QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate istorie

Camarila, centru de putere in stat







CAMARILA, CENTRU DE PUTERE IN STAT


Moto:

Lupescu, regele, Malaxa, Aristid Blank si Gavrila Marinescu. Iata sovietul de soldati si spertari care hotarasc astazi soarta guvernelor noastre.

CONSTANTIN ARGETOIANU

Cuvintul camarila provine din limba spaniola si insemna, la origina, o incapere mica (diminutiv de la camara = „camera'), anexa a dormitorului regal al regelui Spaniei, unde acesta se izola, impreuna cu consilierii sai intimi, pentru a nu fi auzit de .slugi sau de oamenii Inchizitiei. Faptul ca in acel loc se luau decizii fara controlul Bisericii sau al Cortesurilor a nascut reactia publica a acestor instituitii, care au raspindit prin zvon notiunile de „camarila', ca centru de putere nociv, si de „om de camarila', ca persoana care influenteaza ocult deciziile regelui. Cuvintul a inceput sa circule in Europa, cu sensurile sale mult deformate, dupa secolul al XVII-lea, dar, pastrindu-si individualitatea spaniola, fiind folosit doar cind era vorba de obiceiurile acelei Curti. Termenul a facut insa marea sa cariera in presa comunist-revolutionara a anilor 1848-1849, cind a fost atribuit anturajului de represiune singeroasa al lui Friedrich Wilhelm IV al Prusiei. Ideea de grup restrins care il controleaza pe lider a fost intarita de notorietatea faptului ca regele Prusiei era lovit de o afectiune mintala, responsabilitatea actiunii politice fiind atribuita astfel camarilei. Desi nu este un amanunt determinant pentru cazul Carol II, el este totusi un amanunt prezent in cazul camarilei carliste, asa cum vom arata la analiza cazului medical Carol II. Folosit in Franta, termenul de camarila a fost asociat si apoi identificat cu sensul peiorativ pe care il luase acolo cuvintul boudoir — incaperea secreta in care isi primeau femeile amantii si isi exercitau prin acestia influenta asupra treburilor statului. Sub aceasta nuanta — de camarila de femei — a fost importat termenul si la noi, fiind folosit pentru prima oara cu temei in cazul Alexandru loan Cuza. Ca definitie moderna, camarila este un grup restrins de intimi ai puterii supreme care-si exercita influenta asupra unui sef de stat, controlindu-i deciziile, in presa si memorialistica perioadei interbelice vom intilni destul de des si cuvintul cabala, pentru a descrie actiunile oculte ale camarilei in viata politica. Semnificatia sa autentica era aceea de „mistica evreiasca'35, semnificatie pe care vocabularul european o pierduse o data cu Reforma, dar a regasit-o odata cu aparitia antisemitismului modern. Pentru Romania, termenul de cabala, identifica nu numai intrigile camarilei, dar si caracterul lor evreiesc, prin conducerea acesteia de catre Elena Lupescu.



Sprijinul din rindurile Armatei. El a aparut la aproximativ doi ani dupa fuga lui Carol in strainatate din 1925. Asa cum am vazut in volumul II al acestei lucrari, motivul principal al fugii sale a fost descoperirea scandalului Armstrong-Fokker, fapt confirmat astazi de surse care au avut acces la documente ale Ministerului de Externe al Germaniei36. Ancheta declansata de guvern a dus la pedepsirea unor ofiteri, dar a creat si o asociere de imagine intre ideea falsa ca printul Carol a fost ostracizat de Ionel Bratianu si situatia de victime a ofiterilor implicati, in rindurile Armatei a continuat sa persiste un sentiment de atasament fata de printul Carol, nu numai pentru faptul ca avea numeroase aventuri erotice — chestie la moda printre militari, dovada de barbatie etc. — dar, in primul rind, pentru credinta ca, din pozitia inalta pe care o detinea, printul Carol putea obtine direct, repede si sigur fond cri suplimentare pentru inzestrare. Fie ca priveau acest aspect din perspectiva intereselor nationale de aparare, fie ca vedeau in el o sursa de cistig ilicit, multi militari cu grade si functii inalte au preferat orientarea simpatiilor catre Carol, decit subordonarea unei Regente compuse din oameni ce nu se puteau constitui omeneste in „Cap al Ostirei'. Se adauga faptul ca aveam un rege in virsta de cinci ani. in Armata, aceste amanunte, pe care societatea civila le ridiculizeaza, sunt foarte sensibile. Cine nu le intelege si nu le gestioneaza risca sa se trezeasca „peste noapte' cu un puci. luliu Maniu a fost singurul om politic al momentului care a inteles acest fenomen subteran, dezamorsindu-1 o data in prima sa guvernare (1928-1930) si cautind cu disperare sa-1 controleze in a treia sa guvernare (1932-1933), cind se temea de o lovitura de stat militara. Pe toata durata activitatii sale politice din Opozifie, luliu Maniu va intretine relatii informative in rindurile Armatei, actiune care il va duce, la un moment dat, la intelegerile din 1940 cu generalul Ion Antonescu, relatii care il vor costa in final libertatea, surprins de comunisti furnizind anglo-ame-ricanilor informatii militare.

intr-o tara unde lasitatile si lipsa de pregatire ale corpului ofiteresc de grade mari a dus la dezastrul din primul razboi mondial, urmate de eroizarea artificiala a acestuia dupa razboi, lasitatile si defectele personale ale printului Carol se pierdeau in decor. Oricum, insa, fenomenul nu poate fi generalizat. Observind calitatea profesionala si morala a ofiterilor care s-au atasat de Carol dupa intoarcerea sa in fara, vom ajunge usor la concluzia ca a fost vorba de carieristi. Conducerea Marelui Stat-Major, precum si ofiterii de rind il dispretuiau pe aventurierul autor al unor infractiuni condamnate de Codul Justitiei Militare si de Codul Penal. Dupa moartea regelui Ferdinand si retrezirea interesului lui Carol pentru tara, francmasoneria ii va facilita accesul la informatii din interiorul Armatei si va lucra propagandistic pentru imbunatatirea imaginii lui. in dimineata de 7 iunie 1930, cind Carol a inceput sa-si formeze echipa personala, numindu-1 pe un aparent oarecare Buhman secretar particular si pe un aparent oarecare Strassmann, sef de cabinet, la Palatul Cotroceni, in incaperea unde si-a desfasurat toate negocierile vizind alegerea sa ca rege se afla acelasi comandor francmason Nicolae Pais37. Principala calitate a printului, care se punea atunci in lumina, era autoritatea, valoare draga militarilor si cu adevarat necesara in acea perioada. Calculul militarilor, ca si al politicienilor, a fost gresit, Carol II vazind in Armata doar principalul vehicul al unor afaceri foarte banoase si un corp caruia ii putea schimba foarte des uniformele si decoratiile imaginate de el. Proiectul politic al lui Carol II. Ceea ce nu se spunea este faptul ca modelul de autoritate ales de Carol se numea Benito Mussolini, dictatorul Italiei. Printul roman admira fascismul — reamintesc ca aceasta este denumirea corecta si exclusiva a socialismului italian — si, mai ales, realizarile sale sociale, legislative si economice. Trebuie spus ca regimul mussolinian, inainte sa devina interventionist pe plan international, reusise sa redreseze Italia, sa o scoata din mizerie si sa o aduca la standardul de mare putere europeana. Aceasta a fost o performanta remarcabila, in primul rind de natura economica, care n-a putut fi contestata nici de cei mai aprigi dusmani, dar continua sa fie ascunsa, pentru a pastra regimului mussolinian natura criminala cu care a iesit din istorie. Constatind ca in societatea italiana a anului 1924 persista confruntarea intre clase si, in consecinta, pericolul bolsevizarii, Mussolini a lansat un program vast de reforme politice, administrative si economice vizind controlul centralizat al statului asupra intregii societati. Spre deosebire de national-socialismul german, care fundamenta principiul partidului totalitar/rasei totalitare, socialismul italian urmarea cooperarea intre patronat si proletariat in conditiile curentului corporatist, pe principiul statului totalitar. Statul controla toate procesele si, mai ales, dirija investitiile in folosul public, printr-un program politic luminat, astfel ca, pe de o parte, bazele productiei erau salvate, iar, pe de alta parte, toata lumea avea de lucru. Constituirea unui nucleu de elite administrative, precum si adoptarea nationalismului de factura traditionala impingeau guvernarea lui Mussolini catre Dreapta. Asa se face ca, din pozitia de conducator al statului totalitar, fostul comunist si francmason Mussolini a pornit cu o reforma legislativa care a cointeresat patronatul si sindicatele la munca si profit, sub auspiciile statului unitar italian, in celebrul Discurs al Ascensiunii din 26 mai 1927, Mussolini anunta programul politic nationalist destinat dezvoltarii economice a Italiei, inconjurat de specialisti si de tehnicieni remarcabili, cum a fost ministrul agriculturii, Giacomo Acerbo, sau celebrul ministru al instructiei publice, Giovanni Gentile, (care provenea din rindul liberalilor), Mussolini a putut dezamorsa tensiunea ideologica a natiunii fara sa faca apel la antisemitism, lagare de exterminare sau teorii aberante ale rasei. Propaganda antifascista este cea care 1-a prezentat ca pe un caraghios pe Benito Mussolini, pentru ca nu-1 putea acuza de crime rasiale. Se strimba, lua pozitii teatrale, parea mai italian decit altii, dar ramine in istorie personalitatea care a condus saltul Italiei de la subdezvoltare la conditia de stat capitalist dezvoltat.

O lege fascista anume ii placea lui Carol Caraiman cel mai mult: reforma politica din 24 decembrie 1925 — in aceeasi zi Carol lua decizia de a renunta la Tron si venea la Milano! — reforma prin care se legifera „reintroarcerea la un guvern neparlamentar, dar constitutional, raspunzator fata de rege, nu fata de Parlament'38. Este modelul cu care s-a intors Carol in cap si pe care a incercat sa-1 aplice Romaniei, reusind sa-1 impuna prin lovitura de stat din 1938, dar esuind tocmai in partea esentiala: baza sa economica. El a inlocuit succesul economic cu propaganda despre succesul economic.

Nucleul prim al camarilei. Pe vremea cit s-a aflat in Franta, in jurul lui Carol s-a constituit un cuplu de intimi, Elena Lupescu si Constantin (Puiu) Dumitrescu, care reusise destul de usor sa-1 domine, atit prin controlul asupra gravelor sale probleme fizice si psihice — pe care le vom analiza mai jos — dar si in privinta dirijarii vointei acestuia de a se intoarce in tara si a prelua conducerea autoritara a statului. Aflind ca ofiterii romani aflati la studii in Franta sunt carlisti si ca unul dintre ei, un anume Teodoru, a devenit secretar al lui Carol Caraiman, I.G. Duca a ordonat o ancheta discreta si chemarea in tara a celui vinovat. Acesta 1-a lasat provizoriu in loc pe cumnatul sau, Puiu Dumitrescu. „Zvelt de talie si mai mult simpatic la prima vedere, familiar si spurcat la gura, devenea odios la a doua. Analfabet, dar inteligent, sau, mai bine zis, destept si siret, fara nici un scrupul, gata sa faca orice pentru parale, devenise indispensabil regelui, ca o galeata pentru laturi'3, Puiu Dumitrescu a intrat rapid intr-o relatie intima cu Elena Lupescu, prin a carei interventie tinarul iubit a ramas secretar particular al fostului print mostenitor. Victima a unor tulburari de comportament, care se vor accentua in jurul virstei de 35-36 de ani, Carol va ceda initiativa in mina celor doi. Dotat cu o inteligenta speculativa, accelerata biologic de simptomele bolii sale, priapismul, Carol se va inscrie in acest triunghi cu o contributie distincta, si anume partea de joc politic menit sa distruga partidele din Romania si sa aduca statul la un regim de conducere autoritara dupa modelul fascist. Elena Lupescu si Puiu Dumitrescu aveau misiunea de a stapini informational si ocult centrele de putere ale statului si de a asigura atit baza financiara a puterii centrale, cit si rezerva financiara personala a triunghiului. Doctrina politica a acestui nucleu nu avea nici o importanta, chiar modelul fascist fiind doar un instrument cazuistic pentru un anumit tip de gestionare a puterii, motiv pentru care in actiunile viitoare ale nucleului de putere din jurul lui Carol (de fapt, al Elenei Lupescu) vom intilni si atitudini comuniste, si ale capitalismului salbatic, si semite, si antisemite, si progermane, si prosovietice, filofranceze sau italofobe, functie de modul in care interpreta triunghiul impactul lor asupra intereselor proprii. Principalele tinte ale grupului Carol — Elena Lupescu — Puiu Dumitrescu (ulterior Ernest Urdareanu) au fost, pe rind, individualizarea puterii prin constituirea unui suport politic pentru noul rege, apoi concentrarea puterii la virf prin formarea unei camarile unite si eficiente si, in final, gestionarea puterii.

Gestionarea puterii, in viziunea de inspiratie fascista a lui Carol II, urmarea configurarea unui stat roman condus autoritar si luminat de rege, cu eliminarea Parlamentului si cu subordonarea directa a guvernului de catre suveran, precum si prin constituirea unei forte politice unice (partid unic) al carei sef neoficial, dar incontestabil, sa fie chiar regele, dublat de un prim-ministru, „mina dreapta'.

Sub acest plan general au functionat citeva scenarii de maxima importanta pentru tara, pe care noi avem obligatia sa le cunoastem si sa le intelegem, scenarii care, fie ca s-au finalizat, fie ca au esuat, au influentat subteran evolutia statului roman, constituindu-se, pina la urma, in schelet discret al istoriei acestei perioade. Asadar, sub planul general al gestionarii puterii in scopuri personale s-au aflat:

Planul francmasonic extern, menit sa conserve Romania ca platforma pentru supravietuirea sau afluxul evreilor dintr-un mediu european tot mai ostil.

Planul sovietic, urmarind slabirea capacitatii generale de aparare a tarii si intrarea acesteia in sfera de influenta a Marii Puteri de la Rasarit.

Elena Lupescu a fost legata de ambele scenarii. Desi arhivele noastre sunt distruse in mare parte40, o serie de documente si marturii importante confirma afirmatia de mai sus. Nu avem pina acum dovezi ca regele Carol ar fi actionat constient pe aceste planuri, fiind dispus sa accepte doar piha la un punct protejarea evreilor, si afisindu-se aparent ostil Uniunii Sovietice. Chiar daca era poreclit „regele bolsevic', din cauza viziunilor sale socialiste, Carol se orienta, cum am vazut, catre socialismul italian (fascism), nu spre bolsevismul autentic din URSS. Dar trebuie sa luam in calcul si faptul ca, la punerea in aplicare a acelor scenarii, au intervenit amendamente personale (provenite din caracterul imoral al regelui), mentalitati balcanice, hazardul, transformarea vendettei personale a lui luliu Maniu in curent de opozitie viabil, precum si reactia publica a unor factori legati de interese strict nationale, cum au fost Partidul National Liberal sau Miscarea legionara.

Actori ai loviturii de stat. in opinia lui Pamfil Seicaru, legaturile din strainatate ale lui Carol cu partidele politice din tara nu erau atit de importante, pentru ca „cea mai utila nu-i putea fi decit legatura cu ofiterii, si aceasta i-a fost inlesnita de secretarul lui particular, C. Dumitrescu, prin mijlocirea tatalui sau, care era colonel'41. Afirmatia este superficiala, in primul rind, colonelul Dumitrescu, tatal lui Puiu, era la vremea aceea sef de comisariat militar in Constanta, fara nici o influenta asupra atitudinii Armatei, in al doilea rind, stim ca propaganda carlista in Armata a fost desfasurata de francmasoneria nationala si, pe aceeasi platforma logistica, de printul Nicolae. Putem presupune si influenta reginei Maria — care nu a incetat sa-si doreasca revenirea fiului mai mare pe Tron — in relatia cu comandantii celor doua regimente de vinatori din Bucuresti, de care era legata direct si sentimental prin imaginea sa in Armata, intr-adevar, cei doi comandanti, coloneii Paul Teodorescu si Gabriel Marinescu, 1-au luat sub protectia lor imediat dupa sosirea clandestina de pe aeroportul Baneasa si 1-au dus cu fanfara la Palatul Cotroceni, fapt inexplicabil din punct de vedere militar, pentru ca reprezenta un act de insubordonare si razvratire pasibil de cele mai grave pedepse. Pe de alta parte, se invoca prezenta mai multor militari de grade medii in anturajul conspirativ al lui Carol. Este vorba de locotenent-colonelul Victor Precup si de maiorul Ion Nicoara, care asigurau curieratul spre si dinspre tara, de colonelul Dahintean si de capitanul Cristescu, atrasi in conspiratie din pozitiile lor de comanda locala in aviatia militara, cu sopul exclusiv de a asigura etapele calatoriei cu avionul spre tara, si de un anume Nicolae Gatoski, insarcinat cu preluarea mesajelor trimise din Franta. Rolul celor doi ofiteri de aviatie s-a dovedit important, deoarece prezenta lui Carol pe teritoriul Romaniei fusese semnalata la Bucuresti inca de la aterizarea pe aerodromul Someseni, fiind posibila astfel o doborire a avionului sau pe traseul spre Bucuresti. De aceea, angajarea unei escadrile in misiunea de insotire. Dar acest lucru nu se putea face decit printr-un ordin superior de sorginte guvernamentala. Se adaugau locotenent-colonelul Nicolae Tataranu, atasatul militar al Romaniei la Paris, si un oarecare Fericianu, fost angajat in Ministerul de Finante, care avea misiunea de a asigura o eventuala aterizare fortata a avionului lui Carol pe teritoriul Ungariei. Felul in care s-a produs venirea clandestina in tara, demonstreaza ca toti militarii implicati au fost executanti ai unui plan, nicidecum autori. Greutatea responsabilitatii pentru venirea clandestina a lui Carol Caraiman in tara sta pe umerii prim-mi-nistrului luliu Maniu, aflat intr-un permanent schimb de informatii cu ofiterii conspiratori, pe care bineinteles ca nu i-a indepartat din Armata sau arestat, desi duceau o activitate evident ilegala. Sa nu uitam ca, inaintea evenimentului, Maniu 1-a numit ministru al Apararii Nationale pe generalul Condiescu, omul lui Carol. Cine sa-i aresteze?

Este semnificativa pentru implicarea guvernului taranist in conspiratia din 1930 intimplarea povestita de Alexandru Vaida Voevod lui Grigore Gafencu. Exasperat de exagerarile si de gafele propagandei carliste, interzise prin cenzura, Vaida se hotaraste sa scrie el o brosura procarlista, pe care o intituleaza Sa vina Salvatorul. Vaida era ministru de Interne in exercitiu al tarii! Brosura a fost tiparita la tipografia subsecretarului de stat din Ministerul de Interne, care s-a ocupat si cu difuzarea ei in oras. Citeva exemplare sunt aruncate si prin ferestrele deschise ale Palatului Regal, probabil, mizindu-se pe faptul ca regele Mihai I, avind 8 ani, invatase deja sa citeasca. Siguranta, alertata de aparitia acelei brosuri, il informeaza pe ministrul de Interne, Vaida. Mimind perfect inocenta, autorul brosurii convoaca toate autoritatile de informatii si ancheta si le cere capul autorului si al tipografului. Raportul Sigurantei ii dadea ca presupusi vinovati pe Grigore Filipescu si pe Radu Budisteanu. Dincolo de incompetenta Sigurantei, incidentul ii demonstreaza lui Vaida si cit de usor ii va fi conspiratiei sa reuseasca. Scena este exponentiala pentru incadrarea actiunii din iunie 1930 in categoria loviturilor de stat, care presupun actiunea conspirativa din interiorul structurilor de stat.

Dar sa privim si altfel lucrurile: locotenent-colonelul Nicolae Tataranu, atasatul militar in Franta, le furnizeaza lui Carol si lui puiu Dumitrescu pasapoarte false; colonelul Dahintean, comandantul Grupului II de Aviatie Cluj, pregateste aeroportul Someseni pentru aterizarea, alimentarea si decolarea spre Bucuresti a avionului, gardat de o escadrila menita sa-i asigure siguranta zborului impotriva doboririi ca urmare a unui ordin unilateral; comandantii unor regimente din Bucuresti scot subunitatile si fanfara in strada si defileaza cu ele prin tot orasul, pina la palatul Cotroceni. Poate sa creada cineva ca astfel de actiuni ilegale se desfasurau fara a fi cunoscute de conducerea Armatei, cel putin prin intermediul serviciului de contrainformatii, si, implicit, de conducerea statului? Ori aveam o armata dezorganizata, in care ofiterii isi paraseau posturile si se ocupau cu naveta pe traseul Paris — Budapesta — Bucuresti, in timp ce alti ofiteri miscau escadrile si regimente dupa capul lor, ori trebuie sa acceptam ca folosirea militarilor si a functiilor acestora in Armata a fost aprobata de conducerea statului. Cel putin intr-un caz, Carol a lamurit lucrurile in memoriile sale: „Am cerut [generalului Cihosky, n.a.] sa se intervie in chestiunea ostracismului si ca Tataranu sa aibe dreptul de a veni continuu in legatura cu mine. intrevederea a avut loc cu stirea lui Maniu'42. Asadar, autorii loviturii de stat se afla in zona politica. De altfel, marginalizarea ulterioara a majoritatii militarilor care au participat la aducerea lui Carol in tara, fapt care va genera si tentativa de asasinat a lui Victor Precup, arata ca ei actionasera din ordin. Doar Gavrila Marinescu va ramine linga rege, impresionihdu-1 pe acesta prin brutalitate si servilism.

Fara indoiala ca, urmarit de proiectul sau de domnie autoritara, Carol s-a aflat de la inceput in situatia unui conflict cu proiectul lui luliu Maniu. Fiecare vedea altceva in asa-numita „restauratie'.

Maniu intelegea sa restabileasca autoritatea monarhiei si sa o foloseasca intr-un regim constitutional, in care viata politica sa fie condusa de sistemul parlamentar democratic, dominat de PNT, cu o nuanta apropiata modelului dominatiei liberale de sub Bratieni. Liderul taranist se deosebea fundamental de Bratieni prin lipsa de dinamism, prin absenta filonului nationalist si prin fragilitatea controlului sau asupra propriului partid. Avea insa anumite calitati deosebite, cum ar fi tactul, rationalizarea deciziilor, introducerea componentei morale in viata politica, anglofilia, ca orientare generala sanatoasa a politicii externe, in mod fundamental, luliu Maniu cauta instalarea unui regim democratic „asezat', cu tendinte sociale si chiar socialiste controlate de economia pietei libere, actor al politicii europene din pozitia unui stat stabil, serios si orientat spre civilizatia occidentala. A ajunge la acest scop printr-o lovitura de stat data impotriva Constitutiei democratice, prin miza pe un aventurier cunoscut in toata lumea pentru imoralitatea sa, prin credinta in actualitatea unui sistem democratic clasic, de secolul al XlX-Iea, cind in toata Europa — si in primul rind in Anglia — se ridica ideologia nationalista, prin declansarea acestei actiuni politice violente in plina criza economica mondiala — adica in lipsa unui suport economic si financiar din partea capitalismului romanesc — a reprezentat o grava eroare politica, care dovedeste cel putin neconcordanta intre actele politice ale lui luliu Maniu si realitate.

Aceasta realitate s-a confirmat imediat, prin refuzul lui Carol de a se sprijini pe componenta politica a loviturii sale, in particular pe Partidul National Taranesc, si prin inconjurarea rapida cu acoliti. Primele sale masuri au vizat scoaterea unor personalitati politice din dispozitivul partidelor lor, cum au fost Gheorghe Bratianu, Constantin Argetoianu si Ion Mihalache, inca din noaptea in care a sosit la Palatul Cotroceni. Proiectul lui continea si ideea mussoliniana a constituirii „Marelui Consiliu al Fascismului' (Gran Consiglio del Fascismo), sub acoperirea unui Consiliu de Coroana permanent, format din personalitati politice provenite din partide diferite, asezat deasupra unui partid unic. El a reusit infiintarea ambelor institutii dupa lovitura de stat din 1938. in toata perioada 1930-1940, Carol II a mai cautat si o „mina dreapta', un prim-mi-nistru dur si devotat, pe care nu 1-a indentificat decit in doua persoane: Gheorghe (Guta) Tatarescu si Armand (Monocles) Calinescu. Este insa interesant ca primul om de mina forte la care se eindise era un general incoruptibil, energic si foarte hotarit, pe nume Ion Antonescu, cunoscut de pe vremea cind era atasat militar la Londra, dar pentru faptul ca nu-1 putea controla, 1-a abandonat si a si intrat in conflict cu el.

Deocamdata, abia instalat pe Tron, Carol a apelat la corpul tehnic al loviturii de stat. A infiintat functia de secretar particular al regelui si 1-a numit pe Puiu Dumitrescu, apoi i-a numit pe colonelul Gabriel (Gavrila) Marinescu prefect al Politiei Capitalei si pe Victor Cadere sef al Sigurantei. Ei ocupau functii cheie, in tentativa de a controla si suplini administrativ lipsa de adeziune a factorului politic, care nu putea fi inca subordonat. Pentru asistenta pe probleme economice, Carol a apelat la C. Argetoianu si la Aristide Blank, bancherul implicat in finantarea revenirii sale pe Tron. Pentru imagine, a beneficiat de sprijinul exuberant al lui Nae lonescu. Un alt apropiat, Mihail Manoilescu, a fost impus de Carol in guvernul Maniu, format dupa reusita loviturii de stat. Toate aceste persoane, la care se adauga si colonelul Paul Theodorescu, folosit pentru legaturile cu liberalii georgisti, aveau acces direct la rege si exercitau actul de consiliere in regim de grup aderent si intim. Cu toate ca miscarile lor, fie prin sfaturile pe care le dadeau regelui, fie prin executarea ordinelor confidentiale ale acestuia, ocoleau traseele constitutionale ale ierarhiei de stat — si, in primul rind, guvernul — membrii grupului initial nu se constituisera inca intr-o camarila, in sensul modern al cuvintului, ci intr-un anturaj. De altfel, perioada pe care am descris-o mai sus a durat doar doua luni, intre 13 iunie si 12 august 1930, data sosirii in tara a Elenei Lupescu.

Secretele relatiei Carol II-Elena Lupescu. Doar absenta unui act oficial sau a unei recunoasteri din partea Vaticanului in privinta casatoriei catolice secrete dintre Carol si Elena Lupescu ne impiedica sa afirmam cu certitudine ca raporturile dintre cei doi se intemeiau pe o legatura de nedesfacut in fata lui Dumnezeu, dar avem suficiente dovezi ca, independent de actul formal, cei doi se comportau ca sot si sotie, in insemnarile sale, la l ianuarie 1929, Carol nota: „Pina in mai, de atunci ma voi considera moralmente degajat, voi trebui sa-mi organizez astfel viata, ma voi insura cu Duduia, ce mi-o fi scris'43, intr-o convorbire cu regina Maria, consemnata la 25 martie 1929, la intrebarea mamei: „Vreau sa ma-nsor cu dinsa?'(cu Elena Lupescu, n.a.), Carol va raspunde: „M-am gindit, dar e o chestiune despre care n-am vorbit'44. La 7 aprilie, atitudinea lui Carol devine foarte sigura: „Hotarirea, dupa conversatia cu Mama, de a ma insura cu Duduia, e din ce in ce mai ferma. E singurul hop ce mai trebuie trecut si atuncea, situatia devine complet clara'45, in august 1928, regina Maria i-a scris o scrisoare Elenei Lupescu, in care i-a cerut sa se casatoreasca cu Carol, act care avea calitatea unei binecuvintari parintesti. Dincolo de natura formala sau nu a legaturii cu Elena Lupescu, mai important in acest caz este faptul ca principala autoritate politica a tarii, luliu Maniu, isi ducea batalia pe un teren indestructibil si ca intregul efort de rupere a legaturii Carol-Lupescu ni se pare nu numai inutil, dar si ridicol. Practic, Maniu si-a risipit intreaga energie politica pentru a-1 desparti pe rege de sotie (?), pierzind timp si forta intr-o vendetta pe care numai o enorma naivitate o poate justifica. Dar era luliu Maniu un naiv? Altfel, cind trecem la analiza pe baza de marturii, vom constata ca Maniu facea un joc propriu cu Carol. Ramas in legenda printr-o alta imagine falsa, aceea a luptei sale pentru anularea divortului regelui si revenirea in tara a principesei Elena, luliu Maniu a sacrificat-o pe mama regelui Minai atunci cind Carol i-a oferit Guvernul in octombrie 1932. Nicolae Titulescu ne informeaza precis: in timpul dineului oferit de Carol II, Titulescu i-a „prezentat o telegrama semnata de luliu Maniu si adresata lui Caius Brediceanu ca sa se duca la Florenta, Villa Borghesse 80 (aceasta era atunci adresa Printesei Elena), pentru a-i spune ca inapoierea sa in Romania este nedorita'46. Cunoscind valoarea incontestabila a liderului taranist, ca analist si om politic, precum si legaturile sale privilegiate cu Vaticanul, nu ar fi exagerat sa credem ca luliu Maniu aflase de casatoria secreta a celor doi. Asadar, Maniu stia sa prezinte public o imagine si sa actioneze in subteran invers. De aceea, lupta sa publica de mai tirziu impotriva lui Carol, dar mai ales impotriva Elenei Lupescu, continea in substrat o vendetta personala, politicianul ardelean vazind in capul camarilei regale pe autoarea esecului sau politic. Nu stim precis in ce masura luliu Maniu, legat cu fire nevazute, dar indestructibile, de Vatican, a avut informatii asupra starii civile reale a lui Carol si tocmai din acest motiv a fortat pe teren public, in stilul sau caracteristic, despartirea de Elena Lupescu.

in lumea de astazi — o lume a sexului afisat, a erotismului si pornografiei publice, a homosexualitatii protejate prin lege si a emanciparii paradoxale spre animalic in relatiile dintre parteneri — ideea ca Elena Lupescu si Carol II se iubeau romantic si frumos nu mai este suficienta. Nimeni nu mai poate crede aceasta versiune. Este greu de inlaturat argumentul ca intre cei doi exista un sentiment, dar marturiile tot mai transparente aparute in ultimii ani aduc informatii atit de puternice asupra felului in care Elena Lupescu il domina pe Carol, incit existenta reala a unui sentiment al femeii pentru barbatul ei este complet inabusita. Asa cum am aratat, fondul relatiei acestui cuplu era cel dintre un bolnav si sora lui medicala. Carol II suferea de priapism, dar acesta era un efect secundar al maladiei sale, un aspect accidental, eventual o consecinta specifica al unei tulburari genetice. Priapismul, de altfel, nu este o boala sexuala sau venerica, ci una a singelui. Carol, ca si mama lui, regina Maria, ca si alte rude apropiate, avea o dereglare genetica provenita din incrucisarile seculare ale familiei nobile din care proveneau, intr-o convorbire cu Alexandru Averescu, medicul Mamulea al Casei Regale ii va declara: „Ca medic, i-as da diagnosticul de nevroza. Nu uitati ca in venele sale pulseaza singe nemtesc, portughez, frantuzesc, englezesc si rusesc. Un astfel de amestec nu poate fi judecat dupa masurile obisnuite, intre noi fie vorba, acelasi lucru este valabil si pentru parintii lui, care sunt amindoi nevrotici'47, in realitate, „nevroza' era si ea un efect secundar, dar doctorul Mamulea voia sa nu se atinga de boala milenara a regilor europeni, declansata in secolul IX la Roma, odata cu incrucisarile degenerante ale familiei Colonna, in capul careia s-a aflat timp de citeva decenii celebra curtezana Marosia, si continuate apoi prin regulile stricte ale Bisericii Catolice asupra casatoriei capetelor incoronate.

Carol I de Hohenzollern se mindrea cu ascendenta sa din vechea familie Colonna48. Dar, dincolo de vechime, mostenirea ei nu era foarte binecuvintata: la sfirsitul secolului al IX-lea, pe fondul nasterii nationalismului medieval roman si al inaugurarii controlului papalitatii de catre familia senatorului Theofilact, sotia si fiicele acestuia initiaza un sistem al prostitutiei de lux (o varianta a hierogamiei), in care vor fi implicate si descendentele acestora, precum si o tentativa de incrucisare interfamiliala cu scopul de a crea o noua rasa, de stapini. incrucisindu-se cu fratii si fii sai, Marosia di Colonna a reusit, in cele din urma, sa aduca in scaunul papal pe fiul sau loan XII, nascut insa, nu intimplator, cu numele pagin imperial Octavianus. Cardinalul Baronius il considera pe papa loan XII, asezat de ambitioasa sa mama pe Tronul Sfintului Petru la virsta de 12 ani, „un avorton', copilul avind grave deficiente mintale, fizice, dar mai ales morale49. Conform marelui teolog cardinal Baronius, saminta acestei cosanguinitati s-a transmis in marile Case Regale europene, iar cercetatorii moderni germani au identificat-o pina in secolul al XlX-lea, una dintre Case fiind cea de Hohenzollern50. La circulatia acestei informatii, pe care unii istorici catolici o considera legendara, au contribuit o serie de cronici contemporane, preocupate sa suprapuna imaginea desfriului din familia domnitoare Colonna, imaginii Romei medievale. Tema politica a caderii Romei in desfriu si a ridicarii Germaniei prin moralitate si prin sfintenia ireprosabila a lui Otto cel Mare (912-973) a asigurat, de fapt, vitalitatea informatiei despre degenerescenta princiara in cauza. De cite ori era necesara comparatia inegala intre Roma si Aachen, se facea apel la cazul Marosia di Colonna. Astfel, de fiecare data cind au aparut prin secole simptome de degenerescenta la unele Case Regale europene — si este semnificativ ca in evocare predomina Casele germane, franceze si portugheze! — amanuntele originii acestei anomalii patologice au circulat din nou, reactualizind informatia pina la stabilitate, in opera anonima Versus Romae, aparuta la Napoli in 878, Orasul Etern era stigmatizat ca „stramosul degenerat' al Europei51. Teza s-a fixat pentru prima oara cu ocazia Sinodului de Ia Verzy (sud-est de Reims), din anul 991, cind episcopul Arnulf de Orleans defineste deceniile de dominatie ale familiei Colonna drept „epoca pornocratiei' si atrage atentia asupra pericolului „raspindirii' singelui stricat atunci prin „monstri'52. Fara a dramatiza cazul, posibila descendenta din familia Colonna introduce si posibila problema de singe. Altfel, regulile stricte ale cuplajelor familiale princiare catolice pot fi un argument mult mai apropiat.

Regina Maria semnaleaza consecintele acestei afectiuni genetice in amintirile sale: „Cind a fost vorba de o casatorie intre fiul meu Carol si Olga, fiica mai mare a tarului, eu am fost impotriva acestei idei din pricina misterioasei hemofilii pe care o transmit copiilor lor — femeile din unele familii. Stiam ca biata Albe trecuse mostenitorului ei aceasta boala si nu indrazneam sa privesc in fata o asemenea primejdie pentru familia noastra'53. Sa amintim ca finalul tragic al familiei tarului este legat de influenta pe care o avea Rasputin asupra tarinei, de origine germana, al carei fiu, tareviciul Aleksei (Alexis) Nicolaevici, suferea de aceeasi grava afectiune a sirigelui: „Boala tragica a fiului lor [hemofilia] si dependenta crescihda a imparatesei de Grigori Rasputin, «sfihtul» calugar ale carui puteri miraculoase de vindecare il salvasera pe Alexis deja de la multe suferinte, isi puneau tot mai mult amprenta asupra relatiei lor afective'54. Cazul Rasputin este insa un alt exemplu de manipulare a capetelor incoronate prin specularea starii lor de sanatate, in ziua de 18 iulie 1938, Carol va descrie in jurnalul sau moartea reginei Maria: „Dimineata mi se telefoneaza ca in decursul noptii a avut din nou o puternica hemoragie. in total, in aceste doua zile a pierdut peste doi litri singe. [] De fapt, s-a sfirsit din lipsa de singe, inima devenise o pompa care nu mai avea ce pompa'55. Sora reginei Maria, marea ducesa Kiril, a murit tot dintr-o puternica hemoragie. Stramosul ei, regele George III, suferise de porphyrie, o dereglare genetica care afecta sistemul nervos si cel circulator, fiind tratat de „nebunie' intre anii 1811 si 1820.

Efectul acestei maladii asupra lui Carol II a fost priapismul (de la Priapus, zeul fertilitatii in mitologia greaca)56, ce consta intr-o erectie prelungita si foarte dureroasa, care poate dura de la citeva ore la citeva zile, independent de actul sexual, si in care singele patruns in penis ca urmare a excitatiei are tendinta sa se coaguleze acolo si sa nu mai dreneze organul sexual masculin, permitindu-i astfel sa se relaxeze dupa ejaculare. Tratamentul cunoscut in acea perioada era si el extrem de dureros si consta in infigerea unor ace de seringa in penis si in extragerea artificiala a singelui. Asadar, Carol II avea o boala cumplita, in plus, priapismul cunoaste trei faze: recurenta, acuta si cronica, in prima faza, vasele penisului sunt intacte, elastice si capabile totusi sa dreneze singele in timp de citeva ore, barbatul avind senzatia unei virilitati deosebite, de cele mai multe ori fiind inconstient ca este vorba de o maladie a sistemului sau circulator. In faza a doua, erectia prelungita devine dureroasa, producind o indispozitie de lunga durata, cu manifestari de chin la primele ore ale diminetii si cu influente asupra echilibrului energetic si nervos. Cu ocazia unor intrevederi politice matinale, Argetoianu, care era si medic, avea sa constate ca se intilnea „dimineata, cu regele istovit, cu ochii scursi, cu privirea sticloasa si cu mintea inchisa, infatisare ce parea mai mult consecinta unei epuizari nervoase patologice, decit a unei oboseli naturale'. Carol se trezea din somn in dureri atroce, ca urmare a efectului stimulator al viselor asupra erectiei, in aceasta faza apar efecte secundare de natura psihica, barbatul putind ajunge si la violenta asupra partenerei, cu scopul de a produce ejacularea rapida si incetarea durerii. De regula, prin neintelegerea secretelor acestei maladii, dar si prin fenomenul de trivializare a situatiei de catre partenerele ocazionale, care descriu in cercul lor social detaliile contactului sexual, producind astfel o ras-pindire prin zvon a informatiilor intime, bolnavul isi domina greu instinctele si atitudinile, avind absoluta nevoie de ingrijire si afectiune, in cazui regelui Carol II, escapadele sale nocturne printre prostituatele Bucurestilor si chiar contactele sexuale accidentale cu alte femei nu implicau sentimentul, ci un fel de „tratament'. De aici, rolul extrem de important al prefectului Politiei Capitalei, Gabriel Marinescu, membru de baza al camarilei, care se ocupa cu „acoperirea' activitatilor nocturne de strada si de alcov ale regelui. Raspindirea zvonului despre starea suveranului si comentariile acide ale protipendadei aveau un efect psihologic direct asupra bolnavului, principalul simptom fiind acela al dilatarii sentimentului de aversiune si ura fata de „societate', „lume', „oameni'. Alimentat permanent cu informatii de salon de catre Gabriel Marinescu, Carol II vedea intr-un om politic pe care il primea in audienta pe individul care comentase ironic sau batjocoritor, cu o seara inainte, personalitatea sa devianta.

Cu Elena Lupescu era altceva: relatia implica intelegerea si grija fata de bolnav a partenerei, in cea de-a treia faza a priapismului se produce o degradare accentuata a vaselor penisului, o inflamare progresiva si ireversibila, pe fondul unei semierectii permanente, boala devenind cronica. Efectul imediat si cel mai dramatic este impotenta, in perioada 1933-1934 Carol II cunostea deja simptomele impotentei, efectele psihice asupra bolnavului fiind insemnate, intilnirile sale erotice cu diferite femei de strada desfa-surindu-se in zona exhibitionismului si a perversiunilor de tip travesti, in cercurile intime ale camarilei se cunostea deja faptul ca, dupa un episod erotic Carol-Lupescu, in care partenerul isi excita partenera fara a ajunge la contactul sexual, Elena isi chema unul din amanti pentru a finaliza prin act starea de excitatie produsa de Carol. Relatia „curioasa' a Elenei Lupescu cu amantii ei, chiar in prezenta regelui Carol, este evocata delicat si de regele Mihai I->7. Aspectul cel mai important al acestei tragedii personale este — inca o data subliniez — efectul psihologic. Un barbat de natura libertina a lui Carol II, inca tinar si aflat in virful puterii este tentat, este condus de reactiile psihicului catre suprasolicitarea problematicii Puterii. Analiza specialistilor in psihiatrie arata ca impotenta la o astfel de personalitate naste in primul rind dorinta de a ascunde adevarul, de a cauta mijloace spre a dovedi contrariul — de aici legenda cu virilitatea sa excesiva — de a-si dovedi virilitatea politica prin gestionarea autoritara si violenta — ca un viol sexual — a Puterii. Razbunarea pe cel care isi ride in spate de situatia lui, dar, mai ales, pe cel care ii ataca, ii contesta sau ii obstructioneaza accesul la Putere este, in mintea lui, o chestiune de viata si de moarte.

Al doilea aspect important al cazului medical Carol II este legat de conditia partenerelor, in situatii extreme, unul, doua sau trei contacte la rind se pot produce in limitele placerii. Dar dincolo de un anumit prag fizic intervine durerea si chiar ranirea partenerei, actul sexual transformindu-se in agresiune. Femeia poate fi serios traumatizata fizic si psihic. Este ceea ce putem presupune ca s-a intimplat cu principesa Elena, o virgina retrasa si insingurata, educata intr-un spirit foarte conservator. „Intimele printesei Elena lasau sa se inteleaga ca motivul principal al fobiei acesteia pentru regalul ei sot era brutalitatea cu care o supunea zi si noapte, in pat sau la repezeala pe un colt de canapea, indatoririlor ei conjugale'58. Conflictul dintre cei doi soti incepuse insa inca din timpul sarcinii59 si s-a acutizat dupa nasterea prematura a regelui Mihai I, la 25 octombrie 1921, daca nu cumva a avut loc un contact prenuptial, iar regele Mihai este, in realitate, nascut la timp. Raportindu-ne la cazuistica medicala curenta, putem presupune ca anumite gesturi sau „incidente' din timpul actului sexual, precum si teama, justificata sau nu, de hazardul unei inbolnaviri venerice, au creat complexul de respingere al reginei Elena fata de Carol. Gasind in Italia un barbat care a reusit sa-i ofere sentiment si confort intim, regina Elena a fost dominata de instrainare fata de sotul ei si, natural, de aversiune. Acum, sa ne imaginam ca I.G. Duca se amesteca in aceasta relatie anormala si ia partea oficial, in calitate de avocat, reginei Elena! Ne putem imagina inca de pe acum sentimentele lui Carol II fata de Duca, dincolo de povestea politica?

Elena Lupescu era o femeie foarte versata, cu un lung episod de prostitutie inainte sa-1 intilneasca pe Carol, si care a inteles ca, gestionind boala barbatului, va gestiona si puterea politica pe care o avea acesta. Asa cum am aratat, Carol asocia sexul cu Puterea in mod constient. Este greu de stiut in ce stadiu al bolii a avut loc intilnirea Carol-Lupescu (14 ianuarie sau 14 februarie 1925), dar putem folosi aparatul logic pentru a intelege ca fuga in strainatate din perioada 1925-1930, a limitat posibilitatile practice si conditiile morale ale escapadelor lui Carol, accentuind dependenta de partenera Elena Lupescu. Astfel, exact in acea perioada, cuplul s-a consolidat definitiv, presupusa casatorie catolica avind doar rolul de a-i da un aspect formal, dar foarte intim, pentru ca numai in intimitatea unei perfecte intelegeri psihice, bolnavul Carol isi putea gasi echilibrul, in aceasta ecuatie, aspectul fizic al partenerei este lipsit de importanta. S-a comentat legendar in jurul frumusetii Elenei Lupescu, dar, cu exceptia ochilor pusi bine in contrast de culoarea violenta a parului, restul nu putea pierde decit mintile unui barbat cu handicap. Pentru oameni cu capul pe umeri, ca diplomatul german Rolf Pusch, socul era produs doar de confruntarea legendei cu realitatea: „La o serbare de vara a unuia din cele doua cluburi am vazut-o (de departe) pe doamna Lupescu, iubita regelui. De ce cazuse monarhul in mrejele acestei femei, pe care aspectul exterior nu o avantaja? Parul rosu, o fata taiata ascutit, dominata de un nas puternic, un ten alb si o figura umflata, plina, nu o faceau chiar atragatoare'60. Analizind acum fazele pria-pismului lui Carol II vom constata ca relatia sexuala propriu-zisa nu a mai fost, de la un anumit moment, importanta si ca se intemeia fundamental pe unitatea unui cuplu legat medical, dar si sufleteste. Intrarea bolii in faza sa cronica, cu aparitia impotentei, explica si escapadele exibitioniste ale lui Carol si „riturile masochistice' din interiorul cuplului si legaturile sexuale ale Elenei Lupescu cu alti barbati, fara ca ele sa afecteze solidaritatea cuplului. De asemenea, acest tip de raport personal da o dependenta totala a bolnavului de partenera sa si ii asigura acesteia o dominatie exclusiva. De altfel, in metafizica sexuala termenul de partener/partenera depaseste cu mult si de mult simpla relatie sexuala si acopera un complex de atitudini intime, ale cuplului, care nu au legatura directa cu aceasta. Din acelasi motiv, expresia partener d e viata contine o complexitate de evenimente conjugale sau de concubinaj nesexuale, de la spalatul rufelor in familie pina la linistea hormonala din perioada senectutii inaintate a cuplului.

Nimeni nu o putea inlocui pe Elena Lupescu. Nascuta la Iasi in jg99 _ dupa toate probabilitatile, dar exista si suspiciunea ca se nascuse in 1897 — Elena Lupescu era cunoscuta ca o femeie de moravuri usoare, cu clientela de nivelul clasei medii, in anul 1925, Elena Lupescu se cuplase cu cineastul Tudor Posmantir, evreu din Braila, care se ocupa cu jurnale de stiri si documentare la comanda de efect propagandistic, dar conducea si o mica afacere cu filme porno si albume de plasament. Elena Lupescu pozase pentru un astfel de album, fotografiile sale nud fiind mai tirziu recuperate din strainatate cu sume importante. Unul dintre clientii lui Posmantir din anii '20 era chiar printul Carol, pe care il insotise in calatoria in jurul lumii si caruia ii plasa in mod curent femei. Este de presupus ca tehnica sexuala a femeii i-a atras atentia lui Carol, gasindu-si astfel o partenera potrivita pentru excesele sale maladive. Dar mai important in evolutia relatiei Carol-Lupescu din cursul anului 1925 a fost faptul ca Elena Lupescu avea acces la presa socialista, la anumite cercuri francmasonice si la o serie de indivizi suspectati de legaturi cu Uniunea Sovietica. De altfel, Posmantir insusi era suspectat de serviciile de informatii romanesti ca foloseste reteaua sa de prostituate pentru culegerea de informatii de la clientii din lumea politica si financiara. Carol se afla atunci intr-un moment foarte greu al vietii sale, implicat in afaceri murdare de coruptie — asa cum am vazut — izolat si cu imagine foarte proasta. Elena Lupescu i-a facilitat accesul la presa socialista si la retelele de propagandisti ai acesteia, singura parte dispusa la apararea publica a printului-infractor impotriva guvernului liberal. Firele ipotezei unei Elena Lupescu agenta sovietica se leaga si de acest domeniu, mai ales prin suspectele sale deplasari la Viena, unde femeia afirma ca isi viziteaza mama trecuta la catolicism. Cum, in unele ocazii, s-a constatat ca mama Elenei Lupescu era bine-merci la Bucuresti, putem presupune ca amanta regelui avea intilniri conspirative cu sefii INO Numita mai intii Osobii Otdel, in cadrul CEKA, sectia speciala a GPU pentru activitatea de spionaj a URSS pe teritorii straine, INO isi instalase sediul la Viena, beneficiind de sume imense si de o banca de documente secrete, furate sau copiate din cancelariile statelor europene. Seful INO pentru Europa Centrala si Peninsula Balcanica era un anume Goldenstein, implicat in sustragerea planurilor de mobilizare ale Ungariei si predarea acestora Romaniei, in schimbul unui presupus plan de alianta romano-portugheza61, fabricat de Biroul de dezinformare din cadrul aparatului informativ al Marelui Stat-Major al Armatei romane. Subliniez ca centrul de informatii internationale al Romaniei era la Lisabona, preluat intact, fara nici o cadere a retelei, de regimul comunist de la regimul Antonescu, dupa 1944. Este si locul unde s-a refugiat cuplul dupa razboi si unde se gasesc astazi mormintele lor. Naveta Elenei Lupescu intre Viena si Lisabona devine astfel foarte suspecta si justifica intrucitva laudele pe care nu inceteaza sa i le aduca regele Carol II in memoriile sale, pentru activitati de informatii, in februarie 1931, regina Maria avea sa-i destainuiasca lui Grigore Gafencu temerile sale in legatura cu existenta unei dirijari oculte din partea francmasoneriei externe, de orientare comunista: „Eu ma tem insa de ceva mai grav. Am auzit vorbindu-se toata viata mea de conjuratii, de societati secrete si activitati oculte. Nu am crezut niciodata in ele. Acum am inceput sa cred. Cred in mina neagra! Oricit de ridicola ar parea o asemenea marturisire, ea exprima totusi sentimentul meu adevarat: cred ca regele e inconjurat de o influenta nefasta si ca acei ce-i stau mai aproape, fie femeia aceea, fie altii, nu sunt decit instrumente in slujba unei puteri oculte care urmareste, prin rege, cine stie ce plan. Am dovezi ca in urma unor interventii misterioase si-a schimbat adesea intentiile, parerile, intreaga atitudine'62. Carol gasise nu numai o partenera, ci si o protectoare. Momentul psihologic a fost, probabil din intimplare, foarte potrivit, deoarece tocmai atunci „dragostea oedipiana a lui Carol fata de mama lui se transformase in gelozie si resentiment'63. Un portret prea bun al acestui moment face autorul paul D. Quinlan, pentru a cauta alte explicatii: „O data ce Lupescu s-a infiltrat in inima lui Carol, a facut toate eforturile ca sa inteleaga caracterul iubitului ei si sa se comporte dupa placul lui. A priceput curind ca sub fatada virilitatii sale princiare Carol era cumplit de vulnerabil: un baiat slab, nehotarit, imatur, care avea nevoie — chiar mai mult decit de sex — sa fie consolat, reconfortat, alintat si coplesit cu afectiune. Mai ales, Carol simtea nevoia sa traiasca intr-o ambianta familiara, printre lucruri simple care ii lipseau in caminul oficial — mincare neoasa romaneasca (Lupescu era o adevarata maestra in pregatirea mamaligii), glume piperate, fara perdea (pe care le invatase la cluburile ofiterilor), muzica populara si de jazz, prieteni romani din popor, fara pretentii, jocuri de carti si plimbari in masini rapide. Dupa ce fusese ridiculizat pentru lipsa lui de rafinament, printul era flatat de atentia ei admirativa si protectoare care ii tamaduia orgoliul ranit'64. Tavalindu-se prin bordelurile si cluburile deocheate ale Bucurestilor, partener al grupului homosexual din jurul lui Alexandru Davila si frecvent client al trotuarelor, printul Carol coborise de la inaltimea Tronului in promiscuitate; o promiscuitate care nu 1-a parasit pina la sfirsitul vietii. Din arsenalul psihiatric folosit de Elena Lupescu nu lipseau nici fantomele, legenda „femeii in alb' care bintuie Castelul Peles fiind o speculatie ignobila a naturii ultrapoetice, incarcate de misticism si ciudatenii a fostei regine Elisabeta, cu care roscata cu ochii verzi il speria pe partenerul ei. Pentru a-1 convinge ca este mereu in pericol, Elena Lupescu s-a oferit sa gateasca personal mincarea lui Carol si sa o guste prima, impotriva tentativelor de otravire65. Cuplul Elena Lupescu-Puiu Dumitrescu a stiut mereu sa apeleze la ideea unui pericol de atentat la viata lui Carol, folosindu-se de frica patologica a acestuia, si aratindu-i pe rind dusmani, care erau de fapt inamici ai celor doi66. Prin aceeasi metoda psihologica a fost determinata si asasinarea, mai tirziu, a lui Comeliu Z. Codreanu. Din punct de vedere al relatiei sexuale, Elena Lupescu — pentru a nu ne indeparta de promiscuitatea descrisa — apela din belsug la o practica a caselor de toleranta, prin „tratarea' organului ei sexual cu piatra acra, un astringent menit sa atenueze efectul fizic deformant al unor contacte sexuale indelungate si excesive67.

Am insistat pe toate aceste amanunte indiscrete cu scopul precis de a intelege cine a condus Romania intre anii 1930 si 1940 si de ce camarila a fost atit de importanta in exercitarea puterii statului nostru, in calitate de sef al statului, nu atit priapismul lui Carol a fost important, cit efectele sale psihiatrice. Cele ce aveau de suferit erau comportamentul, nevoia permanentei dedublari, existenta continua a unor cauze personale mai importante decit cele publice. Aici, acuza adusa de istoriografia comunista, cum ca regele Carol era un afacerist, un individ asezat pe Tron printr-o eroare a clasei politice, si care individ nu urmarea decit acumularea de averi, atinge un fapt real, desi colateral al cazului. Cazul in sine nici nu este neobisnuit. Daca ne gindim la traumele suferite de Carol in copilarie, mai ales din partea preceptorului homosexual Moehlen, este usor sa apelam la valoarea patogena a experientei de viata traite de copil si explicate de Freud, dar si la constatarile lui Alfred Adler: „Pentru el, temperamentul «nervos» tine de predominarea doctrinei de afirmare (si a «vointei de putere») asupra sentimentelor sociale. A. Adler pune accentul pe greselile de educatie si pe experientele de viata ale copilului prescolar si scolar'68. O carte de propaganda antimonarhica aparuta dupa razboi sugereaza ca dezechilibrul sexual al lui Carol s-a declansat in anii adolescentei, cihd, pentru a contracara influentele nefaste ale lui Moehlen, printul a fost supus unei terapii' heterosexuale cu prostituatele de casa ale regelui perdinand, deja celebrele Mita Biciclista si Lili Gheorghiade69.

Odata cu revenirea Elenei Lupescu in tara, camarila intra in faza sa de organizare functionala in sistem concentric: in centru, Elena Lupescu; cercul intim: Puiu Dumitrescu, Felix Wieder, Nicolae Tabacovici, numit director la CFR, Alexandru Mavrodi, ziarist (toti amanti ai Elenei Lupescu si implicati in operatiuni de culegere de informatii) si colonelul Gabriel Marinescu, prefect al Capitalei; cercul de sprijin: Aristide Blank, Nae lonescu, Mihail Manoilescu; cercul de interese materiale: avocatul Dumbraveanu, var, Nicolae Lupescu, tatal Elenei Lupescu, generalul Constantin Dumitrescu, tatal lui Puiu Dumitrescu, mai tirziu Malaxa. Acest grup restrins a condus Romania pina la catastrofa din 1940, cu unele modificari de nume, dar nu de functii, si existenta unui nucleu de conducere de acest tip in locul Parlamentului, Guvernului sau Justitiei explica si lovitura de stat din 1938. Vina cea mai mare nu este insa a lui Carol sau a celor care i-au dirijat activitatea, ci a corpului politic al tarii care a dat lovitura de stat din 7-13 iunie 1930. Pamfil Seicaru, membru al PNT si istoric al acestui partid, va da diagnosticul precis al acestei maladii: „Lucurile s-au desfasurat asa de usor de la 6 iunie pina la 13 iunie, incit, fara sa-si dea seama, personalul politic al Romaniei a creat psihologia tipica a regelui Carol: isi poate permite orice, neexistind vointe capabile sa-i opuna o rezistenta eficace, in scopul de a apara unele principii. Partidele i s-au aratat compuse din moluste, oameni politici nevertebrati, intre 6 iunie si 13 iunie, frinele monarhiei au fost distruse, decizindu-se soarta monarhiei in Romania'7*.

Primii trei ani de functionare a camarilei au produs un fenomen netipic genului, dar simptomatic pentru cazul romanesc. Implicati direct in politica tarii, membrii camarilei au ajuns, spre sfirsitul anului 1933, la o situatie interna de criza, care copia fenomenele critice ale vietii politice romanesti. Practic, asistam la o impartire a camarilei in doua tabere, avihd intr-o parte echipa Puiu Dumitrescu, Nae lonescu, Mihail Manoilescu si nou-venitul Nicolae Malaxa, grup cu orientare politica nationalista — si cu contacte semnificative in Miscarea legionara — si „camarila evreiasca' a Elenei Lupescu, la care se alaturau, in principal, Alex Wieder, Max Auschnit si Aristide Blank. Aici se afla si secretul asasinarii lui I.G. Duca de catre trei legionari, instrumente ale unui joc politic mult mai adinc. Cunoscind bine tainele raportului intim Carol-Duduia, gruparea nationalista considera ca femeia nu mai este absolut necesara, nici macar pentru „tratamentul' bolnavului, si cauta sa o indeparteze, profitind de ascensiunea popularitatii Miscarii legionare si de efectele „la sol' ale comediei intransigentei jucate de luliu Maniu. Sub influenta lui Mihail Manoilescu, economistul care intelesese ca singura salvare a economiei romanesti era un parteneriat cu Germania, a lui Nae lonescu, filogerman cunoscut, si a lui Puiu Dumitrescu, un afacerist aflat in asteptarea patrunderii capitalului german pe piata noastra pentru a-si rotunji averea, Carol II inclina sa-si orienteze politica spre tandemul fascisto-nazist european, in fata acestui proiect periculos pentru ea, Elena Lupescu avea nevoie absoluta de un soc devastator in lupta pentru putere. Duca fusese adus la Guvern din exteriorul tarii, prin mijlocirea lui Titulescu, si cu ordinul de a distruge Miscarea legionara. Dupa impactul enorm la nivelul publicului, pe care 1-a avut asasinarea prim-ministrului liberal, camarila isi distruge configuratia sa initiala, Elena Lupescu reusind sa cistige partida prin asocierea in ochii lui Carol a membrilor nationalisti ai camarilei cu asasinii lui Duca. Elena Lupescu il ameninta pe Carol cu sinuciderea — ca alternativa la ideea ca legionarii se vor razbuna pe ea, o vor batjocori si apoi ucide — imagine care trezea in rege instincte brutale; Puiu Dumitrescu este gonit din tara, iar Nae lonescu, indepartat de la palat. Pentru a-si salva afacerile oneroase, Malaxa isi plateste cu sume exorbitante raminerea in slujba Elenei Lupescu. intre aceste manevre imunde de alcov, ramine insa cu capul zdrobit un cadavru — cel al prim-ministrului I.G. Duca. in murdaria asasinatului a fost amestecat, din pacate, si Nicolae Titulescu: „Camarila se scindase in doua, de o parte, crestinii care cochetau prin Nae cu Garda de Fier, pe de alta parte, jidanii, gata sa sprijine politica antigardista a d-lui Titulescu. Lupeasca ajunsese factor european, exponenta politicii antantiste in Romania, era aliata fireasca a lui Titulescu in lupta lui de «purificare». Ea a condamnat. El a grabit executia'71.


Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca

Istoriografia noastra are si aceasta problema, a raportului intre performantele publice ale unui om politic si felul in care a murit acesta. Sunt eroi I.G. Duca, Armand Calinescu, Ion Antonescu, luliu Maniu s.a., pentru ca au murit violent. Dar a fost activitatea lor politica ireprosabila? si, mai ales, exista cumva posibilitatea ca moartea lor violenta sa fi fost provocata de erori personale? Este destinul omului politic determinat doar de calitati, nu si de felul in care abordeaza responsabilitatile sale'? Iata intrebari tulburatoare la care avem obligatia sa raspundem. Dar, pentru a ajunge la detaliile asasinarii lui I.G. Duca pe peronul garii din Sinaia, va trebui sa parcurgem un scurt drum pe o cale inca neabordata de analiza noastra: politica externa.

Dezechilibrul politicii externe romanesti interbelice. Este acum destul de evident ca Marea Unire din 1918 a fost un ideal national legitim al romanilor si ca a fost implinit prin efortul unor oameni politici, al Armatei, dar si al citorva femei remarcabile, intre care regina Maria si Martha Bibescu ar trebui sa aiba statuie in fiecare oras. Politica „prin noi insine' a lui Ionel si Vintila Bratianu a incurcat socotelile Frantei, care vedea in noul mare stat infiintat intre ea si Rusia un aliat sigur, dar si o colonie economica, stapinita prin controlul strain asupra petrolului, caii dunarene si a neingraditei evolutii a emigratiei evreiesti. Anglia dubla Franta prin interesul in exploatarile petroliere, in timp ce interesul ei politic se oprea la granita noastra de vest. Pozitia oficiala a Angliei fata de Romania a fost sintetizata onest de fostul ambasador al SUA in Romania, David B. Funderburk: „De fapt, Marea Britanie parea sa considere, in mod tipic, ca Romania era virtual o colonie politica a Frantei'72.

Important este sa ne dezmeticim macar acum si sa intelegem ca, din punctul de vedere al marilor nostri „aliati', Romania Mare era o creatie artificiala, a lor, hotarita de ei intr-un cabinet, si nu un rezultat istoric natural, asa cum il vedeam noi. in consecinta, garantia Puterilor antantiste pentru integritatea Romaniei Mari era conditionata de obligatia tarii noastre de a satisface nevoile stratergice, politico-economice ale „aliatilor'. Orice forma de nationalism, fie ca era condus de un Bratianu sau de un Corneliu Z. Codreanu, era considerata ostila acestui proiect.

Disparitia liderilor principali ai tarii — regele Ferdinand, Ionel si Vintila Bratianu — a adus in prim-planul vietii politice asociatia de dragul Puterii intre un partid regional, catolic si filobritanic,'si un partid stingist de clasa, de orientare prosovietica, formind impreuna Partidul National Taranesc. Caderea Partidului National Liberal in criza de conducere si de program, precum si efectele loviturii de stat din 7-13 iunie 1930 asupra raporturilor dintre PNL si conducatorul statului, au facut din PNT principala forta politica a tarii. Suprematia lui nu a durat decit un an. Se cunoaste faptul ca, in legatura cu lovitura de stat, I.G. Duca a facut o declaratie fulminanta si „istorica' la sedinta Comitetului Executiv din 7 iunie 1930: „Fapta de asta-noapte este cea mai primejdioasa aventura ce s-a putut face si este tot ce poate aduce mai mult rau consolidarii noastre nationale si situatiunii tarii in toate privintele. La o primejdioasa aventura nu pot sa iau parte, refuz sa ma duc, chiar daca viata mea politica ar lua sfirsit azi'73. Citata de toate cartile de istorie, declaratia lui Duca a fost folosita drept argument atit pentru a caracteriza actul din 7-13 iunie 1930 — o aventura, cit si pentru a arata demnitatea omului politic asasinat la Sinaia, in realitate, Duca a regretat imediat declaratia sa si a incercat sa transmita regretul sau prin mai multe canale la rege. A dat vina pe Vintila Bratianu, care i-ar fi fortat mina, apoi a folosit din plin argumentul ca PNL nu se putea rupe de realitatea domniei lui Carol II, oricit de ilegitima era aceasta. Paradoxul face ca Duca sa fi avut dreptate, cu precizie, in ambele situatii: lovitura de stat data de luliu Maniu si de Carol a facut numai rau consolidarii noastre nationale si „situatiunii tarii' in toate privintele, iar, pe de alta parte, liberalii nu se puteau sustrage la infinit unei realitati intervenite brusc in destinul tarii, cu un rege urcat pe Tron si recunoscut de natiune. Deocamdata, in primii doi ani de domnie, criza economica generata de gravele erori ale guvernarii taraniste lovise tara frontal, iar din 1931 incepusera sa se manifeste si consecintele marii crize mondiale declansate in 1929. Succesiunea corecta este aceasta — intre 1929 si 1931 criza economica a avut un caracter exclusiv intern, determinata de erorile de guvernare ale PNT, si abia din 1931 au inceput sa se simta efectele crizei mondiale, nu asa cum a fost prezentata destul de frecvent ca o consecinta exclusiva a crahului din 1929. Problema imprumuturilor este cheia intelegerii modului in care, dupa o tentativa liberala de emancipare economica, a urmat o prabusire a tarii in dependenta totala fata de marii sai „aliati'. Totodata, putem gasi un raspuns si la „atirnarea' inexplicabila si ilogica a tarii noastre de Franta, pina la infringerea ei ridicola din 1940. Subiectul „politica externa' are nevoie de tratate intregi pentru a fi explicat. Vom incerca o sinteza.

incepind cu 1928, odata cu legaturile stabilite de Elena Lupescu pe linie francmasonica in sprijinul venirii lui Carol pe Tron, precum si odata cu implicarea unor oameni de afaceri britanici si americani in propaganda antiromaneasca, Ungaria a declansat o noua campanie de atacuri publice la adresa tarii noastre, cu o singura tema majora: Ungariei i s-a facut o nedreptate la Trianon si i s-a luat pe nedrept Transilvania. Aceasta campanie, sustinuta frenetic de concernul de presa al lordului Rothermere, in prelungirea intelegerilor secrete cu Carol si Maniu, a facut mult zgomot, dar fara sa sensibilizeze mult timp pe cineva. Asta, pina ce ridicarea temei revizuirii tratatelor de catre Italia si Germania a agitat serios politica europeana. Ungaria a incercat sa se ataseze demersului celor doua state national-socialiste, pentru a putea juca din plin cartea sa revizionista. De la inceput trebuie aratat ca demersul revizionist al Germaniei si Italiei avea un caracter limitat si urmarea scopuri care nu implicau in nici un fel integritatea teritoriala a Romaniei. Documente ale Cancelariei si ale Ministerului de Externe german, cercetate recent si de autenticitate inatacabila, arata ca, de la generalii germani si pina la Hitler, o revizuire a granitelor Romaniei in favoarea Ungariei era exclusa. La intilnirea din 17-21 iunie 1933 a prim-ministrului maghiar cu Hitler, cancelarul german a atras atentia ca „revizionismul maghiar putea conta pe sprijinul german numai contra Cehoslovaciei, politica germana a Mitteleuropei avind la baza conceptul ca, prin patrunderea economica, Romania si Iugoslavia sa intre in sfera de interese germana'74. Ratiunile politicii germane erau determinate de realitati geopolitice care o faceau sa intre in competitie chiar cu Italia — un aliat aparent sigur. Negasind intelegere la Hitler, Ungaria a accelerat legaturile sale cu Italia, speculind interesul acesteia pentru Austria. Ungaria oferea Italiei sprijinul pentru dominatia acesteia asupra Austriei, sub formula refacerii Austro-Ungariei. impotriva acestei actiuni, Hitler a ales Anschluss-ul, anexarea Austriei de catre Germania, fapt care impiedica pentru totdeauna refacerea pe vechile baze imperiale a dualismului austro-ungar. Lucrul asta nu s-a vazut la Bucuresti si nici nu avea cum sa fie vazut, deoarece ministrul de externe roman, Nicolae Titulescu, nu transmitea in tara toate informatiile pe care le obtinea, nu informa asupra tuturor intilnirilor diplomatice avute, uneori falsifica notele de convorbiri si comunica in Romania numai opiniile, viziunile si interpretarile sale personale75, in plus, Romania avea in acea perioada un ministru de externe, acelasi Nicolae Titulescu, care traia in strainatate. Toate comunicatiile sale secrete cu Ministerul, Guvernul si regele sau treceau prin Viena si Budapesta, fiind interceptate de serviciile de informatii ungar si german chiar in clipa cind erau transmise. Si pentru ca dezastrul politicii externe romanesti, care ne-a dus la prabusirea teritoriala din 1940, sa primeasca o imagine mai clara, vom arata ca la 18 martie 1933, Titulescu i-a cerut lui Hitler o intrevedere secreta, ca Adolf Hitler i-a acordat-o imediat, deplasindu-se pentru asta la Miinchen, dar Nicolae Titulescu nu s-a mai dus, punindu-1 pe liderul Germaniei in cea mai penibila situatie76. Cu toate acestea, si Hitler, si Goring au declarat din timp si de o maniera transanta lui Gh. Bratianu, ministrului de externe Comnen si lui Carol II personal ca Germania este pregatita sa garanteze frontierele Romaniei Mari in schimbul avantajelor economice, in plus, Germania se oferea sa participe masiv la inarmarea Romaniei cu echipament militar modern, astfel incit amenintarea ungara si chiar cea sovietica sa fie anulate sau serios diminuate, cel putin prin descurajare. Romania a raspuns public ca ramine fidela aliantei sale cu Franta, in aceste conditii, Berlinul a atras atentia Romaniei, inca din 1935, prin varul regelui Carol, printul Friedrich V. Von Hohenzollern-Sigmaringen ca „Romania va pierde toate simpatiile in Germania; relatiile romano-polone vor primi o grea lovitura; in consecinta, Romania va deveni complet dependenta de Uniunea Sovietica si ar fi o iluzie sa se creada in garantiile rusesti pentru granitele Romaniei; pentru nici o tara comunismul nu ar prezenta o mai mare amenintare decit pentru Romania invecinata cu Rusia Sovietica'77. Tot atunci, din motive pe care acum inca nu ni le putem explica, Nicolae Titulescu era denuntat ca agent de influenta sovietic. Faptul cel mai important este ca previziunea Germaniei din 1935 se va dovedi precisa irt 1940. Este inutil asadar sa mai aratam ca Romania a avut si o alta solutie decit legarea sentimentala de Franta, solutie care avea la baza patrunderea capitalului german in tara noastra, producerea unui salt tehnologic decisiv si, mai ales, protejarea intereselor sale in Romania pe orice cale. Raspunzind la o interpelare a deputatului V. Demetrescu-Braila, facuta in sedinta Parlamentului din 12 decembrie 1931, prim-ministrului Nicolae lorga avea sa enunte un principiu fundamental al politicii externe: „Fiecare natie, o spun cu toata hotarirea, are consideratii de oportunitate alaturi de politica sa fundamentala'78. Acest principiu nu a fost aplicat si tot lorga a raspuns si de ce: din considerente de „datorii ereditare' fata de Franta, in aceeasi sedinta a luat cuvantul si un filogerman, A.C. Cuza, iar opinia sa merita sa fie cunoscuta:

„(A.C. Cuza): f] Parerea mea este aceasta: nu ne atingem de relatiunile noastre de prietenie cu Franta si, prin urmare, cind vin si va vorbesc de revizuirea tratatelor, nu inteleg sa sacrific relatiunile noastre de prietenie cu Franta.

(Gen. M. Racovita): Nici teritoriul national!

(A.C. Cuza): Aceasta bineinteles! Nu trebuie insa sa-si inchipuie Franta ca noi suntem niste copii nevirstnici si ca trebuie sa urmarim orisice atitudine pe care ea o poate avea, si care poate sa convina intereselor noastre sau nu. Daca ar fi asa, se inseala. Noi suntem oameni maturi si voim sa conducem politica noastra asa cum o intelegem noi, fara ca sa jignim pe nimeni (d-1 deputat Trifu discuta cu d-1 Tascu-Pucerea) D-le Trifu, te rog, asculta-ma cel putin d-ta.

(Dr. I. Costinescu): Nu te asculta nici ai d-tale.

(A.C. Cuza): D-le doctor, vorbesti in limbaj de partid: «nu te asculta nici ai dumitale»? Nu sunt ai mei, fiindca nu sunt robi de partid.

(Dr. I. Costinescu): Dar nici prietenii dumitale nu te asculta

(V. Trifu): E cu totul alta socoteala; vin din alte grupari politice in jurul nostru si nu ne lasa sa ascultam.

(C. Xeni): Ca la scoala primara.

(A.C. Cuza): Partidul Liberal are fata de mine o anumita tactica si politica. Eu va previn pe d-voastre ca, daca continuati cu aceasta atitudine si ma impiedicati sa vorbesc, nu veti mai vorbi nici unul din d-voastre. Va dau in scris'79.

Si previziunile lui A.C. Cuza s-au implinit: parlamentarii n-au mai vorbit timp de 60 de ani, pentru ca n-au mai avut unde, Parlamentul fiind desfiintat de dictaturile care au urmat. Pentru noi, cei de astazi, fascinatia legaturii ombilicale cu Franta este de neinteles. Garantiile de securitate oferite de ea erau nule — nici n-au functionat — iar cele oferite de Anglia au venit tirziu si inutil, in plus, relatia Franta-Romania s-a sprijinit dupa 1920 exclusiv pe factorul politic, in absenta cvasitotala a factorului economic: Franta, marea prietena si aliata, nu cumpara nici un produs din Romania, in aceste conditii, care erau interesele Frantei in tara noastra? intr-o telegrama cifrata, trimisa la sfirsitul anului 1930 de ambasadorul Frantei la Bucuresti, Gabriel Puaux, catre secretarul permanent al Ministerului de Externe francez, Philippe Berthelot, se propunea urmatorul program: „Se prezinta o ocazie foarte favorabila, acum cind Romania trece printr-o grea criza financiara si are nevoie de un imprumut. Pe piata Frantei se gasesc capitaluri mari, din lumea intreaga, care au cautat acolo refugiu din cauza crizei internationale si nu gasesc plasament. Romania, aflata acum la strimtoare, nu va refuza nici o garantie ceruta de noi pentru acordarea imprumutului. Vom putea deci controla finantele tarii si impiedica ca regele Carol II, calcind pe urmele lui Carol I, sa inregimenteze Romania in sistemul economic german, iar Partidul National Taranesc, incasind un comision substantial, usor de acoperit prin cursul scazut al - titlurilor de emisiune, va ramine obligatul nostru. Avind asigurate ambele partide de guvemamint din Romania — cel liberal si cel national-taranesc — nu ne vom mai teme de surprize dezagreabile din partea lui Carol II'80. Acest program a fost pus in practica, PNT primind un comision ilegal de 5% din imprumutul de doua miliarde (franci francezi) facut de Romania, ca urmare a unui ordin expres al Ministerului de Externe al Frantei catre Banca „De Paris et des Pays Bas' (director, un anume Finally, evreu ungur). Dupa comisioanele importante obtinute in afacerea Skoda, afacere care ne va costa inarmarea tarii si dezvaluirea prin spionaj a intregului nostru sistem de aparare, afacere din care luliu Maniu a primit sapte milioane de lei sub numele de cod Palaelibus („Sapaliga', de la latinescul pala, palae = „sapa'), Partidul National Taranesc se inscria si el ferm pe calea sentimentelor filofranceze si pro Mica Antanta. Numai ca atasamentul Romaniei fata de Mica Antanta (Mica intelegere) rra vazut de Ministerul de Externe al Frantei astfel: „Din punct de vedere politic, Mica intelegere este de un pretios ajutor Frantei in sihul Ligii Natiunilor. Din punct de vedere economic, alianta Frantei cu Mica intelegere impiedica sud-estul Europei sa devina iarasi un Hinterland economic german si petrolul sa fie la dispozitia militarismului prusac. Este drept ca, din punct de vedere militar, alianta noastra cu Mica intelegere are o valoare mai mica, pentru ca Cehoslovacia, astfel cum spunea si Ferdinand Foch, are o constelatie geografica extrem de vulnerabila si aproape imposibil de aparat, in schimb, forta militara a Romaniei este complet anulata de problema deschisa a Basarabiei. Sa nu uitam insa ca multiplele litigii teritoriale care exista in toate tarile Micii intelegeri pot servi in momente grele drept compensatie pentru salvarea altor pozitii mai importante'81. Acest document socant cere formularea unor concluzii:



Sprijinul acordat Romaniei de Franta nu era determinat de o prietenie de sorginte latina, ci de interese politice proprii.

Nefiind in stare sa combata Germania in plan economic, Franta intervenea politic in statele membre ale Micii intelegeri pentru a le impiedica sa intretina relatii comerciale normale cu adversara sa; in timpul asta, Germania calca Franta in picioare, intra in regiunea renana si se inarma, trecind peste aproape toate prevederile tratatului de pace.

Franta nu avea de gind sa intervina militar in ajutorul Cehoslovaciei si Romaniei, fapt devenit realitate in 1939-1940, Cehoslovacia fiind prima vinduta prin Acordul de la Miinchen.

Pentru Franta, Basarabia era o „problema deschisa', ceea ce demonstreaza ca tocmai Franta nu recunostea integritatea teritoriala absoluta a Romaniei, dreptul istoric asupra acestei provincii romanesti si rezultatul vointei natiunii romane, si marsa in continuare pe ideea ca Basarabia a fost daruita de Marile Puteri invingatoare la sfirsitul razboiului, motiv pentru care putea fi subiect de negociere.

in telegrama M.A.E. francez catre ambasadorul Puaux se preciza clar ca existenta litigiilor teritoriale intre statele Micii intelegeri este folosita de Franta in eventualitatea ca va trebui sa schimbe teritorii ale acestor state pentru alte interese majore ale Frantei.

In 1939, Nicolae Titulescu intra in posesia unor documente ultrasecrete, care reproduceau stenogramele secretarului Mantoux luate la discutia Celor Patru (Wilson, Lloyd George, Orlando si Clemenceau), care au decis pacea lumii la sfirsitul primului razboi mondial. Transmitind in mod confidential rezumatul acestor documente regelui Carol, Nicolae Titulescu se arata zguduit sa constate ca, la intrarea Romaniei in razboi, Franta ne inselase cu buna stiinta: „Nu exista nici un inconvenient de a garanta Romaniei concesiuni imposibil de realizat; nu ne vom (ine angajamentele noastre fara nici o remuscare, pentru ca nu avem nici un mijloc de a le executa'82.

Aceasta politica franceza duplicitara si paguboasa pentru noi si-a gasit adepti in lumea corupta a vietii politice romanesti. Cele doua imprumuturi obtinute de Romania prin intermediul Frantei pina in 1933 au reprezentat tot atitea lanturi de gitul nostru, in 1933 venise rindul lui I.G. Duca sa negocieze un nou imprumut, deoarece, dupa 1928, Romania ajunsese sa supravietuiasca economic si financiar -ca si astazi cu FMI si Banca Mondiala — numai prin bani imprumutati din strainatate. Acestea sunt adevarurile crude ale perioadei interbelice si singurele care pot explica cu claritate de ce s-a prabusit teritorial, politic si economic Romania in numai doua luni ale anului 1940. Aducerea liberalilor la guvernare, in frunte cu I.G. Duca, dusmanul lui Carol din 1930, cu scopul de a obtine un nou imprumut din Franta, a fost conditionata de desfiintarea Garzii de Fier. Mijlocitorul acestui santaj a fost Nicolae Titulescu. in viziunea sa bolnavicioasa — confirmata de toti contemporanii sai — Garda de Fier era exponenta Germaniei naziste in Romania. Documentele secrete ale arhivelor germane demonstreaza ca, pina in 1938, Germania nu a mizat pe Miscarea legionara, nu a finantat-o si chiar a ignorat-o.83 Berlinul considera ca este o miscare mistica, neserioasa si fara ecou important in rindurile populatiei, in plus, toate marile companii germane care au patruns pe piata romaneasca si sunt acuzate de finantarea Miscarii legionare — I.G. Farbenindustrie, AEG, Krupp (sub acoperirea firmei Bofors) — erau conduse la Bucuresti de directori, administratori si contabili evrei. Germania a investit bani in partidulete de buzunar infiintate peste noapte de Goga, de fiul lui A.C. Cuza sau de fratele lui Constantin Tatarescu si probabil ca 1-a platit ca agent de influenta pe Nae lonescu. Pina in 1936, Corneliu Z. Codreanu era vazut de nazisti ca un fel de profet religios fara nici un program politic. Adevarul este ca nici nu avea unul si nici nu se putea miza pe idealismul lui nerealist. intr-un rezumat al interviului pe care il acordase ziarului britanic News Chronicle, chiar regele Carol II isi arata parerea despre Miscarea legionara: „Am explicat originea miscarii si bunul ei fundament moral, am dezmintit ca sunt platite de germani si am aratat ca aceasta miscare, ca si celelalte de dreapta sunt rezultatul aliantei nationaliste de pretutindeni. La noi, aceste miscari au totdeauna o nota antisemita, din cauza ovreiului specific de la noi'84.

intreaga germanofobie a politicii romanesti interbelice avea la baza amenintarea revizionismului maghiar, teama ca cererea Germaniei de rediscutare a termenilor pacii de la sfirsitul primului razboi mondial inseamna si revizuirea Tratatului de la Trianon, care „ne daduse Transilvania', si spaima de o venire a Garzii de Fier la putere, ca exponenta a Germaniei naziste. Toate aceste temeri se dovedesc astazi neintemeiate, iar in ce priveste posibilitatea ca tocmai nationalistii extremisti sa accepte ruperea teritoriala, absurde. Trebuie sa ne gindim cu luciditate, simplu si chiar fara a apela la documente si marturii, ca este un nonsens a crede ca nationalistii cei mai duri puteau vinde tara cuiva. Deschiderea arhivelor arata cu atit mai dureros erorile facute de noi atunci si, daca oamenii de rind nu cunosteau realitatile ofertelor economice germane si garantiile de securitate pentru Romania Mare, cercurile camarilei si ale virfului Ministerului de Externe o stiau. Dreapta politica si legionarii o aflasera si ei direct de la germani. De aici, pozitiile — altfel ciudate — ale unui A.C. Cuza, Nae lonescu, Gheorghe Bratianu, Mihail Manoilescu, Corneliu Z. Codreanu. in aceste coordonate s-a inscris si declaratia, atit de hulita, a lui Codreanu, ca in 48 de ore de la venirea la putere vom avea o intelegere cu Germania.

Sa reproducem o imagine clasica despre Nicolae Titulescu: „Ca ministru al afacerilor externe, ambasador al Romaniei la Londra, delegat permanent al tarii la Societatea Natiunilor si conducator al numeroaselor delegatii la diferite conferinte si reuniuni internationale, Nicolae Titulescu a pus geniul sau juridic, diplomatia sa, arta diplomatica si oratorica in slujba apararii si promovarii intereselor nationale ale statului roman, promovarii colaborarii si pacii in cadrul comunitatii internationale si indeosebi europene'. Problema noastra este ca, in momentul cind citim jurnalele sau amintirile colegilor sai politici, imaginea Iui Titulescu si a politicii sale este cu totul alta. Argetoianu, lorga, Armand Calinescu, Constantin C. Giurescu, Radu Rosetti, Grigore Gafencu au scris ca Titulescu a adus mari deservicii tarii prin folosirea influentei sale din Franta — de altfel, cumparata cu banii ministerului pe care il conducea — in interes propriu de imagine. Titulescu platea cu sume importante ziare din Occident si principalele agentii de presa pentru a scrie despre el si ca sa-i publice, sub diferite semnaturi de ziaristi straini, opiniile personale, in principiu, Titulescu era acuzat ca isi face imagine proprie in detrimentul intereselor tarii. Carol II a fost informat si a consemnat in jurnalul sau: „Sunt indoieli asupra sinceritatii lui. Se crede ca face un joc personal, ca el este un campion al democratiei sau o actiune de razbunare. A vazut toti ziaristii, si articolele sunt, asa-zis, dictate de el'86. Intrat in cercul foarte intim al francmasoneriei speculative si oculte, Titulescu ar fi fost un pion important in derularea Romaniei. Un ministru francez i-a destainuit lui Victor Antonescu: „Domnul acesta are pretentii sa faca si sa desfaca ministere franceze'**7. Nicolae lorga vedea astfel activitatea lui Titulescu: „De fapt, de la domnia regelui Ferdinand incoace, politica externa a Romaniei o pretinde pentru sine, peste capul ministrului de resort, si ea-i revine totdeauna. Va veni vremea cind nu se va mai gasi nici un om cu demnitate care sa primeasca a lucra in aceste conditii: riscul pentru el si gloria pentru altul. Dar ambitiile d-lui Titulescu nu se opresc numai aici. D-sa vrea sa fie conducatorul suprem, peste partide, dar cu partidele, si al politicii interne a Romaniei'88. Asupra rolului lui Titulescu in lansarea diversiunii despre pericolul pe care 1-ar reprezenta Garda de Fier, ni s-au pastrat insemnarile lui Grigore Gafencu din ianuarie 1934: „Stapin pe mijloacele de informare ale strainatatii, a participat la alarmarea centrelor apusene cu privire la «primejdia» Garzii de Fier si a adus apoi la cunostinta regelui, in calitate de intermediar «dezinteresat», ostilitatea Parisului impotriva lui Vaida, pe care el o provocase. La Titulescu, elementul personal e totdeauna hotarator. Denuntarea marii primejdii hitleristo-fasciste in Romania si apoi desfiintarea acestei primejdii, prin hotarirea, staruinta si meritul sau, ii pareau un succes usor si insemnat, menit sa intareasca situatia sa privilegiata de unic reprezentant al Romaniei fata de strainatate, de unic reprezentant al strainatatii in Romania. Astfel a venit Ia putere Jean Duca: protejat de Titulescu, cerut de Paul Boncour, dorit de presa «democratica», impus de camarila evreiasca'89. Portretul facut de Constantin Argetoianu este si cel mai acid: „incapatinarea lui, am priceput-o prea tirziu, era datorita unui sentiment mai tare decit toate, in acea natura de impotent si de insuficient glandular, a sentimentului de frica. Nu indraznea sa se certe sau sa se strice cu nimeni. Fiecare gest al lui era calculat in vederea cistigarii unei prietenii sau a unei neutralitati binevoitoare. Era gata sa sacrifice orice ca sa dezarmeze un adversar. Cum se intimpla foarte des la degeneratii fiziologici, la care creierul s-a dezvoltat in dauna celorlalte organe, Titulescu suferea si sufera de o bolnavicioasa hipertrofie a personalitatii lui. Ca lorga la Iasi, care dupa dezastrele din toamna anului 1916 isi formulase menirea pe acest pamint intr-o ecuatie cu trei termeni, poporul, el si regele, tot asa si Titulescu isi fixase rosturile activitatii sale intr-o formula in care Europa, el si tara romaneasca se legau in raporturi variabile, dupa imprejurari. Familiaritatea juca la dinsul un rol insemnat: abia vedea un om de doua ori si conversatia curgea per tu si ma. Asa izbutise sa convinga pe mai toti in Romania ca era amic intim cu conducatorii tuturor tarilor Europei, pe care ii tutuia dar care nu-1 puteau suferi'90 Singurul cerc in care Nicolae Titulescu era pe deplin acceptat — asa cum ne arata tot C. Argetoianu — era cel francmasonic stingist, care, de altfel, a fost singurul ce a protestat la indepartarea lui din functia de ministru de externe, la 29 august 1936. La nivel de state a protestat doar URS S! Ramihem socati sa aflam ca Titulescu ii frecventa si schimba informatii, la un nivel care depasea protocolul, cu Gabriel Peri, secretarul general al Tineretului Comunist Francez si sef al sectiei de politica externa a ziarului comunist L 'Humanite, sau pe ziaristul comunist Pertinax, denuntat public drept spion sovietic. De fapt, ambii erau membri activi ai agenturii sovietice in Franta. Dar nici oamenii de Stinga de la noi nu-1 vedeau altfel: „Titulescu avea lacomia mapamondica, angrenindu-si tara in tot felul de aventuri ideologice si politice, el insusi fiind un conservator tipic, aproape retrograd in mentalitate si conceptie generala asupra vietii si asupra politicii. [] Cu Nicolae Titulescu ne-am amestecat in Abisinia, in China si in posesiunile engleze. De-altminteri, stralucitul, prea stralucitul retor Titulescu, izgonit de regele Carol II si de Gheorghe Tatarescu din Pomania, a murit ca avocat consilier stipendiat de societatea anonima Canalul-de-Suez. A zburat, teoretic si ideologic vagamente, din Abisinia pina in Egipt si a lasat un morman de ruine in politica externa romana, dind pretexte tuturor invaziilor sa ne jefuiasca petrolul, teritoriile si singele bunilor tarani, decretati peste noapte ostasi cruciati'91. Am eliminat cu buna stiinta din acest portret parerile legionarilor despre el, folosindu-le doar pe cele ale unor colegi de idei, de partid si de guvern cu Titulescu. Conflictul lui cu Miscarea legionara venea, de fapt, din motivul ca legionarii il considerau membru al camarilei si complice al intereselor antiromanesti din jurul Elenei Lupescu. Teza legionara generala era aceea ca iudeo-masoneria blocheaza apropierea Romaniei de Germania, pentru ca aceasta sa nu impiedice exodul sau supravietuirea evreilor europeni prin tara noastra. Elita intelectuala legionara, atit cea culturala, cit si cea economica vedea in acest proiect umanitar o frina in calea dezvoltarii economice firesti a Romaniei, tara noastra avind nevoie atunci de un partener comercial substantial. Toate marturiile mentionate, inclusiv accesul lui Titulescu si al Elenei Lupescu la acelasi tip de francmasonerie oculta si stingista, confirmau tacit aceasta pozitie a legionarilor. Lor i se asociau, din punct de vedere al cauzei germane, membrii camarilei crestine, Nae lonescu, Mihail Manoilescu si Puiu Dumitrescu. Dar si acestia aveau o ratiune, in pozitia lor, si nu priveau combinatiile periculoase ale lui Titulescu dintr-o perpectiva strict personala, dintr-o aversiune particulara, ci din punctul de vedere economic. Era evident — recunoscut intim de Carol II si de toti economistii - ca pietele Germaniei si Romaniei erau complementare, ca Romania putea juca petrolul ca o arma redutabila in sprijinul stabilitatii si sigurantei sale, ca in acei ani de criza tara noastra avea nevoie disperata de devize straine, de valuta forte si, cum Franta nu cumpara nimic din Romania, iar Anglia doar exploata prin intermediari, Germania era singurul nostru mare client, singura posesoare de valuta cu a carei prezenta se putea renunta la imprumuturile inrobitoare oferite de Franta. Germania va plati Romaniei in timpul lui Ion Antonescu si vagoane de aur pentru produsele agricole si petroliere, pentru lemn si confectii, singurele produse pe care le puteam exporta din economia noastra mutilata de coruptie si de mari dezechilibre structurale.

in fata noilor dovezi, care apar acum alarmant de contrariante, prin deschiderea arhivelor si prin accesul liber la informatia istorica, Nicolae Titulescu trebuie aparat. Fara indoiala ca, pentru a proteja figura istorica a lui Titulescu, va trebui sa luam in calcul realitatea conducerii Ministerului de Externe din strainatate, fapt care trezea frustrarea si invidia oricarui guvern. Cum Romania depindea atunci de Marile Puteri invingatoare atit de mult, iar marja de actiune a oricarui guvern se limita la resurse financiare modeste, politica interna a tarii noastre depindea fundamental de politica sa externa. Titulescu ajunsese sa fie un garant al sprijinului politic si economic oferit de tarile Antantei, cu pretul orientarii unilaterale a politicii noastre externe catre acel pol. Aici, cei care afirma ca prabusirea constructiei europene postbelice a determinat si prabusirea noastra, nu pot fi contrazisi. Analiza activitatii si a felului de a fi ale lui Nicolae Titulescu arata astazi, dupa ce numeroase documente secrete au iesit la iveala, ca, in felul lui exclusivist si grandilocvent, celebrul ministru de externe roman traia drama cunoasterii si perceptiei imediate a fragilitatii marilor tratate de pace de la sfirsitul primului razboi mondial. El a inteles acolo, in Occidentul nesigur si complicat, ca principalele documente de politica externa care garantau legitimitatea politica a Romaniei Mari se tineau intr-o ata. De aceea, s-a batut pina la capat, incurcind multe socoteli facute peste capul nostru, pentru a tine in viata tratatele prost facute in 1920, dar care certificau vointa natiunii romane si legitimitatea sa istorica, acordindu-ne o fragila, dar meritata legitimitate politica. Teama, insa, exista. Ea a fost exprimata, inconstient, de Ion Inculet in Parlamentul Romaniei: „Trebuie de notat ca din punct de vedere geografic, noi suntem din toate partile inconjurati de vecini pe socoteala carora s-a creat Romania noastra de astazi, si s-a creat in primul rind pe baza dreptului istoric si, in al doilea rind, pe baza. principiului de autodeterminare a popoarelor1''. Ceea ce noua ni se pare astazi o blasfemie venita din partea unui om politic roman, luptator pentru Unire, atunci era un subiect serios de ingrijorare. Nu stim in ce masura Titulescu a mai inteles ca legitimitatea istorica a Romaniei Mari (adica drepturile noastre istorice asupra teritoriilor locuite de romani) avea nevoie si de o legitimitate politico-eco-nomica (adica dezvoltarea unui stat democratic puternic economic si bine inarmat), lucru pe care noi nu 1-am realizat. Oricum, este de constatat ca Nicolae Titulescu ocolea Parlamentul tarii, deoarece acolo era pus in cele mai delicate situatii. Fie nu putea dezvalui secrete care tineau de uzantele discretiei diplomatice, fie nu avea, pur si simplu, raspuns, dar atunci cind a vorbit in Parlament a fost pus in vadita inferioritate de I.G. Duca, de Grigore Gafencu sau de A.C. Cuza. Se intimplau lucruri grave in politica internationala si Romania incepuse sa primeasca deja cutite in spate. Franta si Polonia, „marii nostri aliati', semnasera in 1932 tratate cu Uniunea Sovietica peste Capul nostru, tradind intelegerile Micii Antante si abandonindu-ne litigiului cu Rusia asupra Basarabiei, in sedinta Parlamentului din 23 noiembrie 1932, Nicolae Titulescu a fost literalmente bagat Ia colt si calcat in picioare pentru faptul ca, desi fusese ales in doua rinduri presedinte al Ligii Natiunilor, nu a fost in stare sa previna sau sa impiedice aceasta tradare a Romaniei. Mai intii, a primit un sah la rege din partea lui Grigore Gafencu: „V-am pus aceasta intrebare, fiindca trebuie sa tinem seama, in raporturile noastre cu Rusia, de interpretarea ruseasca. D-le ministru, cine ne-ar ajuta pe noi sa impunem Rusiei interpretarea Societatii Natiunilor? Aliatii nostri, Franta si Polonia? Dar Franta si Polonia, d-le ministru, au iscalit textul acesta pe care d-voastra l-ati respins; Franta si Polonia au dovedit prin aceasta ca accepta interpretarea ruseasca, care, dupa d-voastra, goleste de substrat Pactul Kellog. Deci, pentru a nu raminea peste cinci ani, pe baza unui Pact Kellog slabit, noi ramanem numai decit pe baza unui Pact Kellog fata de Rusia tot atit de slab'93. Raspunsul lui Titulescu a fost lung, complicat si foarte tehnic, pe alocuri jenant (s-a scuzat ca a trimis un raport in tara, la care nu i s-a raspuns), dar in final nu a putut da solutii. Obosit si tracasat, ministrul de externe roman a facut atunci si o greseala capitala: „Raspunsul, domnii mei, e foarte usor de dat. Nu aceste state au simtit trebuinta unui nou pact de neagresiune, ci Sovietele 1-au cerut ca un element dintr-o serie de instrumente de ordin comercial, menit sa apropie aceste state intre ele, din punct de vedere economic. Nu este cazul Romaniei'4. Titulescu excludea din calcul relatiile economice, drept factor al apropierii intre state. Interventia este o expresie evidenta a marelui dezechilibru principial care se instalase atunci la baza politicii externe romanesti. A.C. Cuza nu a scapat ocazia sa-1 contrazica pe Titulescu, facind mai intii o demonstratie destul de convingatoare asupra comportamentului incorect al Frantei fata de Romania: „ si atunci au recurs diplomatii francezi la acest mijloc si ne-au dat pe noi drept compensatie Rusiei pentru semnarea tratatului care o intereseaza numai pe dinsa, iar pe noi nu ne intereseaza [] trebuia guvernul roman sa spuna Frantei, care a intervenit si ne invita sa semnam, trebuia sa spuna Frantei: noi nu intervenim in aceasta chestiune, noi nici nu voim sa luam contact cu guvernul rusesc, noi nu stam de vorba cu Litvinov-Finkelstein [numele evreiesc al acestuia, n. a.], noi va rugam pe d-voastra, ca guvern amic, sa interveniti la Moscova. [] Prin urmare, aceia care au intrat in legaturi cu Rusia, ministrul de Externe roman, care a facut marea greseala de a intra in contact cu Rusia, pentru semnarea unui pact de neagresiune, acolo este punctul de plecare al enormei greseli diplomatice care s-a facut si pe care d-1 ministru Titulescu putea sa o opreasca, dar pe care nu a oprit-o si a spectacolizat-o prin demisia sa'95 in continuare, sedinta Parlamentului a devenit furtunoasa, pozitiile nationaliste si internationaliste confruntindu-se vehement:

„(A.C. Cuza): Eu constat — si cred ca cu ocazia aceasta s-a vazut mai bine — ca noi nu avem aliati. Aliati inseamna acei care sunt legati de noi prin interese comune. Aliatii nostri de astazi nu au nici un interes comun cu noi. Interesele economice comune pe care le-ar avea Polonia, nu prea conteaza. Iar Franta are interes sa ne mentina pe noi ca anexa a politicii sale externe, n-are nici un interes deosebit pentru noi, nici economic, nici de alt punct de vedere, si de la politica franceza nu ne putem astepta la nimic de acum inainte.

(St. Cicio-Pop, Presedintele Camerei): Noi avem sa multumim mult Frantei, si-i vom multumi si in viitor.

(A.C. Cuza): Politica externa a unei tari nu se face prin declaratiuni sentimentale

(St. Cicio-Pop): Avem Romania Mare. Nu este sentimentalism, ci o realitate!

(A.C. Cuza): Daca Romania Mare s-a constituit, ea s-a constituit prin jertfele ei de singe si prin coincidenta fericita a imprejurarilor. Nu datoram existenta Romaniei nimanui. Romania, astazi izolata, va sti sa mearga pe caile ei si va sti sa-si asigure existenta, cum si-a asigurat-o si in trecut. Dar vreau sa spun, d-le ministru, ca noi nu mai putem face politica de anexa si ca politica externa a Romaniei trebuie sa devina o politica autonoma, avind in vedere interesele exclusiv ale statului si ale natiunii romanesti. Ati vazut d-voastra cum se trata peste capul nostru la Paris? intreba Litvinov pe cei de la Paris: cam ce zicem noi! Ei, bine, d-lor, nu va loveste, nu va impresioneaza pe d-voastra aceasta'? Ce avea el sa se duca la Paris? Trebuia sa se adreseze la Bucuresti. Dar aceasta caracterizeaza politica de anexa, pe care statul romanesc a facut-o pina acum si care trebuie sa inceteze odata pentru totdeauna.

(I. Vasilescu-Nottara): D-le Cuza, adineaori spuneati sa nu mai vorbim de Finkelstein.

(A.C. Cuza): D-lor deputati, existenta Romaniei nu se apara prin petice de hirtie. Oricite petice de hirtie vom semna, in ziua cind interesele vor coincide altfel, sa stiti ca aceste petice de hirtie vor fi inlaturate, inainte de a ne gasi siguranta noastra in semnarea Pactului Kellog sau in semnarea unui pact de neagresiune, trebuie sa ne gasim siguranta noastra in propriiile noastre puteri la care trebuie sa ne gindim necontenit'96.

Iata un avertisment serios si, din pacate, premonitoriu, inca din 1932!

Nicolae Titulescu intelegea sa actioneze in folosul Romaniei cu instrumentele oferite de principiile Societatii Natiunilor si, din acest punct de vedere, a stralucit. Numai ca realitatea Europei deceniului patru a demonstrat ca principiile pot ramine intacte — si continuate prin ONU — dar nu pot impiedica razboiul mondial si n-au putut impiedica distrugerea Romaniei. Problema fundamentala a lui Nicolae Titulescu a fost aceea ca, cerind imperios si asumihdu-si intrega responsabilitate asupra politicii externe romanesti, a intrat intr-o capcana pe care alti diplomati sau ministri de externe o evita. Titulescu nu beneficia de rezerva pe care o ofera intotdeauna unui diplomat complexitatea de nuante si subterfugii ale regimului din tara sa, programul si politica guvernului sau, precum si de nevoia democratica fundamentala de a supune politica externa deciziilor unui Parlament. Titulescu sarea peste toate aceste instrumente ale protectiei pe care si le ofera un stat. El contacta, negocia si intervenea de unul singur asupra unor probleme care vizau destinul tarii. Corect sau deformat, transmitea apoi demersurile sale regelui sau camarilei. Asa se face ca Romania Mare a continuat sa fie privita ea insasi cu rezerve, ca stat, si tratata prin prisma unei realitati imediate: in planul performantei politice, Romania Mare nu afisa un sistem democratic, ci era condusa de un rege autoritar, centrul ei de putere era camarila, iar ministrul sau de Externe actiona de Capul lui. Daca ar fi fost ca „marii aliati' sa protejeze Romania, ce anume ar fi trebuit sa apere: un rege corupt, o camarila, sau un stat democratic'? Acolo unde a meritat sa apere pe cineva, adica pe Titulescu, au facut-o, acoperindu-1 de onoruri si dindu-i o anvergura internationala indubitabila. Nu putem indeparta complet efectele de natura personala pe care le-a produs impactul asasinarii lui Duca asupra lui Titulescu. Marele diplomat intra din acel moment intr-o anumita panica existentiala, cu repercusiuni in performanta sa, urmarit fiind de gindul ca va fi asasinat de fascisto-na-zisto-legionari, ca urmare a implicarii sale in conflictul Garda-Duca. La 15 februarie 1934, Titulescu se intilneste la Atena cu I.H. Davtian, reprezentant plenipotentiar al URSS in Grecia, in Nota de convorbire, diplomatul sovietic va transmite la Moscova: „El ar accepta, chipurile, ca Romania sa fie mai de graba «inghitita» de noi decit sa permita acestor domni [«feudalii germano-fascisti», n.a] sa o imparta. Eu, fireste, am facut remarca, ca (sic!) noi nu numai ca nu avem de gind sa inghitim Romania, ci, dimpotriva, vrem, ca, asemenea lui, sa stabilim cu ea nu numai relatii formale, ci si relatii prietenesti. El a preluat imediat ideea, spunind, «stiu, stiu, de aceea si doresc sa ma bazez pe dvs»'97. Este greu de crezut ca cineva din conducerea statului, Parlamentul, prim-ministrul sau chiar regele Carol II, sa-1 fi autorizat pe Titulescu sa faca astfel de declaratii riscante in fata Rusiei.

Slabiciunile in constructia unui stat, care trebuia sa fie dotat cu democratie activa si economie de piata functionala, au facut ca Romania sa fie surprinsa de al doilea razboi mondial — adica de conflagratia statelor puternic industrializate — doar cu legitimitatea istorica la activ. Altfel spus, in ochii Marilor Puteri noi stapineam Romania Mare pentru ca am reusit sa le convingem ca romanii au un drept istoric asupra provinciilor revenite la Patria Mama si ca vom asigura, cu acest stat mare, echilibrul de forte din Estul Europei. Ratarea dezvoltarii democratice — lovitura de stat si apoi instalarea camarilei — precum si esecul dezvoltarii economice, ne-au pus in situatia de a miza totul in politica externa pe un singur om — Nicolae Titulescu. Pe de alta parte, tentativa francmasonica de a forma un „guvern mondial' sub denumirea de Societatea Natiunilor (viitoarea O.N.U.) — atit de des invocata de fascisti, de nazisti si de legionari —, recunoscuse Romania Mare, milita pentru integritatea sa teritoriala si reprezenta singura garantie internationala impotriva unei agresiuni militare. Daca putem asimila intr-adevar Societatea Natiunilor cu „guvernul mondial', atunci suntem obligati a spune si ca Titulescu a fost in doua rinduri „prim-ministrul' acestui „guvern'. Totodata, in nici un caz nu putem contesta patriotismul acestui om. Dar, cind Franta si Polonia ne-au injunghiat, semnind pe spatele nostru un tratat cu URS S, cind Germania si Italia au iesit din Societatea Natiunilor, