data ca proclamarea starii de necesitate era doar aspectul formal al acestei atributii constitutionale si ca ea nu se putea exercita decit dupa instituirea prin decret, adica printr-o forma juridica, a acelei situatii. Altfel spus, in spatele proclamarii starii de necesitate trebuia sa se gaseasca obligatoriu decretul de instituire a starii de necesitate. Nici decretul, nici proclamatia nu au existat.

Intrucit tot mai multi comandanti de garnizoane raportau ca Primii secretari ai Comitetelor Judetene de Partid — se afirma in tratatul despre rolul Armatei in revolutie —, care erau si presedinti ai Consiliilor Locale de Aparare, pretindeau insistent ca unitatile militare sa iasa din cazarmi cu efective si tehnica pentru a participa la stavilirea miscarii de protest, ministrul Apararii Nationale - intuind pericolul atragerii armatei intr-o confruntare deschisa cu Populatia iesita in strada - a preluat direct, sub autoritatea si controlul sau din Bucuresti, orice interventie a trupelor MApN in afara cazannilor, cerindu-le comandantilor militari sa nu se raspunda solicitarilor de efective si tehnica, din partea oricui ar veni, decit dupa aprobarea sa expresa'435. S-au pastrat stenogramele convorbirilor telefonice intre ministrul Vasile Milea si generalul Iulian Topliceanu, comandantul Armatei de la Cluj, iar in convorbirea din 17 decembrie, dupa ora 15.15, a existat si urmatorul dialog:

„Generalul Milea: iti atrag atentia ca toate cererile de efective pentru diferite misiuni le aprob eu. Primii secretari sa ma sune la telefonul operativ si sa-mi solicite ce doresc.

Generalul Topliceanu: Asa voi proceda si este bine ca in interior sa se aprobe cit mai putine efective, majoritatea sa le folosim pentru frontiera'436.

Textul il scoate din cauza pe generalul Topliceanu, ca si pe omologii sai din orice garnizoana, astfel ca inculparea acestora dupa revolutie este cam de neinteles. Milea mai avea o problema in raporturile sale cu ordinele venite de la Ceausescu si anume faptul relevat foarte bine de specialistii militari ca, prin doctrina de aparare asumata de dictator si prezentata ca propria sa conceptie, localitatile Romaniei, inclusiv cele mari, erau incluse in structura apararii. Adica se putea duce razboi si in localitati. Pe acest temei Ceausescu a ordonat iesirea cu blindate pe strazile Timisoarei, insa aceasta operatie nu se putea face decit in cazul declararii starii de razboi si, evident, numai daca inamicul era patruns in localitatea respectiva. In volumul „Armata, maresalul si evreii' am aratat ce s-a intimplat cind trupele blindate romane au intrat in Chisinau si au surprins esaloane sovietice de infanterie in retragere pe strazile orasului - tancurile generalului Son au tras cu obuzele in plin, facind un adevarat carnagiu. Apoi, cind tancurile au inaintat pe strazi, au inceput sa fie doborite de vinatorii de tancuri sovietici ascunsi prin case. Asadar, ceea ce putea face Milea dupa ce a transmis ordinul lui Ceausescu a fost sa limiteze efectivele trimise in strada, dar si sa orienteze misiunile acestora catre pozitii defensive - apararea unitatilor militare, a unor obiective importante, a sediilor institutiilor politice sau administrative ale statului.

Nicolae si Elena Ceausescu cunosteau caracterul politic, anti-ceausist al miscarilor de la Timisoara. Sa revenim la cronologia evenimentelor de la Timisoara si sa urmarim activitatile procuro-rului-sef adjunct Diaconescu si ale procurorilor sai, deoarece, pe baza unei marturii, dar si a unor documente, intre orele 14.00 si 15.00 s-a petrecut un fapt care arunca o lumina revelatoare pentru caracterul, interesele si intentiile reale ale cuplului Ceausescu.

„Gh. Diaconescu: in jurul prinzului m-am intors la Inspectorat. Aveam nevoie de informatii, deoarece realitatea perceputa de mine (lipsa actelor, numarul mare al copiilor, identificarea doar a 29 de infractori) nu corespundea cu situatia din oras, cu devastarea vizibila, violenta si cu agresiunea asupra fortelor de ordine. Problema numarul unu era ca nu aveam informatii; nimeni nu ne informa asupra legaturii cauzale intre cei retinuti si fapte. Atunci am dat acel ordin, care a fost invocat si amintit de toti procurorii audiati in legatura cu evenimentele de la Timisoara, cele 10 porunci. Prima era sa se aplice procedurile ca la carte, fara sa se omita nici macar o virgula de la Codul de Procedura Penala.

AMS: Ati simtit ca ceva nu este in regula.

GD: Bineinteles. Am cerut acest lucru si militienilor. Atunci am aflat ca s-ar fi reluat miscarile si ca se cauta patrunderea in forta in cladirea CJP, desi era inconjurata de trupele de militie-securitate ale generalului Ghita.

AMS: Erau neinarmate. Doar cu niste bite de lemn.

GD: Asta am aflat-o ulterior. Au fost spulberati, s-a intrat din nou in sediu, au dat foc, au urmat distrugeri si acte de vandalism. Iar am fost informat ca erau foarte multi copii. Chestia asta era de neinteles pentru mine. Se vorbea de spulberarea fortelor de ordine si in acelasi timp de copii! Era ceva incredibil! Multi elevi. Au fost contactate cadrele didactice de la scoli si licee sa vina sa-si ia elevii. Spre surprinderea mea s-au prezentat foarte putini. O adevarata babilonie birocratica. Aceasta este si principala cauza pentru care copiii nu au fost pusi in libertate imediat. Din informatiile ulterioare am aflat ca, de fapt, chestiunea a ajuns pina la Elena Ceausescu. Cineva — Coman sau Balan — a pus aceasta problema mai tirziu prin telefon la Bucuresti si Elena Ceausescu i-a raspuns: «Ce, astia sunt copii sa intre cu boata in cladirea partidului si voi ii puneti in libertate? Ce copii sunt astia?».

AMS: Sa intre cu boata!? Ce inseamna?

GD: Nu stiu, dar si eu, si ceilalti am retinut interventia exact, datorita pitorescului ei. in timp ce ne aflam acolo, apare Radu Balan. Agitat, sarise pe o fereastra din cladire, ceva de genul asta. Ne-a povestit (lui Popescu, Macii, Mihalea, Diaconescu, aflati in incapere, n.a.) ca in momentul in care manifestantii au ajuns in fata sediului a coborit si a discutat cu ei. Balan s-a prezentat. Manifestantii n-au avut nici un fel de gesturi si cuvinte nepotrivite fata de el. Au aflat cine este si oamenii i-au spus ca nu au nimic cu partidul, dar de ce nu ne dati lapte, carne revendicari economice. (Este o confirmare a scenei relatate de revolutionari, n.a.). A incercat sa le explice, sa promita insa la un moment dat un grup violent a atacat din nou cladirea, fara nici o legatura cu cei cu care discuta, in acest moment, aproximativ orele 14.00-15.00 in ziua de 17 decembrie, am sunat pe TO la Popovici. Nu puteam sa-i vorbesc in clar, dar i-am spus: «Aici este altceva». «Ce altceva?» - m-a intrebat. «Eh, este o nemultumire de alta natura». Am folosit un limbaj voalat ca sa inteleaga ca era vorba de o manifestatie politica. Popovici tot nu intelege si imi spune: «Trebuie sa stiu ce e acolo». Atunci i-am raspuns: «Nu exista temei pentru treaba noastra, e politic». Procurorul general nu a avut nici o reactie, motiv pentru care am si crezut ca nu mai este la telefon. Am inchis telefonul, insa dupa aproximativ 30 de minute

AMS: Numai putin! Care era in opinia dumneavoastra sensul acelor cuvinte, in opinia dumneavoastra ca inalt magistrat?

GD: Ca nu este vorba de o actiune a unor forte dusmane impotriva statului si ca actele de distrugere se petrecusera in timpul unei miscari politice indreptate impotriva sefului partidului si statului. Cauza era evident economica. Sa revin!

AMS: Va rog.

GD: Dupa aproximativ 30 de minute am fost chemat de generalul Macri, care mi-a comunicat ca mi s-a repartizat un birou separat si nu mai particip la discutiile colectivului. Am fost foarte mirat si chiar ofensat.

AMS: Sa reamintim ca erati procurorul general adjunct al tarii si, nu numai prin puterile conferite de lege, ofiterii de orice grad trebuiau sa fie foarte atenti.

GD: Eu asa cred. M-am dus sa vad biroul; era, mi se pare, al loctiitorului sefului Securitatii. Toate telefoanele erau deconectate, inclusiv telefonul interior. Asta m-a facut sa cred ca s-a schimbat atitudinea fata de mine. Ulterior am aflat ca telefonul lui Popovici era ascultat si ca Elena Ceausescu a fost informata asupra discutiei mele cu Popovici. Ea 1-a sunat pe Postelnicu si i-a spus: «Diaconescu este tradator!». Nu am ramas in acel birou, dar nici nu stiam ce sa fac, plus ca eram, firesc, ingrijorat. Nu trec citeva minute si ma suna chiar Postelnicu, acesta anuntindu-ma ca Elena Ceausescu m-a declarat tradator'.437

in legatura cu acest moment-cheie dintre orele 14.00 si 15.00 ale zilei de 17 decembrie 1989, in care o inalta oficialitate a statului transmite de la Timisoara la Bucuresti ca la Timisoara nu este o actiune a iredentismului maghiar sau a vreunui inamic extern, ci o manifestatie impotriva lui Nicolae Ceausescu, astfel incit nu mai exista nici un dubiu la nivelul conducerii asupra realitatii din orasul de pe Bega, ei bine, in legatura cu acest moment, avem la dispozitie doua documente. Primul este declaratia olografa a lui Tudor Postelnicu, data in timpul anchetei, in care afirma: „in cadrul unei convorbiri telefonice cu Elena Ceausescu, printre alte probleme, mi-a spus si faptul ca procurorul general adjunct Diaconescu Gh. da informatii gresite de la Timisoara si ca felul in care procedeaza nu face altceva decit sa abata atentia de la realitati. Am simtit ca aceasta, El(ena) Ceausescu, voia sa minimalizeze gravele probleme de la Timisoara. Am sunat din proprie initiativa si am vorbit cu Diaconescu Gheorghe. I-am spus ca «Elena Ceausescu este foarte nemultumita despre faptul in care dumneavoastra ati prezentat problemele de la Timisoara». Mi-a raspuns: «Nu am facut altceva decit sa informez realitatea»'438, in timpul cercetarilor declansate de Armata asupra evenimentelor din decembrie 1989, capitanul de justitie Marius Budu a inaintat ministrului Apararii un raport in ziua de 19 ianuarie 1990 asupra unui incident petrecut pe timpul anchetei: „La data de 26 sau 27 decembrie 1989, nu pot preciza exact, avind pe atunci calitatea de procuror civil, ma aflam in incinta sediului Ministerului Apararii Nationale, unde purtam o discutie cu Postelnicu Tudor, fostul ministru de Interne al fostei dictaturi ceausiste. La un moment dat, in incaperea in care purtam discutia a intrat domnul Diaconescu Gheorghe, colonel de justitie si adjunct al procurorului general al Romaniei, care i-a pus unele intrebari lui Postelnicu Tudor, legate de activitatea acestuia in reprimarea miscarii de la Timisoara si a revolutiei din 22 decembrie 1989. Spre sfirsitul discutiei, Postelnicu Tudor a afirmat fata de domnul Diaconescu Gheorghe, citez: «Sunteti suparat pe mine!». Domnul Diaconescu Gheorghe a replicat, citez: «Nu, de ce?». Postelnicu Tudor a raspuns ca se refera la discutia telefonica purtata cu domnul Diaconescu Gheorghe. Domnul Diaconescu Gheorghe a afirmat ca nu este deloc suparat pentru cele transmise si imputate atunci si ca oricum acel aspect nu are nici o legatura cu cauza in care era cercetat Postelnicu Tudor si nu poate influenta obiectivitatea cu care se vor face cercetarile, (in acel moment Postelnicu era cercetat numai pentru evenimentele din Bucuresti, n.a.). Totusi, dupa aceea, domnul Diaconescu Gheorghe 1-a intrebat pe Postelnicu Tudor, citez: «Dar va aduceti aminte ce mi-ati spus atunci, nu?, ca sunt demis din functie si ca voi fi condamnat pentru inalta tradare de patrie, din ordinul lui Ceausescu Elena?». Postelnicu Tudor, lasind capul in jos, a raspuns ca asa este, dar nu a facut altceva decit sa transmita ce i-a ordonat Ceausescu Elena, in continuare, domnul Diaconescu Gheorghe i-a raspuns lui Postelnicu Tudor, citez: «si toate acestea pentru ca am raportat altceva decit ceilalti si nu am vrut sa dau mandate». Dupa ce domnul Diaconescu Gheorghe a parasit incaperea 1-am intrebat pe Postelnicu Tudor cum a putut sa faca tradator un om care a raportat adevarul si nu a acceptat sa tirasca in rusine o intreaga institutie. Postelnicu Tudor mi-a spus ca atunci cind Ceausescu Elena a auzit ca Diaconescu Gheorghe a raportat ca la Timisoara nu actioneaza elemente huliganice si ca este vorba de o miscare populara in care se cer drepturi si libertati democratice, motiv pentru care Procuratura nu va emite mandate de arestare pentru persoanele retinute din rindul demonstrantilor, i-a ordonat sa-i transmita lui Diaconescu Gheorghe ca din acel moment este demis din functie si ca va urma sa fie judecat pentru tradare'439. Este interesant ca tocmai Securitatea confirma aceasta situatie. Locotenent-colonel Gheorghe Carasca, de la Directia VI, trimis, cum am vazut, si el la Timisoara, declara in calitate de martor: „Misiunea pe care am primit-o de la generalul in rezerva Macri Emil a fost aceea de a stabili prin cercetari cine sunt capii evenimentelor din Timisoara, precum si daca ar exista legaturi cu elemente ostile din afara. Ofiterii de securitate au efectuat cercetari pe linia problemelor mentionate mai sus, audiind circa 100 de persoane, iar cadrele de Militie au efectuat cercetari pe probleme specifice muncii de Militie (furturi, distrugeri). Mentionez ca din cercetarile efectuate, care au avut loc in Penitenciarul Timisoara, nu au rezultat aspecte care sa intereseze organul de securitate'440. Reamintim ca diversionistii de la Timisoara erau romani, fusesera instruiti in taberele din Ungaria, revenisera in tara. Majoritatea nu provenea din Timisoara, ci din localitati transilvanene si din alte localitati banatene (Miercurea Ciuc, Cugir, Caransebes, Zalau etc.) Asadar, ancheta Securitatii nu putea afla decit ceea ce stia deja inca din octombrie. Nici o clipa serviciile de informatii maghiare si sovietice n-ar fi riscat sa li se Prinda agenti unguri sau rusi in mijlocul actiunii, pentru ca atunci s-ar fi putut demonstra fara tagada cine a organizat actiunea. Pe cind asa, in timp ce revolutionarii vor afirma la infinit ca altii sunt autorii violentelor si instigatorii deschiderii focului, Securitatea nu va inceta sa le dea dreptate. Este un alt paradox romanesc.

in legatura cu „cele zece porunci' date de Gheorghe Diaconescu procurorilor de la Timisoara, avem la dispozitie marturia procurorului Gheorghe Mocuta sub forma unei scrisori trimise Simpozionului organizat in 1996 de Alianta Civica la Timisoara: „Gheorghe Diaconescu ne-a prezentat atunci o lista de zece «porunci» de la Centru (Procuratura Generala, n.a.), pe care noi trebuia sa le urmam, precizindu-ne ca va trebui sa efectuam cercetari in continuare. Aceste porunci reprezentau o prelucrare a dispozitiilor tele-conferintei prin prisma unui cunoscator al normelor juridice, dar nu pot preciza cine anume a stat la baza intocmirii lor. Ceea ce pot preciza cu certitudine este faptul ca procurorul general Nicolae Popovici a dat dispozitii exprese de a se emite mandate de arestare impotriva «huliganilor» de la Timisoara. Vreau sa arat, de asemenea, ca prima dispozitie din cele zece suna in felul urmator: «Cercetarile se vor efectua cu respectarea stricta a dispozitiilor legale»'441. Stim cu exactitate ca cele zece „porunci' erau scrise de Diaconescu la Timisoara si ca fusesera emise inca de dimineata, mult inainte de teleconferinta lui Ceausescu, ca aceste reguli au oprit eliberarea de mandate, fapt ce a produs declararea ca tradator a procurorului general adjunct.

in timp ce timisorenii inca mai negociau cu Radu Balan mai multa carne si piine, in timp ce generalul Milea tot astepta decretul de instituire a starii de necesitate, in timp ce generalul Macri si colonelul Teodorescu transmiteau ca nu este nici un spion implicat direct in violentele din oras, Nicolae si Elena Ceausescu stiau cu precizie ca ceea ce se intimpla la Timisoara era impotriva lor. La ora 14.30, cei doi i-au chemat acasa pe citiva din acoliti, Bobu, Manea Manescu si Ion Coman. Din seria de emisiuni „in fata dumneavoastra' ale lui Vartan Arachelian, am retinut acest dialog reprodus apoi intr-o carte:

„Marius Ghilezan: As vrea sa profitam de situatia discutiei din ziua de 17. Un lucru mai putin cunoscut este faptul ca dumneavoastra impreuna cu Emil Bobu si Manea Manescu ati fost la Ceausesti acasa la ora 14.30.

Ion Coman: Bobu era acolo, Manea Manescu nu era.

Marius Ghilezan: Manea Manescu a venit mai tirziu, dupa ce dumneavoastra ati plecat. Ce v-a spus Ceausescu, in Primaverii, la ora 14.30, inainte ca dumneavoastra sa plecati spre Timisoara?

Ion Coman: Da, a spus urmatorul lucru, si sper sa va redau cit mai exact: «Un grup de vandali, de derbedei, vinduti strainatatii, incearca sa destabilizeze Romania. Au spart magazine, au incendiat unitati militare, au incendiat Comitetul Judetean de Partid, au incercat sa ia drapelul de lupta al unitatii, in aceasta situatie, am hotarit - el! - stare de necesitate in municipiul Timisoara si am ordonat lui Milea si celor de la Interne, sa trimita un grup de generali de raspundere sa execute aceste ordine. Te duci si tu — deci nu eram legat de generali - si impreuna cu judeteana de partid, sa lamuriti cu incendierile, cu toate, si sa reintre in normal a doua zi, orice problema sa fie rezolvata». Asta a fost misiunea mea'442.

Misiunea lui Ion Coman, asa cum s-a demonstrat pe baza de marturii, precum si pe baza actelor sale reconstituite inclusiv prin analiza atenta a declaratiilor sale, a fost sa-1 reprezinte pe Nicolae Ceausescu in calitate de conducator al tuturor activitatilor legate de inabusirea revoltei de la Timisoara. Bineinteles, nici la 14,30 nu era vreo stare de necesitate proclamata sau decretata, in timpul procesului sau de la Cluj, generalul Stefan Gusa a dat citeva amanunte despre misiunea pe care a primit-o:

„intrebare: Ce ordin ati primit in legatura cu reprimarea manifestarilor populare din orasul Timisoara?

Raspuns: in ziua de 17.12.1989, in jurul orei 14.00, generalul Vasile Milea, fostul ministru al Apararii Nationale mi-a ordonat sa ma deplasez cu un avion militar la Timisoara impreuna cu generalul-colonel Victor Stanculescu, prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale, general-locotenent Chitac Mihai - comandantul trupelor chimice, general-locotenent Nuta Constantin, adjunct al ministrului de Interne si sef al Inspectoratului General al Militiei -si un grup de ofiteri pe care ii vom considera necesari, in scopul de a pune ordine la Timisoara. Ni s-a mai precizat ca suntem in subor-dinea nemijlocita a fostului secretar al Comitetului Central, Ion Coman, reprezentant direct al fostului dictator.

intrebare: Ce ordine ati dat la Timisoara in executarea misiunii incredintate dvs. de ministrul Milea si al ordinelor primite ulterior din partea secretarului Ion Coman?

Raspuns: Ajungind in Timisoara, ani constatat ca mai multe unitati din garnizoana Timisoara - mecanizate, tancuri, sectia de reparatii, batalionul aprovizionare-transport, scoala de soferi, apararea antiaeriana - se aflau deja constituite in dispozitive de lupta. Am inteles ca dispunerea in dispozitivele de lupta a fost ordonata de inlocuitorul la comanda Diviziei mecanizate din Timisoara— locotenent-colonelul Zeca — si a colonelului Rotariu de la Divizia de aparare antiaeriana. Am fost informat ca pina in momentul sosirii mele militarii care erau constituiti in dispozitive de lupta erau dotati cu munitie de manevra si ca ulterior au primit ordin ca aceasta munitie sa fie inlocuita cu munitie de razboi. Pina la sosirea mea militarii au folosit munitie de razboi, dar prin foc de avertisment (pe verticala)'443.

Ordinul dat de generalul Vasile Milea fortelor militare de la Timisoara si transmis de adjunctul sefului Marelui Stat Major, generalul Eftimescu (generalul Gusa era pe drum, nu a fost implicat in darea ordinelor), prin Armata 3 de la Craiova, prevedea distribuirea munitiei de razboi, folosirea tancurilor si dreptul de foc.

ORDINUL MINISTRULUI APARARII NATIONALE

Transmis de general Eftimescu Retransmis de locotenent-colonel Ilie Marin, 17 decembrie 1989                           

Munitia se tine pe companii centralizat, nu pe soldati. — Ofiterii poarta pistoalele cu unitatea de foc.

Cind sunt chemati la esaloanele superioare sau organele de artid si de stat se deplaseaza inarmate.

Se cheama cadrele din concedii.

Functiile unicat se cheama in cazarma chiar daca sunt in economia nationala.

La compania cu trei plutoane sa se asigure patru ofiteri.

Comandantul de unitate se cheama la unitate chiar daca sunt in economie.

Subunitatile de interventie sa aiba mijloace de legatura.

Pe fiecare tanc sa fie asigurati trei-patru pistolari ca desant pe tanc — inarmati — in masura sa raspunda la provocari.

Mecanicii conductori sa fie mai activi.

TAB-ul sa aiba strictul necesar pentru a fi mai mobil.

Militarii care sunt numiti in actiuni sa aiba hrana rece pentru una-doua zile.

Demonstrantii sa fie serios avertizati si apoi sa se traga la picioare.

Sunt unii dintre demonstranti care imping batrini si copii in fata, mijloacele noastre sa-i fereasca pe acestia.

Subunitatile de arme sa fie pregatite ca infanteristi.

Patrulele in oras sa fie formate dintr-un cadru + patru militari in termen inarmati.

Primit: Ajutorul ofiterului de serviciu principal ss/ maior Vladutu Gheorghe.

Pentru conformitate

COMANDANTUL U.M. 01204, locotenent-colonel Balasz Stefan


Locotenent-colonelul Constantin Zeca va declara in procesul de la Timisoara: „La ora 15.00, ducindu-main zona Comitetului judetean de partid, am constatat existenta unor trupe de la Brigada de securitate (-militie, n.a.), de la Brigada de graniceri, de la Divizia de aparare antiaeriana a teritoriului si de la Regimentul de aviatie. Toate aceste trupe erau inarmate, dar, din cite stiu eu, fara munitie, fri total cred ca au fost in jur de l 500 de militari. Efectiv, nu se

putea trece cu masina prin fata Comitetului judetean de partid. Dupa ora 15.00, in spatele cordoanelor de militari aflate in fata Comitetului judetean de partid au fost dispuse trei tancuri de instructie fara armament. Ulterior au mai aparut alte cinci tancuri care au fost dispuse atit la podul Decebal, cit si la Comitetul jedetean de partid. Ulterior, dupa ce ma intorsesem de la aeroport, mi s-a raportat ca doua din aceste tancuri au fost atacate, incendiate, iar echipajele, molestate grav (unul dintre ofiteri a primit o lovitura de muchie de topor in cap). Mi s-a mai spus ca echipajele au fost salvate din mina acestor huligani de catre persoane civile care manifestau pasnic'444. Sa incercam reconstituirea faptelor, atit pe baza datelor cunoscute de la autoritati, cit si cu ajutorul revolutionarilor. Dupa atacarea detasamentului de defilare, grupuri de manifestanti s-au indreptat spre cladirea Comitetului Judetean de Partid unde au intilnit formatiuni ale fortelor de ordine formate din tineri militari ale trupelor de securitate-militie inarmate cu bite de lemn. Acestea au fost atacate de grupuri violente care foloseau sticle sparte, pietre, crengi rupte din copaci. S-a patruns in sediul partidului si au fost devastate si incendiate incaperi de la parter si primul etaj. Initial, cladirea fusese aparata de detasamente ale Garzilor patriotice, ai caror luptatori au fost molestati, la Spitalul judetean inregistrindu-se si primul ranit (oficial). Garzile patriotice sunt inlocuite de luptatori de la USLA, care reusesc sa evacueze cladirea. Ca urmare a acelui atac, fortele de ordine sunt sprijinite si de formatiuni ale MApN, inclusiv cu tehnica de lupta, ca urmare a unui ordin expres al ministrului Apararii, general-colonel Vasile Milea. Nu cunoastem mecanismul real de gindire al ministrului Apararii, dar puteam estima ca a fost surprins - daca nu chiar infuriat - de atacarea detasamentului aflat in defilare si mai ales de tentativa de a captura drapelul de lupta. Acest fapt aparent minor — dar numai pentru un neinitiat — i-a confirmat apelurile insistente ale lui Nicolae Ceausescu asupra gravitatii evenimentelor din Timisoara, in plus, avem informatii din stenogramele convorbirilor telefonice purtate de Milea cu unitatile din zona AQ Vest si din Transilvania ca trupele armatei ungare si ale unitatilor sovietice stationate in Ungaria se pusesera in miscare, demons-trind paralel cu linia frontierei, pentru ca unele unitati sa ia la un moment dat directii perpendiculare, ceea ce presupunea iminenta unui atac. Din punct de vedere strict militar, actiunile violente din oras, precum si informatiile despre grupurile violente ale diversionistilor, construiau imaginea unei operatiuni militare cu detasamente infiltrate pe teritoriul Romaniei avind drept misiune slabirea posibilitatii de aparare a frontierelor si a teritoriului si pregatirea unei invazii. Pe teritoriul Ungariei se aflau trupe sovietice de valoarea a aproximativ 60 000 de militari, la care se adaugau si efectivele armatei ungare, in plus, statiile de ascultare ale Armatei romane au semnalat incetarea comunicatiilor intre unitatile maghiare, acelasi lucru petrecindu-se si in zona de amplasare a trupelor sovietice, fapt care este caracteristic scurtei perioade dinaintea unui atac iminent, pentru a nu dezvalui inamicului pozitia si valoarea trupelor angajate. Ministrul Milea nu putea ignora aceste semnale. Este incontestabil. Probabil ca pentru el aceste semnale au contat mai mult decit evenimentele din Timisoara si in mod firesc era imposibil sa nu le interpreteze ca facind parte din aceeasi operatiune militara. Mecanismul diversiunii pe teritoriul inamic inainte de un atac cu trupe se gaseste in toate tratatele de arta militara si se invata inca din liceul militar.

Ne oprim pentru a aprofunda acest aspect important, deoarece el a declansat o serie de activitati si atitudini in interiorul Armatei cu impact asupra conditiilor in care s-a deschis focul - subiect al capitolului de fata. Este adevarat ca inca din data de 17 decembrie, dupa ora 15.15, avem la dispozitie stenogramele convorbirilor telefonice intre generalii Milea si Topliceanu si ca ministrul Apararii si-a inceput interventia cu o afirmatie cit se poate de transanta:

„General Vasile Milea: Fii atent pentru ca sunt pregatite forte in Ungaria care pregatesc o agresiune la frontiera de Vest a tarii. Luati ttiasuri ferme pentru ridicarea capacitatii de lupta a unitatilor. Instructia se face la cazarma sau in apropiere de cazarma. Vezi ca ai militari nepregatiti, care ti-au venit de la muncile agricole.       

General Iulian Topliceanu: Am inteles. Am sa iau masurile stabilite pentru alarma de lupta partiala. (S-a primit ordinul in 14 puncte. Dupa terminarea comunicarii celor 14 puncte, vocea ministrului era alertata, inainte de a incepe comunicarea ordinului) (!)

General Milea: Pe la tine, in zona Ardealului, care este situatia?

General Topliceanu: Este liniste, nu avem probleme, dar informatiile primite duc la concluzia ca pot avea loc oricind actiuni in zona de frontiera. Am primit informatii de la Brigada de graniceri privind persoanele care au venit din Ungaria si au relatat despre deplasari de trupe spre frontiera de vest a Romaniei.

General Milea: Asa avem si noi informatiile de la atasatul militar de la Budapesta (.. .)'445

Intr-adevar, intre orele 15.00 si 16.25, ministrul Apararii a transmis in teritoriu ordinul pentru alarma de lupta partiala si, foarte important pentru analiza noastra, a alarmat unitatile combatante, la pace, pentru apararea frontierelor. Ordinul a ajuns la ora 15.20 la Armata l si a avut urmatorul continut:

N(ota)T(elefonica)-A2/0887/17.12.'89 . , ,,.

Din ordinul ministrului Apararii Nationale incepind cu 17.12.89, (ora) 18.30 se executa indicativul RADU CEL FRUMOS in toate M(arile) U(nitati), U(nitati) si formatiuni ale Al.

Parola - OASTEA CEA MARE

Semneaza - Ge(ne)ral-colonel Milea V. intocmit — maior Mitrus Trimite – col. Buliga R.

In acest loc trebuie precizat ca Milea a trimis principalele unitati de lupta spre frontiera de Vest, in timp ce in Timisoara, de exemplu, au fost puse la dispozitia autoritatilor locale subunitati cu valoare combativa redusa. Este suficient sa privim din nou lista subunitatilor descrise de generalul Gusa in declaratia sa din proces - „sectia de reparatii, batalionul aprovizionare-transport, scoala de soferi'! ]y[ai intii au fost repartizate doua tancuri de instructie — probabil pentru a satisface dorinta de „putere' a lui Ceausescu; tancurile acelea nu puteau decit strivi oameni -, apoi, o data cu agravarea situatiei, blindate cu munitie la ele. Un aspect al alarmei de lupta partiale este ca militarii, intr-o faza incipienta, inainte de a trece la executarea unor misiuni, sunt adunati si consemnati in unitati. Astfel, din dupa-amiaza de 17 decembrie 1989, toti militarii romani din Timisoara, si nu numai, au fost izolati de orice alta informatie decit cea oficiala, partiala si deformata din interiorul sistemului. In urma sedintelor ministrului Apararii cu adjunctii, generalul Ilie Ceausescu a transmis tuturor ofiterilor politici din tara o serie de ordine si misiuni - despre care nu ni s-au pastrat decit marturiile unor astfel de ofiteri - prin care a cerut tinerea sub observatie si controlarea comandantilor de unitati asupra executarii ordinelor venite de la Bucuresti, precum si izolarea informationala a ofiterilor. De exemplu, autorul acestor rinduri a avut posibilitatea sa cerceteze, in anul 1993, in unitati din Transilvania consecintele acestor ordine si in toate situatiile i s-a confirmat ordinul de a sigila toate aparatele de radio si televiziune din unitati, trecerea centralelor telefonice sub controlul activistilor de partid, interdictia de a suna acasa, la familie, si tinerea de sedinte cu activul de partid in care li se spunea ca se pregateste un atac al armatei ungare.

Dupa revolutie s-a incercat lamurirea acelui aspect legat de iminenta unei invazii a trupelor maghiare si sovietice. Amenintarea a existat fara indoiala, intr-o emisiune a lui Vartan Arachelian, viceamiralul Mircea Dinu, seful Directiei de Informatii a Armatei in 1989, si generalul Paul Sarpe, loctiitorul acestuia, au dezvaluit ca Armata primise informatii importante asupra operatiunilor pregatite lrnpotriva regimului din Romania. Atasatul militar de la Budapesta >,a constatat, dar i s-a si adus la cunostinta prin relatiile bune pe care 'e avea cu alti diplomati unele miscari catre granitele Romaniei, unele schimbari de dispozitive. Nu la nivel de mari unitati care sa in-mod deosebit, ci la nivel de nuclee de batalion-regiment; inclusiv grupuri de observare impinse spre granite'446, in cursul lunii noiembrie, omologul iugoslav al viceamiralului Dinu i-a comunicat atasatului militar roman la Belgrad intregul proiect general de subversiune organizat de sovietici cu ajutorul Ungariei, care continea si declansarea unor „acte de tulburare a ordinii interne la care sa fie posibila o reactie sau o revolta, ca urmare a nemultumirilor generale ale populatiei; ordinea era incepind cu localitatile de granita, si ulterior totul sa se extinda pina in inima tarii'. Declaratia a fost completata cu o interventie a generalului Sarpe: „Din relatarea domnului viceamiral Dinu, reiese ca noi am detinut aceasta informatie din sursa foarte valoroasa, cum poate fi considerat omologul domnului viceamiral, dar aceasta informatie se referea nu la un pericol militar — pentru ca noi avem menirea sa sesizam pericol militar, deci apropierea marilor unitati, a efectivelor de lupta de frontierele tarii noastre. Asadar nu era vorba despre un pericol militar, pentru care sa fortam imposibilul in vederea unor informatii suplimentare. Era un pericol de cu totul alta natura'447. Din mai multe motive jurnalistice si politice, asupra Directiei de Informatii Militare planeaza multe suspiciuni, intre care si cea privind lipsa de reactie, minimalizarea situatiei la semnalele primite din surse sigure. De exemplu, este totusi socant sa afli ca, in decembrie 1989, seful Directiei de Informatii a Armatei era in concediu, iar pe 17 decembrie a revenit la Bucuresti fara sa-1 cheme nimeni!!! Virfuri ale Securitatii nu inceteaza nici astazi sa afirme ca DIA era locul cu cele mai multe infiltrari ale spionajului sovietic. Revenind la subiectul nostru, nu putem sa nu constatam discrepanta evidenta intre informatiile DIA, care spuneau ca „nu exista un pericol militar' si ordinele de trecere la alarma de lupta partiala date de generalul Milea si insotite de informatii contrare — se misca trupele ungare, se misca trupele sovietice, se verticalizeaza s. a. Ori Milea a fost dezinformat, ori a fost o operatiune mult mai subtila, care a prins in capcana conducerea Armatei.

Optam pentru o operatiune de simulare a pregatirii de invazie — jniscari de trupe cu efective mici, prezenta vizibila la granita a unor efective reduse cu misiuni de observare, incetarea comunicatiilor prin sistemul Tratatului de la Varsovia, care putea fi captat si de romani -, simulare care avea probabil scopul de a atrage fortele militare ale Armatei romane spre granite sau in dispozitivele de aparare prevazute in planurile secrete — atentie! — ale sistemului national de aparare, astfel incit orasele vinde se desfasura diversiunea sa fie degajate de forte militare si sa permita dezvoltarea violentelor menite sa conduca la criza politica destinata rasturnarii lui Nicolae Ceausescu. O astfel de strategie nu se putea pune in aplicare decit impreuna cu o tradare venita de la nivelul cel mai inalt al Armatei.

Securitatea il indica drept principal tradator (sau erou!) pe generalul Victor Stanculescu, prim-adjunct al ministrului Apararii Nationale, in timpul audierii din 26 ianuarie 1994 in fata Comisiei senatoriale, generalul Nicolicioiu a facut si urmatoarea declaratie: „in septembrie, atasatul (militar al Ungariei, n.a.) Arady a fost presat de la Budapesta pentru a da informatii. A raspuns ca miine primeste setul de informatii. A doua zi 1-am urmarit si Arady a intrat in cabinetul ministrului adjunct al Apararii, care apoi nu pentru acest lucru si-a pus piciorul in ghips'448, in apararea sa din procesul de la Timisoara, maiorul Radu Tinu a afirmat la un moment dat ca generalul Rosu, comandantul Armatei 3, si-a trimis seful contraspionajului militar la Timisoara deoarece „au fost tradatori si de la MApN si de la Interne'449. Fostul adjunct al sefului Securitatii Timis nu indica insa decit un singur tradator (sau erou?) de la Armata - generalul Victor Stanculescu. Surse ale virfurilor Securitatii afirma ca in vara anului 1989, generalul Stanculescu si-a facut concediul de odihna impreuna cu familia la Lacul Balaton, ocazie cu care a fost contactat informational si informat asupra operatiunii de indepartare a lui Nicolae Ceausescu.

Marturiile revolutionarilor. Dramatismul intimplarilor de pe strazile Timisoarei este cel mai bine redat de relatarile revolutionarilor, chiar dincolo de unele exagerari si „inflorituri', iar selectia orientata spre reconstituirea unor incidente prin audierea mai multor voci permite si atingerea unui nivel suficient de credibilitate. Multi surprind din nou prezenta diversionistilor. Vom sublinia actiunile lor tipice.

Traian Orban, ceva mai vehement si patimas in interventiile televizate, este interesant in marturiile scrise in care descrie intim-plarile de dupa degajarea cladirii CJP: „Militarii fugeau dupa noi, incercind sa ne imprastie sau sa ne retina. Noi fugeam, ne retrageam 10-20 metri, apoi reveneam. Dupa un timp au pornit si tancurile, si TAB-urile. in multime lumea comenta nemultumita traiul pe care-1 ducem, frigul din locuinte, se vorbea despre cei care incearca sa fuga din tara si despre nadejdea ca doar-doar se va schimba ceva, ca in tarile vecine. Am fost impinsi pina in dreptul strazii Popa Sapca. Sus am vazut un elicopter. Numarul nostru crestea, mereu ni se alaturau trecatori nemultumiti si intaritati de desfasurarea de forte, dar si curiosi care dupa scurt timp se retrageau sau priveau de departe. Cind am ajuns in dreptul bazarului, am vazut o echipa de patru-cinci tineri care s-a apucat sa sparga vitrinele magazinelor. Noi am protestat, spunindu-le ca nu asta dorim, dar ei si-au vazut de treaba, indeplinindu-si misiunea. Tinerii aceia doar spargeau, nu furau. Militarii, asistind la aceste spargeri, au devenit mai agresivi, incercind sa retina demonstrantii sau sa-i loveasca cu paturile armelor. Demonstrantii au ripostat aruncind cu pietre si militarii s-au retras. Au venit in viteza tancurile si TAB-urile, care ne-au imprastiat. Noi aruncam in tancuri cu ce apucam (pietre, bucati de bordura, conserve). Chioscul de ziare din Piata Sfintul Gheorghe a fost incendiat, in aceasta piata ne-au ajuns tancurile si TAB-urile. Cu o parte a demonstrantilor am luat-o pe strada Engels. Citiva indivizi au vrut sa incendieze magazinul de chimicale de la coltul strazilor Engels si Ceahlau. Stiam ca in depozit sunt chimicale foarte inflamabile si am intuit ce nenorocire s-ar putea intimpla daca ar lua foc. in casa aceea sta fostul meu coleg de scoala Nicolae Secosan (crainic radio). A zbierat la indivizii aceia sa nu dea foc, ca locuiesc acolo. Tipii s-au retras. Am ajuns in Piata Libertatii. La cofetaria Macul Rosu niste tigani se serveau cu sucuri si prajituri, indemnind si pe altii sa ieie. Militarii veneau dupa noi sa ne imprastie. Am luat-o pe strazile laterale. Am ajuns iar in Piata Sfintul Gheorghe si am luat-o pe linia de tramvai inapoi spre Libertatii. Pe straduta aceea a venit un tanc in viteza cautind sa ne calce, cu o senila pe trotuarul din stinga, calcind balustrada. Era cit pe-aci sa-mi prinda piciorul. Dupa ce tancul a trecut, unii indivizi au scos mobilier din cofetaria Macul Rosu, au facut o baricada pe linia de tramvai si i-au dat foc. Manifestantii priveau inmarmuriti. Tancurile treceau si pe trotuare, si pe spatii verzi, unul din tancuri a calcat bordura bazinului de apa al porumbeilor. La un moment dat, in dreptul statiei de tramvai s-a oprit un tanc, care a fost inconjurat de tineri ce incercau sa-1 blocheze. Niste baieti voiau sa bage o ranga sau alte obiecte intre senile. I-am ajutat si eu, bagind intre rotile senilelor cablul de remorcare al tancului respectiv. Tancul a fost blocat, dar motorul ii mergea, iar turela se misca amenintator in toate directiile. Un baiat calarea pe teava. Motorul tancului s-a oprit, iar multimea a izbucnit in urale. Dupa asta, un grup de militari ne-a alungat si a recuperat tancul, care a fost retras'450.

loan Savu a ajuns in Piata Operei in jurul orei 15.00. El a surprins un moment semnificativ, sugestiv pentru morfologia multimii. „Oamenii erau iritati, nu stiau cum sa actioneze si asta ii indispunea si mai mult. Peste 10-15 minute, dinspre Piata Libertatii s-a apropiat un grup - venind dinspre Piata Alba lulia - de vreo 30-40 de tineri scandind: «Jos Ceausescu!», «Vrem alegeri libere!». Noi am inaintat pe linga ei, sperind ca in directia aceea se intimplau lucruri mai deosebite. Se intimplau. Chiar atunci cind treceam prin dreptul chioscului de ziare din Piata Libertatii, cineva ii punea foc, in intersectia strazilor 9 Mai si V. Alecsandri, pe linia de tramvai deja ardea o masina. Am incercat atunci sa patrundem inspre Continental prin straduta dintre cladirea in care se gaseste Consignatia si Biblioteca Judeteana. N-a fost posibil nici pe aici, la aprozarul din Piata Vasile Roaita - flacari, asa ca inapoi pe K. Marx, apoi prima la stinga pe D. Cantemir'451.

Gheorghe Curpas este un revolutionar foarte entuziast si unul dintre putinii care isi asuma deschis participarea la violente si la acte care puteau justifica reactia fortelor de ordine. Din pacate, relatarea sa este plina de contradictii, unele imposibil de lamurit. Am retinut insa un fragment care surprinde un amanunt important pentru diferentierea celor doua tipuri de participanti: „Ceea ce ne-a unit - ca ne strinsesem mai mult de doua mii de oameni, numai ca eram impartiti pe grupuri si fiecare spunea ce-i trecea prin cap - a fost aparitia altui grup de tancuri. Dintr-o data am avut un obiectiv al actiunii; nemultumirile noastre, revoltele noastre haotice s-au topit, asa sa scrieti, s-au topit intr-o unica si mare hotarire: sa nu permitem trecerea tancurilor inspre zona centrala! Din clipa aceea nu mai eram o adunatura de insi care nu stiam ce vrem, ci o formatiune de lupta. Unii dintre noi au manevrat doua firobuze (troleibuze, n. a.) in asa fel incit au barat accesul spre centru de pe la Liceul de Chimie incolo, altii au incercat sa ridice o baricada si pe strada Lidia, la intersectia acesteia cu Calea Girocului, cei mai agili au inceput sa patrunda printre tancuri si cu rangi, cu bare metalice produceau, se straduiau sa produca avarii cit mai mari, iar, dupa ce masinile s-au grupat in fata barajului, o parte din noi am manevrat alte doua firobuze in asa fel incit am prins tancurile intre doua linii de netrecut () Ne uitam la monstrii aia si nu ne trecea prin cap nimic; la un moment dat, am inceput sa ne intrebam daca facuse vreunul dintre noi armata la tancuri, daca stia careva din cei de acolo sa conduca o asemenea dihanie; nu s-a gasit nici unul'*52. Scena in care este descrisa prezenta unor indivizi dotati cu rangi si bare metalice, pregatite pentru a bloca miscarile tancurilor, a fost invocata mereu de Armata ca fiind dovada existentei unor oameni antrenati, cunoscatori ai tancului printre manifestanti. Mai trebuie spus ca unele marturii ale revolutionarilor, pe care le-am citat si noi, mentioneaza prezenta grupurilor de tineri inarmati cu astfel de bare inca de dimineata, mult inainte de aparitia blindatelor pe strazi, ca sicum ^ fi S1*111 ca acestea vor aparea mai tirziu. Gheorghe Curpas este cel care arata ca manifestantii nu aveau astfel de cunostinte, motiv pentru care dupa ce grupul inarmat cu rangi si bare a disparut, manifestantii au constatat ca nimeni dintre ei nu facuse armata la tancuri. Atunci, au desfacut butoaiele cu motorina de pe tancuri si le-au incendiat. Iarasi este un act de neprofesionisti, pentru ca in tancuri era munitie brizanta care putea face praf cartierul. Asadar, intrebarea cine erau acei cunoscatori ai tancului si inarmati cu bare de blocaj al rotilor motoare ori ramine fara raspuns, ori primeste raspunsul cel mai plauzibil, intarit cu zecile de pagini de dovezi aduse chiar de revolutionari - indivizii hotariti, violenti si agili, care sunt identificati drept diversionistii revoltei de la Timisoara.

Cristian Bogdan, studentul israelian care a facut si fotografii in timpul evenimentelor, a fost martor si in ziua de 17 decembrie la escaladarea violentelor. Maruriile lui sunt parca mai reci, mai obiective, oarecum asezate cu efortul de luciditate al celui care in mijlocul unui eveniment dramatic are rabdarea sa fixeze aparatul la ochi, sa caute imaginea cea mai potrivita si sa fotografieze clipa. El a furnizat unele dintre cele mai credibile informatii. „Primele fotografii le-am facut de la fereastra camerei mele din camin. Am surprins pe (strada) Filipescu militari, militieni, sase masini. Dupa aceea am coborit si am luat-o la fuga spre Piata Libertatii, prin spate, pe strada Ceahlau; lume multa, agitatie, tinerii spargeau vitrinele, nu furau nimic, dar spargeau tot ce vedeau - tiganusii aveau alte preocupari!; in Libertatii: lume multa (aproximativ ora saisprezece), un tanc, pe el oameni, un demonstrant lovea cu un ciomag prin trapa, mi-am gasit unghiul, clic declansatorul; numai ca in clipa urmatoare ma trezesc luat de umeri, iar deasupra capului vad o maciuca, cea mai mare maciuca din lume, niciodata nu am vazut una mai mare! «Pentru cine fotografiezi, ma?», mi-a spart omul timpanul cu strigatul lui. Am avut un noroc imens, i-am dat exact replica potrivita: «Pentru tine!». «E, atunci» si omul i-a dat pe ceilalti demonstranti la o parte, fara sa fi acceptat vreo impotrivire din partea celor Pe care-i indeparta. Aici, in Libertatii, se auzeau impuscaturi, oamenii se linisteau unii pe altii: «Nu va temeti, sunt gloante oarbe».

«Asa e, am fost ofiter, stiu ce spun, armata n-a primit munitie de razboi», in momentul urmator, atentia ne-a fost acaparata de incercarea a doua tancuri care voiau sa intre in piata prin strada 9 Mai'453, in continuare, Cristian Bogdan inregistreaza una dintre cele mai controversate scene ale revoltei de la Timisoara. El arata ca TAB-ul (Transportor Auto-Blindat, confundat de martorii femei si de unii barbati neinitiati cu tancul) „se misca mereu, parea turbat, a si inceput sa traga, deci tragea, dar nu am vazut pe nimeni cazind'. Iar tancul care se deplasa in viteza de pe strada 9 Mai a fost oprit intr-un mod neasteptat:,, indrazneala unui tinarm-a blocat: omul, vazind tancul apropiindu-se, s-a repezit spre el, s-a aruncat asupra lui si, tinindu-se de teava tunului cu mina stinga, intins pe tanc ca un Christos, cu palma dreapta incerca sa-i acopere vizeta conductorului pentru ca monstrul sa se opreasca, din lipsa de vizibilitate'454. Scena este stranie, pentru ca a sari pe un tanc sau TAB in miscare, a sti unde este vizeta conductorului si a incerca obturarea ei — militari interogati in timpul anchetei MApN afirma ca tinarul avea o cirpa cu ulei in mina - este o actiune specifica vinatorilor de tancuri si se numeste „orbirea tancului'. Nu o poate face decit de cineva foarte bine antrenat, care a exersat de multe ori aceasta miscare pe alte tancuri similare. La fel ca in cazul pilotilor sinucigasi de la 11 septembrie 2001, numai un naiv poate crede ca pentru a iesi de pe culoarul aerian, pentru a pilota aeronava manual si pentru a lovi cu precizie cu un avion de pasageri o cladire lata de 60 de metri din mijlocul orasului au fost suficiente cele citeva ore de antrenament pe un aerodrom cu iarba si cele citeva sedinte de simulator invocate de autoritatile americane!

in sfirsit, martorul nostru surprinde o scena plina de semnificatie: „Cei din Piata Operei nu prea stiau ce sa faca. Sesizind starea de spirit, un barbat de vreo 35 de ani, saten, cu mustata, bun orator, s-a urcat pe un parapet al intrarii in pasajul subteran din fata Operei si a vorbit cam asa: «Oameni buni, trebuie sa facem ceva. Haideti sa facem ceva in mod hotarit, cu un scop bine precizat. Acum suntem multi si ar fi pacat sa pierdem ocazia. De exemplu, poate ar fi bine sa mergem spre granita cu Ungaria. Citi suntem, vom reusi, vom trece dincolo si vom continua lupta cu ei. Ce parere aveti?». «Nuuu!». S-a auzit din toate piepturile. Mai inainte am precizat ca omul mi-a placut. Auzind raspunsul, mi s-a parut ca i-am surprins pe chip un zimbet inteligent. Cred ca prima lui interventie a fost un fel de nada, el voia de fapt altceva. Ceea ce a si obtinut apoi imediat. «Atunci, a zis, sa luptam aici!». «Daaa!», 1-au aclamat oamenii. «Adica sa strigam lozinci, sa ne mobilizam, sa ne adunam in fiecare seara, pina cind vom fi luati in seama de cei de la conducerea judetului». «Daaa»'455. Scena are si valoare literara prin surprinderea cu finete a diferentei intre omul care stie ce face, actioneaza inteligent, lucid, manipuleaza cu abilitate exersata, si masa de manevra redusa la reactia primitiva „Nuuu!', „Daaa', ce caracterizeaza orice multime psihologica de la Constantin Negruzzi („prosti, dar multi') la Silviu Brucan (stupid people). Ramine la fel de interesanta propunerea de a trece in Ungaria, unde, dupa cum stim, era organizat de catre serviciile secrete maghiare un „lant' uman intre Gyula si Timisoara, care trebuia sa fie filmat pe o portiune de citiva metri reali pentru a fi prezentat drept kilometric, in Ungaria unde nu se intelege cum „vom continua lupta de la ei' si unde se forta granita pentru a permite tranzitul in si dinspre Romania fara oprelisti.

Interventia acelui individ poate fi interpretata si ca o testare a situatiei, ca o evaluare, avind in vedere ca miscarea se potolise in Piata Operei, dar si ca in oras se produsesera suficiente acte spectaculoase, Armata iesise, se deschisese focul si in sus, si in jos, se produsesera suficiente distrugeri ca sa transforme Timisoara intr-un caz international si sa-1 puna pe Nicolae Ceausescu in situatia de a nu putea ascunde gravitatea evenimentelor de acolo. De altfel, urmarind cu atentie ordinele acestuia si ale Elenei Ceausescu se vede foarte clar efortul de a ascunde criza, de a izola comunicatiile orasului, de a reduce ansamblul corpului revoltat, al multimii la „un grup de huligani platiti de straini', de a distruge urmele, inclusiv cadavrele celor omoriti. Este probabil principalul motiv pentru care Ceausescu nu a decretat si nici proclamat starea de necesitate, pentru ca asta presupunea anuntarea publica si, implicit, recunoasterea existentei si gravitatii crizei. El insista in toate acele prime ore ale zilei de 17 decembrie pe rezolvarea rapida prin interventia in forta si fara echivoc a tuturor fortelor de ordine si a trupelor Armatei si cind constata prudenta celor doi sefi de institutii ale sistemului de aparare, generalul Iulian Vlad si generalul Vasile Milea, trece pragul Constitutiei, al legii si anunta diversionist decretarea starii de necesitate prin telefon, il minte apoi si pe Ion Coman si il trimite la Timisoara pentru a inlocui, printr-un personaj instituit cu puteri depline, gestul asteptat si de factorul politic local, si de Securitatea locala: sa se duca la Timisoara si „sa se ridice — cum spunea tot el — in fata muncitorilor pentru a le spune adevarul'. Daca acceptam ca Ceausescu avea o inteligenta nativa si o mare abilitate politica, atunci trebuie sa acceptam si faptul ca nu s-a dus la Timisoara constient ca tinta actiunii este el si numai el si ca la Timisoara nu este decit diversiunea necesara pentru lovitura principala data la Bucuresti, in plus de asta, ceea ce il preocupa cel mai mult in dupa-amiaza de 17 decembrie 1989 era tradarea, adica ceea ce intelegea el din rezistenta opusa constient de Vlad si Milea. in acel moment, Ceausescu avea nevoie de o inscenare, de un act care sa-i puna pe cei doi titulari ai posturilor cheie, dar si pe oamenii Moscovei din CPEx intr-o situatie limita, in fata unui ordin direct, a unui ordin de executie (adica de trecere la actiune). A fost un risc pentru Ceausescu, pe muchie de cutit, dar i-a mers. Spre nenorocirea natiunii romane. Totodata, intrind in zona infractionaltiatii, a crimei de stat, el a cautat imediat o justificare a actelor sale si niste vinovati. De aici, convocarea si desfasurarea sedintei extraordinare a CPEx din 17 decembrie.

Daca urmarim cu atentie „harta' marturiilor depuse de revolutionari, harta traseelor pe care s-au miscat sau au fost miscati, ba de fortele de ordine, ba de diversionisti, vom constata o deplasare intortocheata, o intrare pe strazi, revenire, regrupare, imprastiere, potolire si din nou explozie, avem si imaginea unei multimi fizice, nu numai psihologice, care nu depasea dupa estimarile ulterioare 2 000 de oameni pentru ziua de 17 decembrie. Ea a migrat in jurul Centrului si pina la urma s-a concentrat pe spatiul dintre Catedrala si Opera, loc cu dimensiune istorica. Ce facea restul? Timisoara avea aproximativ 300 000 de locuitori. Ce faceau in timpul evenimentelor din oras aproximativ 200 000 de cetateni maturi? Pentru a raspunde la aceasta intrebare, vom arata mai intii ca mai exista un grup social in oras care se manifesta intr-un fel. Cind au reinceput devastarile, in ziua de 17 decembrie, locatarii cladirilor devastate si incendiate s-au organizat ad-hoc pentru a le apara. Iata ce povesteste revolutionarul Mircea Gaspar: „Apoi am remarcat alt lucru demn de semnalat. Locatarii din imobilele la parterul carora exista magazine au inceput sa se organizeze in formatiuni de paza. S-au inarmat cu ciomege, cu rangi, stind in preajma pravaliilor'456. Colonelul Ion Deheleanu, seful Militiei judetului Timis a spus la un moment dat in proces: „Nu mai conteneau telefoanele cu apelurile cetatenilor din oras, care pe buna dreptate ne-au facut incapabili, ca nu suntem in stare sa stapinim o mina de derbedei'457. Conform unei marturii din Politia actuala a municipiului Timisoara, in acea noapte s-au inregistrat aproximativ 20 000 de apeluri telefonice care cereau — in majoritate femei — lichidarea mai repede a manifestantilor/manifestatiilor. Nu putem dimensiona corect acest fenomen, care oricum era limitat de capacitatea unei centrale telefonice de a primi mesaje si de numarul redus al cetatenilor care stiau numerele de telefon ale Militiei judetene. Oricum putem afirma ca cetatenii aflati in acea zi la Timisoara se imparteau involuntar in sase categorii:

  1. agenti straini si observatori calificati ai evenimentelor (de ordinul a 10-15 persoane);
  2. diversionisti, cetateni romani antrenati in Ungaria, multi provenind din alte localitati decit Timisoara (de ordinul a 30-50 de persoane, dar exista si estimari spre 200, greu verosimil, decit daca luam in calcul si persoanele antrenate de ei in actiuni violente);
  3. borfasi implicati in spargeri, furturi, devalizari (fara nici o legatura politica cu manifestantii, dar in legatura actionala cu acestia; de ordinul zecilor);
  4. cetateni ostili incidentelor din oras care au cerut protectia fortelor de ordine, oprirea manifestatiilor sau care s-au organizat in grupuri de paza a locuintelor (teoretic potrivnici revoltei; de ordinul citorva mii);
  5. cetatenii autentic revoltati ai Timisoarei, masa de manevra pentru diversionisti, revolutionarii din 17 decembrie 1989 (aproximativ 2 000 de persoane, dar exista si estimari care tind spre 8 000, ceea ce este neverosimil);
  6. populatia Timisoarei, inactiva, probabil timorata, lipsita de initiativa (peste 200 000 de oameni).

Nu putem vorbi decit de un nucleu revoltat al Timisoarei in mijlocul unei majoritati covirsitoare care nu reactioneaza. Putem presupune citeva stari sufletesti, excluzind neutralitatea si indiferenta: frica de autoritati mai puternica decit nemultumirea pentru conditiile de trai; comoditatea lasa, dupa ce au acceptat si unii au aprobat realegerea lui Nicolae Ceausescu in fruntea puterii politice; sentimentul dominant de a lasa pe altii sa faca treaba cea mai urita si periculoasa.

in fata acestei statistici apare ca relevant un cu totul alt raport intre tezele considerate ca decisive ale celor doua tabere: daca actele de violenta au fost facute de agenti straini sau de revolutionari. Practic, cititorul are acum la dispozitie posibilitatea sa observe ca nu mai este important cine au fost autorii violentelor, cei care au atacat Armata - diversionisti romani, straini sau revolutionari -, ci faptul ca acestia au fost extrem de putini (aproximativ l ,5 %) intr-un oras care nu reactiona. I se striga acestui oras timp de zeci de ore: „Lasilor! Veniti cu noi!'. si nu veneau.

Situatia juridica a Armatei. Comisia senatoriala condusa de Sergiu Nicolaescu a stabilit ca primii raniti prin impuscare au fost din rindurile militarilor: „in jurul orelor 15.00-16.30 (17.12.1989) s-au inregistrat doi raniti militari prin impuscare. Asupra acestora s-a executat foc de arma automata de persoane neidentificate. Armata trebuia provocata. Cine avea arme automate? Acesta ar fi un exemplu clasic de diversiune facuta de agenti provocatori. Nu exista insa posibilitatea verificarii acestei informatii venite numai din partea Armatei'458. Afirmatia se sprijina pe un raport al UM 01108 jn care nu se dadeau alte amanunte: „Asupra a doi militari de la o alta unitate s-a tras cu arme de foc, acestia fiind raniti'459. Autorii tratatului despre implicarea Armatei in revolutie vin apoi cu un citat din relatarea locotenent-colonelului Vasile Gioara: „Prima victima a fost un soldat (se confirma afirmatiile medicilor de la Spitalul Judetean, n.a.). Era 17.12.1989, ora 16.00. Veneam cu subunitatea dinspre Comitetul Judetean de Partid. Magazinul Bega fusese spart. Pentru protectia sa si a sediilor unor institutii, militarii facusera un cordon intre CEC, spatele magazinului, Banca, Posta Mare. Piata Libertatii era ticsita de demonstranti. Cordonul de militari se oprise fiindca nu putea sa-i mai impinga. Atunci au izbucnit incendiile. Ardeau: depozitul de echipament pentru rezervisti de la Comenduirea garnizoanei, masina colonelului Predonescu, chioscul de ziare din piata'. Asa cum este relatarea ea introduce o oarecare contradictie cu teza MApN, deoarece sugereaza mai degraba ca manifestantii au fost impinsi in Piata Libertatii, unde se aflau unitatile militare, de un cordon de militari. Subunitatea locotenent-colonelului Gioara n-a mai putut inainta, deoarece intre aceasta si unitatea militara se afla multimea strinsa de cordonul militar, in acest caz, ideea vehiculata multi ani, ca manifestantii s-au indreptat spre unitatile militare pentru a le ataca, isi pierde substanta. Probabil ca atacul s-a produs intre grupul presat de cordon si perimetrul unitatii militare. Cei din margine au incendiat cladirile mentionate, ceea ce reprezinta un act reprimabil, dar nu putem afirma ca au ajuns acolo cu acel scop. Mai este adevarat ca santinelele au in consemn si paza si apararea perimetrului, care nu se reduce la spatiul interior al cazarmii, ci se extinde si asupra unui spatiu de protectie in care poate intra de exemplu si parcarea, trotuarul de linga zid, o cantina militara etc. Mai departe, locotenent-colonelul Vasile Gioara relateaza: „Inainte de primul foc am observat inapoia masinilor din capatul strazii, pe care este Agentia CEC, un militian de la circulatie. Manifestantii 1-au inconjurat, in clipa cind a fost capturat, din multime s-a tras asupra soldatilor intreg incarcatorul unui pistol. Primul glont 1-a lovit pe soldatul Adrian Zaharia'460. Incidentul este deosebit de grav, dar nu prin consecintele sale imediate (ranirea soldatului), ci prin faptul ca focul a fost deschis din multime. Un infractor izolat, care intra in posesia unei arme si trage, putea fi si era obligatoriu sa fie identificat, somat si impuscat daca nu lasa imediat arma jos. Dar un tragator cu arma de foc din multime este, dincolo de actul sau de lasitate, si autorul implicarii multimii in actul infractional. Un foc venit din multime permite deschiderea focului spre multime. Mai intii se someaza, apoi se executa foc in plan vertical, dupa care se executa foc la picioare, in realitate, consecintele focului la picioare in astfel de situatii nu pot fi controlate dinainte. Deschiderea focului din multime arunca acea multime intr-o alta situatie juridica, ofensiva si cu grad foarte mare de periculozitate, accelerata si de faptul ca militarii nu cunosc cite arme se afla in multime. Mai ales daca este vorba de militari ai Armatei care, asa cum am aratat, nu au la dispozitie mijloace specifice de identificare, focul executat asupra lor este foc inamic la care se riposteaza cu armamentul peste tot in lume. Nu este pe de-a-ntregul firesc, dar este realitatea unei lumi care poarta razboaie de vreo 7-10 000 de ani. Este suficient sa privim stirile primite din Irak dupa incetarea ostilitatilor sau sa analizam simplu represaliile armatei israeliene in Cisiordania sau Gaza dupa un atac terorist in Ierusalim. Conducerea Securitatii afirma ca primele focuri au avut un caracter diversionist, fiind executate de agenti straini, cu misiunea de a produce victime si de a provoca militarii la riposta.

Un alt martor al Armatei, colonelul Nicolae Predonescu, descrie scena atacarii „cu bite, sticle incendiare, pietre si alte obiecte contondente' a unitatii militare, cu o privire din interior: „Cele doua santinele de la comandament au fost retrase in incinta si au fost dispuse, sus, pe balcon pentru a nu fi atacate. Catre ora 16.30 au fost atacate violent comandamentul diviziei si restaurantul militar, au fost incendiate sala de sport (de la comenduire), restaurantul militar, autoturismul personal 2-TM-455, flacarile cuprinzind brazii din fata comandamentului si ajungind la etajul l, la camera ofiterului de serviciu, unde era dispusa aparatura IAU, camera in care erau pastrate hartile si arhiva. Cind militarii din postul de santinela, dispusi in balcon, au fost loviti cu pietre si sticle, au executat foc de avertisment in sus. Personal le-am dat acest ordin sa nu traga in populatie, alaturi de mine fiind mai multi ofiteri si salariati civili care m-au auzit'461. Conform acestei relatari, dar si pe baza cercetarii judecatoresti, rezulta ca focul deschis in Piata Libertatii a fost legitim. Nenorocirea este ca dupa somatie si focul tras in aer exista dreptul legal de a executa foc spre multime, la picioare. Trebuie insa repetat ca focul la picioare este numai o improvizatie legislativa, valabila insa peste tot in lume, deoarece efectele sale directe, precum si prin ricosarea gloantelor nu pot fi controlate. Doar in Statele Unite focul se poate executa direct si, recent, posturile de televiziune au prezentat un astfel de caz in care un ofiter de politie a tras foc de arma direct, in piept, de la doi metri intr-o persoana care refuza sa ridice bratele, in Piata Libertatii focul la picioare ar fi fost si mai periculos, deoarece, asa cum arata comandantul lor, tragerea se facea in unghi descendent, de la un balcon. Acelasi lucru este valabil si la fel de anormal in cazul ordinului ministrului Apararii privind focul executat la picioare de pe tanc, din pozitia desant. Nu avem informatii ca atunci a fost executat foc in multime, dar intre orele 17.00 si 17.30 familia Barbat (sot, sotie si fiica) a fost atacata cu foc. Vasile Barbat povesteste: „Eu impreuna cu sotia si fiica am ajuns in fata comenduirii garnizoanei, pe trotuar, in dreptul actualei placi comemorative. Atunci militarii de pe strada Alba lulia au tras foc de avertisment vertical in directia Pietei Operei, in secundele imediat urmatoare din directia restaurantului militar s-a tras o rafala asupra noastra. Sotia a fost omorita de doua gloante trase in cap si Piept, eu am fost nimerit in abdomen, iar fiica, ranita usor la mina'462. Cazul este important pentru a intelege citeva tipuri de evenimente petrecute in acele zile la Timisoara, legate toate de deschiderea focului. Este clar ca, o data cu ordinul pentru alarma de lupta venit de la Milea, ofiterii au transmis ordinul la trupa, in prima faza a incidentelor din Piata Libertatii nu exista indoieli asupra legitimitatii focului in plan vertical, reamintind celor care au mai evocat episodul deschiderii focului pentru prima oara in oras si care tind sa minimalizeze importanta obiectivelor incendiate (un restaurant, o masina), ca restaurantul, parcarea, celelalte cladiri descrise de colonelul Predonescu, precum si trotuarul faceau parte din perimetrul unitatii si din consemnul militarilor de garda. Tocmai aceste amanunte ale consemnului obliga santinelele sa someze, prin regulament, pentru a atrage atentia ca s-a intrat intr-o zona aparata prin consemn, in rest, pentru oricine este clar ca dincolo de zidul unei unitati militare este o zona protejata. Oamenii obisnuiti de regula nu stiu insa ca exista o zona din jurul unui obiectiv militar, in afara zidului, care este supusa acelorasi reguli de aparare. Santinela nu poate sta la discutii, sa explice diferitelor persoane care trec pe acolo ce este perimetrul, de aceea la somatie si mai ales la executarea focului in plan vertical trebuie sa parasesti urgent zona, altfel te expui focului direct. Totodata, in aceasta zona se amplasau de regula indicatoare care limitau circulatia, dreptul de fotografiere, parcarea autovehiculelor etc. Asa cum este descris, focul tras asupra familiei Barbat nu face parte din aceasta categorie, chiar daca cele trei persoane se aflau pe trotuarul comenduirii. Una din persoane era copil (aproximativ 12 ani), in Piata Libertatii nu mai erau manifestanti. Focul tras in aceste conditii a fost ilegal si probabil ca a apartinut unui militar neinstruit sau unui militar aflat intr-o stare de tensiune care i-a afectat discernamintul. A fost un foc izolat, automat, complet atipic focului din ordin sau de formatiune militara. Ofiterul cercetat in acest caz, un capitan de CI, nu putea fi acuzat decit daca se dovedea ca gloantele gasite in victime au pornit din arma lui. Oricum, prin functie si grad, este clar ca nu i-a dat nimeni ordin sa traga astfel si totodata exclude posibilitatea ca focul sa fi apartinut unui soldat, deoarece un capitan de CI nu putea da ordin de deschidere a focului unor militari aflati sub comanda ofiterilor subunitatilor de linie din unitate. In apropierea aceleiasi zone se produce si un alt incident, descris de Antoanela Todor: „Apropiin-du-ne din nou de Piata Libertatii, am vazut fum. Ne-am grabit, ca sa vedem ce se intimpla. Ajunsesem la intersectia strazilor Ungureanu si Ceahlau, nu eram singurii de acolo, la doar citiva metri se gasea un grup de vreo cinci tineri. si deodata, de nu stiu unde, s-a auzit o impuscatura. Eram cu el de brat (cuMiroslav Todorov, logodnic, n.a.). De fapt, nici nu sunt sigura ca am auzit ceva, numai ca, la un moment dat, Miroslav a cazut'463. Cea mai plauzibila cauza a acestui omor este un ricoseu, poate chiar de la rafala trasa impotriva sotilor Barbat. Conducerea DSS afirma ca la deschiderea focului in Timisoara, ofiterii de Securitate de acolo au raportat ca trage Armata, dar si ca se executa foc de diversiune. Ei au presupus ca sunt diversionisti straini, dar n-au putut proba. Armata, de asemenea, a afirmat in mai multe documente oficiale, iar instantele le-au preluat ca atare, ca au existat si alte surse ale focului, insinuind ca au apartinut Securitatii. Insinuarea a fost demontata de cercetarile Procuraturii. Nu avem insa voie sa excludem posibilitatea existentei focului diversionist (direct, izolat si tintit), sub acoperirea deschiderii focului de catre Armata si beneficiind de situatia speciala a lucratorilor Securitatii de la Timisoara, retrasi din dispozitive si obligati sa lucreze numai cu retelele, din birouri. Alte cazuri, cum este cel in care a fost ranit Traian Orban, sunt ceva mai clare: din cladirea Garnizoanei, aflata pe o latura a Pietei Libertatii, au iesit doi militari si doi civili inarmati cu pistoale automate si au executat foc asupra multimii, apoi s-au retras in cladire.

La 15 ani de la evenimente, problema folosirii focului cu munitie de razboi de catre Armata la Timisoara nu este daca Armata a tras sau nu, ci in ce conditii a tras. Aici trebuie sa se concentreze analiza noastra, folosind acelasi mecanism al deductiei. Statul Major General al Armatei romane a prezentat un punct de vedere asupra acestui aspect, „in executarea hotaririlor institutiilor supreme ale statului, a ordinelor comandantului suprem de a interveni in vederea restabilirii si mentinerii ordinii publice si pentru apararea ordinii de drept, marile unitati, unitatile si formatiunile militare au avut de executat misiuni care se circumscriu urmatoarelor tipuri principale: paza si apararea obiectivelor militare (unitati militare, depozite de armament, munitie, materiale explozive, carburanti-lu-brifianti, tehnica sau materiale militare, aerodromuri, instalatii tehnice ce prezinta importanta militara etc.); paza si apararea unor obiective economice, politico-administrative sau social-culturale cum ar fi: unitati economice, lucrari de arta (poduri, tunele), sedii ale autoritatilor publice locale, televiziunea, radioul, posta, magazine, hoteluri etc.; blocarea cailor de acces catre diferite obiective de interes militar, politico-administrativ; sprijinirea fortelor Ministerului de Interne pentru mentinerea ordinii publice, descurajarea actiunilor violente in scopul protejarii obiectivelor pe care le aveau de pazit si aparat, pentru limitarea distrugerilor de bunuri materiale etc.; controlul circulatiei pe unele cai de comunicatii importante; actiuni pentru protectia efectivelor si tehnici proprii.'464 Aceasta lista de misiuni acopera toate situatiile in care s-au aflat militarii Armatei in decembrie 1989 la Timisoara, dar asta nu inseamna ca vreo lege le definea undeva in acest fel. Exista mari indoieli ca in misiunile de lupta ale Armatei se gasea pe undeva apararea magazinelor sau a hotelurilor, blocarea cailor de acces catre obiective politico-administrative, la care se adauga si aspectul cam meschin ca armata ar fi aparat sedii administrative (de stat) si nu sedii politice (ale partidului), prevalindu-se de realitatea ca ambele se aflau in aceeasi cladire. Nu cred ca in misiunile de aparare date de partidul comunist Armatei se afla si Catedrala.

Problema Armatei a fost ca se afla in totalitate sub control politic nedemocratic, totalitar, ca ministrul ei a fost inselat, indus in eroare de seful statului si ca era obligata prin lege sa execute ordinele acestuia fara posibilitatea de a verifica legalitatea ordinelor sau de a reactiona decit printr-un puci, adica printr-o lovitura de stat militara, in a doua si a treia faza a revolutiei (revolta de la Timisoara si prima zi a revoltei de la Bucuresti) acest lucru nu a fost posibil. Ea presupunea un puci dat de Milea si adjunctii sai in ziua de 17 decembrie. Nu au fost in stare. Organizatiile revolutionare au aceasta tentatie de a izola evenimentele din Timisoara, pentru a putea indica fara echivoc un vinovat al represiunii, dar izolarea evenimentelor din orasul lor este o prapastie adinca, fiindca la Timisoara a fost o revolta populara abia in 20 decembrie, un segment al revolutiei incepute la Iasi si continuate la Bucuresti. Scoaterea revoltei de la Timisoara din contextul general al revolutiei si al subversiunii este imposibila din punct de vedere istoriografie si neproductiva din punct de vedere al adevarului. Armata care a tras la Timisoara, ca institutie, este aceeasi care 1-a indepartat pe Ceausescu la Bucuresti si a adus succesul revolutiei, finalizind atit tentativa de revolta de la Iasi, cit si revolta de la Timisoara. Acesta este si motivul pentru care, din punct de vedere istoric, revolutia a avut o desfasurare etapizata si nu va putea fi scrisa vreodata altfel: tentativa de revolta de la Iasi a fost continuata prin planul subversiunii straine cu revolta de la Timisoara, apoi cu revolta din Bucuresti si cu puciul din dimineata de 22 decembrie 1989.

Uzul de arma. Suntem deja lamuriti cu o imagine de ansamblu asupra deschiderii si folosirii focului cu munitie de razboi la Timisoara. A tras Armata, sub acoperirea careia probabil ca s-a executat si foc diversionist, si foc necontrolat. Cum autorii focului diversionist nu au putut fi identificati, desi prezenta lor este acceptata de toti factorii institutionali, precum si de marturiile revolutionarilor, nu putem analiza decit conditiile in care Armata a pus in aplicare dreptul la uzul de arma. Cum am vazut, ordinele politice erau ilegale, atit cele date de Ceausescu cit si cele ale factorului politic local. La aceasta se adauga si aspectul particular al situatiei ca nu exista o kgislatie specifica pentru folosirea Armatei in tulburari ale ordinei mterne, desi Armata era scoasa din cazarmi si cu alte ocazii: cutremure, inundatii, deszapeziri, indepartarea consecintelor unor catastrofe locale (alunecari de teren, accidente feroviare, prabusiri de cladiri), situatii in care se iesea si cu tehnica de lupta, dar fara munitie. Asadar, diferenta ar fi data de prezenta munitiei de razboi in dotarea trupelor si tehnicii militare scoase pe strazi in Timisoara si Bucuresti, dar si de inexistenta unui document oficial care sa descrie natura si dimensiunea folosirii Armatei, inarmarea cu munitie de razboi poate fi justificata de natura evenimentelor si in primul rind de prezenta actelor de violenta. Este, de asemenea, adevarat ca existasera citeva incidente care justificau folosirea armamentului (tentativa de capturare a drapelului, deschiderea focului de pistolet din multime, incendierea unor cladiri din perimetrul unitatii militare), dar valoarea si dimensiunea acestor incidente este incompatibila cu inarmarea tancurilor cu obuze (lovituri), a caror eficienta este data de distrugerea unor cladiri fortificate ale inamicului, a blindatelor adverse sau a infanteriei dusmane inarmate. Numeroasele capcane in care au intrat revolutionarii si ziaristii dupa decembrie 1989 au dus la proiectarea unei imagini deformate asupra realitatii juridice, indicindu-se sau acuzindu-se direct si nediferentiat Armata si Securitatea, ca institutii criminale. Refuzind sa se adreseze legislatiei romanesti si internationale a vremii, revolutionarii si ziaristii au apelat la principiile drepturilor fundamentale ale omului, iar unii ceva mai lucizi, la Conventia pentru apararea drepturilor omului, citind-o insa incomplet (iar in unele cazuri eronat).

Trebuie spus de la inceput ca Romania comunista nu ratificase aceasta Conventie, ceea ce nu inseamna ca nu putea fi judecata ca stat dupa aceasta lege internationala. Problema insa nu este aderarea Romaniei comuniste la ea, ci faptul ca in realitate aceasta nu ii poate ajuta pe revolutionari si ziaristi sa gaseasca un temei legal pentru o acuzatie criminala la adresa fortelor de ordine de la Timisoara si Bucuresti. Denumirea corecta a acestui act international este Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, amendata prin Protocoalele nr. 3, 5 si 8 si completata prin Protocolul nr. 2, semnata la Roma la 4 noiembrie 1950 si revizuita in anii 1970 (Protocolul nr. 3) si 1971 (Protocolul nr. 5). Protocolul nr. 8 a intrat in vigoare la l ianuarie 1990 si nu este luat aici in discutie. La Titlul I al Conventiei, unde este pus in discutie raportul intre dreptul la viata si moarte, Articolul 2 este total defavorabil revolutionarilor:

Titlul I ARTICOLUL 2

Dreptul la viata al oricarei persoane este protejat prin lege. Moartea nu poate fi cauzata cuiva in mod intentionat, decit in executarea unei sentinte capitale pronuntate de un tribunal in cazul in care infractiunea este sanctionata cu aceasta pedeapsa prin lege.

Moartea nu este considerata ca fiind cauzata prin incalcarea acestui articol in cazurile in care aceasta ar rezulta dintr-o recurgere absolut necesara la forta:

a.   pentru a asigura apararea oricarei persoane impotriva violentei ilegale;

b.   pentru a efectua o arestare legala sau pentru a impiedica evadarea unei persoane legal detinute:

c.   pentru a reprima, conform legii, tulburari violente sau o insurectie.

Asadar, pentru a initia analiza asupra legitimitatii deschiderii focului, este clar ca folosirea de catre revolutionari si ziaristi a apelului la Conventia pentru apararea drepturilor omului cu scopul de a demonstra natura criminala a deschiderii focului si provocarii de victime la Timisoara a fost voit sau involuntar diversionista. Conventia spune in realitate invers. De altfel, ar fi foarte greu de justificat deschiderea focului de catre armata britanica in Irlanda de Nord, a armatei franceze in Corsica, a armatei italiene in Sicilia (impotriva unor grupari mafiote), a armatei americane in tulburarile de la Los Angeles din 1992. Ramine, asadar, sa „coborim' la legislatia romaneasca. Uzul de arma era reglementat prin Decretul Consiliului de Statnr. 367/18 octombrie 1971, modificat prin Decretul nr.18/20 ianuarie 1986 (referire la armele de tir si de recuzita) si prin Decretul nr. 170/15 iulie 1989 (referire la infractorii de frontiera). Prevederile asupra uzului de arma, care ne intereseaza pe noi, nu au fost modificate. Sa le enuntam, subliniind anumite aspecte importante pentru analiza noastra, iar pentru usurarea analizei vom interveni cu comentariul dupa fiecare alineat:                    ^

CAPITOLUL Uzul de arma

Art. 36. Persoanele care sunt dotate cu arme de foc pot face uz de arma, pentru indeplinirea sarcinilor de serviciu sau a misiunilor militare, numai daca este absolut necesar si daca folosirea altor mijloace de impiedicare sau constringere nu este posibila (focul a fost deschis la Timisoara dupa ce au fost epuizate toate formele de impotrivire la atacul multimii si nu s-a tras in masa, ci in situatii izolate, n.a.) in urmatoarele situatii:

a)  impotriva acelora care ataca prin surprindere pe cei aflati in serviciul de garda, escorta, paza sau securitate, precum si impotriva acelora care, prin actul savirsit/m/j surprindere, pun in pericol grav obiectivul pazit (atacarea unitatilor militare din Timisoara, a tehnicii de lupta sau a cordoanelor militare nu poate fi incadrata la surprindere, atacatorii fiind vizibili si zgomotosi, constituiti in grupuri identificabile ca atare, n.a.);

b)  impotriva persoanelor care patrund sau ies, in mod ilegal, in sau din perimetrele ori zonele pazite, stabilite in consemn (cazul Piata Libertatii, unde militarii sunt acoperiti de lege, cu amendamentul ca uciderea doamnei Barbat nu intra in aceasta categorie, n.a.);

c) pentru imobilizarea sau retinerea infractorilor care riposteaza sau incearca sa riposteze cu arma sau cu orice alte obiecte care pot pune in pericol viata ori integritatea corporala;

(Este alineatul care acopera cu legitimitate marea majoritate a cazurilor de deschidere a focului, datorita faptului ca manifestantilor li se atribuie calitatea de infractori, adica de persoane care prin actiune sau comportament incalca legile tarii. Am aratat ca, daca manifestatia era doar anticeausista, ea era constitutionala, iar daca era anticomunista, era ilegala si atit timp cit revolutionarii si Procuratura vor continua sa afirme ca revolta a fost anticomunista si ca Armata, Militia si Securitatea au aparat atunci regimul comunist, si nu statul, focul deschis la Timisoara, ca si la Bucuresti, in temeiul aliniatului c, a fost legitim. Mai mult decit atit, solidaritatea de timp «loc intre manifestantii non violenti si cei violenti impiedica diferentierea, mai ales in cazul opozabilitatii cu Armata. Aici exista o singura diferentiere, dar majora, si anume cea dintre manifestantii de la Timisoara si cei de la Bucuresti, unde nu au existat acte de violenta, devastari si atacari ale fortelor de ordine, ci doar baricade si cazuri izolate de agresiune! Acest aliniat c era de o subtilitate macabra, am putea spune, desi el apare si in legislatia tarilor civilizate, deoarece pornea de la verbul a riposta, de catre infractori, ceea ce presupune reactia infractorilor la o interventie preliminara a fortelor de ordine, si foloseste formula orice alte obiecte cind se refera la mijloacele agresiunii infractorilor. Cu alte cuvinte, aruncarea de pietre, sticle sau cocteiluri Molotov, folosirea de rangi, pari etc. care puteau pune in pericol integritatea corporala a oricarui militar permitea uzul de arma, n.a.);

d) pentru a impiedica fuga de sub escorta sau evadarea celor aflati in stare legala de retinere sau de detinere (nu este cazul, n.a.);

e) pentru imobilizarea infractorilor care, dupa comiterea unor infractiuni grave, incearca sa fuga, iar raminerea lor in stare de libertate ar crea un pericol deosebit de grav (este iarasi un aliniat care ajuta fortele de ordine, deoarece riposta acestora era urmata de retineri de persoane - nu a fost o represiune cu scopul de a ucide pentru a elimina fizic inamicul -, iar violentele facute de manifestanti justificau deschiderea focului pentru a le opri si, in masura in care acestea continuau si dupa deschiderea focului, continua si uzul de arma. Ideea era ca infractorii, continuind violentele, trebuie opriti inclusiv cu arme de foc pina la imobilizarea lor astfel incit raminerea lor in libertate sa nu permita crearea unui pericol deosebit de grav, n.a.).


Articolul 37 din acelasi Decret arata ca uzul de arma avea si niste reguli, in primul rind cele legate de somatie. Somatia legala insemna cuvintul „Stai!', apoi „Stai ca trag' si dupa aceea foc de arrna in sus. Aliniatul 3 al articolului 37 mai permitea si uzul de arrna fara somatie „daca lipseste timpul necesar pentru aceasta'. Armata a afirmat in permanenta ca a respectat legea, acceptind doar existenta unor situatii izolate care nu pot fi judecate decit ca acte individuale, nu erori din ordin. Presa a insistat sa nu o creada, insa principalele marturii asupra comportamentului Armatei provin tocmai de la revolutionari:

Radu Barzeanu: „ Militarii, folosind o portavoce, ne avertizau mereu ca vor trage, daca ne apropiem () Dinspre Centru a aparut o masina militara, s-a deschis focul - a fost numai de avertizare, nu am vazut pe nimeni cazind'.

Corneliu Pop: „Ei insa ma avertizau mereu, strigau sa nu inaintez, ca vor trage'.

Gheorghe Curpas: „ Au aruncat cu petarde, apoi au tras, nu in noi, trebuie sa precizez, au tras in sus, in pereti, numai ca acolo, la intersectia strazii Albac cu Calea Girocului, a murit un om, poate dintr-un glont ricosat, poate dintr-unul tras direct, nu stiu, oricum omul a murit pe loc, o intimplare stupida, el nu era demonstrant, iesise sa-si cheme copiii, auzise strigatele noastre si impuscaturile, si coborise cu gindul sa-i puna la adapost pe cei mici'.

Ecaterina Grecu: „A debarcat toata lumea, oamenii i-au intim-pinat cu lozinci pacifiste, ofiterii au incercat sa se faca auziti, in cele din urma au tras focuri de avertizare'465.



Marius Mioc, un revolutionar din noaptea de 16 decembrie, a avut inspiratia sa obtina si opinia unui caporal din rindul fortelor militare:

Marian Nicu: „La intrare in Timisoara a fost oprita coloana de masini, iar domnul capitan Caseriu, care era si seful coloanei, ne-a explicat ca ne deplasam la Timisoara, deoarece grupuri de huligani, de banditi au atacat magazine distrugindu-le (lipseste urmatorul verb! n.a.) persoanele civile care nu li se alaturau la savirsirea acestor fapte. Ni s-a ordonat sa actionam conform regulamentului, sa somam «Stai!», dupa aceea «Stai ca trag!» si daca nici la aceasta somatie nu se supune sa tragem foc de avertisment in sus. Daca nici in acest caz nu se supun somatiei sa tragem la picioare, sa evitam pe cit posibil sa tragem in plin'466.

Toata aceasta constructie juridica ar fi perfecta daca ordinul initial, care instituia starea de necesitate, ar fi fost legal. Cum ordinul lui Nicolae Ceausescu a fost ilegal si prin consecinta si cel al mi-nistrului Milea, intrebarea nu mai este cum a tras Armata, ci cum a ajuns in situatia sa traga? Putem doar sa luam in calcul faptul evident ca militarii, de la conducerea Ministerului Apararii in jos, nu aveau cum sa cunoasca si sa blocheze ilegalitatea ordinului. Erau obligati sa-1 execute. Prin urmare, vinovatia pentru executarea unui ordin ilegal urmeaza un traseu identificabil: Nicolae Ceausescu (pentru darea ordinului), Ion Coman, generalul Vasile Milea, generalul Stefan Gusa (cu mentiunea ca ordinul de foc era deja dat), generalul Victor Stanculescu (cu mentiunea ca a cautat in permanenta sa nu fie implicat). Toti ceilalti ofiteri inculpati sau nu prin Justitie nu aveau ce cauta in procesele de dupa 1989, la fel ca si conducatorii si ofiterii Securitatii, decit daca ar fi savirsit fapte individuale in afara legii.

Reamintim ca secventa pe care o analizam aici este deschiderea focului din dupa-amiaza de 17decembrie 1989, in jurul orei 17.00. Ea a fost posibila deoarece, ca urmare a inselatoriei lui Nicolae Ceausescu, ministrul Apararii a dat un ordin ilegal care a permis prezenta trupei si a tehnicii de lupta in strada, inarmata cu munitie de razboi si cu dreptul de a trage. Ies din cauza toate situatiile in care manifestantii au atacat unitati militare, opere de arta (poduri, tuneluri) sau alte obiective care se aflau in paza legala a Armatei si sub consemn, in toate aceste situatii nu era nevoie de instituirea starii de necesitate; erau suficiente prevederile legilor in vigoare privind uzul de arma. insa, acest temei legal se aplica exclusiv fortelor de ordine, care puteau fi trimise in misiunea de restabilire a ordinii publice de catre autoritatea politica locala (primul-secretar si sef al Consiliului judetean al apararii) si nu se aplica fortelor Ministerului Apararii Nationale, care nu puteau fi trimise in strada decit Prin ordin al ministrului Apararii. Repetam, tocmai pentru importanta lui, acest ordin a fost fortat de Nicolae Ceausescu printr-o minciuna, inducindu-1 in eroare pe Milea. Credinta noastra este ca Ceausescu a facut acest lucru in mod deliberat, stiind ca ordinul este ilegal. Fie in mod mecanic, fie din necunoastere, toti generalii implicati in represiunea de la Timisoara invocau atunci existenta starii de necesitate, pentru ca acesta era temeiul ordinului dat de Milea, iar astazi Armata il invoca oficial si fara echivoc. Dar nu are dreptate. Argumentul real este altul: nu a cunoscut si nici nu avea cum sa cunoasca sau sa blocheze ilegalitatea ordinului lui Ceausescu, Aceasta este marea drama a Armatei romane.

Mai exista o problema a deschiderii focului la Timisoara. Analistii, ziaristii, revolutionarii si, mai grav, magistratii au scapat din vedere un aspect la fel de important al revoltei de la Timisoara -responsabilitatea multimii. Pare ciudat si neverosimil, dar intr-o situatie ca aceea din ziua, seara si noaptea de 17 decembrie 1989 multimea — sau gruparea revolutionara, cum vrem s-o numim — avea si ea o responsabilitate mentionata in jurisdictia internationala. Astfel, este interzisa amplasarea copiilor si femeilor in fata unei demonstratii, fapta confirmata de marturiile revolutionarilor prezentate si in aceasta lucrare, motiv pentru care persoanele care instiga sau fac astfel de fapte sunt pasibile de trimitere in judecata pentru expunerea unor minori la pericolul vatamarii grave sau al mortii, iar in Israel, Statele Unite, Marea Britanic, de exemplu, sunt condamnati pentru tentativa de omor. Aceasta solutie a provenit tot din cazuistica britanica, asa cum a aratat specialistul roman in drept umanitar si drept al conflictelor armate, doctor Ionel Closca: „in unele state, cum este Anglia, este stipulat si dreptul armatei de a interveni pentru asigurarea ordinii publice. Amintesc acum cazul unei interventii de strada in care un copil a murit in urma unei lovituri in zona capului, cu un glonte de cauciuc, ordinul fiind acela de a se trage la picioare, iar inaltimea copilului reprezentind un factor foarte obiectiv. Fortele de ordine au fost absolvite de vina'467. Mai sunt citeva cazuri in care militarii au fost atacati cu violenta - cum este incidentul conducatorului de tanc iesit prin turela pentru a potoli multimea si a fost lovit cu muchia unui topor in cap sau cel al ambuscadei cu troleibuze -, cazuri care se inscriu in categoria perfidiei, interzisa de legislatia internationala. De asemenea, o rnultirn6 care manifesta, chiar si ilegal, nu trebuie sa permita prezenta in rindurile sale a unor persoane inarmate si cu atit mai mult sa accepte ca acestea sa execute foc spre fortele de ordine, deoarece aceasta legitimeaza focul de riposta, iar focul de riposta al Armatei nu alege, inca o data este de subliniat ca o multime nu se poate declara drept un corp revolutionar distinct, nu poate pretinde sa fie tratata de fortele de ordine si de Justitie drept un monobloc uman fara responsabilitate, care nu-si asuma infractiunile atunci cind se manifesta violent, iar cind se trage asupra ei sa se identifice numai prin victimele sale. Din marturiile mai cunoscute, una singura demonstreaza intelegerea acestui fenomen: „Stim bine insemnatatea exceptionala pentru mersul ulterior al revolutiei, al atacului, al ocuparii si al devastarii cladirii Consiliului Judetean din Timisoara: aceasta a provocat reactia violenta a dictatorului, ordinul de a se trage in mase (dat duminica, 17 decembrie, la ora 17.00). De acum evenimentele au pornit pe calea cea fara de intoarcere'468. Problema este ca, intr-o teza care se sprijina pe ideea „care pe care', invingatorul decide soarta invinsilor si povestea evenimentului. Asta nu inseamna ca au si dreptate sau ca, din punct de vedere istoric, nu pot fi supusi analizei critice. Revolutionarii din Timisoara trebuie sa fie convinsi ca fara partea de violenta — distrugeri, devastari, incendieri — care de fapt nu a fost justificata de nimic si care nu s-a intim-plat la Bucuresti, de exemplu, revolta lor era curata si poate n-ar fi produs atitea victime umane. Au existat nenumarate situatii in care autoritatile si populatia revoltata a Timisoarei s-au aflat fata in fata si au parlamentat, nenumarate incercari ale activistilor de la partid sau de la Primarie, precum si a ofiterilor de a bloca atacurile violente, devastarile, incendierile. Atunci, in 17 decembrie dimineata, sa fi iesit muncitorii si cu totul alta era fata revolutiei romane.

Inca o data despre starea de necesitate. Insistam pe acest aspect, deoarece judecarea proceselor revolutiei, fiind puternic politizata, lipsita de informatii autentice despre evenimente, presata de mass-media si de factorul politic, lipsita de probele esentiale ale uzului de arma (gloantele), administrata in unele situatii cu mediocritate, a permis trimiterea in puscarie a unor oameni nevinovati, lasarea in libertate a unor vinovati, condamnarea Armatei ca institutie (una din aberatiile Justitiei romane), transformarea unor persoane in revolutionari (beneficiari ai unor drepturi materiale si banesti), fara nici un temei juridic real.

Pentru a nu gresi, avind in.vedere ca autorul acestui volum nu este specialist in drept, am apelat la profesionisti, la personalitati ale Magistraturii, ale Curtii Constitutionale si ale Consiliului Legislativ al Romaniei democratice. Raspunsul acestor specialisti, carora inca le este teama sa emita public opinia lor, a fost formulat astfel: „Decretul prezidential pentru instituirea starii de necesitate nu a fost emis pe data de 17.12.1989 si nici ulterior (pina. in 20 decembrie 1989, n.a.). Pornind de la aspectele legistice formale pe care le imbraca decretul prezidential de instituire a starii de necesitate, se ajunge cu usurinta la ideea ca aceasta nu cuprinde si prevederi referitoare la caile, mijloacele tehnice sau de alta natura prin care sunt puse in opera masurile de restrictionare a drepturilor si libertatilor fundamentale ale cetateanului, in consecinta, trebuie apelat la regimul armelor de foc (implicit al folosirii acestora) care este reglementat actualmente de Legea nr. 17/1996, iar in perioada critica evocata de dumneavoastra de Decretul nr. 367/1971'. Ramine in afara legii, asadar, ordinul de scoatere a trupelor MApN cu munitie de razboi (reamintim afirmatia Statului Major General din 1999: existenta Consiliilor judetene de aparare „nu angaja institutia militara, nu atragea dupa sine subordonarea unitatilor fata de organele locale').

Nu a fost vorba numai de dezinformarea ministrului Apararii Nationale, ci si de dezinformarea Comitetului Politic Executiv si a Comitetului Central de catre Nicolae Ceausescu pe timpul sedintei extraordinare CPEx si a teleconferintei care a urmat in dupa-amiaza de 17 decembrie 1989. Avem date ca unii dintre inaltii demnitari ai statului „s-au prins', cum se spune, de la inceput sau la un moment dat. Este cazul generalului Vlad, care a intrunit comandamentul sau si a cerut inteligent de fata cu toata lumea Oficiului juridic al Securitatii sa prezinte legislatia in vigoare si, constatind ilegalitatea ordinelor lui Ceausescu, a dat trei ordine clare, pe care le vom analiza 0iai tirziu. Este, intr-un fel, si cazul lui Milea, care a dat initial un ordin fara echivoc, in baza falsei stari de necesitate, apoi a revenit cu un ordin care limita interventia Armatei in represiune. La sedinta CPEx Milea ar fi spus ca s-a uitat in documente si nu a gasit nici unul care sa permita focul impotriva populatiei. Dupa toate probabilitatile, cel care a rostit acea fraza a fost Tudor Postelnicu, nu Milea. Asadar, cineva s-a uitat in documente! Avem o marturie care demonstreaza ca si Ion Coman a inteles la un moment dat inselatoria lui Ceausescu. Fostul procuror general adjunct Gheorghe Diaconescu i-a relatat autorului la 14 septembrie 2003: „in ziua de 20 decembrie 1989, pe la ora 12 noaptea (adica 20 spre21 decembrie, n.a.), 1-am surprins pe Ion Coman vorbind la telefon cu Bucurestii, la capatul celalalt al firului aflindu-se Dumitru Apostoiu, consilier al presedintelui pe probleme juridice. Cind m-a vazut, Coman a spus: «Discutam problema decretarii starii de necesitate. Eu nu ma pot intelege in termeni juridici cu Apostoiu» si imi da telefonul. Apostoiu se chinuia sa nasca un text. Se vedea ca este o improvizatie si ca este singur. Nu-1 ajuta nimeni. N-as putea sa va spun daca Coman 1-a sunat pe Apostoiu, ingrijorat de lipsa acelui document fundamental, sau Apostoiu a cerut lamuriri de la Timisoara asupra unor detalii. I-am dat citeva sugestii despre cum trebuie sa sune decretul, dar finalmente nu mi s-a transmis textul acestui document'. Este posibil ca aceasta convorbire sa fi avut loc mai devreme de ora 12.00 noaptea, pentru ca oficial decretul a intrat in vigoare la ora 23.00, doar daca el a fost, de data asta, anuntat public, dar inainte sa existe fizic. Este vorba insa de decretul din 20 decembrie 1989. Noi analizam aici deschiderea focului si mortii cazuti intre 17 decembrie si 20 decembrie, ora 23.00.

Am apelat si la literatura de specialitate. Pentru trecut (inainte de perioada comunista) lucrurile sunt clare: fara ordinul procurorului si fara existenta starii de urgenta sau de asediu nu se putea deschide foc decit in situatii similare Decretului 367/1971. Vechea legislatie a Romaniei regale, relativ democratica, avea trei paliere: starea de urgenta, starea de asediu si starea de razboi. Regimul comunist a renuntat la formula primelor doua etape, inlocuind-o cu una singura - starea de necesitate, care acumula prevederi ale ambelor situatii anterioare. De fapt, era vizata anume starea de asediu pe care regimurile comuniste nu si-o puteau inchipui, deoarece ea presupunea existenta unor revolte populare, insurectii, rascoale din rindurile muncitorimii si taranimii. Cind acestea au existat cu adevarat, represiunea s-a facut intotdeauna in baza unei presupuse actiuni din strainatate a fortelor imperialiste, anticomuniste, contrarevolutionare etc. Asa cum arata doctorul in drept loan Vida, starea de urgenta sau de asediu, in regimul anterior, precum si starea de necesitate din perioada comunista „pot si trebuie sa imbrace forma unui decret normativ. Aceste decrete intervin in domeniul legislativ, ele cuprind norme juridice primare, emise in baza unei delegari legislative constitutionale catre presedintele Romaniei'469. Este nevoie obligatoriu de un decret, deoarece starea de necesitate implica instituirea unui regim special, dar si limitat in timp, de restrin-gere a libertatilor publice. Numai in baza acestui decret libertatea cetatenilor de a manifesta, ca si dreptul fortelor de ordine de a interveni cu munitie de razboi poate fi delimitata precis (intr-o anumita regiune, intr-un anumit judet, intr-un anumit oras, intre anumite zile, intre anumite ore). Fiind un document care limiteaza libertatile publice, el contine obligatoriu si limitele sale de loc si timp, astfel ca, la incetarea starii de necesitate, se emite un alt decret care proclama revenirea la libertatile publice dinainte (uneori partial). In analiza atributiei conducatorului starului, sub oricare regim, de a institui starea de urgenta, starea de asediu sau cea de necesitate, doctorul Vida arata ca acestea nu se puteau si nu se pot exercita decit in baza unei legi, a unui act normativ oficial si pe principiul proportionalitatii470. Am atins astfel, prin cuvintul proportionalitate un alt aspect concludent al cadrului juridic legat de evenimentele de la Timisoara.

Atit in Declaratia universala a drepturilor omului, din 10 decembrie 1948, cit si in Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale din 4 decembrie 1950 este enuntata ca principiu „proportionalitatea folosirii fortei' in activitatea de asigurare a ordinii publice. intimplarea a facut ca personalitatea istorica acreditata cu introducerea acestui principiu in tehnica legislativa sa fie Sfintul Toma din Aquino (122(4)5-1274), asupra caruia autorul acestui volum a facut studii indelungate in tara si in strainatate. Asa cum aratam in ultimul capitol din volumul 3, Sfintul Toma din Aquino (nume laic Tommaso D'Aquino) a enuntat in opera sa fundamentala Summa Theologiea un cod de principii pentru uzul tribunalelor ecleziastice si al celor laice, care au fost preluate de Inchizitie si aplicate nu totdeauna in litera si spiritul lor. Unul dintre principii era cel al proportionalitatii: Potest tamen aliquis ex bona intentione proveniens, illicitus reddi si non sit proportion atu s fini („Daca se iveste totusi — un caz — din partea cuiva de buna intentie, acesta se transforma in act ilicit daca nu are o finalitate proportionala')- Tradus in situatia de la Timisoara, fortele de ordine nu puteau folosi armele de foc decit daca grupurile violente foloseau la rindul lor arme de foc, iar impotriva unui foc tras cu un pistolet din multime nu se poate executa foc de arma automata. Cu atit mai mult, impotriva unor grupuri care devasteaza, incendiaza cladiri sau ataca cu pietre, cu rangi, cu bite fortele de ordine nu poti folosi munitie de tanc, munitia de calibru mare a mitralierei de pe TAB (calibrul 14,5 mm), in seara si noaptea de 17 spre 18 decembrie, cind la Timisoara s-a tras ore in sir, nu aveau ce sa caute, din start, obuzele in magaziile tancurilor. S-a constatat folosirea munitiei de razboi de pistol automat, munitia armelor de pe TAB si tanc, nu si a obuzelor. Prezenta lor in inarmarea tancurilor descopera mai degraba starea de improvizatie, tipica actelor ilegale, in care s-a actionat. Aceste ordine din noaptea de 17 spre 18 decembrie au apartinut, conform marturiilor, generalului Milea si lui Ion Coman, Pentru ca nu vom insista pe evenimentele violente de ambele parti din acest interval de timp, vom incerca sa stabilim cine au fost executantii ordinelor lui Ceausescu, spre cine trebuie sa ne uitam atunci cind analizam consecintele uzului de arma de foc. in timpul Procesului sau, generalul Gusa a dat urmatoarea declaratie: „in seara zilei de 17.12.1989 am primit telefonic ordinul secretarului Ion Coman ca armata sa deschida foc asupra demonstrantilor, «fara nici o discutie», cu «toata fermitatea». Eu nu am dat curs dispozitiei primite din partea secretarului Ion Coman, ci am ordonat, dimpotriva, sa nu se traga in manifestanti, dar sa se pazeasca obiectivele stabilite, iar militarii sa nu se lase provocati si dezarmati. Ordinul pe care 1-am dat eu, tuturor trupelor din subordine din Timisoara, poate fi confirmat de locotenent-colonelul Zeca, colonelul lonescu, colonelul Gheorghe Radu, locotenent-colonelul Balas Stefan (era ofiter de serviciu), precum si comandantii unitatilor de la divizia mecanizata pe care i-am convocat in seara aceleiasi zile'471. Este perfect posibil sa fie asa, dar nimeni nu explica ce au cautat trupele MApN in strada, sa pazeasca anumite cladiri, loc unde au fost atacate, provocate, dezarmate si obligate sa execute foc. Mai toate marturiile, inclusiv ale altor inculpati, arata ca Armata a tras aproape toata noaptea. Diferite imagini filmate cu camere ascunse arata blindate executind foc din miscare, probabil respingind un atac. Dar nu fusese decit un atac cu pietre, cu sticle, cu bite. Sa ne uitam inca o data pe legile internationale: „Organul de stat abilitat sa exercite, in conformitate cu legea, toate masurile cu privire la respectarea ordinii publice in statul de drept este Ministerul de Interne. La realizarea acestor masuri participa si Ministerul Apararii Nationale, pentru paza si apararea unor obiective importante de pe teritoriul national, mentinerea si restabilirea ordinii de drept'472. si pentru a nu exista confuzii, specialistii militari precizeaza si care forte ale Armatei pot indeplini aceste misiuni: „unitatile si subunitatile de politie militara din Ministerul Apararii Nationale'473.

O imagine mai apropiata de cronologia reala a deschiderii focului la Timisoara o avem de la locotenent-colonelul Constantin Zeca: „Din ce mi s-a raportat de catre comandantii din subordinea mea, am retinut ca primele focuri de arma cu munitie de razboi au fost executate in jurul orei 20.00. Pina la ordinul dat de Coman in jurul orei 18.00, acela de a se face uz de arma, dupa cum am precizat, s-a tras incepind cu orele 16.00-16.30 de catre trupele Ministerului Apararii Nationale in punctele: comandamentul Diviziei, cind acesta a fost atacat (cele doua santinele), in zona agentiei CEC de catre civilii care au capturat pistoletul militianului si in zona podului Decebal si in Piata Traian, pentru depresurarea tancurilor incendiate. Aceste trageri s-au efectuat, dupa cite mi s-a raportat, cu cartuse de manevra'474. Pozitia pe care o putem considera oficiala a Ministerului Apararii Nationale a fost expusa pe larg in volumul „Armata romana in revolutia din decembrie 1989', ea fiind de altfel citata ca atare in mai multe documente si luari de pozitie ale unor inalte oficialitati militare. Episodul deschiderii focului cu munitie de razboi este prezentat astfel: „in jurul orei 17.00 se realizeaza practic un dispozitiv circular pentru apararea Comitetului Judetean de Partid, cu participarea, in majoritate, a trupelor de Securitate (-Militie), Militie, graniceri. Dispunerea efectivelor militare se prezenta astfel: trupe de Securitate (-Militie) si graniceri, in cladire; trupe de Securitate (in uniforme kaki) si pe citeva strazi adiacente. Trupe din brigada de Securitate (—Militie) si cea de graniceri mai erau dislocate in Parcul Copiilor, la Comitetul Municipal de Partid, Catedrala si Podul Decebal. La apararea sediului participa si militari din UM 0187, apartinind MApN Importante efective ale MApN, din UM 01185, 01145, 01125, 01008 erau concentrate pentru a bloca arterele de comunicatie si a interzice afluirea manifestantilor in zona sediului Comitetului Judetean de Partid. Alte detasamente din UM 01008 se aflau dispuse la Hotelul Continental, magazinul Bega, CEC, iar militari din UM 01185,01864,01926 laPosta Centrala si Banca Nationala; in Piata Maria si la podul cu acelasi nume ocupasera dispozitive militari din UM 01276; la podul Decebal, militari din UM 001185, 01008, 01115. La sala Olimpia se afla trimis un detasament din UM 01185, iar la Piata Unirii, pentru paza depozitului de munitii al Garzilor patriotice, un alt detasament din UM 01864.

Dupa ce ajunge, in jurul orei 17.45, la comandamentul marii unitati mecanizate, generalul-maior Stefan Gusa preia conducerea fortelor militare apartinind MApN aflate in oras. Avind in vedere cazurile de atac asupra cazarmilor, cit si de agresare a militarilor, in scopul capturarii armamentului aflat asupra lor, ordona ca subunitatile sa primeasca, fiecare, cite o unitate de foc, iar munitia sa fie distribuita pina la soldat'475. Fragmentul dezvaluie principala inadvertenta de fond a problemei: se justifica oricind apararea cu forte ale MApN a cladirii depozitului de munitii din Piata Unirii, a Postei Centrale, a Bancii Nationale, a CEC-ului, chiar si a podurilor (presupunind ca se impiedica astfel minarea sau distrugerea acestora, ceea ce este greu de crezut), dar nu se intelege ce au cautat fortele Armatei la Hotelul Continental, la magazinul Bega, la sala Olimpia, in Piata Maria, pe arterele de comunicatii spre CJP, care era aparat cu fortele de ordine legale! insasi motivatia pentru inarmarea cu munitie de razboi a trupelor pina la nivel de soldat — atacarea cazarmilor si tentativa de capturare a armelor — nu corespunde acestor dispoz^ive civile, intr-o nota a lucrarii, se precizeaza scopul real al prezentei blindatelor in strada: „in realitate, s-a urmarit obtinerea unor efecte psihologice: impresionarea si demobilizarea populatiei, descurajarea actiunilor agresive etc.'476. Dar daca misiunea nu este indeplinita, daca se constata ca manifestantii nu sunt nici impresionati si nici demobilizati? Iata o intrebare f ara raspuns. Pozitia generalului Gusa poate fi inteleasa si numai din punct de vedere strict militar, in fata Comisiei senatoriale el a explicat: „Armata era imprastiata; la «Radu cel Frumos», in loc sa ne constituim in esaloane de lupta, eram deja imprastiati. Conducerea, foarte greu de executat. Or, pe acest fond al imprastierii trupelor si asa putine, un militar gindeste ca se poate patrunde (in dispozitivul de aparare al tarii, n.a.)'477. Cu toate ca generalul Gusa a incercat sa retraga efectivele in spatele fortelor de ordine, ele au ramas in pozitia cea mai vulnerabila, in fata acestora, pe caile de comunicatii, la distanta de cladirea CJP. in toate aceste locuri se poate pune in discutie legitimitatea executarii focului; in toate celelalte situatii, in care efectivele Armatei au aparat obiective de importanta statala, din pozitie defensiva, legitimitatea ripostei cu foc nu mai are nevoie de explicatii. Cum dispozitivele au fost hotarite inainte ca generalul Gusa sa ajunga in oras, responsabilitatea lui pentru deschiderea focului in acele locuri ilegitime se reduce substantial. Nu ne dam seama in ce masura el mai avea posibilitatea practica de,a deplasa acele forte si de a le scoate din zonele vulnerabile, insa pare acum destul de clar ca orice atac asupra militarilor, indiferent de locul unde se aflau, a primit riposta conform ordinului generalului Milea — somatie, foc in aer, foc la picioare. Generalul Gusa a intarit acest ordin, o data cu ordinul de inarmare cu munitie de razboi: „in caz de atac, se va trage intii foc de avertisment, in aer si, apoi, la picioare'478, intr-un interviu acordat lui Pavel Corut, el va declara: „Ma ingrijora situatia militara din zona. Nu intelegeam de ce era atacata armata. Era clara agresiunea asupra sediilor de partid. Dar, repet, ma derutau actiunile impotriva armatei si distrugerile magazinelor. Daca aveau ceva cu partidul si cu Ceausescu, de ce atacau armata?'479, ii raspundem noi astazi, peste timp si peste mormint: pentru ca Armata impiedica accesul la sediul partidului si pentru ca Armata apara sediul partidului.

Putea generalul Gusa sa retraga trupele din acele locuri? La citeva minute dupa un astfel de ordin era declarat tradator, impuscat in unitate si un alt comandant prelua conducerea fortelor de represiune, in lumea armatelor, asta este lege. Ramase pe loc, efectivele MApN au reprezentat un simbol al autoritatii, al autoritatii care era atacata pe toate planurile in acel moment. Noi nu aratam aici vinovati si nevinovati — asta este treaba Justitiei —, noi infatisam aici tragedia. Cit mai realist si cit mai aproape de dimensiunile sale umane. Totul a pornit de la telefonul mincinos al lui Nicolae Ceau-Sescu. Apoi, a fost si blestemata sedinta a CPEx.


Sedinta CPEX din 17 decembrie 1989

Din informatiile furnizate de Ion Dinca, de Ion Coman si de Mihai Hirjau, secretarul personal al lui Ceausescu, in jurul prinzu-lui, in ziua de 17 decembrie 1989, seful statului a facut o vizita pe santierul Casei Poporului pe timpul careia a fost informat ca problemele de la Timisoara nu s-au terminat. S-a dus mai intii acasa, de unde 1-a sunat pe Milea si 1-a mintit ca a decretat starea de necesitate, i-a chemat pe Coman, Bobu si Manea Manescu dindu-le aceeasi informatie falsa, apoi s-a intors la sediul Comitetului Central. A luat din nou legatura cu conducerea politica de la Timisoara si a aflat ca trupele MI si MApN nu au folosit munitia de razboi, iar in plus Armata nu a demonstrat cu blindate, urmind ca, o data atacata, sa riposteze cu foc. Cum principala preocupare a lui Ceausescu in acel moment era „tradarea', el a interpretat strict subiectiv ca ceea ce constituia in realitate o tentativa de respectare a legii si o abandonare a sa de catre sefii ministerelor de forta era simptomul tradarii. In fata crizei, Nicolae Ceausescu hotaraste sa atace direct, convo-cind o sedinta extraordinara a Comitetului Politic Executiv.

Sa nu trecem la analiza acelei sedinte inainte sa revenim la seful Securitatii, persoana cheie a revolutiei, in noaptea de 16 spre 17 decembrie, generalul Vlad a studiat masura in care era posibila o invazie a fortelor Tratatului de la Varsovia. Avind in vedere atit fortele speciale infiltrate deja in tara si fortele conventionale care manevrau la frontiere, el a tras concluzia ca rezistenta lui Ceausescu, incapatinarea de a se mentine la putere si ordinul de a deschide foc poate declansa un atac militar, in consecinta, el a ordonat intensificarea culegerii de informatii, mai ales in legatura cu activitatea si miscarile agenturilor, deoarece acestea ii puteau indica, prin comportament, o invazie iminenta. Totodata, mai multe ordine date in judetele cu probleme vizau protejarea institutiei prin neimplicarea in tulburari civile, protejarea documentelor, sigilarea armamentului. O parte a activitatii din acea dupa-amiaza a fost dedicata analizei sanselor unei solutii politice (demisie sau destituire), insa preocuparea principala a fost indreptata spre miscarile fortelor militare din preajma tarii. Reamintim ca tancurile se miscau din doua directii, Ungaria si URSS. Bulgarii foloseau alte metode, infiltrari izolate si treceri de frontiera, informative. Stiau ca pot fi loviti cu rachete sol-sol si nu riscau un conflict cu un Ceausescu imprevizibil. Rolul Bulgariei s-a jucat pe televiziune. Daca Ceausescu infuza rapid Armata cu bani din fondurile valutare obtinute tot de ea (circa doua miliarde de dolari) si daca nu se certa cu Vestul, mai ales cu americanii, invazia straina ar fi fost imposibila. Ceausescu insa nu ceda. Pe planul imaginii despre el insusi, pe care si-o construise Ceausescu, fie ca urmare a fazelor inaintate ale paranoiei, fie ca urmare a mediului creat de propaganda in jurul sau, el se considera un luptator comunist, acelasi luptator comunist care cunoscuse inchisorile si participase la bataile de strada din perioada 1945-1948. Orice intoarcere din realitatea situatiei critice a anului 1989 in adincurile mintii sale nu gasea acolo decit fondul sarac si primitiv al ideologiei marxist-leniniste, atit cit apucase el sa invete din ea. Faptul ca trage dupa el in prapastie o tara nu-1 interesa, nu-1 punea in calcul. Construise partidul ca sa poata ramine la Putere pina la moarte si, dintr-o data, Uniunea Sovietica ii dadea planul peste cap.

Revenind la subiectul nostru, trebuie sa aratam de la inceput ca stenogramele sedintei CPEx din 17 decembrie, date publicitatii pina acum, nu sunt originale. S-a emis ipoteza ca, pe rind, Ceausescu, Bobu si Curticeanu au intervenit asupra celei originale, eliminind tocmai partile cele mai importante. O alta suspiciune se indreapta spre MApN, unde au fost duse aceste documente, asupra carora s-a intervenit pentru a-1 scoate pe Milea din cauza. Gestul lui Ceausescu se confirma: isi incita subordonatii la acte ilegale, apoi stergea meschin si las urmele si dadea vina pe ei, fara nici o remuscare. Stenograma a fost reconstituita in mai multe rinduri si nimeni nu poate confirma ca vreo versiune ar corespunde adevarului. Este posibil insa ca falsul sa fi fost facut in cladirea CC. Fostul stenograf al Cancelariei CC, Aurelian Dirnu, avea sa declare Comisiei senatoriale conduse de Valentin Gabrielescu: „Duminica seara m-am intors in Bucuresti, am urcat la birou. Colega mea era speriata, mi-a spus ca tocmai participase la o sedinta a Biroului Politic Executiv ca stenografa si ca la Timisoara se intimpla lucruri deosebite. Petrescu, adjunct de sef de sectie, si Vela (decedat acum) i-au spus sa scoata din stenograma pagini intregi. Mi-a spus ca aceste pagini scoase contineau indicatiile date de cuplu pentru masurile ce trebuie luate la Timisoara'480. Deoarece in domeniul public circula mai multe versiuni ale stenogramei, am procedat la o scurta analiza, constatind ca exemplarul reconstituit de stenografa Maria lonescu are foarte multe trasaturi de credibilitate, atit prin limbajul tipic cit si prin particularitati de comportament. Ea este in continuare contestata de unii participanti. Generalul Iulian Vlad a fost unul dintre acestia: „Eu am contestat acea stenograma, care in partile esentiale este contrafacuta. 7-8 puncte din stenograma sunt de contestat si, contrar stenogramei, instanta a trebuit sa tina seama de argumentele mele, ca erau logice, si a trebuit ca in dispozitivul sentintei sa se faca trimitere ca ceea ce se spune acolo este inexact'481. Abordin-du-1 pe senatorul Sergiu Nicolaescu in ziua de 13 octombrie 2003, am aflat urmatoarele:

„Sergiu Nicolaescu: Eu m-am ocupat, inca din ianuarie 1990, deci foarte proaspat, de verificarea situatiei stenogramelor. Mai mult, eu am fost special la inchisoarea Jilava si le-am pus in fata arestatilor Bobu, Postelnicu un text, iar ei ma priveau ca Dumnezeu, fiindca se credeau condamnati la moarte. Am avut importante discutii intre patru ochi si va spun ca le-am solicitat sinceritate, daca vor sa scape. Cred ca informatiile obtinute de mine atunci sunt cele mai apropiate de adevar, in ce o priveste pe doamna lonescu, i-am solicitat refacerea stenogramei, dar cred ca ea a avut stenograma originala, ascunsa undeva, a stiut de unde sa o ia si astfel a refacut-o.

AMS: inclin sa va dau dreptate, pentru ca exista un aspect tehnic, foarte important al stenogramei, dincolo de ce s-a afirmat in sedinta, si anume succesiunea interventiilor. De exemplu, poti sa-ti aduci aminte ce a spus Postelnicu, dar foarte greu in ce timp precis a spus-o, dupa cine, in ce context, intre ce alte interventii. Era o discutie libera, Elena Ceausescu intra frecvent peste Nicolae Ceausescu, acesta la rindul sau se adresa foarte general la ministrii de acolo: «Voi ce-ati facut? Ce ordine v-am dat eu?» etc., si nu poti sti in ce ordine au raspuns Milea, Postelnicu, Vlad.

SN: Sigur, sigur, buna observatia! Eu cred si acum ca Maria lonescu a stiut unde se afla stenograma originala sau a avut acces la ea si a copiat-o. Oficial insa, ramine o stenograma refacuta, nu originala.

AMS: Mai exista o posibilitate, ca Maria lonescu sa fi refacut stenograma dupa caiete. Ea nota pe niste caiete.

SN: Pe-astea le-a luat Armata. Le gasiti la Armata'.

La ora 15.30 Mihai Hirjau a inceput sa-i convoace pe membrii CPEx la sedinta. Dupa ora 16.00 soseste la Timisoara avionul militar care ii aduce pe Ion Coman, general Stefan Gusa, general Victor Stanculescu, general (MI) Constantin Nuta, generalii Chitac, Cirneanu si Radu Gheorghe. Grupul de militari se deplaseaza mai intii la Inspectoratul Judetean al MI, unde este informat de atacarea incintei Diviziei mecanizate, apoi la cazarma „Oituz' dupa care, intre orele 17.00 si 17.30, ajunge la sediul Diviziei. Aici, Gusa a fost informat de colonelul lonescu asupra situatiei din oras si a angajarii fortelor Ministerului Apararii: „Mi-a raportat ca o parte din demonstranti a avut rangi, bite, sticle incendiare si ca au spart magazinele, iar unii au incercat sa intre in Comandament, fiind nevoiti sa ordone focuri de avertisment in sus. De asemenea, ca dupa cite cunoaste ar fi fost omorita o femeie si o fata, dar nu de catre soldati. Mi-a aratat geamurile sparte chiar la biroul in care ne aflam. A mai raportat ca dimineata a primit ordin de la ministru sa scoata detasamente de militari care sa se deplaseze cu cintec prin oras. Doua din acestea au fost blocate de civili si cu greu le-au adus in cazarmi, iar dupa acest incident au primit ordin de la Bucuresti sa nu mai iasa decit cu armament si munitie. Nu am intrebat de la cine au primit ordin, dar am dedus ca de la ministrul Apararii s-au transmis de altcineva in numele ministrului. Mentionez ca atit timp cit m-am aflat in biroul ministrului (de la Bucuresti, n.a.), acesta nu a transmis un astfel de ordin. Am mai aflat de la locotenent-colonel Zeca ca sase tancuri din cazarma GIROC au fost blocate in timp ce se indreptau spre Centru, ca un subofiter si un soldat au fost raniti (loviti) si ca in aceste tancuri se afla munitie de razboi, fiind unitate «gata de lupta permanent». Aceste tancuri aveau permanent munitia in ele. Am ordonat ca imediat sa se ia masuri si sa fie aduse in cazarma, deoarece incendierea lor ar fi produs o catastrofa, in cazul ca au defectiuni, sa fie remorcate si tractate, inclusiv cu alte tancuri'482, in timp ce seful Marelui Stat Major era informat in acest fel si dadea primele ordine, Ion Coman primea stirea ca urmeaza sedinta CPEx, iar factorii politici locali au primit ordinul sa organizeze audierea tele-conferintei ce urma. Chemat de Ion Coman sa vina la CJP, generalul Gusa refuza si nu va participa la audierea teleconferintei.

In versiunea stenogramei Sergiu Nicolaescu, la sedinta au participat: Bobu Emil, Ceausescu Elena, Ciobanu Lina, Constantin Nicolae, Constantin Dascalescu, Dinca Ion, Dobrescu Miu, Fazekas Ludovic, Manescu Manea, Niculescu Paul, Olteanu Constantin, Oprea Gheorghe, Popescu Dumitru, Radu Ion, Radulescu Gheorghe, Totu loan, Andrei Stefan, Curticeanu Silviu, David Gheorghe, Gere Mihai, Giosan Nicolae, Milea Vasile, Muresan Ana, Pacoste Cornel, Postelnicu Tudor, Stoian Ion, Szas losif, Toma loan, Ursu Ion. Au mai participat ca invitati Barbulescu Vasile si Radu Constantin.

„Tovarasul Nicolae Ceausescu: Nu sunt toti tovarasii?

Tovarasul Silviu Curticeanu: Lipsesc tovarasii Coman Ion si Ilie Matei, care sunt la Timisoara si tovarasa Suzana Gidea.

Nicolae Ceausescu: Uite, tovarasi, de ce am convocat Comitetul Politic Executiv. La Timisoara au avut loc aseara unele evenimente, care s-au reluat astazi la prinz. Pretextul 1-a format asa-zisul preot reformat, care a fost sanctionat pe linia lor, 1-au mutat din Timisoara in alt judet si trebuia sa plece din casa pe care o ocupa. N-a vrut sa elibereze casa. Episopul s-a adresat tribunalului, care a hotarit sa-1 evacueze. Lucrurile s-au taraganat mult. Ieri s-au dus sa puna in aplicare hotarirea tribunalului'.

Combinatie de adevar si minciuna. Situatia locativa ilegala in care se afla Tokes a fost combinata cu informatia falsa ca simbata s-au dus sa puna in aplicare hotarirea tribunalului', in realitate conditiile legale pentru evacuare in ziua de simbata nu erau intrunite, iar evacuarea s-a facut abia dupa ce violentele din oras au per-jnis incadrarea legala a actiunii, ca situatie exceptionala. Ceausescu ascunde astfel faptul ca a cerut evacuarea ilegala, in zi nelucratoare a lui Tokes.

Nicolae Ceausescu: „El si-a organizat un grup. Aici este amestecul cercurilor de afara, a cercurilor straine de spionaj: incepind cu Budapesta, pentru ca el a dat si un interviu. De fapt, lucrurile sunt cunoscute. De altfel, este cunoscut si faptul ca atit in Rasarit cit si in Apus toti discuta ca in Romania ar trebui sa se schimbe lucrurile. si-au propus si cei din Rasarit, si cei din Apus sa schimbe si folosesc orice'.

Teza principala a unei actiuni organizate de Tokes — in realitate organizata de serviciile secrete sovieto-franco-ungare sub pretextul Tokes - era argumentata cu interviul pe care pastorul reformat il daduse televiziunii ungare, care insa nu putea fi luat in calcul drept actiune de spionaj. Actiunile de spionaj si tradare fusesera documentate deplin de Securitate in septembrie. Bineinteles, Ceausescu nu recunostea ca aparitia acestui caz ii apartine prin ordinul de neincepere a urmaririi penale impotriva lui Tokes. Apoi urmeaza o afirmatie interesanta conform careia proiectul de schimbare a regimului din Romania „este cunoscut'. Poate de membrii CPEx, nu de populatie. De altfel, din marturiile lui Ion Dinca aflam ca, dupa cearta cu Gorbaciov de la Moscova, din decembrie, Ceausescu a promis ca va prezenta Comitetului Central, Marii Adunari Nationale si opiniei publice situatia crizei din relatia cu URSS si va deschide problemele Tezaurului, Insulei Serpilor si Basarabiei. Tot ce a ramas a fost scheunatul din Congresul al XlV-lea, in noiembrie. Punerea accentului pe Tokes si pe „cercurile revansarde, revizioniste' avea scopul de a asigura o imagine precisa de pericol national din partea vechiului inamic. Acesta parea si mai mare, pentru ca atacul era sprijinit de agenti si occidentali si sovietici. Era prima oara cind, dupa 1968, Ceausescu invoca explicit pericolul unei agresiuni sovietice. Dumitru Popescu va expune, dupa revolutie, opinia sa in legatura cu aceasta tema: „Ma plictisea ingrozitor politizarea oricarui fleac pina la gradul de descendenta din manevrele imperialismului mondial () Cind blama dominatia imperialista, chiar in vremea lui Brejnev, avea in vedere si URSS, iar uneori numai URSS'483.

Nicolae Ceausescu: „Aseara, organele noastre au reusit sa puna ordine. A fost evacuat si trimis acolo unde a fost dat de Episcopie. Aceasta era, practic, o problema strict a lor si trebuia sa se aplice o hotarire judecatoreasca de evacuare a casei, ceea ce era ceva nor-rnal. Astazi, spre prinz, de altfel au fost si ieri, dar tovarasii n-au inteles' ca vor reveni astazi. O serie de elemente declasate s-au adunat din nou si au provocat dezordine, au intrat in sediul Comitetului Judetean de Partid. Trebuia pusa paza, pentru ca asta este o regula generala. Au avut o atitudine defensiva, capitularda, atit organele Ministerului Apararii Nationale cit si ale Ministerului de Interne'.

Ceausescu a aratat ca a fost reatacat sediul CJP Timis de grupuri violente de huligani, care au agresat paza, organele de ordine, tre-cind peste faptul ca nu-i informase despre primul atac. Acest tip de preambul avea scopul sa-i asigure pe membrii CPEx ca la Timisoara exista un vinovat clar si bine identificat — huliganii, si o victima — ordinea publica. Mai mult, prin atacarea sediului partidului din Timisoara se contura o circumstanta agravanta, fiind vorba de partidul pe care ei il conduceau si il reprezentau in acea sedinta. Este posibil ca Ceausescu sa fi mizat si pe faptul ca majoritatea celor prezenti nu stia exact ce se intimplase la Timisoara, ca unii probabil aflau atunci pentru prima oara de acel caz, iar ceilalti -Bobu, Dinca, Manea Manescu — erau deja informati. Dupa ce ii monteaza in acest fel, Ceausescu trece de fapt la unul din scopurile sale, pentru care organizase in pripa sedinta, si anume acuzarea celor trei (initial doi) demnitari ministeriali de slabiciune.

„Nicolae Ceausescu: Eu am dat ordin sa se faca acest lucru, iar voi ati facut o plimbare. Nu era posibil sa se intimple ce s-a intimplat daca unitatile se gaseau in centru. Trebuia lichidate repede toate aceste lucruri. Le-a trebuit o ora si jumatate pina s-au miscat unitatile militare. Unde a fost demonstratia de care am vorbit, pentru care am dat ordin?

Milea Vasile: Am executat deplasarea din est catre vest.

Nicolae Ceausescu: Nu deplasare de la est catre vest! Unitatile transportoare si de tancuri trebuia sa se afle in centru. Asta inseamna ce am ordonat, mrsa se duca de la est la vest. Am mentionat bine de aseara ce trebuie sa faci, demonstratia unitatilor de baza, a tanchetelor, unitatile motorizate, toate trebuiau sa fie in centrul orasului, nu in cazarme. De aceea am spus sa fie demonstratie, ca demonstratia presupune ca toate unitatile sa fie in centru. Asta inseamna demonstratie! Adevarat ca n-am dat toate detaliile, dar cind spui sa fie demonstratie trebuie sa fie demonstratie, nu sa se plimbe spre Jimbolia sau Arad. Trebuia sa fie in oras, pentru ca strazile sunt destul de largi. Acolo trebuie sa fie stationate unele unitati. Acelasi lucru si cu trupele Ministerului de Interne.'

Interventia dezvaluie destul de mult din convorbirile de noapte si de dimineata ale lui Ceausescu si arata suficient de clar ca intentia sa a fost dubla: angajarea fortelor MApN cu blindate in centrul orasului si folosirea armamentului cu munitie de razboi impotriva manifestantilor: „Trebuia lichidat repede toate aceste lucruri'. Este la fel de clar ca Postelnicu a fost prudent, iar Milea a inteles sa-si trimita unitatile militare acolo unde le era locul, in dispozitivele de aparare dinspre frontiere. Ca militar, Milea stia ce inseamna folosirea blindatelor in centre urbane, mai ales ca in tactica militara acestea nu pot fi trimise in misiuni urbane decit exclusiv cu desant de infanterie. Adica, blindatele trebuiau sa se deplaseze cu militari inarmati urcati pe ele, astfel incit orice atac asupra blindatului din partea unor luptatori izolati (vinator de tancuri) sau in grup sa fie respins cu foc de infanterie de pe tanc. Era situatia cea mai periculoasa pentru manifestanti, deoarece desantul de pe tanc putea executa foc dintr-o pozitie mai inalta, in miscare si din apropiere. S-ar fi inregistrat sute, daca nu mii de victime, deoarece focul ar fi putut fi deschis numai daca manifestantii se apropiau sau aruncau cu obiecte contondente de la mica distanta, deoarece focul din miscarea tancului nu poate fi precis, ci numai in masa, iar pozitia in unghi, de sus in jos, mareste numarul de victime aflat in raza vizuala sau in bataia armei. Sa ne imaginam un soldat aflat pe un tanc, ranit sau incendiat cu un cocteil Molotov; el nu poate fi ajutat, deoarece camarazii sai nu se pot intoarce, rasuci, nici macar misca pentru a interveni; el nu poate primi nici asistenta echipei medicale; el va cadea de pe tanc sau va arde ca o torta, in astfel de situatii, soldatii deschid focul instantaneu, din instinct de aparare. Cunostea Ceausescu ce riscuri presupunea trimiterea blindatelor in centrul orasului Timisoara? Dupa informatiile date chiar de el in aceasta interventie, da. Pe de alta parte, daca ordinul lui a fost de trimitere a blindatelor fara desant („Adevarat ca n-am dat toate detaliile') el reprezenta o enorma greseala militara, o prostie. Pare acum ceva mai vizibil ca generalul Milea a incercat mai intii sa-si rezolve problema lui numarul l, apararea frontierei in fata unei invazii previzibile, anuntate prin diferite semnale tipice, si a cautat sa limiteze implicarea fortelor sale in oras. Aceasta concluzie este confirmata atit de declaratiile generalului Gusa, despre valoarea scazuta a trupelor trimise de Milea in oras, cit si de conversatiile sale cu generalul Topliceanu (daca sunt autentice).

Dupa ce il acuza pe Postelnicu pentru faptul ca trupele de graniceri nu au tras, desi erau inarmate, si ca trupele de securitate-militie au iesit neinarmate, Ceausescu a cerut lui Curticeanu sa-1 cheme pe Iulian Vlad. Apoi, va lansa informatia cu ordinele de peste noapte:

Nicolae Ceausescu: „Am discutat cu voi azi-noapte, am discutat de mai multe ori si la 2, si la 3, si la 4 dimineata, ce aveti de facut'.

Aici este necesara o nuanta, avind in vedere ca Iulian Vlad contesta aceasta afirmatie, in ce il priveste, dar nu tine cont de faptul ca Ceausescu facea afirmatia in prezenta si cu referire doar la Milea si Postelnicu. Acesta din urma chiar va avea la un moment dat o replica: „de 15 ori m-ati sunat', ceea ce arata cam ce a facut Ceausescu toata noaptea. Asta presupune si o frecventa mult mai mare de convorbiri telefonice cu factorul politic de la Timisoara decit au recunoscut Balan sau Matei in timpul proceselor. La o astfel de frecventa a convorbirilor telefonice se putea da o sumedenie de ordine, intre care cele privind demonstratia de forta de a doua zi cu trupe si blindate, inclusiv ordine ilegale asupra uzului de arma. Reamintim insa ca in noaptea de 16 spre 17 decembrie incidentele se incheiasera; nu s-a petrecut decit evacuarea pastorului Tokes.

„Nicolae Ceausescu: Voi n-ati executat ordinul dat, ca am dat ordin in calitatea pe care o-am de comandant suprem, ordin care este obligatoriu pentru voi, pentru toate unitatile, atit ale Ministerului Apararii, cit si ale Ministerului de Interne. Cum este posibila o asemenea situatie? Niste derbedei sa intre in sediul Comitetului Judetean de Partid, sa bata pe soldati, pe ofiteri si ei sa nu intervina!?

Vasile Milea: Nu le-am dat munitii.

Nicolae Ceausescu: De ce nu le-ati dat? Am dat ordin sa se traga in aer, sa someze? De ce nu le-ati dat munitii? Daca nu le-ai dat munitii mai bine ii tineai acasa! Ce fel de ministru al Apararii esti tu? Ce fel de ministru de Interne esti tu, Postelnicu? Spuneati ca le-ati dat munitii de manevra! Ei au primit sarcina de lupta, nu de manevra. Nu ati spus adevarul. De abia acum spuneti, pina acum ati dezinformat. Ati spus ca ati dat ordin sa traga! De ce ati dezinformat?'

Nu este exclus ca in timpul noptii Milea si Postelnicu sa se fi inteles asupra ocolirii ordinului lui Ceausescu, inarmindu-si fiecare trupele, dar cu munitie de manevra. Astfel, la intrebarile insistente ale lui Ceausescu daca au fost inarmate trupele si daca au dat ordin sa se traga, ei au raspuns probabil ca le-au inarmat si ca au dat ordin sa traga, intelegindu-se in realitate ca ambele ordine sa fie blocate prin inarmarea cu munitie de manevra. Este evident ca Ceausescu voia singe, voia morti, atit de multi incit revolta sa fie oprita de frica, adica reprimata. Totodata, este imposibil ca, in fata tuturor variantelor de stenograma, sa mai poata cineva afirma ca Armata, Militia si Securitatea au dorit represiunea, ca institutii obediente lui Ceausescu. Pina si Postelnicu, activistul rudimentar de la conducerea MI, a avut rezerve in fata ordinului de a ucide. Putem afirma cu temei ca la acea ora nu doreau un ordin de liber foc, din razbunare, decit citiva ofiteri de Militie batuti in seara precedenta si cei care, vazind violenta grupurilor de diversionisti, deosebirea marcanta intre acestia si locuitorii revoltati ai Timisoarei, au crezut ca intr-adevar la mijloc este o actiune ungureasca. Teza ofiterilor zelosi poate fi pusa in discutie, insa doar dupa teleconferinta.

Un aspect care trebuie neaparat luat in calcul este impactul „cazului Brasov' asupra atitudinii ministrilor de Interne si Aparare. Am vazut ca in amintirea secretarului personal al lui Ceausescu, Mihai Hirjau, apare referinta la evenimentele de la Brasov prin faptul ca prima stire despre incidentele de la Timisoara le compara cu cele de la Brasov. Mai cunoastem si de la ofiterul anchetator Carasca faptul ca cei arestati in noaptea de 16 spre 17 decembrie 1989, cu exceptia celor 29 de hoti, erau manifestanti politici. Este asadar destul de normal sa credem ca prima imagine pe care au avut-o Vlad, Postelnicu si Milea despre miscarile de la Timisoara sa fie asociata miscarii muncitoresti de la Brasov, caz deja instrumentat si documentat in cadrul Securitatii drept o situatie in care „oamenii au avut dreptate', erorile au apartinut factorului politic local, incidentele erau legate de situatia sociala grea a populatiei. Prevalindu-se de teoria ca Armata si Securitatea sunt ale poporului, ei au gasit o resursa doctrinara, dar si legala pentru prudenta in fata ordinelor insistente, disperate si ilegale ale lui Nicolae Ceausescu.

Paradoxul acelui moment din sedinta CPEx era ca, in timp ce Milea se apara de acuzatia ca 1-a dezinformat pe Ceausescu peste noapte, el daduse inca de la ora 13.30 si apoi completase cu „ordinul in 14 puncte' ordinul de foc cu munitie de razboi. De aceea, nu putem privi ordinele din noaptea de 16 spre 17 decembrie si din dimineata si dupa-amiaza de 17 decembrie ca fiind ale unui mecanism bine pus la punct, rigid, obedient care a intrat in functiune la ordinul — ilegal, sa nu uitam acest lucru! — dat de comandantul suprem. Aici avem un caz de disfunctionalitate in sistemul superior de comanda al statului, provenit probabil din sentimentul incercat de cei doi ministri ca soarta lui Ceausescu este pecetluita. Precizam acum ca nu numai generalul Iulian Vlad a avut pe parcursul anului o serie de iesiri premonitorii, ci si Milea, care in citeva situatii depistate pe parcursul documentarii pentru acest volum (de exemplu, intr-un dialog cu Sergiu Nicolaescu), a sugerat nuantat inlaturarea lui Ceausescu. Toti insa asteptau ca altcineva sa o faca. in continuare Ceausescu a criticat si faptul ca nici Garzile patriotice nu au fost scoase cu armament si, revenind asupra celor doi ministrii, a atins punctul principal al demersului sau:

„Nicolae Ceausescu: Sa discutam in Comitetul Politic Executiv aceasta situatie, iar eu, in calitate de comandant suprem, consider ca ati tradat interesele tarii^anteresele poporului, ale socialismului si n-ati actionat cu raspundere.

Vlad Iulian: Aveti dreptate, tovarase secretar general, asa este.

Nicolae Ceausescu: Au spus ca au scos trupele de Securitate, dar erau neinarmate.

Vlad Iulian: Asa este. Au fost cu bastoane de cauciuc si cu gaze lacrimogene.

Nicolae Ceausescu: De ce nu au mers inarmati?

Vlad Iulian: Am crezut ca nu era cazul'.                            .'

Scena are unele probleme de autenticitate. Este ilogic ca, acuzat de tradare si pasibil de condamnare la moarte, Iulian Vlad sa fi spus „Aveti dreptate'! in al doilea rind, generalul Vlad nu i se adresa lui Ceausescu decit cu formula „tovarase presedinte', niciodata cu „tovarase secretar general'. Replica „Aveti dreptate, tovarase secretar general, asa este' i-a apartinut probabil lui Postelnicu sau este pusa de stenografa din greseala. Vlad intrase in incapere exact in acel moment, a salutat „Sa traiti, tovarase presedinte' si a ramas in pozitie de drepti, iar Ceausescu a intors capul spre el rostind fraza: „Au spus ca au scos trupele de Securitate, dar erau neinarmate'. Aceasta fraza este cea confirmata de Vlad in prima lui replica: „Asa este, au fost cu bastoane etc.'. Altfel nu este logic, in secventa urmatoare generalul Vlad a afirmat si apoi a demonstrat cu martori in proces ca dialogul sau cu Ceausescu a continuat dupa ce el a raspuns: „Am crezut ca nu e cazul', cu reactia dictatorului: „Cum? Tu hotarasti?', de asemenea, logica. Urmeaza o secventa mult mai importanta.

„Nicolae Ceausescu: De ce n-ati raportat, sa spuneti, ca am vorbit toata noaptea cu voi? Din momentul de fata, daca Comitetul Politic Executiv este de acord, destituim pe ministrul Apararii Nationale, pe ministrul de Interne si pe comandantul trupelor de Securitate. Din acest moment preiau comanda Armatei, sa-mi pregatiti Decretul. Convocati Consiliul de Stat, ca sa facem totul legal, in seara asta. Nu mai am incredere in asemenea oameni. Nu se poate merge mai departe asa. Toata noaptea am stat si am discutat cu ei din 10 in 10 minute, ca apoi sa-mi dau seama ca ei nu fac ce le-am ordonat. De abia pe urma mi-am dat seama ca ei nu fac ce le-am spus. Trebuia sa-i omoare pe huligani, nu sa-i bata ei. Tu crezi ca huliganii aceia n-au stiut care este situatia cu voi, de au intrat in sediu? Intrarea in sediul organului de partid nu este admisa? Cine v-a dat dreptul sa va consultati voi si sa nu luati masurile care se impun, pentru ca eu am discutat cu voi si v-am dat ordin? Stiti ce ar trebui sa fac, sa va pun in fata plutonului de executie! Asta meritati, pentru ca ceea ce ati facut voi inseamna pactizare cu inamicul!'

in acest pasaj avem citeva teme ce trebuie analizate. Ele dezvaluie existenta unui fel de scenariu personal cu care Ceausescu intrase in sedinta, intrebat asupra acestui episod in timpul audierilor senatoriale, Ion Dinca a confirmat ca Ceausescu intentiona „sa preia el conducerea Armatei, a Ministerului de Interne si Dep(artamentului) Securitatii Statului pina la numirea noilor titulari'. Ceausescu chiar a cerut lui Curticeanu sa pregateasca decretul pentru a fi totul legal. Dar singura situatie legala era constituirea Marelui Cartier General si decretarea starii de razboi. Razboi cu cine? Nici pe timp de pace nu se putea, deoarece portofoliile unor ministri nu puteau fi luate sub autoritatea sa directa decit de catre primul-ministru. Ceausescu nu era prim-ministru. Asadar, afirmatiile lui Ceausescu erau incoerente. Mai departe s-a adresat cuiva, nu stim cui, dar este posibil sa fi fost Vlad datorita naturii intrebarii, folosind subterfugiul extrem de periculos ca „huliganii', adica agentii straini, stiau care este „situatia' cu cei trei ministri. Adica, tradarea implica nu numai refuzul de a trage in manifestanti, ci si intelegerea cu serviciile de spionaj straine. Ea este continuata de amenintarea cu trimiterea in fata plutonului de executie. Acuzatia parea si mai grava, deoarece se consultasera intre ei'. Adica complot! Scenariul este acum transparent, insa atunci insemna o amenintare iminenta cu pedeapsa capitala. Ceausescu deja construise premisele, acuzarea, „probele', capetele de acuzare - complot, pactizare cu inamicul, tradare. Dumitru Popescu isi va prezenta opinia in interviul acordat ziaristului loan Tecsa: „intelegeam ca poruncise sedinta ca sa-i zdrobeasca psihic pe cei trei. Dar simteam ca mai exista inca un substrat, si anume timorarea noastra, a membrilor CPEx'484. De ce? Care era scopul acestei timorari indirecte a celor trei ministri? Un posibil raspuns, ales de noi tocmai pentru ca este plauzibil, se gaseste tot la Ion Dinca: „Vreau sa va spun ca Ceausescu era preocupat de mult ca in rindul membrilor Comitetului Executiv s-ar gasi oameni nefideli lui, ca sa nu spun tradatori. El s-a exprimat de cite-va ori la adresa unora ca e tradare si poate sa fie un act politic de teatru pentru a vedea cine ii spune sa se duca la pensie si sa alegem alt secretar general. Daca se intimpla asa, el stia cine sunt oponentii sau oponentul. Din pacate nici unul dintre noi nu a facut acest gest, desi, daca se facea acest gest, nu se intimpla in tara ceea ce s-a intimplat'485. Analiza lui Dinca este neasteptat de viabila, in contrast cu imaginea noastra despre acest personaj odios. Asa cum am aratat in capitolele precedente, Ceausescu stia ca sovieticii isi pun in aplicare scenariul de inlocuire a vechilor lideri comunisti prin intermediul unor membri ai Biroului Politic, sprijiniti in sedinta fatala de ministrii ministerelor de forta. Asa se intimplase peste tot. Or, scenariul parea ca functioneaza, dar numai in privinta ministrilor, gestul acestora fiind probabil mai degraba determinat de cunoasterea scenariului moscovit, decit de o participare directa la proiectul sovietic. Ceausescu astepta in acel moment demascarea rivalului sau, omul Moscovei. Vom spune ca cel vizat era Constantin Dascalescu. Mai era suspectat loan Ursu pentru legaturile sale privilegiate cu virfuri ale KGB-ului, iar Dascalescu, de felul cum fusese primit de sovietici in timpul vizitei din 4-6 decembrie. O alta persoana contactata de sovietici era Gogu Radulescu avind numele conspirativ „Marcel'. Este insa greu de crezut ca cei doi devenisera agenti sovietici si atit de curajosi peste noapte. KGB-ul nu reusise sa penetreze atit de sigur linga Ceausescu. Securitatea aflase inca din toamna anului 1988 ca mai multi membrii CPEx fusesera contactati sub diferite pretexte, fie in orb, fie sub forma unor discutii pe teme politice, pornind de la starea proasta a relatiilor romano-sovie-tice si ajungind la perspectiva imbunatatirii lor daca Ceausescu ar parasi puterea. Aceste contacte aveau aspectul unor sondaje profesioniste pentru identificarea disponibilitatii la scenariul moscovit, dar racolari propriu-zise, cu intrarea intr-un dialog care sa-1 pregateasca pe inlocuitorul lui Nicolae Ceausescu nu au fost depistate decit in cazurile Dascalescu, Ursu si Gogu Radulescu. Trebuie subliniat din nou ca acest inlocuitor al lui Ceausescu reprezenta doar prima etapa politica a scenariului, primul demnitar destinat sa preia conducerea partidului pentru a trece la reformarea acestuia dupa modelul perestroikai. Din partid urma sa apara o aripa reformatoare, condusa de un lider charismatic, vizat si el mai de mult si identificat de Securitate in persoana lui Ion Iliescu.

Din informatiile pe care le detinem in acest moment, virfurile Securitatii au inceput tot din 1988 sa permita cultivarea imaginii lui Ion Hiescu drept posibil succesor al lui Nicolae Ceausescu, accep-tind sa fie plasate mai multe articole despre acesta in presa occidentala. Celebrul articol despre Ion Iliescu din revista „Stern' este un caz. Apoi au fost informatiile trimise posturilor de radio si televiziune, cel mai bine penetrat cu surse pentru imaginea lui Ion Iliescu fiind „Europa libera'. Pentru conspirarea deplina a actiunii de constructie mediatica a imaginii lui Ion Iliescu au fost folositi cetateni straini aflati sub contract informativ cu Securitatea. Alte articole si informatii erau infiltrate, in paralel, mai ales in presa de stinga din Franta, de sovietici.

In acel moment de tensiune maxima, ajuns la capatul propriului scenariu de demascare a rivalului prosovietic, Ceausescu este luat prin surprindere de o interventie venita din locul unde se astepta mai putin.

G0gu Radulescu, poreclit de popor Porcul, liderul comunist care casca de rupea in congrese, surprins nu o data cu acest gest la televiziune, . individul in jurul caruia roiau tot felul de intelectuali „disidenti', ecum si artiste de teatru si film in cautare de protectie si cariera, a deschis gura si a rostit prima fraza de opozitie:

„Gheorghe Radulescu: Tovarase Ceausescu, eu v-as ruga sa nu luam aceasta masura, pentru ca nu este acum — asa consider eu — mornentul, sa-i lasam sa vedem cum vor actiona si dupa aceea sa luam masurile care se impun'.

Conform stenogramei Sava-Monac, in acel moment a intervenit si primul-ministru:

Constantin Dascalescu: Si eu, tovarase Ceausescu, sunt de aceeasi parere. Consider ca nu este acum cazul sa luam aceasta masura'.

Ne oprim aici pentru o scurta analiza a momentului. Stenograma Nicolaescu nu surprinde acest moment. Ea contine un lung pasaj de dialog in care Ceausescu reaminteste ordinul pentru starea de necesitate, inregistreaza reactiile Elenei Ceausescu si relativa docilitate a celor trei ministri. Ceausescu va face apoi un apel la „educatia comunista a UTC-ului', dezvaluind ca printre „huligani' erau si membri de partid, si UTC-isti: „De altfel, au fost si citiva membri de partid, dar multi UTC-isti. Ce educatie revolutionara faceti voi?'. Pasajul care ne intereseaza in continuare este insa urmatorul:

„Nicolae Ceausescu: Deci, tovarasi, avind in vedere situatia care s-a creat, acum de fapt imi dau seama, ca, asa cum este, nu se poate face ordine cu ciomagul. Am convocat si teleconferinta. Voi da ordin ca imediat sa se primeasca, acum, armament, toti sa fie inarmati si sa aplice ordinul. Cind am dat ordin sa aplicati starea de necesitate, cu ce o aplicati, cu bita? Cind am spus stare de necesitate, ce insearnna pentru voi stare de necesitate, cu bita? Tu, care conduci de Securitate, nu stii ce inseamna stare de necesitate (?)

Iulian: Stiu, tovarase secretar general, am dat ordin.

Nicolae Ceausescu: Nici acum nu spuneti adevarul, pentru ca cei de la sediul Comitetului Judetean de Partid n-au avut cu ce trage. Soldatii au luptat cu ce au avut, cu bita, si au reusit sa faca fata. Unul daca tragea, ar fi fugit ca potirnichiile. Voi nu vedeti unde ati adus situatia? Am spus sa trageti in aer, somati, si daca nu, trageti in picioare.

Elena Ceausescu: Sa fi tras in ei, sa fi cazut si pe urma luati si bagati in beci. Nu vi s-a spus asa? Unul sa nu iasa'.

Pasajul este fundamental pentru analiza noastra. Din particularitatile de limbaj ne dam seama ca este real, adica asa cum a fost consemnat pe caiet de stenografe. Ceausescu repeta de trei ori „stare de necesitate' in aceeasi interventie, insistind pe „vinovatia' celor trei. Probabil ca in acel moment toti trei stiau ca afirmatia este falsa, dar 9 taceau, in acest loc, stenograma Sava-Monac introduce celebra replica a opozitiei lui Milea:

„Silviu Curticeanu: Sa traga!

Nicolae Ceausescu: De ce nu ati facut ce v-am spus eu?!

Vasile Milea: Va raportez, tovarase secretar general, ca n-am inteles acest lucru. Am cautat in toate regulamentele militare si nu am gasit nicaieri prevazut ca armata trebuie sa traga in popor'.

Precizam un amanunt scapat din vedere de analisti si anume ca celebra replica a consultarii regulamentelor i-a fost atribuita in Stenograma Sergiu Nicolaescu lui Tudor Postelnicu, acesta asumin-du-si-o in timpul procesului, dar marturiile altor inculpati, ca de exemplu Bobu, indicindu-1 pe Milea ca autor, a produs convingerea ca replica i-a apartinut ministrului Apararii. Exista insa o informatie mult mai precisa, venita de la un martor ocular, care se afla in imediata apropiere a celor doi ministri — generalul Constantin Olteanu. Relatarea sa are toate argumentele exactitatii: „Cind isi varsa focul mai tare pe cei doi, Nicolae Ceausescu a constatat ca generalul Iulian Vlad, seful Departamentului Securitatii Statului, nu era prezent si a cerut sa fie chemat imediat, desi acesta nu facea parte din Comitetul Politic Executiv, in circa 15 minute, generalul Vlad a sosit si a impartasit soarta ministrilor mustruluiti'486. Sa ne oprim si ^ci o clipa si sa constatam ca stenograma contine cel putin o lacuna grava: nu marcheaza absenta initiala a lui Vlad si nici momentul aparitiei lui. Or, stenograma, asa cum este prezentata, da impresia ca Vlad a participat de la inceput si probabil i se atribuie cuvinte pe care nu le-a spus el. in al doilea rind, aparitia lui Vlad trebuie sa se fi produs tirziu, cel putin dupa jumatatea sedintei, pentru ca avem doua intervale mari marcate de Olteanu: primul, in care Ceausescu isi varsa focul pe cei doi ministri, si al doilea in care trec 15 minute pina apare Vlad. Exista asadar premise ca observatiile lui Vlad la adresa stenogramelor sa-fie intemeiate, in continuare, generalul Olteanu da si alte amanunte: „Cei trei demnitari erau acuzati de Ceausescu pentru tradare, cerind sa fie destituiti si trimisi - cum zicea el - in fata plutonului de executie, in aceasta atmosfera incendiara, a luat cuvintul Tudor Postelnicu care a declarat ca el este un om corect, devotat, ca poate fi destituit, trimis in fata plutonului de executie, dar ca nu este tradator. La cele spuse de Postelnicu, Ceausescu nu a facut nici o apreciere, in continuare, Postelnicu a explicat ca ei, cei de la Interne, au cautat in legi, in regulamente, in alte acte normative, fara sa spuna explicit ce anume, dar nu au gasit prevederi care sa le permita sa actioneze altfel decit o facusera'4*''. Nu poate exista nici o confuzie: cel care a facut afirmatia in legatura cu cercetarea legilor care nu permit „sa se traga in popor' -daca cumva s-a spus si asta — a fost Tudor Postelnicu, nu Milea. El spune acolo: „Cei de la Interne au cautat in legi'. Generalul Olteanu nu se putea insela dintr-un motiv foarte simplu: „Dupa aceea, a intervenit generalul Vasile Milea, care se afla linga mine, in stinga, iar Postelnicu in stinga lui Milea. Fac aceasta precizare pentru a se intelege ca m-am aflat aproape de cei doi ministri si am avut posibilitatea sa retin ceea ce a spus fiecare'. Prin urmare, informatia cu atitudinea lui Milea de a refuza sa traga in popor este o Agenda. Iar legenda nu putea fi fabricata decit, postrevolutionar, de cineva de Ia Armata sau prin reconstituirea stenogramelor sub controlul Armatei. Prin urmare, replicile corecte ar trebui sa fie cele din stenograma Nicolaescu:

„Elena Ceausescu: Daca nu v-a fost clar, de ce nu ati intrebat? Trebuia sa intrebati daca ies trupele inarmate sau neinarmate.

Tudor Postelnicu: Va raportez ca nici intr-un act normativ nu am gasit acest lucru si nu mi s-a comunicat ca trebuie sa iasa cu cartuse de razboi488'.

Pare un schimb de cuvinte mai aproape de realitatea raporturilor de atunci intre acei ministri si CPEx, in timp ce o replica „Armata care trebuie sa traga in popor' pare destul de strident adaugata de cei de la MApN dupa revolutie. Nu-i spunea nimeni lui Ceausescu: „Ordinul tau inseamna ca Armata trebuie sa traga in popor!'. Astea sunt fantezii.

Oricum, a fost momentul-cheie, a fost singurul moment de adevar din acea mascarada singeroasa organizata de Ceausescu. Dictatorul a fost confruntat cu primul adevar, cu realitatea juridica a unui stat in care acelasi Ceausescu facea parada de legalitate, cu minciuna aruncata disperat pentru a se salva cu orice pret. S-or fi privit in ochi in acel moment? O fi avut curajul Milea sa-i infrunte privirile? Nimeni nu-si mai aduce aminte, insa cei trei ministri au fost tinuti tot timpul in picioare, in pozitie de drepti. Pozitia de drepti nu este umilitoare in fata unui om drept, insa in fata unui ticalos este o adevarata injosire. Revenind la momentul aparitiei primelor rezerve si obiectii fata de masurile cerute de Ceausescu impotriva lui Milea, Postelnicu si Vlad, vom constata ca la Bucuresti, in acea seara de 17 decembrie, se petrecea un fapt prea asemanator cu ceea ce se petrecuse in celelalte capitale ale statelor comuniste din Europa:

„Nicolae Ceausescu: Manea, tu ce parere ai?

Manea Manescu: Tovarase presedinte, si eu cred ca nu este acum momentul pentru aceasta masura.

Gheorghe Oprea: Tovarase Ceausescu, va rog sa nu luam acum aceasta masura, ca sa-i lasam sa vedem cum vor actiona. Dupa aceea vom vedea ce masuri se impun a fi luate.

Nicolae Ceausescu: ii lasam pe astia sa demonstreze, si noi nu luam nici o masura?! Voi stiti cum a fost, in 1945, in aceasta piata? Au tras in noi si noua nu ne-a fost frica de ei. Eu eram aici, in piata, impreuna cu Doncea si cu Patrascanu.

Vasile Barbulescu: Eu stiu ca erati aici si v-ati expus gloantelor reactiunii.

Nicolae Ceausescu: Deci nu sunteti de acord cu masura propusa?! Atunci (trintind hirtiile din fata sa si ridicindu-se de pe scaun), alegeti-va alt secretar general!

(Se indreapta spre usa; moment in care Silviu Curticeanu il urmeaza ajungindu-1, spunin-du-i: Nu asa, tovarase secretar general. Eu niciodata n-am sa va parasesc, voi ramine linga dumneavoastra. in acest moment se ridica de pe scaun Constantin Dascalescu care spune: Nu se poate, tovarase secretar general, noi nu asta am vrut. Nu se poate! in acest moment se ridica de pe scaune aproape intreg Comitetul Politic Executiv, creindu-se un moment de deruta. Ana Muresan plingea. Elena Ceausescu s-a dus spre el, convingindu-1 sa revina pe scaunul sau).

Dumitru Popescu: Eu nu inteleg aceasta reactie, intrucit aici s-a exprimat o simpla parere.

Emil Bobu: Va rugam sa nu va suparati, tovarase secretar general.

Gheorghe Radulescu: Eu nu am facut propunerea aceasta ca sa ajungem la o asemenea situatie. A fost o simpla parere.

Nicolae Ceausescu: Bine. Atunci eu voi pleca miine in Iran si vom relua aceasta problema dupa ce se vor termina evenimentele de la Timisoara ()'.

Pasajul acesta, al sedintei CPEx, este halucinant. El a continut ternele principale ale tragediei Romaniei din acel moment istoric, in fata celei mai slabe opozitii, in fata celei mai mici frine impotriva ilegalitatii si crimei, Nicolae Ceausescu cedeaza puterea, in momentul in care seful partidului a fost intors din drum, el isi anuntase deja intentiile criminale, daduse ordinul de deschidere a focului. Pentru cercetatorul evenimentului este cu atit mai fascinant acest moment cu cit el copia scenariul sovietic aplicat in celelalte tari comuniste: opozitie din rindul Biroului Politic si refuzul sefilor ministerelor de forta de a executa ordine ilegale, in primul rind ordinul de a trage in oameni. Nu avem probe si nici prea multa inclinatie sa *j5redem ca URSS reusise sa racoleze unul sau doi membri ai CPEx si pe cei trei ministri, si mai degraba credem ca fiecare sau oricum cei mai multi dintre cei prezenti acolo simteau ca epoca lui Ceausescu este terminata, ca liderul absolut este condamnat de sovietici sau ca trebuia oricum sa urmeze o schimbare de echipa. Dar faptul ca au actionat astfel, mai ales daca nu erau intelesi cu sovieticii, este cu atit mai grav.

O marturie elocventa avem de la Cornel Pacoste, care a participat la sedinta CPEx si a descris intimplarile in timpul procesului de la Timisoara: „in acest context, Ceausescu Nicolae a propus destituirea celor trei ministri, el urmind sa preia comanda. Pe rind, intr-o forma mai mult sau mai putin expresa, Gogu Radulescu, Constantin Dascalescu, Gheorghe Oprea s-au opus, toti subliniind ca nu este momentul potrivit pentru aceasta masura. Personal cred ca daca s-ar fi propus fie chiar numai suspendarea lui Postelnicu, nimeni nu se opunea, in aceasta situatie, Ceausescu Nicolae si-a pus miinile in cap si s-a indreptat ca o vijelie spre iesire, spunind: «Cautati-va atunci un alt secretar general». S-a iscat un vacarm, agitatie, multi 1-au luat in brate pentru a-1 opri, altii strigau sa nu plece, in acest timp am auzit-o pe Ceausescu Elena afirmind: «Lasati-1 in pace ca se intoarce»'489. Dumitru Popescu a vazut scena putin altfel: „A dat cu pumnul in masa, s-a ridicat in picioare si a strigat: «Eu cu acest Comitet Executiv nu pot sa mai lucrez. Alegeti-va alt secretar general, eu nu mai sunt secretarul vostru general». si a dat sa plece ()

Au intervenit citiva, repede, si 1-au blocat la usa. Am auzit cuvinte patetice, declaratii, asigurari, angajamente, toate de natura sa-1 frineze'490. in continuare, fostul acolit al lui Nicolae Ceausescu va descrie scena revenirii la Putere: „S-a intors, s-a dus la locul lui, a ramas in picioare, s-a sprijinit in cot de scaun, intr-o pozitie meditativa, a pastrat citeva minute de tacere, cintarind, pasamite, dupa care, aproape calm, parca detasat de lume, cu o liniste in care mai pluteau totusi amenintari, a spus: «Bine, o sa facem asa. Deocamdata sa ne vedem de treburi'. ^O sa mai discutam chestiunea». Cuvintele, desi rezonabile, co'ntineau o primejdie latenta, oricind pasibila sa degenereze intr-tj noua criza'491, in continuare insa Dumitru Popescu incearca sa justifice atitudinea celor care 1-au intors din drum pe dictatorul comunist al Romaniei. El expune o teorie care nu poate fi lasata sa circule in domeniul public fara o abordare polemica. Vom sublinia pasajele litigioase: „in plus, in sedinta din 17 decembrie 1989 ceea ce cerea Ceausescu era absolut legal. El spunea: Au avut loc tulburari ale ordinii publice in Timisoara. Vagabonzi, haimanale, huligani au dat foc la magazine, au spart vitrinele, au furat bunuri in valoare de zeci si sute de milioane, au devastat sediul organului local al puterii de stat si al judetenei de partid, au molestat militarii de paza, au atacat unitati militare. si voi ati stat cu bratele in sin. Toata noaptea v-am dat ordine si indicatii cum sa procedati. Nu voi, activul local cu pieptul i-a scos din sediu pe agresori si a restabilit linistea. Voi ati stat ca niste natarai, ati trimis sa apere institutiile si bunurile publice bieti militari neinarmati, practic tinind niste bete de lemn in mina. V-am dat ordin clar sa-i somati pe cei care ataca, sa trageti in aer si daca nu opresc agresiunea, sa trageti la picioare. Ce era ilegal aici?'492. Totul era ilegal. Dar, sa o luam pe rind.

Dumitru Popescu invoca ordinea publica drept obiect al tulburarilor de la Timisoara. Organismul constitutional si legal care are datoria sa restabileasca ordinea publica era/este Ministerul de Interne, nu Armata. Dumitru Popescu, in loc sa se intrebe ce era ilegal acolo, trebuia sa se intrebe ce cautau ministrul Milea in sedinta si Armata in strada? in continuare el il citeaza pe Ceausescu atunci cind ii descrie pe autorii incidentelor de ordine publica de la Timisoara: vagabonzi, haimanale, huligani, si uita ca, in sedinta la care a participat, s-a cerut interventia cu blindate. Este posibil ca, pe moment, Dumitru Popescu sa nu fi sesizat nuanta, dar mai departe face trimitere la episodul restabilirii linistii. Pai, daca vagabonzii, haimanalele si huliganii au furat, devastat si incendiat pe 16 decembrie si linistea a fost restabilita, avind sub cercetare peste 100 de arestati, cum se face ca a doua zi au revenit sa fure, sa devasteze si sa incendieze? Ce comportament de hot este acesta? Daca au iesit sa fure si sa distruga in numele lui Tokes, cum le spusese Ceausescu, cum se explica revenirea la infractiunile de ordine publica dupa ce Tokes fusese evacuat si nu se mai afla in oras? Daca a fost vorba de o actiune a unor sprijinitori ai lui Tokes — deci, cu caracter politic —, cum se explica faptul ca, asa cum i-a informat tot Ceausescu, huliganii erau „in majoritate UTC-isti', iar printre ei erau si membri de partid? Un om inteligent ca Dumitru Popescu nu avea voie sa nu-si puna aceste intrebari, mai ales cind, in fata lui, seful Internelor afirma ca in actele normative nu se precizeaza folosirea munitiei de razboi. Este posibil sa crezi ca, in fata unor vagabonzi, seful Armatei, al Securitatii, si mai ales o bruta ca Postelnicu au refuzat sa traga pentru ca erau niste natarai sau pentru ca aveau informatii despre componenta reala a manifestantilor de la Timisoara? in legatura cu somarea si impuscarea celor care ataca, agreseaza, principiul de drept este corect, numai ca Ceausescu ceruse interventia Armatei cu munitie de razboi si cu blindate in situatie ofensiva - tocmai asta reprosase si Elena Ceausescu: „sa-i doboare si sa-i bage la beci' -, fara instituirea legala a starii de necesitate. Pe cine acuza Ceausescu in fata lui ca n-a tras, pe atacantul central de la Universitatea Craiova sau pe ministrul Apararii? Dumitru Popescu, un intelectual, un om cultivat, o personalitate cu interesante interventii reflexive, nu si-a pus intrebarea simpla: Ce cauta tancurile impotriva unor vagabonzi? Dar daca erau spioni, din Est si din Vest? Chiar Dumitru Popescu afirma ca se plictisise de politizarile catastrofice ale lui Ceausescu, la care se adauga faptul ca tot in fata lui seful Securitatii, intrebat de ce nu a intervenit in forta, a raspuns: „Am considerat ca nu era cazul'. Semnal ca nu era cazul spionilor. Iata de ce intrebarea lui Dumitru Popescu: „Ce era ilegal aici?' nu este nici macar retorica. Admitem ca la acea ora el si ceilalti acoliti ai lui Ceausescu nu stiau ca Lepa Barbat fusese impuscata mortal la Timisoara fara sa atace si sa agreseze militarii, dar nu putem admite ca un om cu pretentii intelectuale trebuie neaparat crezut pe cuvint.

Cei care 1-au intors din drum pe Ceausescu atunci si-au asumat calitatea de complici la crima. Tot complici la crima sunt si ceilalti membri ai CPEx care, la sfarsitul sedintei, cind Ceausescu le cere votul, i-au votat ordinele criminale fie explicit, fie prin tacere. S-a vehiculat mereu teza ca echipele de securisti care pazeau sediul Comitetului Central i-ar fi arestat sau eventual ucis pe oponentii lui Ceausescu. Este fals. Avem la dispozitie marturia colonelului Octavian Nae, seful Serviciului Garzi din Directia V a DSS, care infirma teza conform careia sedinta CPEx din 17 decembrie ar fi fost inconjurata, pazita cu armele si s-ar fi tinut sub presiunea armelor. Afara erau ofiterii din garda personala a celor dinauntru493. Securistii din cladire sunt oricum aceiasi care, la ordinul generalului Vlad, depun armele in 22 decembrie, atunci cind manifestantii patrund in sediu, inca de la acea ora a sedintei CPEx, securistii raspundeau numai la comanda lui Vlad. De altfel, in timpul audierii sale la Comisia senatoriala, in ziua de 24 ianuarie 1994, generalul Neagoe, seful garzilor lui Ceausescu, a declarat: „Am avut o discutie anterioara cu Iulian Vlad ca noi ce facem daca se intimpla si la noi ce s-a intimplat in celelalte tari socialiste si am ajuns la concluzia ca «noi nu tragem»!'. Dovezile exista in continutul tuturor contraordinelor date de seful Securitatii pe toata durata perioadei 14-17 decembrie si mai ales dupa, cind Ceausescu era inca la Putere, in acea scuza este si o doza de fariseism. Era posibil ca Nicolae Ceausescu sa aresteze Comitetul Politic Executiv? Se putea ascunde un astfel de fapt? Putea sa apara seara Ceausescu la televizor si sa anunte ca a arestat CPEx-ul, ca i-a arestat chiar pe oamenii lui, creati de el, alesi de el tocmai pentru ca ii erau fideli? Dar Comitetul Central, dar Congresul care abia se terminase? Criza ar fi fost si mai mare, o criza devastatoare, nu numai la virful partidului, ci in tot partidul. Era Ceausescu disperat, dar nu nebun. Teza garzilor care i-ar fi arestat sau ucis pe membrii CPEx este o gogorita.

In textul stenogramei mai exista un moment semnificativ pentru relatia Ceausescu-Milea. Este secventa in care Ceausescu cere angajamentul celor doi ministri, iar generalul Vasile Milea da urmatorul raspuns:

Vasile Milea: „Garantia pentru mine este ca n-am inteles primejdia de la inceput, acum imi este clar, cind ati spus ca este «stare exceptionala»'.

Interventia aceasta intareste senzatia ca Milea si-a dat seama la un moment dat ca lipseste baza legala a ordinului transmis telefonic de Ceausescu si a ordinelor sale trimise la Timisoara. Afirmatia transanta facuta de Ceausescu in CPEx, ca a instituit starea de necesitate, i-a dat probabil lui Milea sentimentul ca are o acoperire legala pentru folosirea munitiei de razboi si a blindatelor impotriva manifestantilor. Logic, legal si omeneste, dupa ce in sedinta CPEx s-a spus ca nu exista reglementari pentru folosirea munitiei de razboi in tulburari interne, Milea trebuie inteles ca fiind cel mai inselat in aceasta afacere singeroasa. Este si motivul pentru care spune „acum imi este clar' pentru ca s-a instituit oficial „starea exceptionala', cea care ar fi trebuit sa-i ofere temeiul legal pentru ordinul de foc. in mod normal, pentru a intelege si mai bine contextul juridic, dupa terminarea sedintei, Silviu Curticeanu trebuia sa treaca la intocmirea textului decretului privind instituirea starii de necesitate, decret in care urmau sa fie precizate concret misiunile Armatei. Nu a facut-o. Ceausescu nu a cerut-o. Un sef de stat responsabil, care intelege si protejeaza starea Armatei tarii, include in decret toate acele misiuni care acopera actele deja desfasurate de organismul militar din ordinul sau si isi asuma raspunderea politica pentru ele, asa cum facea maresalul Ion Antonescu. Desi au murit executati tot de ai lor si tot din ordinul Moscovei, este o mare diferenta morala intre Ion Antonescu si Nicolae Ceausescu.


Teleconferinta din 17 decembrie 1989

Iesind din sedinta CPEx, Ceausescu il intreaba pe Silviu Curticeanu daca este pregatita teleconferinta cu judetele si insista ca la sediile judetene de partid sa se afle prezenti comandantii militari pentru a auzi de la el, peste autoritatea ministrilor, ordinele clare de folosire a armamentului impotriva manifestantilor.

in timpul acesta la Timisoara se intimpla din nou ceva cu procurorul general adjunct Gheorghe Diaconescu: „Am aflat ca va fi o teleconferinta. M-am deplasat in sala care fusese amenajata special pentru audierea ei, in cladirea Inspectoratului, insa Macii mi-a spus pe un ton vizibil jenat ca sedinta din acel loc are un caracter operativ, intern si am fost respins, invitat sa parasesc sala. Era inca un semnal ca ma aflam in dizgratie. Atunci m-am interesat si m-am dus la centrala telefonica, unde, spre surprinderea mea 1-am gasit pe colonelul Filip Teodorescu. Cum teleconferinta intirzia, am avut ocazia sa discut cu el si sa inteleg ca si el avea anumite rezerve fata de cursul evenimentelor. Am audiat impreuna teleconferinta. in timpul teleconferintei s-au auzit focuri de arma automata. Era munitie de manevra. Se tragea inclusiv din cladirea in care ma aflam. Oamenii erau in strada, la ferestre, pe terase si priveau curiosi. Prin intermediul unui telefonist am aflat ca fusese atacata unitatea militara, dar si undeva in preajma Inspectoratului. Stiu ca s-a folosit munitie de manevra'. Filip Teodorescu recunoaste ca 1-a intilnit pe Diaconescu in biroul tehnic al Inspectoratului, dar ca, observind intirzierea teleconferintei, la un moment dat a plecat, audiind parti ale teleconferintei din biroul sefului securitatii Timis. El mai afirma ca nu a auzit nici un foc de arma pe timpul teleconferintei, ceea ce este posibil avind in vedere ca serviciul tehnic (centrala telefonica) se afla intr-o alta cladire.

La teleconferinta Nicolae Ceausescu a mintit din nou ca factorul Politic local a facut greseala de a nu-1 evacua pe Tokes „conform legilor tarii si normelor care sunt in toata lumea'. Reamintim ca legea nu permitea evacuarea fortata in zilele oficiale de odihna. El va sustine apasat: „Se socoteste stare de necesitate si se aplica legea!' Nu a pronuntat in nici o clipa „am decretat', „am instituit', „am proclamat', pentru ca asta presupunea existenta unui act. in schimb foloseste verbul „se socoteste', care inseamna „ca si cum', ceea ce ne face sa credem ca in continuare Ceausescu stia foarte bine ca ordinul sau este ilegal. Obisnuiti cu dictatura, cu ordinele arbitrare si cu executarea vointei personale a lui Nicolae Ceausescu, activistii de partid si militarii nu vor pune la indoiala legalitatea acestui ordin si se vor lasa antrenati in actele criminale ale sefului statului si ale partidului. Este pretul compromisului politic si personal pe care il platesti atunci cind te complaci intr-o astfel de situatie, cum spunea chiar Cornel Pacoste, „de marioneta'. Nici un tribunal din lume nu-1 putea judeca pe Cornel Burtica, de exemplu, cel care a parasit din proprie vointa orice functie politica, toate privilegiile si toate onorurile atunci cind a constatat ca partidul si seful acestuia nu urmeaza nici un principiu moral. Din telecon-ferinta, merita sa mai retinem doar pasajul care incadreaza fara echivoc, impotriva protestelor titularului acestui moment, pozitia oficiala a lui Ion Coman:

„Nicolae Ceausescu: () Ceilalti generali din Bucuresti unde sunt? Imediat sa vina impreuna cu voi sa fie la locul de comanda si locul de comanda este Comitetul Judetean al Partidului. Acesta este punctul de comanda! Generalii care au mers cu tine unde sunt? Generalii care au venit din Bucuresti — seful Marelui Stat Major, ministrul adjunct si ceilalti unde sunt?

Ion Coman: Acum am mers cu ei si merg sa vada cele trei coloane.

Nicolae Ceausescu: Te rog, actioneaza in numele meu si preiei comanda si imi raportezi din 15 in 15 minute cum se solutioneaza problemele! Pe toti ii chemi si le dai ordin sa execute! Toate unitatile sa fie in centru si sa puna ordine! S-a inteles?

Ion Coman: Am inteles, tovarase Nicolae Ceausescu!'

Ion Coman s-a aparat in proces cu argumentul: „Este real ca Ceausescu Nicolae mi-a cerut sa actionez in numele lui si sa preiau comanda, urmind a-i raporta din 15 in 15 minute cum se solutioneaza problemele. Prin aceasta insa eu nu am inteles ca urma sa devin un comandant peste toti ceilalti generali in ce priveste punerea in executare a ordinului lui Ceausescu de a se folosi armele pentru restabilirea ordinii si linistii publice in Timisoara. Aceasta pentru ca toti acestia isi cunosteau misiunea cu care sosisera la Timisoara, fiindu-le transmisa de Ceausescu prin intermediul ministrilor lor. Cu ei am tinut doar legatura telefonica in timpul evenimentelor si uneori direct'. Sa le luam p&riftd-. Asa cum am aratat, conform legii comuniste, „Ministerul Apararii Nationale isi desfasoara activitatea sub conducerea si indrumarea Comitetului Central al Partidului (). Comitetul Central avea peste 100 de membri, fapt pentru care exercitarea conducerii era atribuita in mod expres „Sectiei pentru controlul muncii de partid in MApN, MI, Procuratura si Justitie', pe scurt sectiei militare a CC, al carei sef in decembrie 1989 era Ion Coman. Asadar, trimiterea lui la Timisoara era deplin justificata prin functia pe care o indeplinea. Coman se afla in exercitiul functiunii. Tot asa cum am aratat, prin Legea nr. 14/1973, privind organizarea apararii nationale a RSR, Consiliile judetene de aparare si cel al municipiului Bucuresti sunt subordonate si raspund pentru intreaga lor activitate fata de comandantul suprem al fortelor armate, in proces si in numeroase aparitii publice, Ion Coman a aratat ca el nu a infiintat nici un comandament de represiune la Timisoara si nici nu a preluat comanda vreunui comandament. Este fals. Comandamentul exista, era cel judetean de aparare instituit conform Legii nr. 14 si condus de primul-secretar al judetului, Radu Balan. Prin atributiile conferite de statutul PCR si al CC, comandantul suprem Nicolae Ceausescu avea in subordonarea directa pe primul-secretar si sef al Consiliului judetean de aparare, pe care il putea inlocui Printr-un imputernicit personal. Sa ne amintim ce a spus Ceausescu la teleconferinta: „Actionezi in numele meu si preiei comanda!' Goman a incercat sa deturneze realitatea ierarhica, prin inducerea ideii ca de fapt Ceausescu 1-ar fi trimis sa preia comanda trupelor militare, in calitate de general, de comandant militar, fapt inutil, deoarece generalii primisera ordine pe calea lor ierarhica. Este iarasi fals. El 1-a reprezentat pe Nicolae Ceausescu, chiar dincolo de functia lui politica la CC, in calitate de imputernicit al comandantului suprem. Tot in repetate rinduri Ion Coman se apara afirmind ca raspunsul sau din teleconferinta: „Am ordonat sa se traga foc!', nu avea nici o valoare, deoarece ordinul de deschidere a focului fusese deja dat de Ceausescu si de Milea. Este o alta diversiune, pentru ca Ion Coman nu a fost trimis de Ceausescu la Timisoara pentru a ordona deschiderea focului, ci pentru a controla „punerea in aplicare a ordinelor lui Ceausescu'. Prin urmare, nu ordinul de a deschide focul era misiunea lui Coman, ci verificarea felului in care fortele de represiune executa acel ordin, trag, ii doboara si apoi ii baga la beci. Sa vedem ce spune Radu Balan, titularul Comandamentului judetean de aparare: „Dupa sosirea lui Coman Ion si a celor cinci generali, practic acestia au preluat comanda in ce priveste inabusirea evenimentelor din Timisoara () Generalii amintiti mai sus evitau sa tina o legatura cu mine, cerind in permanenta sa vorbeasca cu Coman Ion'494. Iar la intrebarea privind functionarea comandamentului de la Timisoara, el a declarat: „Ion Coman a tinut o legatura permanenta cu Gusa si cu Nuta, care il informau despre dispunerea fortelor in teren si despre situatia existenta acolo, informatii pe baza carora apoi dadea indicatii asupra modului cum trebuie sa se actioneze pentru reprimarea demonstrantilor'495. Aceasta activitate se numeste in termeni militari „de comanda'. Am reprodus deja declaratia din proces a generalului Gusa despre ordinul primit de la Coman dupa teleconferinta, ordin de foc „fara nici o discutie' si „cu toata fermitatea'. Asadar, nu a fost vorba de o afirmatie formala pentru linistirea lui Ceausescu — „Am dat ordin se trage!' —, ci si de un ordin explicit dat apoi generalului Gusa. in declaratia olografa scrisa in fata procurorului, generalul Gusa a pus la dispozitia Justitiei detalii semnificative: „Dupa citeva minute a sunat Ion Coman si mi-a reprosat neexecutarea ordinului de a ma prezenta la judet mentionind (cu unele aproximatii): «iti retin foarte serios atentia asupra executarii ordinelor! Sa fie foarte clar! Se trage! Se trage fara nici o discutie! Trebuie sa punem ordine cit mai urgent!». Am incercat sa-i explic ca nu se poate trage decit in conditiile atacarii militarilor inarmati, a depozitelor si chiar si in aceste conditii numai dupa somare si executarea focului de avertisment. A inchis telefonul, nu inainte de a-mi retine foarte serios atentia asupra executarii ordinelor. Linga mine se aflau toti ofiterii din incapere si anume: colonelul Gheorghe Radu, colonelul lonescu Dumitru, locotenent-colonelul Zeca, generalul Chitac Mihai, ofiterul de serviciu operativ'.-Este o declaratie cu martori. Locotenent-colonelul Constantin Zeca a prezentat la proces amanuntele profesionale privind tipjurile de ordine primite, nivelul de subordonare si categoriile de actiuni desfasurate de trupele MApN din Timisoara: „Desi primul-secretar al judetului era presedintele Consiliului Apararii, operatiunile legate de actiunile armatei se executau numai la ordinul ministrului Apararii Nationale. La intrebarea pusa raspund ca generalul Gusa si ceilalti ofiteri de la punctul de comanda constituit la Divizie nu au executat alte ordine decit cele date de ministrul Apararii. Nu am in vedere aici ordinele cu caracter tactic, cu privire la deplasarea si folosirea in teren a fortelor armate. Ordinul transmis de Coman in seara de 17 decembrie 1989 generalului Gusa, mai mult ca sigur a fost transmis de grupa operativa tuturor fortelor aflate in garnizoana Timisoara, altele decit cele apartinind Diviziei a 18-a, pe care o comandam'496. Altfel spus, ordinul de a iesi din cazarmi si componenta fortelor MApN au apartinut lui Milea, ordinele privind folosirea trupelor in oras impotriva manifestantilor i-au apartinut lui Coman. Seful Inspectoratului Judetean al MI, colonelul Ion Popescu, a sustinut in proces urmatoarele: „Cel care a organizat si condus totul pentru prevenirea si anihilarea evenimentelor in curs de desfasurare la Timisoara a fost Coman. Acesta tinea legatura permanenta cu Bucurestiul, cu Divizia din Timisoara apartinatoare de MApN, cit si cu Inspectoratul judetului Timis al Ministerului de Interne'497.

Problema starii de razboi. Foarte multi demnitari comunisti si militari s-au prevalat de existenta starii de necesitate pentru a justifica faptele lor sau executarea ordinelor. Ca romani, in calitate de cetateni care au trait perioada comunista din plin, dar si ca analisti ai istoriei Romaniei moderne stim ca niciodata cunoasterea si aplicarea legilor nu au fost in tara noastra o preocupare responsabila. Ar fi suficient sa consemnam gestul sefului Securitatii, generalul Iulian Vlad, care, ajuns de la teleconferinta la sediul sau, cere Ordinul 2600/1988 pentru a-1 citi si afla ce prevederi cuprinde in cazuri de ' tulburari civile. Nu ii cunostea pe dinafara prevederile. Gheorghe Diaconescu afirma ca, anterior evenimentelor, in repetate rinduri ministri si sefi de departamente apelau la el sau la procurorul general Nicolae Popovici pentru a li se spune ce prevedeau anumite legi sau sa li se explice sensul unor prevederi. Iulian Vlad era unul dintre aceia foarte insistenti, care, dincolo de relatia amicala cu Diaconescu, cerea nu o data explicatia juridica in scris. Aparati de aceasta realitate a necunoasterii Constitutiei si a legilor, precum si de faptul ca ordinul lui Ceausescu nu era vadit ilegal - pentru ca intr-adevar avea dreptul sa decreteze starea de necesitate, dar in conditiile legii -, fostii demnitari comunisti au reusit ca convinga Justitia si sa publice chiar carti in care situatia legala a starii de necesitate a fost complet ignorata. Cercetarea atenta a vastei documentatii referitoare la revolutie dezvaluie insa un amanunt surprinzator. Analiza aplicata a ordinelor lui Ceausescu arata ca, de fapt, acele ordine apartineau starii de razboi, nu starii de necesitate. Scoaterea trupelor cu munitie de razboi si a blindatelor din cazarmi si trimiterea lor in misiuni de lupta apartin de drept starii de razboi. De altfel, intorcin-du-ne si la ultimul pasaj al sedintei CPEx vom constata ca insusi Nicolae Ceausescu a definit starea la care se referea:

„Nicolae Ceausescu: () Toti trebuie sa stie ca suntem in stare de razboi. Tot ce s-a intimplat si se intimpla in Germania, in Cehoslovacia si in Bulgaria acum, si in trecut in Polonia si Ungaria, sunt organizate de Uniunea Sovietica cu sprijinul american si al Occidentului'.

Cel care a interpretat precis natura ordinelor date de Nicolae Ceausescu la teleconferinta a fost primul-secretar al judetului Sibiu, Nicu Ceausescu. Lui i s-a imputat ca, imediat dupa terminarea tele-conferintei, ar fi declarat: „Asta nu-i stare de necesitate, e stare de razboi, si trebuie sa se faca uz de arma fara somatie'. Constantin Gosoteanu, fost sef al Gospodariei de partid si intim al lui Nicolae Ceausescu plaseaza aceasta declaratie in 18 decembrie, dar in gol, fara nici o legatura cu vreun eveniment, ca si cum ar fi fost o replica dintr-un dialog oarecare. Numai ca in declaratia din ancheta, data la 30 decembrie 1989^ chiar Nicu Ceausescu precizeaza: „Cu aceasta ocazie, am cerut drtrupele sa treaca in stare de razboi, re-ferindu-ma la cele apartinind MApN'498. Conform marturiei bucatarului sau, in acel moment Nicu Ceausescu era beat. Una dintre iubitele lui, Mirela Cosa, avea sa declare in ancheta: „El a mai adaugat ca in aceasta situatie este stare de razboi, ordonindu-i prin telefon colonelului Rotariu Iulian sa ia masuri pentru intarirea pazei in Sibiu'499. Generalul Macri, aflat in proces la Timisoara, avea sa declare: „Este adevarat ca la teleconferinta din 17 decembrie 1989 dictatorul a precizat ca este stare de razboi si trebuie sa actionam, in consecinta, cu toata fermitatea. Tot adevarat este ca nici un razboi nu se poate cistiga fara procurarea informatiilor privitoare la adversar'500. Generalul Iulian Vlad, prin declaratia sa din 16 iulie 1990, pune lucrurile la punct: „Dupa teleconferinta din 17 decembrie 1989, a fost introdusa (ilegal, n.a.) in sistemul organelor MI starea de necesitate. Starea de necesitate in sistemul MI presupune alarmarea efectivelor din unitatile MI, totodata aceasta presupune asigurarea in permanenta a desfasurarii activitatii si a planului intocmit. Aceasta stare de necesitate nu presupunea in mod necesar distribuirea armamentului si a munitiei'501. Evocam mai sus hotarirea suspecta a viceamiralului Mircea Dinu, seful DIA, de a pleca in concediu exact in momentul cel mai periculos pentru tara. El a relatat in emisiunea lui Vartan Arachelian ca, inainte sa plece in concediu, s-a prezentat la ministrul Milea pentru a cere permisiunea. Milea 1-a intrebat: „Dar tu te gindesti sa pleci acum, cind se intimpla atitea lucruri?', iar Dinu i-a raspuns: „Nu se intimpla in plan militar, deci ceea ce se intimpla nu face obiectul prezentei mele acolo', expli-cind apoi sensul raspunsului sau catre ministrul Apararii: „Probleme politice si razvratiri - asta e cu totul altceva'502. Asadar, in opinia fostului sef al DIA, generalul Vasile Milea a stiut si el, chiar dinainte, ca miscarile de la Iasi, Timisoara, eventual cele in pregatire de la Brasov sau Cluj, aveau un caracter politic. Procesul lui Nicu Ceausescu, pentru cele petrecute la Sibiu, dezvaluie si el un amanunt semnificativ, chiar daca noi ne-am familiarizat deja cu el. in ziua de 17 decembrie 1989, dupa ora 12.00, generalul Vlad 1-a sunat la Sibiu pe Nicu Ceausescu: „Cu acelasi prilej i-am raspuns ca manifestantii au incercat patrunderea prin forta la sediul comitetului judetean de partid Timis, si ca deja in acel moment manifestatiile au un caracter politic'503, in timpul audierii la Comisia senatoriala (Gabrielescu), Nicu Ceausescu va intari impresia ca ordinele secretarului general al partidului si comandantului suprem se potriveau starii de razboi:

„Domnul Gabrielescu: Dvs., de la teleconferinta aceea, ce ati inteles esential, ce trebuia sa faceti?

Domnul Nicu Ceausescu: Eu, in ceea ce priveste judetul Sibiu? Nimic!

Domnul Gabrielescu: Nimic?

Domnul Nicu Ceausescu: si chiar nu am facut nimic! Nu am intreprins

Domnul Gabrielescu: Bine, dar sensul acelei teleconferinte?

Domnul Nicu Ceausescu: Sensul acelei teleconferinte? Eram un judet de centru! Ca sa ajunga la noi - era mai greu!

Domnul Gabrielescu: Cine sa ajunga?

Domnul Nicu Ceausescu: Pai, in momentul in care se face un razboi — ca nu se face din interior spre exterior

Domnul Gabrielescu: Bine, dar nu era vorba de razboi!

Domnul Nicu Ceausescu: Ei, asa s-au prezentat lucrurile! Aveti benzile cu teleconferinta! Deci, ma refer la cea din (17 decembrie, n.a.), fiindca dupa aceea nu s-au mai pus probleme aceste lucruri ()

Nicu Ceausescu considerarea Romania a intrat in razboi cu o putere straina, intrebat care putea fi acea putere straina, el a facut referire la coloanele de turisti sovietici care fusesera semnalate si in judetul Sibiu. Este posibil ca el sa fi interpretat masurile ordonate de seful statului, prin prisma pregatirii sale militare bune, drept un raspuns la o „agresiune militara pe teritoriu limitat', categorie a razboiului modern care se invata la cursurile Academiei Militare, motiv pentru care nu a luat alte masuri decit cele legale, avind in vedere ca „agresiunea' se producea doar in teritoriul limitat al judetului Timis.

De fapt, pe noi nu ne intereseaza consecintele ordinului pentru „stare de razboi' date de Nicu Ceausescu la Sibiu, deoarece acest ordin, comunicat telefonic comandantului garnizoanei, nu a avut nici un efect nociv in 17 decembrie. Colonelul Dragomir primea ordine de la Ministerul Apararii, iar ordinul venit de la primul-secretar nu putea decit sa confirme o situatie pe care comandamentul militar o aborda exclusiv intre limitele ordinelor primite de la Milea. Apoi, la Sibiu era liniste, iar populatia, asa cum stiam atunci si cum stim si acum, era multumita de conducerea lui Nicu Ceausescu, pentru ca rezolva problemele de aprovizionare mult mai bine decit in alte judete. Ceea ce ne intereseaza pe noi este sa subliniem ca marturiile lui Nicu Ceausescu, nu numai prin curajul si corectitudinea cu care le-a formulat, ci si prin natura filiala a relatiei sale cu Nicolae Ceausescu, demonstreaza ca ordinele ilegale date de comandantul suprem cu ocazia teleconferintei se potriveau starii de razboi, nu starii de necesitate. Am aratat deja ca ambele situatii nu erau instituite legal. Pentru toti ceilalti demnitari comunisti am gasit circumstanta atenuanta a necunoasterii prevederilor Constitutiei si ale legilor din domeniul ordinii publice si apararii. Toti, cu exceptia unuia - Silviu Curticeanu.

Absolvent al Facultatii de Drept din Cluj-Napoca, diplomat in stiinte juridice cu mentiunea „foarte bine', doctor in Drept magna cum laude, magistrat cu experienta in Justitia clujeana, director al DirectieLCivile (1965-1972), Silviu Curticeanu ajunge seful Sectiei justitie din Comitetul Central, apoi, din iulie 1975, devine jurisconsultul lui Nicolae Ceausescu. Adica, persoana cea mai autorizata sa-i dea consultatii lui Nicolae Ceausescu in domeniul legilor tarii. Ulterior este numit seful Cancelariei, in aceasta calitate, de la Constitutie si pina la ultima hotarire de guvern, toate actele normative ale tarii au trecut prin miinile sale. in cartea publicata in anul 2000, Silviu Curticeanu arata ca, de cele mai multe ori, era pregatit sa-i raspunda lui Ceausescu pe loc asupra prevederilor unei legi, fapt cu totul remarcabil daca avem in vedere ca domeniul lui se extindea la intreaga legislatie a tarii. Cu aceasta calitate extraordinara, Silviu Curticeanu nu avea cum sa rateze cunoasterea prevederilor Constitutiei. Mai mult decit atit, el arata ca „nu mica mi-a fost surprinderea cind, inainte de Congresul al XlV-lea, Ceausescu mi-a cerut Constitutia, spunindu-mi ca vrea sa o citeasca in liniste, sa vada daca nu sunt necesare unele modificari; i-am dat-o si a ramas pe masa lui multa vreme, fara sa se intimple nimic; in cele din urma, mi-a restituit-o, facind precizarea ca, desi a citit-o si recitit-o de nenumarate ori, nu a gasit nimic care sa justifice modificarea ei, nici in privinta drepturilor si libertatilor cetatenesti, nici in privinta caracterului democratic al statului'505. Asadar, cu mai putin de o luna inaintea evenimentelor din decembrie, Nicolae Ceausescu studiase Constitutia, inca o data subliniem ca, daca Ceausescu avea acea inteligenta nativa si abilitate personala in domeniul politic - cum il prezinta biografii sai -, este imposibil sa nu fi cunoscut perfect prevederile constitutionale privind ordinea publica si apararea nationala. Ba, stiind bine ce nori se stringeau deasupra Romaniei si a lui, putem presupune ca tocmai pe acelea le-a studiat cel mai atent, prin urmare, consideram ca este exclus ca Nicolae Ceausescu sa nu fi stiut prea bine ce prevede Constitutia in situatia starii de necesitate si care este diferenta fata de starea de razboi. De asemenea, este exclus ca Silviu Curticeanu sa nu fi stiut care era regimul legal al starii de necesitate.

Cautind sa se apere in fata posteritatii, Silviu Curticeanu prezinta pe rind toate contraargumentele sale la acuzatiile care i s-au adus in procesul sau postrevolutionar. Mai intii arata ca nici un participant la sedinta CPEx din 17 decembrie nu a stiut ce se petrece la Timisoara, astfel ca nu au pus la indoiala afirmatiile lui Ceausescu. il putem crede, dar Mihai Hirjau arata foarte clar ca ordinul venit de la Curticeanu, de a se prezenta la birou, era insotit de precizarea ca la Timisoara se petrece „ceva ca la Brasov' in 1987! in continuare, el afirma ca nimeni din cei care aveau informatii despre evenimentele de la Timisoara (Milea, Postelnicu si Vlad) nu au infirmat descrierea faptelor asa cum a fost ea facuta de Ceausescu. Nu este asa, Vlad si Milea (sau Postelnicu) prezentasera acele argumente simple si suficiente in apararea lor, care aveau insa girul nemijlocit si total al legii, in al treilea rind, Curticeanu subliniaza ca doua afirmatii ale lui Ceausescu excludeau posibilitatea ca ordinele sale sa fie ilegale sau vadit ilegale (!), adica faptul ca la Timisoara actioneaza „huligani, derbedei etc.' si ca „toate actiunile trebuie sa se desfasoare cu respectarea regulamentelor, legilor si a Constitutiei'. O astfel de declaratie din partea persoanei profesioniste in domeniul Dreptului, a celei care cunostea pe dinafara legile tarii si Constitutia, a personalitatii politice si demnitarului insarcinat si platit pentru a-1 consilia pe seful statului in materie legislativa nu poate fi decit o expresie a disperarii in fata constientizarii gravei sale vinovatii. Sa afirmi ca in fata unor huligani si derbedei trebuie sa trimiti tancuri, trupe cu munitie de razboi, pe seful Marelui Stat Major, pe seful sectiei militare a CC si pe o gramada de generali din toate armele este cel putin un act de cinism. La fel de cinic este sa afirmi ca aPelul lui Nicolae Ceausescu la respectarea legilor era suficient pentru a-1 scuti pe jurisconsultul sau, autorul tuturor decretelor de instituire a starii de necesitate de pina atunci, de responsabilitatea pe care o avea legal. Nu putea sa uite ca exact acele ordine erau ilegale. Situatia sa este mult mai grava: din punct de vedere al functiei si pregatirii profesionale, Silviu Curticeanu era singurul care stia ca ordinele sunt vadit ilegale. Adaugind la aceste informatii datele furnizate de Gheorghe Diaconescu despre cunoasterea adevaratului caracter al miscarilor de la Timisoara de catre Nicolae si Elena Ceausescu avem un tablou complet al caracterului criminal al ordinelor date de acestia. Este exclusa posibilitatea ignorantei si este anulat contraargumentul ca seful statului nu ar fi cunoscut caracterul politic, indreptat direct si personal impotriva conducerii sale, ba chiar mai degraba individualizat ca o miscare anticeausista mai mult decit o miscare anticomunista.

Gasindu-ne in momentul dramatic al sedintei CPEx si al tele-conferintei, este bine sa facem un bilant al faptelor:

Nicolae Ceausescu transmite ministrului Apararii ordinul fals ca a instituit starea de necesitate. Milea, care pe moment nu are cum verifica legalitatea ordinului, transmite unitatilor din Timis ordinul de trecere la alarma partiala de lupta. La un moment dat, Milea intelege inselatoria sefului statului si emite un ordin care avea menirea sa diminueze consecintele ordinului ilegal al lui Ceausescu. Atit in timpul sedintei CPEx, cit si pe timpul teleconferintei, Ceausescu insista pe ideea instituirii starii de necesitate, dar in fapt ordinele sale apartin starii de razboi. Nici una, nici cealalta nu au fost instituite legal. Singurul prim-secretar care identifica ordinele ca apartinind starii de razboi, de asemenea ilegale, este fiul sau. Ion Coman, in calitate de reprezentant al comandantului suprem, ordona executarea ordinelor date de Nicolae Ceausescu, generalul Milea le reconfirma, insa la fata locului fortele Armatei aflate in dispozitive de aparare organizate anterior sau in deplasare spre acestea, dar si in locuri unde nu aveau ce cauta, sunt nevoite sa deschida focul sub presiunea agresiunilor facute de grupuri violente si sa ucida inclusiv oameni nevinovati. Sub acoperirea ordinelor ilegale ale lui Ceausescu, forte ale Ministerului de Interne din Timisoara (inclusiv trupele de militie—securitate), trecute sub conducerea nemijlocita a generalului Nuta, vor actiona in oras toata noaptea, producind victime.

Abordind problema implicarii fortelor Militiei in incidentele singeroase de la Timisoara nu putem ocoli o seama de informatii venite de la inalti reprezentanti ai autoritatilor, in rindul consecintelor ordinelor ilegale date in timpul teleconferintei se inscriu si amanuntele din urmatoarea declaratie a fostului procuror general adjunct Gheorghe Diaconescu, aflat in acel moment in cladirea Inspectoratului MI Timis:

„Gheorghe Diaconescu: La terminarea teleconferintei s-a dat ordinul de inarmare cu munitie reala, de razboi. A fost un moment infiorator. Coboram pe scari si vedeam lucratori in civil ai Militiei exultind de bucurie. Nu pot sa-1 uit pe unul care a strigat: «si frate-miu daca vine in fata trag!». Majoritatea se inarma cu pistoale. Cu arme automate s-au inarmat echipe de Militie imbarcate in ARO si au plecat cu armele scoase pe fereastra.

AMS: Va amintiti acele masini ARO?

GD: Sigur erau unul alb, culoarea aceea gri si unul parca rosu.

AMS: Ce uniforme purtau acesti militari?

GD: Erau imbracati civil. M-am dus direct la Penitenciar, mi-am recuperat procurorii si le-am spus: «Opriti-va si cautati-vaun loc de dormit, nu mai mergeti la hotel». Eu am stat la procurorul Ieronim Ursu doua nopti, isi luase eticheta de pe usa apartamentului si de la cutia de scrisori. Peste noapte a fost infernal. Se tragea ca la razboi, mult, aiurea. Toata noaptea a piriit focul automat. N-am mai iesit pina in 18 (decembrie) dimineata din casa'.506

Este o marturie consistenta care explica, din partea Procuraturii Generale, numeroasele informatii venite de la revolutionari despre prezenta unor civili si cadre ale Militiei in autoturisme Dacia si tragind in manifestanti. Colonelul Ion Deheleanu, seful Militiei judetului Timis, a explicat felul in care au participat fortele Militiei in noaptea de 17 decembrie: „Generalul Mihalea s-a ocupat de strada, ajutat de colonelul Obagila de la paza si ordine si seful Serviciului paza si ordine de la Militia judetului, locotenent-colo-nelul Toma Ionel. Nici pe loctiitorul meu, Corpodeanu, nu prea 1-a luat in seama Nuta, dimpotriva, mi-a spus ca daca tot nu am facut nimic, macar sa le creem spatiu liber, sa o faca ei'507. Colonelul Ion Popescu, seful Inspectoratului MI al judetului Timis, a venit cu anumite precizari privind dispozitivul de interventie in strada al Militiei: „in jurul orei 08.00 (din ziua de 18 decembrie, n.a.), ajun-gind la. biroul meu de la Inspectorat, unde 1-am gasit pe generalul Nuta care (sic!, acesta, n.a.) mi-a spus ca urmeaza sa soseasca generalul Ilie Ceausescu si generalul (era colonel la acea data, n.a.) Diaconescu, adjunctul procurorului general, intre timp a sosit generalul Mihalea Velicu cu un plan al orasului Timisoara, un ghid luat de la OJT pe care 1-a prezentat generalului Nuta, spunind ca toate misiunile ordonate s-au executat. Pe acest plan erau mentionate 8 dispozitive, si anume Piata Operei, Piata Victoriei, Piata Maria, Circumvalatiunii, Calea Aradului, linga Spitalul judetean, Calea Girocului si Calea Lipovei'508. Exista un amanunt in disputa si anume afirmatia generalului Nuta ca generalul Gusa ar fi dat asigurari ca pune el ordine in oras. Este perfect posibil ca lucrurile sa fi stat asa. Colonelul Deheleanu o confirma: „Pe scarile Comitetului judetean de partid, la plecare Nuta s-a adresat lui Macri spunindu-i ca «in noaptea asta nu trecem la treaba, in doua ore Gusa va lua asemenea masuri, incit nimeni nu va iesi din casa citeva zile». Nu stiu in ce masura afirmatia lui Nuta corespundea realitatii si nici daca Gusa a facut ceva in sensul spus de Nuta. Eu nu vreau sa arunc vina pe Armata, dimpotriva, o stimez, ea reprezinta scutul de nadejde al tarii. Este adevarat ca masurile la care se referea Nuta nu erau in sarcina Armatei, ci a Ministerului de Interne, in ce priveste restabilirea ordinii'509. Vom sublinia insa incadrarea orara din replica lui Nuta - „in doua ore'. Este vorba de intervalul orar 19.00-21.00. Mult timp, mai ales in articole din presa timisoreana, dar si in presa centrala detnocratica, s-a insistat pe focul deschis exclusiv de trupele Ministerului Apararii. Sursa acestei informatii incomplete a fost cunoasterea ordinului de inarmare a fortelor MI dat de generalul Nuta abia in dimineata zilei de 18 decembrie, ceea ce excludea Militia din corpul fortelor de represiune din noaptea de 17. in realitate, ordinul de inarmare cu munitie de razboi s-a facut inainte de sosirea lui Nuta, iar interventia in strada a Militiei a inceput imediat dupa terminarea teleconferintei, asa cum arata foarte clar Gheorghe Diaconescu. De altfel, in declaratia poate cea mai autorizata a sefului Militiei, colonelul Ion Deheleanu, se afla si acest pasaj: „Armamentul si munitia de razboi au fost distribuite in doua etape: duminica dupa-amiaza (si aceasta de frica lui Nuta, care urma sa apara) si luni la prinz (18 decembrie)'510. Unii dintre lucratorii sau din rindul persoanelor de sprijin ale Ministerului de Interne, o categorie aparte de participanti care a fost neglijata in timpul cercetarilor, au actionat in civil. Pe acestia i-a vazut inarmati si colonelul Filip Teodorescu inainte de teleconferinta: „Ne-am continuat drumul spre inspectoratul MI. La capatul strazii, in imediata vecinatate a sediului Militiei municipale, am observat un cordon de civili inarmati cu pistoale automate. Am inteles de la colonelul Popescu Ion ca erau cadre de Militie insarcinate cu paza sediului ()'5n. Din rindurile acestora au fost probabil cei vazuti de Diaconescu dupa teleconferinta urcindu-se in masinile ARO cu armele automate scoase pe geamuri. In legatura cu relatia interventionista dintre generalii Nuta si Gusa, acesta din urma a facut urmatoarea declaratie: „Dupa un timp (de la terminarea teleconferintei, n.a.), a sunat si generalul Nuta spunind ca, din informatiile lui, armata nu prea actioneaza cu fermitate, in zilele si noptile respective acesta mi-a reprosat de mai multe ori acest lucru'512. Seful Securitatii Arad a relatat Comisiei senatoriale urmatoarea scena: „Aparatul meu de radio, deci statia de emisie-receptie pe care o aveam montata in portbagaj in Dacia 1300 neagra, 2 B 4805 Bucuresti i-am spus soferului sa deschida aparatul de la statie. Deci, discutam pe 17 decembrie, orele 11.00-11.30 (noaptea). Eu am auzit urmatoarea treaba si am scris-o in declaratie, pe care am dat-o in scris, in puscarie: «Alo? Vulturul? Du-te in strada — zicea o strada — si iei de acolo 5 flori!». «Alo? Cutare? in Timisoara, te duci si iei de acolo 3 flori». Codificat, sigur! Decodificarea a facut-o cel care a fost «YuJturul» sau a doua parola, care a spus: «tovarase general Nuta, eu , sunt cu Dacia, nu pot sa iau cele 5 cadavre de acolo!». Acesta a fost codul cu florile! Asta o stie si soferul meu, si eu. Asta este! Am spus: «Taci!»'513. Pe baza acestor date putem completa imaginea represiunii din noaptea de 17 decembrie 1989 de la Timisoara, avind perioada cea mai acuta si mai singeroasa intre orele 19.00 si 21.00:

Fortele MApN. Focul a fost deschis de trupele Ministerului Apararii Nationale aflate in dispozitive de aparare legitima (unitati militare, depozite, institutii ale autoritatii de stat), in deplasare spre acestea sau in locuri care nu faceau obiectul unor misiuni legale, incepind cu ora 19.00, avind in sustinere indicativul „Radu cel Frumos' transmis de ministrul Apararii pentru intreaga Armata si ajuns la unitatile din Timisoara incepind cu ora 18.45. Indicativul „Radu cel Frumos' apartinea de drept starii de razboi, ordinul generalului Milea permitind si folosirea ilegala a focului in tulburari ale ordinii interne de stat. Calitatea juridica de „ilegal' a focului deschis de fortele Ministerului Apararii nu a fost data numai de ilegitimitatea ordinelor venite pe traseul Ceausescu-Milea, ci si de incompatibilitatea acestora cu misiunea primita, in timpul cercetarilor Procuraturii Militare, un ofiter al UM 01140 Lugoj, locote-nent-major Maricel Cristea, de profesie inginer in telecomunicatii - f a-cind parte asadar din intelectualitatea tehnica militara— a atras atentia asupra unui aspect pe care diferitele medii romanesti implicate in problema revolutiei 1-au ignorat, in legatura cu ordinele primite in dupa-amiaza de 17 decembrie, el a declarat: „Precizez ca, desi s-a dat ordinul alarma partiala de lupta (Radu cel Frumos), nu ni s-a dat nici un document de alarma, nici caracteristicile de lucru radio, nu s-a precizat nici o misiune, nici un inamic, nu s-au respectat raioanele de deplasare in astfel de situatii, nu s-a luat nici o masura de cercetare sau de protectie. Intr-un cuvint, nu s-a respectat nici o prevedere a Planului de alarma in astfel de situatii si nici nu ni s-a dat nici o misiune sau informatie, desi toti militarii erau echipati cu armament si munitie. Aceasta a creat o stare de confuzie totala atit la cadre cit si la m.(ilitarii in) ti(ermeri)'514. Deoarece cititorii nu sunt familiarizati cu procedurile actelor de conducere si comanda din Armata, vom arata ca, in^situatia de alarma data de ministrul Apararii, comandantul unei unitati militare are la dispozitie un plic sigilat pe care il desface atunci cind primeste indicativul si executa ordinele scrise acolo. Plicul contine misiunile specifice si speciale ale unitatii sale, deplasarea si dispunerea fortelor, felul cum comunica - pe scurt, cam ceea ce arata ca a lipsit inginerul Maricel Cristea. Motivul nerespectarii unui principiu militar fundamental este ca Armata nu avea in atributii si nici in misiuni sa faca ceea ce a fost trimisa sa faca in centrul municipiului Timisoara. Plicul deschis nu oferea nici o solutie pentru respectarea ordinului pe care il primisera comandantii. Estimam ca toate misiunile din toate plicurile comandantilor unitatilor militare din Timisoara vizau deplasarea in afara orasului. si, ca o parte anecdotica a dramei consumate in acel decembrie, vom arata ca, printr-un ordin al ministrului Apararii Nationale, era interzis sa se dea alarma in unitati duminica.                                

Trimiterea Armatei intr-o misiune pentru care nu avea mijloace si nici pregatirea de specialitate a fost nu numai o grava eroare politica, dar si una strict militara. Cea mai mare parte a situatiilor critice in care s-au gasit militarii a fost generata de neclaritatea ordinelor, de unprovizatiile in acoperirea dispozitivelor, de necunoasterea modalitatilor de adaptare a focului la incidente urbane, de lipsa de pregatire a militarilor in termen si de precaritatea informatiilor primite de ofiteri.

Analizind calitatea focului inregistrat intre orele 19.00 si 21.00 se constata un raport total dezechilibrat intre numarul de cartuse trase (de ordinul sutelor de mii) si numarul victimelor (58), ceea ce duce obligatoriu la concluzia ca focul deschis de militarii Armatei nu a fost in massa, cu scop de represiune brutala, ci selectiv, in locurile unde au fost atacate unitati militare, unde s-au produs atacuri asupra tehnicii militare (de ex., cazul Calea Girocului) si in situatii particulare in care fie militarii au deschis focul dezorganizat, fie au primit ordine directe de la ofiterii lor, in afara limitelor stricte ale misiunii incredintate prin ordin de generalul Gusa. Un caz aparte 1-au reprezentat citeva situatii in care militarii, dupa ce au somat si au tras focuri de avertisment in aer (tip de tragere care a reprezentat majoritatea), au indreptat armele spre caldarim sau spre picioarele agresorilor, fapt care a produs ranirea sau moartea unor manifestanti sau cetateni curiosi atit prin imprecizia si hazardul focului la picioare, cit si prin ricoseu.

Date tehnice

Un glont de calibrul 7,62 mm, tras de la 100 de metri, are capacitatea de a strapunge si rani mortal 7 persoane aflate in linie, la o distanta de 0,5 - 1,0 m una de cealalta, informatie tehnica menita sa excluda, si ea,intentia de masacru. Daca s-ar fi tras in plin, avindin vedere si configuratia strazilor din apropierea Centrului municipiului Timisoara, precum si cazuistica beligerantelor, victimele ar fi fost de ordinul miilor, iar caderea lor s-ar fi produs intr-un interval de 5-7 minute, in acest calcul ipotetic intra si numarul militarilor aflati in dispozitivele de lupta, estimat de MStMl a peste l 500 de oameni inarmati, in comparatie cu numarul estimat al demonstrantilor, 2 000-3 000 si chiar 8 000. Fiecare incarcator de pistol automat are 30 de cartuse. De asemenea, daca s-ar fi deschis foc cu munitia grea, specifica, de pe tanc, la pierderile umane insemnate s-ar fi adaugat mari pagube materiale si incendii de durata, avind in vedere calitatile incendiare speciale ale materialelor explozive din componenta obuzelor.

Identificarea precisa a partii de represiune a trupelor MApN (alergarea demonstrantilor cu blindatele, focul tras din miscare, in ofensiva, din formatie de detasament de infanterie si fara somatie, in holurile blocurilor, foc de urmarire in timp ce grupurile de manifestanti se imprastie) este ingreunata de calitatea obiectiv neperformanta a marturiilor revolutionarilor, intre acestea primeaza informatiile privind pozitia statica a militarilor, riposta (reactie dupa un atac al manifestantilor),'numeroase dovezi de efectuare a somatiei legale, a focului vertical, a cererilor repetate de a nu se apropia de dispozitivele militare sau de a se indeparta de acestea, ranirea sau moartea prin ricoseu. Mai exista o explicatie - de altfel, foarte plauzibila- pentru raportul dezechilibrat dintre intensitatea focului, despre care toti martorii amintesc: rafalele prelungite, rapaitul prelung al armelor, si efectul sau asupra „fortei vii' de pe strazile Timisoarei. Una din declaratiile din Procesul Timisoara, cea a lui Sofronie Florea, secretar al CJ Timis al PCR, pune in discutie o anumita situatie a strazii in jurul orei 19.00 din noaptea de 17 decembrie 1989: „Dupa ora 19.00, cind deja se terminase cu actiunile de devastare si chiar si incendiile fusesera stinse, iar in perimetrul Piata Operei-Catedrala demonstrantii incepusera sa se retraga, am auzit primele rafale de arme si am vazut oamenii cazind impuscati. Aceste rafale de arma au continuat sa se auda si in zona parcurilor din jurul Catedralei, unde erau sute de manifestanti. Au aparut «Salvarile» care au ridicat ranitii. Cei neatinsi de gloante, la rindul lor, carau la autoturismele lor pe cei atinsi de gloante sau morti. Toata aceasta activitate a durat pina in jurul orei 21.00. Ma intreb si acuma de ce a trebuit sa se traga, de vreme ce incetasera actiunile de devastare'515. Valoarea acestui pasaj din declaratia fostului activist de partid este data de amanuntul ca, la scurt timp dupa ora 19.00, adica exact atunci cind militarii au inceput sa traga, ceea ce am numit massa psihologica si fizica a multimii de la Timisoara se dispersase. In momentul deschiderii focului s-a mai petrecut un fapt care poate fi incadrat in categoria evenimentelor neprevazute, la limita dintre drama si ridicol. Deschizind focul, Armata tragea si in cei 35 de lucratori ai Filajului aflati printre manifestanti: „Catre orele 18.30-19.00, tragerile s-au intensificat, inca nu-mi venea sa cred ca mor oameni in Romania. Romani. Dar mi s-a raportat ca in unele zone (Girocului, Libertatii, Lipovei) se trage si ca trec Salvari care ridica raniti si morti. L-am intrebat din nou pe colonelul Sima: «Cine trage, tovarase colonel, cine trage cu munitie adevarata? Am informatii ca se trage cu munitie de razboi, ca sunt morti si raniti» -asta intimplindu-se dupa ora 19.00.1-am strigat in telefon daca stie ca se trage cu cartuse de razboi si, in caz ca are cunostinta, de ce nu mi-a comunicat, sa-mi retrag oamenii () in plus, se intimpla un fenomen neasteptat: subordonatii, care capatasera cu vremea incredere in mine, ma asaltau cu diverse cereri de informatii, cu intrebari: «Spuneti-ne de unde se trage, care este procedura de foc, ce ordine s-au primit, ca sa putem observa zona, sa ne protejam» () Colonelul Sima mi-a replicat ca el nu stie de vreun ordin de interventie cu cartuse de razboi si ca ma va suna peste citeva minute. Abia atunci ne-am dat seama ca, daca nu-1 informam noi, el nu avea de unde sa stie. M-a sunat intr-adevar peste 5-10 minute si mi-a comunicat ca Armata este cea care trage cu cartuse de razboi. «Armata are ordin sa traga», mi-a spus el, apoi mi-a dat permisiunea sa-mi retrag oamenii, deoarece militarii vor trage in tot ce misca. Cu toate acestea, mi-a cerut sa fac tot posibilul sa ramin in misiune si sa mai actionam in limita posibilitatilor, acolo unde ne va ordona el. A insistat pe ideea ca nu putem ramine fara informatii asupra desfasurarii ostilitatilor, in concluzie, trebuia sa ne orientam, sa vedem si sa aflam ce se intimpla fara sa ne pierdem viata in prostie'516. Oamenii revoltati, manifestantii care inca nu identificau precis ecoul evenimentelor de peste zi, familistii sau pur si simplu cetatenii tematori in fata unei posibile reactii a lui Ceausescu sub acoperirea noptii' au plecat acasa, iar in Centru au ramas doar citeva grupuri, la nivel de sute din rindul celor hotariti sa nu cedeze, sa nu dea inapoi» revolutionarii, tinerii impreuna cu copiii, diverse persoane conduse de sentimente autentic anticeausiste sau anticomuniste, dar si borfasii, micile echipe diversioniste si curiosii, persoane care pur si simplu au ramas in strada din curiozitate sau au intirziat sa se retraga spre casa. Acest corp revoltat de cetateni, chiar daca era format din grupuri dispersate 4n=»diferite locuri, este cel care a fost atacat de militari cu scopul de a fi imprastiat. Un astfel de tablou al corpului dur si autentic al -revoltei de la Timisoara permite formularea mai multor explicatii pentru o serie de alte amanunte ale consecintelor folosirii focului de arma:

Numarul relativ redus al victimelor, in comparatie cu intensitatea focului, isi are explicatia nu numai in risipa de munitie pentru focul de avertizare, in plan vertical, ci si in numarul redus de manifestanti aflati pe strazi la acea ora.

Diminuarea evidenta a numarului demonstrantilor a permis identificarea mult mai usoara a celor ramasi in strada drept corpul dur al revoltei, drept autorii devastarilor, drept „huliganii, derbedeii si mercenarii vinduti strainatatii', si, respectiv, din punctul de vedere al serviciilor de contrainformatii, drept forte infiltrate in dispozitivul apararii nationale. Oricit ar parea de fortata aceasta insiruire de ipostaze, ele compun imaginile individualizate pe categoriile de participanti la represiune: militieni, soldati, ofiteri, activisti de partid, servicii secrete.

3. Dincolo de misiunile legale de aparare a unor obiective de interes militar, economic si administrativ, se poate estima ca au existat si actiuni de imprastiere a acelor grupuri de manifestanti cu scopul de a goli rapid strazile si de a „lichida' revolta. Putem estima, de asemenea, ca focul vertical si miscarile greoaie ale trupelor MApN au stirnit criticile la adresa Armatei din partea generalului Nuta, situatie care a permis proasta acoperire si descoperirea actiunilor ilegale ale echipelor mobile ale Militiei.

4. Tot datorita numarului mai mic de demonstranti, in noaptea de 17 spre 18 decembrie se inregistreaza primele identificari certe: de indivizi — sau revolutionari, cum au fost declarati oficial ulterior — care participasera nemijlocit la devastari. Conform declaratiilor sub juramint ale generalului Macri si ale sefului Militiei, colonelul Deheleanu, in afara celor 29 de indivizi surprinsi furind sau cu obiecte furate asupra lor in noaptea de 16 spre 17 decembrie, au mai fost identificati alti 8 cetateni, la penitenciar si in Spitalul judetean, ca faptuitori in cazurile de devastari. Identificarea lor s-a facut pe baza notelor de filaj, cuprinzind locul unde s-a produs devastarea, portretul robot al faptuitorului, amanunte privind virsta, imbracamintea, semne particulare, comportament specific, ce obiecte sau arme albe a folosit, iar in unele cazuri dupa nume si adresa, prin verificare in baza de date a Militiei, in cazier, cu baza de lucru a Securitatii etc. Colonelul Sima, seful Securitatii Timis, a aratat in proces ca „aceste 8 persoane erau recunoscute de ofiterii din subor-dinea mea ca participante la distrugeri, in aparatul de Securitate lucrez de 30 de ani si cred ca am fost promovat in aceasta functie de comanda nu pentru ca nu mi-as fi cunoscut munca pe linie de securitate'517. Evolutia rapida a evenimentelor, precum si ordinul expres dat de generalul Nuta de a-si atribui toate drepturile de ancheta asupra celor retinuti a impiedicat identificarea unui numar mai mare de autori ai partii violente din revolta de la Timisoara.

in legatura cu raportul intensitatea focului — numar de victime, unul dintre revolutionari, Vasile Andras, a formulat o ipoteza interesanta, nu lipsita de virtuti analitice: ,,S-a tras mult, foarte mult, sunt si raniti multi, dar daca legam numarul gloantelor de numarul impuscatilor, astia din urma sunt putini. Repet, in noaptea aceea s-a tras mult. De-a dreptul nebuneste. Dar in zona noastra, atit cit am putut vedea eu, au fost impuscati doar patru insi. si atunci, vrind sa-mi explic ce s-a intimplat, am ajuns la urmatoarele doua concluzii: ori in magaziile armelor se gaseau cite unul, doua gloante de razboi, restul fiind oarbe; ori cei mai multi dintre ei aveau munitie de manevra si doar unii — poate aia mai copti, mai batriiori — dispuneau de munitie de razboi. Ori una, ori alta, fiindca altfel'518.

Fortele Ministerului de Interne. Numeroase marturii ale manifestantilor, precum si informatiile furnizate de inculpati si martori din procesele care au urmat evoca prezenta unor dispozitive de paza j mobile ale Militiei, cu lucratori si persoane de sprijin in uniforma si in civil inarmate si executind foc asupra grupurilor din strada. Lea mai elocventa marturie este cea a revolutionarului Trofin Benea, fost ofiter de Militie timp de 15 ani, care a avut astfel si posibilitatea de a identifica persoane cunoscute: „S-au auzit impuscaturi ce s-au tras dintr-un ARO. A venit^Se pe strada Industria Linei, a trecut de Piata Traian, pe o alta strada. A facut prapad! Era un ARO al Militiei, tragea in populatie; atunci m-au impuscat si pe mine. Din ARO, la un moment dat, a coborit capitanul Bucur Viorel si capitanul Iepure, seful circulatiei municipale, si au descarcat incarcatoarele in grupul nostru. Am fost impuscat in mina si in femur'519. Actiunea acelor echipe mobile, folosind pentru deplasare autoturisme Dacia si ARO, tragind pe geamurile deschise ale portierelor sau coborind si executind foc inspre manifestanti, se inscriu in categoria actiunilor teroriste, urmarind sa terorizeze atit prin prezenta focului viu, cit si prin producerea de victime. Deoarece aceste actiuni sunt atribuite lucratorilor unei institutii a statului, ea se incadreaza in categoria particulara a terorismului de stat. Efectul in victime al acestor echipe poate fi estimat ca redus in comparatie cu victimele facute de trupele MApN, scopul nefiind acela expres de a ucide in masa, ci de a intimida, de a teroriza. Cea mai inalta oficialitate a Securitatii aflata in acel moment la Timisoara, generalul Emil Macri, functionar al Ministerului de Interne, va face si urmatoarea declaratie: „Am luat cunostinta din informatiile primite ca in oras exista Persoane imbracate in uniformele Armatei, insa acestea ar fi de fapt lucratorii Ministerului de Interne'520. Declaratia data la 25 septembrie 1990 de martora Clara Iile, care s-a prezentat drept „membra a PCR din ilegalitate', confirma afirmatia generalului Macri: „Am trecut printre acele tramvaie si am fost oprita de niste barbati in tinuta militara cu parul lung, corpolenti, toti inarmati. M-a frapat faptul ca erau de aceeasi inaltime. Aveau casti albe pe cap. Erau comandati de un ofiter in jur de 40-45 ani. Nu pot preciza culoarea hainelor. Dupa ce am fost legitimata si am aratat ca doresc sa ajung acasa, ofiterul respectiv mi-a cerut sa nu ma abat de la mediana soselei, ca altcumva nu va fi bine. M-am conformat. Dupa vreo 20 de pasi m-am intersectat cu un alt ofiter, care era in costum de culoare albastra, avind pe deasupra o manta de culoare kaki'521. Un soldat, Tiberiu Zorzon, aflat intr-un dispozitiv de baraj rutier, va declara la 28 martie 1990: „Am oprit multe masini civile in care erau persoane civile cu pistoale mitraliera cu teava scurta. Aveau numerele schimbate de la masina, cel adevarat era pe bancheta din spate. Din discutii si din legitimarea acestora reiesea ca sunt din MI'522. Sinteza anchetelor efectuate de Parchetul Militar in perioada 1990-1994 arata ca: „in aproape toate zonele din Timisoara unde s-au inregistrat morti si raniti au actionat persoane civile care au deschis focul impotriva demonstrantilor, din autoturisme ARO sau Dacia, fara insemne distinctive. Din cercetarile efectuate pina in prezent, rezulta ca din aceste autoturisme au actionat forte ale Ministerului de Interne. Invocam in acest sens notatiile din Registrul de consemnare a ordinelor transmise prin reteaua radio telefon a Militiei, unde sunt notate patrulele mobile auto, denumite codificat ZET, precum si declaratiile generalului Macri Emil si ale martorilor Vidican Mihai, fost ofiter de Securitate, Ilinescu Gheorghe, fost subofiter de Militie, Beghea Nicolae, Jucan Adrian, lacob Pompiliu s.a. S-a deschis focul din autoturisme in Piata Operei, Piata 700, Calea Girocului, Calea Aradului, Calea Sagului, Calea Buziasului, Podul Decebal, Piata Traian, Gara de Nord si Bulevardul Tineretii. De asemenea, s-a deschis focul de pe cladiri sau de la etajele diferitelor imobile, de catre persoane neidentificate. Astfel de situatii s-au intilnit in Piata Operei, Piata Libertatii, Calea Girocului, Calea Lipovei si Calea Aradului. Trebuie mentionat ca toate aceste forte care au actionat acoperit (in uniforme de militari in termen, din autoturisme si de pe cladiri) asa cum rezulta din declaratiile unor martori, ar fi deschis focul doar pe fundalul tragerilor dinspre cordoanele de militari'523. Nu exista certitudinea ca focul diversionist, tras de pe cladiri, ar fi apartinut unor luptatori ai MI, in schimb Securitatea afirma ca erau diversionisti straini. Nu s-au adus probe pentru a sustine aceasta afirmatie, dar se ridica un semn de intrebare asupra necesitatii, logicii amplasarii unor astfel de tragatori de catre generalii Ml; atita timp cit fortele lor actionau in strada dupa un plan, atit cu trupe la vedere, cit si cu echipe mobile. Ce rost avea sa urce- niste tragatori pe case, adica in pozitii fixe, din moment ce actiunea fortelor de represiune se desfasura in miscare? Manifestantii contraatacati fugeau, disparind astfel repede din raza de actiune a unui lunetist.

Ca aspect particular al comportamentului cadrelor Ministerului de Interne se inscrie si razbunarea. Asa cum am aratat cu ocazia analizei asupra evenimentelor din noaptea de 16 decembrie, exista marturii care atesta dorinta de revansa a celor care fusesera batuti de grupurile violente, precum si exprimarea regretului ca nu au avut arme sau munitie pentru a riposta. Ordinul lui Nicolae Ceausescu venit prin teleconferinta a permis nu numai uzul de arma, dar si abuzul de arma, in conditiile unei practici a brutalitatii Militiei, asa cum o demonstreaza deja o intreaga literatura pe acest subiect, in afara marturiilor depuse de persoanele arestate in timpul evenimentelor de la Iasi, Timisoara si Bucuresti, avem la dispozitie si o scena descrisa de colonelul Filip Teodorescu: „La un moment dat am auzit afara niste bufnituri asemanatoare celor ce rezulta din batutul covoarelor. M-am ridicat si m-am uitat pe fereastra. La fel au facut si ceilalti. La inceput nu am inteles despre ce este vorba. Ne-am dumirit ca erau persoane retinute, aduse in curtea Inspectoratului, iar dupa ce erau coborite din autovehicule erau lovite cu bastoane de cauciuc, iar in lipsa acestora cu «inlocuitori», asezindu-le cu fata in jos. La actiune participau militieni in uniforma, soldati si civili. Ulterior, erau coboriti la arest, tot sub o ploaie de lovituri. M-a indispus total scena si n-am mai reusit sa atipesc pina s-a luminat de ziua. Explicatia data ulterior de unii care au cunoscut mai indeaproape actiunea era ca s-a produs o refulare a starii nervoase a cadrelor si militarilor care incasasera si ei destule lovituri de la «demonstrantii pasnici»'524.

Securitatea. Dupa 22 decembrie, mai ales in timpul proceselor, in cadrul larg al diversiunii impotriva Securitatii a fost intretinuta cu insistenta ideea ca si Securitatea a tras la Timisoara. Cercetarea efectuata de Procuratura timp ce aproape 14 ani nu a putut demonstra acest fapt. O teza lansata inca din timpul evenimentelor -probabil voit — a facut ca trupele de Securitate sa fie confundate cu ofiterii Departamentului Securitatii Statului. Asa cum s-a observat pe timpul analizei noastre, toti cei care au comentat implicarea Securitatii in represiune au folosit invariabil formele „Securitate', „securisti', „cadrele Securitatii' pentru a-i descrie de fapt pe militarii in termen care faceau parte din trupele de securitate-militie, denumirea corecta a acestor forte. Aceste trupe din Timisoara au trecut din subordinea generalului Vlad in subordinea generalului Nuta in dupa-amiaza zilei de 17 decembrie. Acest fapt oarecum straniu a fost posibil dintr-un motiv foarte simplu: generalul Nuta era adjunctul ministrului de Interne si in aceasta calitate a fost investit de Tudor Postelnicu sa preia comanda tuturor fortelor MI din capitala Banatului. Sub aceasta comanda au tras, daca au tras, reconstituirea de catre Procuratura a conditiilor in care aceste trupe au folosit armamentul fiind foarte vaga: „Pentru zonele din Timisoara in care s-au inregistrat morti si raniti in rindul demonstrantilor, au fost intocmite dosare in care s-au efectuat cercetari in vederea identificarii celor care au executat foc. Spre exemplu: dosarul privind uciderea a sapte persoane si ranirea altor noua in Piata Operei, in ziua de 17 decembrie 1989. Fortele implicate in aceasta zona au apartinut atit Militiei si Securitatii, cit si Armatei. Deschiderea focului s-a facut de tragatori individuali, fara ordin, tragatori care nu au putut fi identificati pina in prezent'525. Este semnificativ faptul ca din cele 102 dosare intocmite de Parchetul Militar Timisoara, pe baza carora au fost trimisi in judecata 46 de inculpati, doar doi au apartinut Inspectoratului MI, de care tineau legal trupele de militie— securitate, unul fiind seful Inspectoratului, colonelul Ion Popescu. Condamnarile in cazul Securitatii au avut preponderent un caracter politic, frizind de cele mai multe ori absurdul. Astfel, colonelul Tra-ian Sima a primit 600 de ani de condamnare pentru arestari ilegale, neexistind nici o proba ca acesta ar fi ordonat arestarea cuiva, in conditiile in care nici nu avea vreo astfel de atributie! Cifrele exagerate ale condamnarilor date ofiterilor de Securitate s-au intors in timp impotriva Justitiei, ele demonstrind fara echivoc caracterul politic al acestora si, mai ales, lipsa de probe. Atitudinea Securitatii Timis - considerata de multi ca suspecta- a provenit dintr-un ordin al generalului Iulian Vlad. Dupa teleconferinta lui Ceausescu, generalul Vlad s-a deplasat la sediu si a convocat imediat o sedinta a conducerii DSS. Aici el a cerut, de fata cu toti, Ordinul 2600/1988 si, citindu-1, a subliniat ca Securitatea nu va executa decit cele prevazute in Ordin, adica culegerea de informatii, in declaratia generalului Gianu Bucurescu din 9 februarie 1994, data in fata Comisiei senatoriale conduse de Valentin Gabrielescu, acesta a afirmat: „in 17 decembrie 1989, duminica, generalul Vlad a fost chemat cu Postelnicu la Ceausescu. Ne-am adunat si noi sa audiem cuvintarea lui Ceausescu la teleconferinta de dupa-amiaza. Vlad la revenire era schimbat, bulversat. A cerut Ordinul 2600, s-a uitat la el, apoi 1-a restituit secretarului. Dupa vizionare m-a chemat pe mine si Alexie in birou, unde ne-a spus ca la Timisoara evenimentele au evoluat negativ, ca Ceausescu i-a reprosat ca de ce trupele de Securitate nu au fost inarmate cum se ordonase si ca Ceausescu 1-a destituit din functie. Nu ne-a precizat daca a fost numit in locul lui cineva, deci consideram ca este pe mai departe seful Securitatii. Nu ne-am pus Problema ca acuma Vlad nu mai poate da ordine. Generalul Vlad ne-a spus arunci sa se continue munca informativa, dar sa nu se angajeze Securitatea in actiuni de strada'. Asa cum s-a putut constata dupa revolutie, generalii Securitatii au ramas solidari cu seful lor in acel moment in care Ceausescu anuntase destituirea lui. Credem ca atunci si acolo virfurile Securitatii au hotarit debarcarea lui Ceausescu.

Asupra comportamentului ofiterilor de Securitate de la Timisoara am aratat deja ca acestia au primit ordin de la generalul Vlad sa nu se amestece in strada, unde nu au actionat decit lucratorii filajului si retelele de informatori, pentru culegerea de informatii. Colonelul Filip Teodorescu a confirmat aceasta situatie: „ingrijorarea a crescut in momentul cind s-a dezlantuit canonada focurilor de arma automata, creindu-mi senzatia ca ne aflam in plin razboi () Din timp in timp suna generalul Iulian Vlad pe care il informam cu ceea ce reuseam sa retinem din sursele amintite. A fost foarte ingrijorat cind a auzit despre folosirea armamentului, cu atit mai mult cu cit rapaitul armelor automate il sesiza si direct, prin receptorul telefonului, atunci cind deschideam fereastra. Ne-a atras atentia sa nu iasa din sediu nici un cadru al Securitatii inarmat, reamintindu-ne ca rostul nostru este obtinerea de informatii si nu «iesirea in strada» pentru restabilirea ordinei. Nu a ordonat nimic altceva, in mod cert fiind si el marcat de ceea ce se petrecea la Timisoara'526. Un comportament similar a avut si generalul Emil Macii, care, in unele momente, inlocuia raportul catre superiorii sai de la Bucuresti cu punerea telefonului la fereastra, pentru a putea fi auzita situatia reala de la Timisoara. Cu ocazia unei intrevederi din ziua de 30 octombrie 2003, generalul Stefan Alexie, fostul secretar de stat al DSS, a evocat o astfel de scena: „Saracul Macri, ma suna de la Timisoara si dupa ce se prezenta imi spunea: «Asculta!» si punea telefonul la fereastra. Se auzeau scandarile «Jos dictatorul! Ceausescu, criminal!» Apoi inchidea'. Aceasta atitudine a cadrelor Securitatii aflate la Timisoara era o consecinta a schimbarii radicale a atitudinii generalului Iulian Vlad, ca urmare a sedintei CPEx si a teleconferintei, impotriva lui Nicolae Ceausescu, precum si a faptului ca, la aflarea informatiei despre destituirea lui Vlad, toti ofiterii, fara nici o exceptie, s-au solidarizat cu acesta. O figura aparte in timpul proceselor a facut maiorul Radu Tinu, achitat mai mult pentru a-1 potoli si a-1 face sa taca, interventiile sale din instanta incomodind vizibil completul de judecata atit prin probele pe care le invoca, cit si prin ridiculizarea procesului politic in care era implicat. El a fost primul ofiter de Securitate prezentat pozitiv de presa, inca din ianuarie 1990527, apoi a fost ascultat cu multa atentie si preluat pozitiv de presa colonelul Filip Teodbfescu. Marturiile lor, precum si articolele publicate de Radu Tinu sub pseudonimul „Dan Timaru' au facut ca, in foarte scurftimp, presa timisoreana si nou-infiintatele organizatii ale revolutionarilor sa-si directioneze atacurile si acuzatiile asupra Armatei, intr-o perioada in care Armata reprezenta principala forta a tarii, conducea autoritar Justitia, isi trecuse Securitatea in subordine si, mai ales, reprezenta singura autoritate statala care legitima Frontul Salvarii Nationale, adica puterea politica. Infirmarea de catre timisoreni a rolului activ al Securitatii si acuzarea Armatei pentru mortii din oras au facut din capitala Banatului un oras ostil puterii nou-instalate, cu consecintele publice pe care le cunoastem.

Al doilea tip de reactie este foarte controversat: a fost trecerea fostelor structuri ale Securitatii, mai ales a Directiei I, la contraatac dupa revolutie. Desi nu exista probe asupra existentei reale a unui plan secret numit „Cristal', privind mutarea interesului acuzator de pe Securitate pe Armata, simptome ale unui fenomen dirijat de acest gen au existat, in zecile de dosare ale proceselor de la Timisoara exista mai multe declaratii ale unor revolutionari, avind calitatea anterioara de informatori sau colaboratori ai Securitatii si ajunsi dupa revolutie in diferite pozitii timisorene influente - presa, formatiuni politice, Consilii populare —, care afirma ca au fost contactati de fostii ofiteri, convingindu-i ca acuzarea Armatei de represiunea de la Timisoara are si suport real si va inchide subiectul, pentru ca este vorba de o institutie fundamentala a statului. Dezechilibrul inregistrat in procesele postrevolutionare a permis succesul acestei campanii. De la acuzarea exclusiva a Securitatii s-a trecut la acuzarea exclusiva a Armatei.

in legatura cu subiectul cel mai sensibil — Securitatea — autorul acestor rinduri simte nevoia ca in acest loc sa-si precizeze pozitia. ~ Consider ca Securitatea a fost cel mai periculos instrument folosit s~de sistemul comunist in Romania. Regimul instalat de Nicolae Ceausescu a mostenit nu numai acel instrument odios din primul deceniu si jumatate de regim comunist, ci si problema controlului sau. Securitatea a evoluat ciclic intre subordonarea directa in mina conducerii superioare a partidului si subordonarea in cadrul Ministerului de Interne, in functie de periculozitatea pe care o reprezenta fie in mina unui om, fie scapata de sub control. Situatia Securitatii in decembrie 1989 era aceea a unei institutii cu aceleasi misiuni, insa trecuta sub un control strict al Partidului Comunist, infiltrata cu activisti de partid si supusa umorilor celor doi dictatori. Tot in decembrie 1989 Securitatea se afla la capatul unui proces de aproximativ 10 ani in care Nicolae Ceausescu isi pierduse increderea in ea. in momentul decisiv al crizei din 1986-1989, Ceausescu s-a sprijinit pe partid mult mai mult decit pe Securitate, devenind si suspicios vizavi de loialitatea fata de el. Pe de alta parte, in perioada premergatoare si in timpul evenimentelor din decembrie 1989, Securitatea 1-a abandonat discret pe Nicolae Ceausescu, dorind o pastrare a sistemului socialist cu un alt regim, mai relaxat, cu „fata umana', eventual sub conducerea lui Nicu Ceausescu. Acest lucru nu era posibil decit prin cedarea benevola a puterii de catre Nicolae Ceausescu pe motiv de boala sau de forta majora politica, astfel ca Securitatea nu a actionat direct pentru indepartarea lui. Aceasta asteptare a costat-o surprinderea in momentul revolutiei, nefiind pregatita de un atac care s-o desfiinteze si pe ea, o data cu regimul comunist. Dincolo de acest joc periculos, revolutia romana nu era posibila fara pozitia favorabila a Securitatii, aceasta avind posibilitatea atit sa anihileze in foarte scurt timp actiunea externa, cit si sa lichideze rapid orice manifestatie spontana din interior. Contributia sa la revolta populara avea menirea sa-i mentina statutul de institutie importanta a statului si sa-i permita sa-si continue si activitatile de aparare a statului, asa cum o fac toate serviciile de informatii din lume. Orice judecata asupra rolului Securitatii in statul comunist roman trebuie obligatoriu sa desparta — daca poate — partea de politie politica de partea care a privit apararea statului. Realitatea este ca aceeasi si in totalitate Securitate, si cu partea ei de aparare a statului, si cu partea ei de politie politica, a contribuit decisiv la caderea lui Ceausescu. Mai departe ea a cazut victima imaginii negative pe care o avea in societate si pentru care tot ea era vinovata, precum si scenariului de distrugere a ei, scenariu pe care nu 1-a putut contracara la timp. Sub aceasta lupa trebuie sa privim toate miscarile discrete, neinterventioniste de la Timisoara, dar si faptul ca, tot la Timisoara, Securitatea identificase aproape toate miscarile grupurilor diversioniste, agitatorii si diversionistii straini si romani. ii identificase si se uita la ei. Colonelul Mavru avea sa scrie in cartea sa plina de amanunte valoroase: „ exista o formatiune bine definita de indivizi tineri, de 22-25 de ani, atletici, tunsi scurt si foarte incisivi. Nu atacau si nu faceau nimic orbeste, ii studiau foarte atent pe cei de pe margine si, mai ales, pe cei care nu se atasau grupului din «instinct», adica benevol. Miroseau imediat sovaiala, iar cei ce nu reuseau sa se ataseze, sau mai bine zis fugeau, erau imediat huiduiti, fugariti si chiar batuti, daca erau prinsi din urma. Scopul formatiunii era unul singur: adunarea cit mai multor oameni pentru manifestatie. Actiunea lor, fiind profesionista, aproape fara nici o legatura cu scandarile politice, fara legatura cu ideile si initiativele grupului central de demonstranti, ne-a atras atentia de la inceput, in Plus, operatiunile noastre, ale Filajului si Investigatiei, desfasurin-du-se dupa anumite reguli — pe care nu le pot dezvalui — , au fost la lor sesizate de acei tineri atletici, tunsi scurt. Stiau sa faca si contrafilaj, ceea ce insemna ca de aceasta data aveam de-a face cu adversari de-ai nostri, seriosi'528.

Epopeea tancurilor

O privire cu un ochi detasat asupra evenimentelor tragice din noaptea de 17 decembrie 1989 nu poate sa nu constate situatia-limi-ta in care au fost pusi manifestanti si militari, in acelasi timp si in acelasi loc, de conducerea dictatoriala a lui Nicolae Ceausescu. -Noaptea singeroasa de la Timisoara a fost un rezultat direct nu i'-numai al functionarii statului sub regim comunist, ci si al complicitatii marii majoritati a natiunii cu acest regim. O responsabilitate mare o au virfurile Partidului Comunist, care au asistat pasiv la ineficienta si destructurarea singurei formatiuni politice a tarii, acceptind sa-1 urmeze pe Nicolae Ceausescu pina la sfirsit, chiar si atunci cind acesta cauta in mod evident sa-si mentina puterea cu pretul vietii unor cetateni ai tarii.

Pentru a ilustra aceasta tragedie vom analiza situatia oficiala si personala a sefului Marelui Stat Major al Armatei romane, gene-ral-locotenent inginer Stefan Gusa (1940-1994). Nu vom face o biografie a cunoscutului general, ci ne vom opri asupra a doua marturii care tin loc de caracterizare, astfel incit sa intelegem cit mai sugestiv cine a fost generalul Gusa. Prima marturie: sotia acestuia a relatat postului de televiziune OTV o scena in care loan Aurel Ilie, fost coleg de scoala militara la Pitesti — devenit dupa revolutie ministru -, a venit la generalul Gusa inainte de 23 august 1989 si i-a spus: „Fanica, ajuta-ne sa-1 luam pe Ceausescu la parada'. Gusa i-a raspuns: „Mai, eu asta nu pot sa fac. Daca nu era Ceausescu, eu nu ajungeam la scoala de ofiteri, pentru ca mama nu avea cu ce sa ne tina. Mama vindea lapte si oua ca sa vina o data la trei luni sa-mi aduca pachet. Eu am depus un juramint. Daca tu ai echipa, cu cine sa o faci, eu nu ma amestec'529. Stefan Gusa, un copil sarac, fusese crescut de comunism si era fidel acestuia, ceea ce nu 1-a impiedicat sa aiba sentimentul de onoare si sa nu-1 denunte pe fostul lui prieten. A doua marturie ii apartine chiar generalului Gusa. in fata membrilor Comisiei senatoriale pentru cercetarea evenimentelor din decembrie 1989 el a declarat: „Pe rusi ii bag in p m lor!'530. Aceste doua reactii nu sunt alese intimplator.

Sa revenim la analiza noastra. La ora la care ajunge la Timisoara -16.38 din ziua de 17 decembrie 1989 -, seful sau direct, ministrul Apararii, generalul Vasile Milea, daduse deja toate ordinele pentru alarma de lupta partiala a trupelor Armatei 3 dislocate in judetul Timis- Subliniem aici, tocmai pentru a intari imaginea catastrofei in care a tirit Nicolae Ceatisescu Armata tarii, ca alarma de lupta partiala se referea exclusiv la misiuni de lupta impotriva unui inamic extern si nu prevedea deschiderea focului impotriva cetatenilor tarii, indiferent de atitudinea lor, oricit de violenta, decit daca acestia deschideau foc de arma impotriva trupelor. Nu a fost cazul. Tot in momentul in care a sosit Gusa la Timisoara focul fusese deschis, mai intii in plan vertical si apoi direct, producind moartea a doua persoane. Acesta nu este un fapt semnificativ, deoarece focul deschis se putea inchide imediat dupa incidentul din Piata Libertatii. Multi inculpati s-au aparat cu afirmatia ca focul fusese deja deschis la Timisoara atunci cind ei au intrat in dispozitivul de represiune. Nu are nici o importanta lucrul asta. Mult mai important este faptul ca generalul Gusa a gasit trupele MApN, inclusiv blindate, amplasate in dispozitive de aparare - pentru apararea unor cladiri, institutii, cai de comunicatie, unitati militare. De asemenea, o serie de subunitati militare se aflau in deplasare spre Timisoara din ordinul ministrului Apararii. Este clar ca nu le putea opri undeva, deoarece ar fi trecut peste ordinul superiorului sau. Ajuns la comandamentul Diviziei 18 mecanizate, generalul Gusa a cerut un raport detaliat asupra situatiei, anume dispunerea fortelor de infanterie si blindate (tancuri + TAB-uri), constatind existenta unor dispozitive deja constituite, inclusiv in locuri care nu puteau reprezenta legal misiuni ale Armatei, precum si a unor detasamente in miscare prin oras, in deplasare spre locul de amplasare.

Problema incidentei intre demonstranti (violenti) si militarii Armatei se poate sintetiza intr-o imagine combinata, statica si mobila. Subunitatile Armatei au fost trimise in anumite locuri cu misiuni de aparare sau blocare a caii de comunicatie. Incidentele care au implicat deschiderea focului de catre subordonatii generalului Stefan Gusa si au generat sau favorizat moartea unor oameni s-au produs in trei situatii particulare: in timpul deplasarii spre locul mi-- siunii de aparare sau blocare; in pozitie de aparare a unor obiective; %* in timpul respingerii atacurilor venite de la demonstrantii violenti prin parasirea misiunii de aparare si trecerea la contraatac. Putem afirma ca generalul Gusa a „mostenit', la sosirea sa in Timisoara, primele doua situatii si a fost acuzat de represiune prin actiunea mobila, de urmarire prin foc a demonstrantilor din diferite locuri fierbinti. Aceasta acuza este insa extrem de friabila, deoarece orice militar instruit poate demonstra ca un atac a fost in realitate un contraatac, adica un raspuns la o agresiune, in sarcina lui s-au pus, la un moment dat, inainte sa moara prematur si suspect, toti mortii Timisoarei, lucru care de drept nu poate fi acceptat. Motivele sunt mai multe: ordinul de iesire cu trupe si munitie de razboi nu i-a apartinut; nici ordinul de folosire a munitiei de razboi nu i-a apartinut; ordinul intarit de el avea configuratia regulamentara (somatie, foc de avertisment, foc la picioare), dar nu avea cum sa controleze nici efectul focului la picioare, nici incalcarea ordinelor sale prin executarea focului, de exemplu, fara somatie, direct in plin, nedis-criminatoriu in multime si nu in cei care atacau. Pe fond, Gusa a incercat sa-si puna efectivele din oras in pozitii de paza si aparare, astfel incit eventuala riposta sa fie acoperita de prevederile legii privind regimul armelor si a uzului de arma. Conform acestei doctrine, militarii aflati in diferite locuri din oras ar fi primit un consemn, o misiune de paza si aparare a obiectivelor respective, care in realitatea juridica din 1989 se referea insa numai la santinele. Proble-ma-cheie este, de fapt, locul unde au fost amplasate fortele MApN, in ce masura acest loc putea intra, chiar si prin fortarea legii, in misiunea unei subunitati militare. Doctrina militara a acelui timp, in particular Regulamentul serviciului de garda si in garnizoana (1987), se referea, la articolul 2, la obiective „ce prezinta importanta militara, economica sau politico-administrativa'531. Nu pot intra in aceste categorii hoteluri, magazine, Catedrala din Timisoara, cladirea Operei. Asadar, se pot pune in discutie cu seriozitate si neparti-nire situatiiile in care trupele MApN au fost amplasate in locuri care intruneau conditiile regulamentare si unde militarii au deschis focul pentru a apara obiective legitime (unitati militare, depozite militare, intreprinderi, tehnica militarajCgari, aeroporturi, tuneluri, baraje, poduri), in aceasta lista se afla — dramatic, neinteles nici de revolutionari, nici de magistrati— si tehnica militara. Adica blindatele care au fost pe strada.

in legatura cu acest subiect, vom analiza, spre exemplu, cazul Calea Girocului.

La ora 13.55 generalul Vasile Milea ordona direct comandantului UM 01115 Giroc sa scoata 10 tancuri de instructie. Comandantul unitatii nu avea decit sase in functiune, de aceea, pentru a completa numarul cerut mai trimite doua tancuri, dar de lupta, cu munitie pe tanc. „Sub comanda maiorului Dorel Ghibea, coloana de tancuri incepe deplasarea, la ora 14.25, pe itinerariul Calea Girocului — str. Albac - str. Lidia - Caminele Studentesti - Podul Decebal. Cind ajunge la Podul Decebal, coloana este intimpinata de capitanul loan Lazaroiu din comandamentul marii unitati, care transmite ordinul ca 4 tancuri sa se indrepte spre comandamentul marii unitati mecanizate din Piata Libertatii, iar celelalte sa blocheze strada pentru a opri patrunderea spre Comitetul Judetean de Partid. Tancurile, aflate in deplasare spre comandamentul marii unitati, vor fi blocate. Intrucit masinile de lupta erau conduse cu viteza mica, pentru a nu lovi oamenii, elemente violente incendiaza si distrug aparatura, butoaiele cu motorina si loturile de bord care se aflau in exteriorul tancurilor. Se folosesc in acest scop rangi, sticle cu lichid incendiar, u se vopsesc vizoarele pentru a impiedica vizibilitatea. Celelalte ajung pina in dreptul cinematografului Parc, unde o multime de oameni ocupa soseaua pe toata latimea si pe o adincime de 3-400 de metri. «Situatia era complicata - descrie acest moment maiorul Dorel Ghibea. A merge inainte insemna a trece peste oameni. Datorita aglomeratiei nu aveau posibilitatea sa se fereasca. Dau atunci ordin de oprire. Oamenii incep sa se apropie de tancuri si sa arunce spre ele cu tot felul de obiecte, in aceasta situatie dau ordin de retragere spre pod (Decebal - n.a.), unde existau doua-trei plutoane de securitate (—militie). Retragerea se face pe rind, in marsarier, ne-fiind alte posibilitati de manevra». Ultimul tanc, al comandantului de detasament, este inconjurat de manifestanti, printre care si copii, 'si incendiat. Mecanicul-conductor, locotenentul-major Ion Banicioiu, claxoneaza si, pentru a-i avertiza sa se fereasca, deschide oblonul, moment in care agresorii il lovesc in cap cu un topor, ranindu-1, si-1 trag afara din masina de lupta. Tancul este recuperat imediat cu sprijinul unei subunitati de securitate (-militie) care actiona in zona si, impreuna cu celelalte, intra, ulterior, in dispozitiv la Podul Decebal. Era ora 15.55'532. La acea ora generalul Gusa se urca in avion la Bucuresti.

A fost pusa in discutie prezenta munitiei pe tanc in unele blindate scoase in oras, in ideea ca s-a dorit folosirea ei impotriva multimii. Acuzatia nu este serioasa, dar cazul in sine este semnificativ pentru deruta comandantilor in fata unui ordin ilegal. Echipajele tancurilor de lupta nu au primit armament individual, arma proprie cu care se apara in caz de abandonare a tancului lovit, iar mitralierele montate pe blindat nu au avut munitie, fapt care atesta lipsa dorintei de a ucide cu acele masini grele de lupta. Maiorul Gheorghe Badea a si precizat acest lucru: „Nu am primit un ordin expres de a folosi tancurile in oras, ci ordinul a fost de a scoate tancurile in oras, eu in-telegind ca sunt scoase pentru intimidare si nu pentru a fi folosite'533. Cercetind declaratiile din anchete ale militarilor responsabili de tancuri, am descoperit motivul real al iesirii blindatelor cu munitie: in depozitia subofiterului Dionisie Cretu, mecanic conductor: proiectilele nu au fost lasate in unitate, pentru ca lipsea seful de depozit si seful de armament () Nu am primit ordin de folosire a acelor proiectile. De altfel, nici nu aveam echipajul care sa le foloseasca, respectiv tragatorii'534. Scena demonstreaza inca o data improvizatia in care a fost situata Armata printr-un ordin care nu corespundea procedurilor legale, faptul ca nici alarmarea in acea zi de duminica nu fusese completa, lipsind cadre militare altfel indispensabile folosirii unui tanc irrtronditii de lupta.

Colonelul Filip Teodorescu confirma, ca urmare a contactului vizual direct, atit informatia privind agresarea cu un topor a loco-tenentului-major Banicioiu, cit si prezenta vopselei folosite pentru „orbirea' tancului: „Am remarcat un tanchist, in uniforma specifica, mic de statura, cu fata plina de singe si de vopsea galbena. Era ajutat de doi militari care il duceau mai mult tiris. Cind au ajuns in dreptul unui ofiter a reusit sa spuna ca este comandantul tancului aflat pe Podul Michelangelo, a fost lovit cu toporul in cap, iar tancul este in pericol sa fie incendiat'535.

Generalul Gusa ajunge abia in jurul orei 17.45 la comandamentul marii unitati mecanizate si preia conducerea fortelor militare din zona. „La ora 18.55, cinci tancuri din UM 01115 Giroc, aflate sub comanda maiorului Gheorghe Badea, ce se indreptau spre Comitetul Judetean de Partid, au fost blocate pe Calea Girocului, in apropierea Postei Centrale, la capatul liniei 15, de o multime agresiva, printr-o baricada formata din 4 troleibuze. Referindu-se la acest moment, maiorul Badea a declarat ulterior: «Situatia era critica () Cu troleibuzele nu era o problema. Le aruncam de nu se vedeau, dar cu oamenii aveam doua posibilitati: sa trec peste ei sau sa opresc tancurile. Riscind, eu am ales a doua varianta». Echipajele au parasit tancurile, acestea fiind avariate si incendiate partial de catre manifestantii excesiv de agresivi. Parte din militari au fost loviti cu cruzime de elemente violente, 6 cadre militare fiind salvate de cetateni aflati in apropiere. Maiorul Ilie Badea Gheorghe, plutonierii majori Stefan Gheorghe Balint, Nicu Constantin Buta si loan Brinzei, plutonierii Ilie Constantin Borcanescu si losif Dionisie Cretu au fost raniti'536. Gheorghe Badea va descrie momentul atacului astfel: „Cam la jumatatea distantei intre intersectiile Caii Girocului cu str. Lidia si str. Naturii, am fost obligat sa opresc coloana de tancuri, deoarece, cam in dreptul Postei, strada era blocata cu un troleibuz, iar in fata acestuia era o multime mare de oameni, avind in primele rinduri copii. Acesta a fost motivul pentru care am oprit. Precizez ca daca eu nu opream tancurile nimeni din cei prezenti acolo nu le-ar fi putut opri din miscare. Eu am oprit coloana pentru a nu inregistra victime. Dupa ce am oprit tancurile, am iesit pentru a discuta cu cei din strada. Am facut acest lucru pentru ca tancurile au un sistem de protectie care permite sa se stinga incendiul de trei ori. M-am gindit ca dupa epuizarea acestor trei posibilitati, tot va trebui sa iau o decizie. Asa ca am iesit sa discut cu manifestantii. Imediat ce am iesit din tanc si mi-am dat jos casca de tanchist, am fost lovit cu o piatra in cap'537. Subofiterul Constantin Buta, unul dintre cei grav raniti, a declarat urmatoarele, „in momentul cind am incercat sa ies, am fost lovit din partea stinga cu o ranga metalica care mi-a produs o plaga foarte grava a capului. Iar din partea dreapta a pozitiei tancului am fost lovit cu o bordura de trotuar, tot in cap, producindu-mi tot o grava plaga cu o fisura a parietalului'538. Nu exista dubii asupra dreptului de a deschide foc in asemenea situatii; problema este ce au cautat in acea situatie. Aici militarii nu pot fi acuzati de nici un tribunal responsabil. Reamintim ca la analiza legilor internationale asupra tulburarilor civile am semnalat existenta obligatiilor multimii, a demonstrantilor, intre care actiunea cu perfidie impotriva militarilor se sanctioneaza cu asprime. Atacarea conducatorului de tanc, care iese din turela pentru a cere manifestantilor sa nu-si puna viata in pericol, si lovirea lui cu un topor, ranga sau piatra se inscrie in aceasta categorie, inca o data, militarii de oriunde in lume au dreptul sa traga in fata unor astfel de cazuri. Martora Daiana Suciu a vazut toata scena din balconul matusii sale, loc de unde putea cuprinde un spatiu mare intre locul de intoarcere a troleibuzului 15 si Oficiul postal. Ea vorbeste despre un al doilea esalon de tancuri (cele 6) care apar de la unitatea din Giroc. La aparitia lor demonstrantii au blocat Calea Girocului in dreptul Liceului de Chimie. Cind tancurile au trecut de un magazin Plafar a inceput atacul asupra lor. Pentru blocare au incercat mai intii sa foloseascMin motocompresor si un autoturism Dacia, „in acest timp barbatii nu au stat cu miinile in sin. Ca prin minune - de unde oare?—au aparut o multime de vergele, de bare metalice si oamenii misunind printre cele sase tancuri care faceau manevrele acelea de du-te-vino, aparind deci multe clipe de stationare efectiva — introduceau rangile pe undeva pe la senile, pentru a le bloca. Pe unul au reusit sa-1 opreasca. Conducatorul acestuia, mai incapatinat ori mai slab din punct de vedere profesional, s-a angajat sa treaca fara a mai fi ocolit agregatul. Dar calculele lui s-au dovedit gresite, agregatul s-a dovedit a fi mai greu decit crezuse el si tancul s-a intepenit; atunci conductorul a turat motorul la maximum, zgomot de-a dreptul infernal, a mai inaintat o jumatate de metru, alta solicitare a motorului, sau inca un sfert de metru inainte; numai ca, stationind mai mult decit celelalte, ori chiar mergind, dar foarte incet, barbatii au reusit sa plaseze o ranga intr-un loc sensibil, blocind sistemul de rulaj. Ajunsese in intersectie, dar acolo, ramas fara o senila, s-a oprit, in momentul urmator oamenii au sarit pe tanc, au deschis capacul si i-au scos pe militari afara. Alt grup se ocupa cu «incendiul». Desprinsesera un bidon cu motorina de pe un tanc, il sparsesera, lichidul se imprastiase peste tot, si oamenii incercau sa-i dea foc. Treaba asta a fost insa mai dificila decit s-ar putea crede, fiindca motorina nu ardea. Au folosit hirtii, chibrituri, cu toate astea nu aparea «palalaia». Dupa multe incercari s-a aprins, totusi, arzind insa greu, cu fum gros, inecacios. Cei mai lucizi dintre oameni s-au ocupat insa cu altceva: au manevrat alte doua firobuze, fr' spatele tancurilor, prinzindu-le deci intre doua baricade situate la 120-150 de metri, dupa care, incet-incet, i-au scos pe militari din toate masinile. Mai tirziu, dupa ce tanchistii se deplasau - pe jos! spre unitatea lor, a aparut, dinspre Giroc, un camion cu militari'539. Martorii Luca si Maris descriu si ei scenele cu numeroase amanunte:

Stefan Luca: „Peste vreo 10-15 minute am pornit, impreuna cu , • un grup de demonstranti, catre tancuri. Nevasta plecase acasa, sa vada de copii. Am ajuns pe la strada Stefan Stinca cind a inceput sa se traga, cred ca dinspre tancuri. Se auzeau gloantele cum loveau stilpii si blocurile. Pe strada Stefan Plavat, dintr-o masina «Carpati» de armata, au inceput sa sara soldati care imediat luau pozitie de i;_tragere pe burta, cu fata spre tancuri. Ne aflam intre doua grupuri t„de soldati: cei care sarisera din masina, aflati linga florarie, intre semafoare, si cei din zona tancurilor. Lumea a inceput sa fuga, sa se adaposteasca. Ma reintilnisem cu nevasta, si am intrat impreuna intr-un bloc. Aici era din nou ticsit de lume. Peste vreo 5 minute am vazut doi insi in haine de piele circulind linistiti pe mijlocul strazii. M-am gindit ca pot iesi in strada fara pericol, si am vrut s-o iau spre casa. Nevasta a mers inainte. Deodata am vazut-o ghemuindu-se cu mina la ochi si spunindu-mi: «Fane, nu mai vad». Cind am vrut sa o ajut am simtit o caldura puternica pe corp si pe picior si am vazut ca sunt plin de singe. Am cazut, incercind sa ma ridic am simtit o durere puternica si mi-am pierdut constiinta (cunostinta, n.a.). Sotia, dupa ce si-a revenit (din ricoseu, niste schije de la un glont i-au intrat in ochi), vazind ca eu sunt la pamint, a cerut oamenilor prezenti ajutor, dar, pe moment, nimeni n-a avut curajul sa iasa din bloc'540.

Daniel Maris: „Eram in strada. Pe Calea Girocului erau 4-5 tancuri blocate. Se facuse o baricada din troleibuze. Dintr-unul din tancuri a iesit un militar care a fost lovit cu pietre. Unul dintre cetateni 1-a ocrotit de furia multimii ducindu-1 intr-un apartament. S-au spart butoaiele de combustibil ale tancurilor. Cineva a dat foc la motorina. Altii au strigat sa se opreasca focul, fiindca se puteau produce pagube. S-a intervenit (de catre revolutionari, n.a.) pentru a se limita extinderea focului. Doi-trei manifestanti s-au suit pe un tanc si umblau la mitraliera. Nu stiu ce voiau sa faca cu ea, dar n-au izbutit sa faca nimic. Unul dintre cei suiti pe tanc a fost strigat de o femeie (probabil maica-sa): «Coboara de acolo! Vrei sa ajungi la inchisoare, ca numai luna trecuta ai iesit?». Dupa citva timp s-au spart vitrinele de la magazine. S-au fortat usile, s-a intrat inauntru, fiecare insusindu-si din bunurile aflate acolo. Am intrat si eu in librarie, unde am luat niste pungi cu carti (era obiceiul sa se vinda la punga cite o carte buna si una proasta). Cind m-am intors acasa tata mi-a spus sa arunc cartile la gunoi, ceea ce am si facut. Pe la ora 21.00-21.30 dinspre unitatea militara au venit niste soldati urmati de un TAB. Multimea s-a speriat si s-a retras spre strazile laterale. Soldatii au deschis focul'541.

A fost o umilinta pentru generalul Stefan Gusa, cunoscut tan-chist, o adevarata legenda a armei tancurilor din Romania si din intreg Tratatul de la Varsovia. Informat asupra celor intimplate in Calea Girocului, el va ordona despresurarea tancurilor blocate cu orice pret, avind in vedere mai ales periculozitatea existentei incarcaturii de obuze din tancurile de lupta. „Daca luau foc - a explicat el mai tirziu -, explodau ca niste bombe. Distrugeau cartierul. Am dat ordin sa fie deblocate cu orice pret. Recunosc ordinul: cu orice pret! Inclusiv prin foc'542. Misiunea a fost data mai intii detasamentului maiorului Vasile Paul din UM 01140, care avea la dispozitie 12 TAB-uri, 3 autocamioane si un autoatelier. Acesta ajunsese in Timisoara in jurul orei 18.15. Maiorul Paul s-a prezentat la generalul Gusa si a primit ordinul direct de a despresura tancurile din Calea Girocului cu o parte din fortele de care dispunea. Ofiterii au incercat sa explice manifestantilor starea de pericol in care se afla ei si cartierul, dar au fost atacati cu violenta de un grup estimat intre 50 si 100 de persoane. Unii revolutionari au declarat dupa consumarea evenimentelor ca se plimbau in jurul tancurilor sau stationau in liniste si nu exista nici un pericol. Locotenent-colonelul Dumitru Marcu, de la UM 01340 Oradea, descrie altfel scena: „Atunci am vazut primele tancuri care fumegau, mai departe urmatoarele trei pe care erau urcati oameni in bustul gol, cu sticle in mina'543. Cercetarea incidentului a aratat insa ca mai multe persoane au patruns in tancurile abandonate si au incercat sa manevreze obuzele, abando-nindu-le imprastiate in tanc. Desi unele blindate erau incendiate si inca mai ardeau la sosirea detasamentului lui Vasile Paul, maiorul Gheorghe Badea prezinta o cu totul alta imagine: „Arat ca dupa iesirea mea din tanc, o parte din manifestanti, unii in stare avansata de ebrietate, au incercat sa incendieze tancurile. Le-am spus ca risca sa sara in aer din cauza proiectilelor din interior. S-au convins ca ; ' sunt proiectilele in tancuri si atunci au stins toate inceputurile de :~* incendiu. S-au manifestat violent cu rangi si alte obiecte contondente asupra a tot ce puteau sparge de pe tanc, respectiv proiectoarele, aparate de ochire pe timp de noapte si butoaiele exterioare de combustibil. Pot preciza insa ca pina am plecat de acolo nimeni nu a mai pus problema incendierii'544. Probabil ca incendiile vazute de detasamentele sosite pentru despresurare erau provocate de motorina scursa pe jos si aprinsa de agresori, „imi asum raspunderea pentru modul in care a actionat detasamentul meu de circa 24 de ofiteri si soldati, intre orele 20.00-24.00, in seara zilei de 17.12.1989 pe cei circa 100 metri, in scopul scoaterii din zona a tancurilor incendiate', a declarat public si fara echivoc Vasile Paul, ajuns general in Ministerul Apararii, unul dintre ofiterii de legatura cu NATO.

Un alt detasament, al UM 01340 Oradea, si condus de maior Dumitru Marcu, a intrat in Timisoara la ora 19.30. S-a deplasat la comandamentul marii unitati mecanizate unde a primit aceeasi misiune: sa deblocheze cele cinci tancuri, avind in vedere ca ofiterii maiorului Paul comunicasera prin statiile blindatelor lor refuzul manifestantilor de a permite recuperarea tancurilor si atacarea lor cu violenta. Pe un drum ocolitor, dirijati de locotenent-colonelul Constantin Rogin, detasamentul de la UM 01340 a patruns in zona si a sprijinit despresurarea. Aceasta actiune s-a facut prin folosirea focului de avertisment si a focului direct, in urma caruia au rezultat 10 morti si 25 de raniti, in timpul actiunii de despresurare, militarii au incercat sa evite focul in multime, dar in momentul asaltului final s-au comportat conform unei situatii de razboi, executind asa-numitul foc de despresurare', care presupune si eliminarea oricarui pericol din lateral, fapt ce explica, dar nu justifica pe deplin, tragerile spre flanc, in scarile unor imobile pe masura ce militarii inaintau. Cercetarea acelei adevarate epopei a tancurilor din Calea Girocului, atit din partea Procuraturii, cit si din partea revolutionarilor nu a tinut cont de specificul, greu de inteles, al luptei de despresurare care presupune eliberarea prin foc a intregii zone in care se afla unul sau mai multe blindate blocaje545.

Cu ocazia cercetarii imprejurarilor in care s-a produs incidentul din Calea Girocului, a fost intocmita o harta cu dispozitivul militar si actiunea diferitelor forte. Ea se afla in dosarul Sectiei Parchetelor Militare si constituie proba la dosar, avind la data judecarii caracter secret. Ceea ce se observa, in primul rind, atit pe harta cit si la fata locului — amanunte necesare celor care nu cunosc Timisoara — este ca aceasta artera de circulatie se afla intre blocuri de locuinte si nu este o strada ingusta, ci un bulevard destul de larg. Constatarea este importanta, deoarece permite intelegerea faptului ca tancurile aveau loc de manevra, insa blocarea lor s-a facut cu mare precizie — primul din dreapta si ultimul din coloana, impiedicind deplasarea celorlalte trei. in dreptul celor doua tancuri blocate cu bare si rangi apare inscrisul „persoane straine patrunse in zona'. si mai interesant este faptul ca „grupul violent de agitatori' se gasea intr-o cu totul alta parte si s-a deplasat in directia opusa „persoanelor straine patrunse in zona'. Toate interventiile ciudate s-au produs pe partea dreapta, unde sunt semnalate grupurile de persoane, la intersectia cu str. Lidia. Aici s-a tras asupra „persoanelor patrunse in dispozitiv (indivizi violenti, in stare de ebrietate, dotati cu rangi) dintr-un bloc si dintr-o gradina, iar dinspre str. Lidia s-a fortat in doua rinduri mirarea in zona a unor autoturisme Dacia albe. Concluzia este ca tancurile se puteau debloca singure daca ar fi trecut peste oameni, cauza blocarii lor fiind exclusiv lipsa intentiei de a-i omori, in al doilea rind, inca inainte sa apara trupele de despresurare, echipaje mobile ale Ministerului de Interne au incercat sa deblocheze zona executind foc selectiv de intimidare.

Tragedia in care civili si militari au fost actori, pusi intr-o situa-tie-limita si unii, si altii, si-a avut izvorul in ordinul ilegal dat de Ceausescu lui Milea, confirmat de membrii CPEx. si unii, si altii aveau dreptul sa actioneze, civilii sa demonstreze, militarii sa riposteze cu foc, intr-un conflict creat cu intentie de Nicolae Ceausescu intre Armata si cetatenii tarii. Identificarea precisa a dispozitivelor in care s-au aflat efectivele Ministerului Apararii Nationale permite stabilirea caracterului legitim sau ilegitim al focului, precum si gradul de responsabilitate penala al ofiterilor de la Vasile Milea in jos. insa tragedia este clara: au fost pusi fata in fata cetatenii si Armata tarii. Unii au fost instigati sa atace Armata, altii au primit ordin sa traga in oameni. si unii, si altii, cetateni si militari, au fost marionetele unei politici fara crutare si fara sentimente. Dimensiunea reala a acestei tragedii poate fi exprimata in cifre si statistici, in argumente si in contraargumente, dar isi arata chipul ei monstruos doar in ochii unui copil. Adrian Juganaru, un copil de 13 ani din Timisoara, va trimite Procuraturii Romaniei urmatoarea scrisoare:

Declaratie

Subsemnatul Juganaru Adrian, nascut la data de l XI1976, domiciliat in orasul Timisoara, str. Albac nr. 24, declar urmatoarele:

in seara de 17 a Xl-a 1989 in jurul orei 18.45 tatal meu Juganaru Dumitru s-a dus la un coleg pe nume Mihai. Acolo a stat doar treizeci de minute dupa care a venit acasa si a inceput sa plinga, spunind:

- Copiii mei, sa nu iesiti afara ca este prapadul din lumea minunata! Eu si mama mea i-am spus:

— Bine taticule, nu iesim!

Dupa aceea taticul a intrebat:

- Magda merge la lucru?

- Nu, (-iam) i-am raspuns eu.                                 

- Bine, a exclamat el.     

Vrind si el sa (iese) iasa afara,

- Vedeti ca eu ma duc sa vad tancurile. Eu i-am raspuns.

- Bine, (dute) du-te taticule.

Acestea s-au intimplat in jurul orei 07.30. La ora 07.37 el s-a dus jos. Eu, sora si verisoara mea ne-am dus pe geamul de la baie sa vedem ce face tatal meu. Am vazut cum venisera autoanfibiile, precum si militari veniti in cordoane. Demonstrantii veneau din centru si se indreptau spre Calea Gieocului.

Militarii trageau in sus: Demonstrantii scandau urmatoarele: jos Ceausescu, vrem libertate, armata e cu noi, armata nu uitati ca aveti copii si frati etc. O autoanfibie patrula imprastiind multimea de oameni. Linga cordonul de militari se afla o autoanfibie. Numarul ei era K 193.

A scandat si' tatal meu. Cind s-a inceput sa se traga in demonstranti un glont 1-a lovit pe tatal meu fix in cap. De cind s-a tras si pina ce am vazut ca patru oameni il aduc pe tatal meu tiris nu l-am mai vazut.

Vazind ca il duc tiris am sarit de pe vana, am coboritjos plin-gind si strigind taticul meu, taticul meu. Oamenii care il dusesera pe tatal meu pe un loc inverzit m-au intrebat daca este tatal meu. Eu le-am raspuns ca da.

Dupa ce le-am aratat unde stau 1-au dus sus. Pe mine m-a luat o tanti sus la ea. Domnul Bujor a zis unui ofiter pe nume Paul:

- Ma, Paule, ma nu trage!

L-am vazut pe acest Bujor iesind din curte si indreptindu-se spre masina autoanfibie si stind de vorba si cu acel Paul inainte de a se trage in demonstranti si inainte de a fi impuscat tata.

Aceasta este declaratia pe care o dau, o sus fin si o semnez.

9 V 1990

Juganaru


Bilantul tragic al noptii de 17 decembrie

In acea noapte antiromaneasca de 17 decembrie si-au pierdut viata 59 de oameni (58 prin impuscare), si au fost ranite aproxi-mativ 185 de persoane. Prinsi in scenariul diversiunii, manifestanti, curiosi, indivizi violenti si militari au jucat o drama singeroasa, platind pretul incapacitatii politice si al anilor de complicitate la sistemul de putere dictatoriala imaginat si condus de Nicolae Ceau-sescu. Revolta de la Timisoara, declansata in continuarea celei de la Iasi, a dorit cu preponderenta transmiterea unui semnal politic spre Nicolae Ceausescu pentru a parasi puterea. Scenaristii sovieto-fran-co-maghiari stiau ca acesta nu va ceda si de aceea au facut tot posibilul sa incite la violente pentru a lasa urme atit de vizibile incit dictatorul comunist sa nu mai poata supravietui rasturnarii sale de la .Putere, in nenumarate rinduri, in timpul incidentelor din Timisoara, ,dar si in declaratiile ulterioare, manifestantii si militarii au evocat cererile repetate, si de o parte, si de alta, de a nu se recurge la violenta. si totusi s-a intimplat, cu o aparenta fatalitate.

La bilantul tragediei din 17 decembrie se va putea observa paradoxul unei confruntari in care civilii sunt putini, cartusele sunt de ordinul sutelor de mii, fortele par total disproportionate, iar din punct de vedere strict militar raportul intre foc si efect este complet dezechilibrat si de neinteles, daca am accepta teza represiunii voite. A fost o piesa de teatru in care chiar s-a murit pe scena. Rechizitoriul Sectiei Parchetelor Militare de pe linga Curtea Suprema de Justitie intocmit in 1997, inca politizat si tendentios, ne ofera totusi schita acelei tragedii:

Catedrala Timisoara si zona adiacenta: „in seara zilei de 17.12.1989, dupa incetarea actelor de vandalism, s-a deschis focul asupra demonstrantilor aflati in zona Catedralei', rezultind 12 morti si 34 de raniti. Focul a fost deschis de militari aflati in dispozitive amplasate la Opera si in fata cinematografului Capitol, apoi din-tr-un tanc aflat in miscare. Avind in vedere locul, care nu se inscria in prevederile legilor privind dreptul Armatei de a interveni, deschiderea focului a fost ilegitima, in aceeasi zona au tras in manifestanti si „patru civili inarmati, care au coborit dintr-un ARO de culoare albastra', membri ai echipelor mobile organizate si trimise in oras de generalul Nuta.

Opera Timisoara si zona adiacenta: Au fost impuscate mortal noua victime si ranite alte 12 persoane. Focul a fost deschis din partea unor cordoane militare, iar unul dintre martori a indicat si prezenta a trei civili care trageau de pe o cladire, precum si focul executat dintr-un autoturism. si in aceasta zona, atit focul executat de militari, cit si cel al echipelor MI a fost ilegitim, neexistind obiectivul de importanta militara, economica sau politico-administrativa pe care sa-1 apere.

Piata Libertatii: Este un spatiu inconjurat de obiective militare. Au fost doi morti (Lepa Barbat si Miroslav Todorov, al caror caz 1-ani analizat deja) si 20 de raniti. Deschiderea focului a fost legitima, fiind violat perimetrul unitatii militare si inregistrindu-se violente care justificau folosirea armelor de foc. Subliniem insa ca presupunerea noastra asupra felului in care s-a ajuns in fata unitatilor militare din Piata Libertatii este confirmata de Rechizitoriu, care arata ca cele citeva sute de manifestanti „au fost impinsi de tancuri si transportoare dinspre judeteana de partid' si „au afluit spre Piata Libertatii'546, in acelasi loc s-a inregistrat ranirea soldatilor Adrian Zaharia si Florin Nicoara prin foc tras din rindul manifestantilor (probabil cu pistoletul capturat de la un militian).

Piata „Timisoara-700': Au fost doi morti si cinci raniti, proveniti din deschiderea focului in Piata Libertatii, fie prin ricoseu, fie ca urmare a respingerii atacului violent al manifestantilor pina la intersectia cu strada Marasesti. Daca victimele au cazut ca urmare a respingerii atacului din Piata Libertatii, ele au fost pierderi colaterale ale focului legitim descris mai sus; daca exista probe ca militari au parasit unitatea si au iesit in strada pentru a-i urmari pe manifestanti, cauza se poate judeca in contextul Decretului nr. 367/1971, art. 36, litera e, care reglementa uzul de arma. in ambele cazuri deschiderea focului pare legitima.

Podul Decebal. O coloana de manifestanti a incercat sa treaca podul spre Comitetul Judetean de Partid. Dispozitivul militar care bloca acesul era format din subunitati MApN si din trei plutoane ale trupelor de securitate-militie, precum si din tancuri si TAB-uri. S-a deschis foc de intimpinare in jurul orei 19.00, inregistrindu-se 4 morti si 21 de raniti. Pentru a incadra acest caz in lege vom reaminti intrebarea generalului Gusa: „Daca aveau ceva cu partidul si cu Ceausescu, de ce atacau armata?' si raspunsul logic la aceasta intrebare: pentru ca Armata apara sediul partidului, in tarile civilizate Armata nu are ce cauta in apararea sediului unui partid, dar faptul ca in acelasi sediu se aflau si organele alese ale cetatenilor, institutiile administrative, ofera o circumstanta atenuanta. Reamintim ca peste 98% din populatia orasului nu participa la aceste evenimente. La Podul Decebal s-a deschis foc si de pe celalalt mal al canalului Bega, din directia unui dispozitiv al Militiei, si „din doua autoturisme Dacia si doua ARO, din care au coborit civili si militari inarmati'.

Piata Traian. S-au inregistrat doi morti si 13 raniti. Focul a fost .executat mai intii dintr-un ARO de culoare deschisa. „Din registrul de comunicari radio-telefonice al MI rezulta ca au avut patrule auto in oras sub denumirea de ZET (volum I, filele 143-146)'547. Un martor afirma ca s-a tras asupra lui dintr-un TAB, iar un altul dintr-un camion militar. Cazurile nu par a apartine focului organizat, deschis sub ordin, ci focului criminal, sanctionabil in mod individual. Un plutonier major de Militie a fost condamnat la 6 ani de inchisoare.

Complexul studentesc. Au murit doi studenti si au fost ranite alte trei persoane. Focul s-a deschis, izolat, din rindul militarilor: „in Jurnalul de lupta al Diviziei Mecanizate este consemnat in 17.12.1989, ora 19.45: Batalionul de infanterie Arad actioneaza la Complexul studentesc - ordin general Gusa Stefan. Directia Centru -Termal - Complex'548.

Calea Girocului. Cazul a fost analizat in detaliu mai sus. Au fost 10 morti si 25 de raniti. Deschiderea focului s-a incadrat in categoria celui de despresurare, care este legitim. Toate marturiile invoca cererile repetate ale militarilor de a fi lasati sa-si recupereze blindatele avariate, somatiile legale, precum si atacarea cu perfidie a militarilor primului tanc, aspect care a dat certitudinea ca este vorba de o agresiune a manifestantilor cu caracter criminal, intre manifestanti si militari nu a existat o comunicare si o intelegere privind situatia limita, regulamentara, in care se aflau fortele armate de acolo. Cazul Calea Girocului reprezinta o situatie tipica pentru surprinderea fortelor militare in deplasare spre misiune, care din punct de vedere militar nu are echivoc.

Calea Sagului. Au murit patru oameni, in situatie de izolare, pe trazi, fara prezenta multimii, iar una dintre victime a fost impuscata in balcon. Martorii sustin ca focul a venit din dreptul unei subunitati militare si dinspre un garaj al partidului aflat in vecinatate. Avind in vedere circumstantele, a fost vorba de foc criminal, nejustificat de vreo actiune agresiva.

Calea Lipovei. Cele sase persoane decedate si cei 27 de raniti au cazut in conditii de actiune violenta in apropierea si perimetrul unei unitati militare. Focul tras de militari in apararea si despresurarea unitatii a fost legitim, in zona a fost semnalata din nou prezenta unor autoturisme ARO din care s-a tras. Pentru acest loc exista un volum mare de probe privind tentativa unor tineri atletici, bine pregatiti de a sari gardul unitatilor militare - citiva au fost impuscati in perimetrul unitatii — fapt de neinteles pentru actiunea unor revolutionari autentici.

Strada Ialomita. Un mort si sase raniti. Militarii aflati in misiune de paza la depozitele principale ale orasului au fost atacati de un grup de 50-60 de persoane. „Militarii in termen s-au speriat si au deschis focul spre manifestanti, tragind in aer si in caldarim'549. Avind in vedere locul si misiunea legitima a trupelor, focul deschis nu poate fi condamnat.

Calea Aradului. S-au inregistrat doi morti si opt raniti. In zona se aflau detasamente ale Armatei cu misiunea de a pazi intreprinderea Textila. „Din raportul UM 01008 Timisoara rezulta ca s-a deschis focul impotriva unor persoane turbulente, tragindu-se in caldarim si in aer'. Trei dintre raniti afirma ca s-a tras si din autoturisme care circulau in zona.

Gara de Nord. Un mort si trei raniti, impuscati de lucratori ai Militiei.

Bulevardul 23 August. S-au inregistrat sapte raniti, nici un mort. „Grupuri razlete s-au dedat la acte de vandalism. Apoi au intervenit fortele de ordine impotriva celor care demonstrau'550. Incidentele cuprinse in acel perimetru au fost identificate ca fiind legate de incercarea de a devasta magazinul Bega si de atacarea CJP. Un ranit declara ca a fost impuscat dintr-un ARO albastru de Militie.

Calea Buziasului. Au fost cinci raniti prin impuscare. Patru au depus marturie ca au fost impuscati din TAB-uri sau camioane, uniil a declarat ca a fost impuscat de un civil inarmat coborit dintr-o autoduba TV.

Bulevardul Tineretii, in aceasta zona au fost impuscate mortal doua persoane si ranite alte cinci. Focul a fost deschis de un cordon de militari si dintr-un ABI, apartinind MI.

Prima constatare este ca, afisind cifra de 59 de morti (o persoana a fost calcata accidental de un tanc), s-a indus mereu imaginea ca aceste victime apartin focului tras in multime, existind de o parte cele citeva mii de demonstranti si de cealalta parte militarii. S-a insistat mereu ca a tras Armata. Acest tip de generalizare - demonstranti, adica multime, revolutionari, de o parte si Armata, de cealalta parte, tancuri de o parte si cetateni cu piepturile goale de cealalta parte, din care au cazut 59 de victime - nu corespunde imaginii furnizate de reconstituirea faptelor asa cum a fost facuta de Procuratura. Analiza tabelului de mai sus, compus ca o sinteza a Rechizitoriului facut de generalul Voinea in 1997, arata ca numarul victimelor, identificat impreuna cu locul, este foarte mic in comparatie cu numarul demonstrantilor, asa cum este el revendicat de revolutionari, cu miile, si in raport cu forta de foc a militarilor. Cele mai multe victime au cazut in zona Catedralei (12) si a Operei (9) dintr-o multime de citeva mii de manifestanti (una din marturii vorbeste de 8 000), zona identificata ca nucleu al represiunii, unde actiunea protestatara avea un clar caracter politic, iar trupele MApN nu aveau ce cauta. Este apoi cazul Calea Girocului, cu 10 morti, dar in conditiile speciale aratate deja. In toate celelalte situatii a fost vorba de un numar foarte mic de victime, provenit fie din actiuni agresive, fie din riposte cu caracter criminal, izolat, de intimidare sau din partea echipajelor ZET ale generalului Nuta. Cercetatorul evenimentelor din noaptea de 17 decembrie are de ales una din doua ipoteze: ori manifestantii au fost atit de multi cit pretind revolutionarii si atunci numarul mic al victimelor provine din focul de intimidare, din ricoseuri, din trageri selective - adica, nu s-a tras in masa cu scop de represiune -, ori numarul manifestantilor a fost mult mai mic si, in acest caz, avind in vedere raportul numar al victimelor — forta, forta folosita a fost disproportionata si, in consecinta, a avut un caracter de represiune. Altfel, militarii se vor apara mereu ca se aflau in misiune, ca au fost atacati violent si au ripostat legal.

Oricum, este evident pentru orice om de bun-simt ca militarii din strada nu aveau posibilitatea de a verifica legalitatea ordinului pentru starea de necesitate dat ilegal de Ceausescu si nici sa conteste ordinele pentru alarma deJupta partiala venite de la ministrul Apararii. La nivelul superior al Armatei, cei doi adjuncti ai ministrului Apararii, generaliijStanculescu si Gusa, s-au aflat intr-o situatie juridica fara iesire, in cerc vicios. Asa cum arata - corect de data asta - Sectia Parchetelor Militare intr-o Rezolutie din 22 ianuarie 2002, adica la 12 ani de la evenimente, generalii trimisi la Timisoara se aflau sub ordin militar si nu aveau la dispozitie „vreun instrument juridic cu care sa inlature actiunile nelegale pe care le-a ordonat Ceausescu'551. Conform legilor de atunci, ei ar fi trebuit sa faca sesizarea nelegalitatii ordinului de inarmare cu munitie de razboi, de trimitere a blindatelor in strada si de deschidere a focului impotriva manifestantilor catre „organul superior celui care a dat ordinul'. Adica, Stanculescu si Gusa ar fi trebuit sa-1 sesizeze pe Nicolae Ceausescu de faptul ca ministrul Apararii, generalul Vasile Milea, le-a dat un ordin ilegal, in absurditatea situatiei create de Ceausescu, o astfel de atitudine formala pare si mai absurda. Alternativa lor era rebeliunea militara, situatie in care puteau fi executati pe loc de orice ofiter care primea un astfel de ordin de la Bucuresti, sau sa-si traga un glont in cap. in acest caz comanda era luata de alti generali, care ar fi continuat represiunea. Putem presupune oricind ca generalii Gusa si mai ales Stanculescu (pe care il banuim de cunoasterea din timp a diversiunii) au inteles la un moment dat ca este vorba de o represiune ordonata ilegal de Ceausescu, constatind, de exemplu, ca nu exista decretul starii de necesitate, fie dupa ce 1-au intrebat pe Milea de el, fie observind ca nu este publicat in ziarele timisorene. Ei nu aveau la dispozitie decit cele doua variante expuse mai sus: rebeliunea sau glontul. Aici intervine, bineinteles, sj factorul personal. Gusa era un militar de cariera, cu principii cazone puternic fixate in comportament; era omul principiului: „Orice diavol alegi, priveste-1 in ochi'. Stanculescu era mai rafinat si mai umblat prin lume, uneori si prin locuri unde a fost bine informat despre ce urma sa se intimple in decembrie in Romania. El cauta evident sa-si salveze pielea si sa iasa cu bine, viu, neimpuscat de Ceausescu, dintr-o criza extrem de periculoasa. El este un supravietuitor, un om politic. Nuta si Mihalea erau niste brute, nu ne puteam astepta nimic de la ei. Generalul Macii a avut un destin ciudat, cazind mai degraba victima campaniei de distrugere a Securitatii, decit faptelor sale. Coloneii de Securitate, Popescu si Sima, carora li se luase comanda inca din dimineata de 17 decembrie, au primit impreuna l 200 de ani de condamnare, ceea ce spune mult despre caracterul sanctiunilor date dupa schimbarea regimului politic in Romania. Ne aflam in fata unor desfasurari de rationamente, de proiectii logice. La momentul in care analizam detaliat realitatea, cea mai bine cunoscuta de Securitate, a contextului international, a presimtirii evenimentului de catre Securitate, a faptului ca la Iasi a fost incercata declansarea diversiunii de catre sovietici, ca la Timisoara evenimentele s-au produs pentru ca au fost instigate calificat de servicii secrete straine, apare o alta versiune logica a evenimentelor. Iar aceasta alta logica are ca finalitate intrebarile: de ce s-a ajuns in situatia sa traga Armata, de ce a fost nevoie de ordinul criminal al lui Ceausescu? Pe teritoriul Romaniei se desfasura o diversiune straina: ce a facut Securitatea sa o impiedice? A lasat-o sa se desfasoare. Am avut de-a face cu un proces ireversibil, caruia nu i ne puteam opune? De ce a trebuit sa plateasca Armata pretul acestei rusini istorice?

Represiunea de la Timisoara din noaptea de 17 decembrie 1989 a fost ordonata de Nicolae Ceausescu si transmisa fortelor militare de ministrul Apararii, generalul Vasile Milea, si de ministrul de Interne Tudor Postelnicu. Transmiterea ordinului de represiune la Timisoara s-a facut sub acoperirea „starii de necesitate' invocate ilegal de Ceausescu, militarii de la Timisoara, atit cei de la Armata cjt si cei de la Interne, neavind posibilitatea legala si fizica de a verifica legalitatea ordinului, precum si instrumentul juridic prin care sa semnaleze ilegalitatea ordinului sau sa opreasca executarea lui. La fata locului s-a inregistrat o atitudine represiva din partea fortelor Ministerului Apararii Nationale in dispozitive care nu faceau parte din misiunile ce pot fi interpretate ca legale in situatii exceptionale ale Armatei (Piata Operei, Catedrala) si din partea fortelor Ministerului de Interne actiomhd acoperit cu echipaje mobile si tragatori individuali, ambele atitudini inscriindu-se in categoria actiunilor teroriste, in particular a terorismului de stat. in majoritatea cazurilor de victime provenite din folosirea armelor militare, focul s-a executat din pozitii de aparare (a cladirilor, tehnicii de lupta sau integritatii fizice), prezenta unor grupuri extrem de violente, prac-ticind si violente nejustificate, devastari si incendieri, permitind justificarea juridica a uzului de arma. Moral, niciodata.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }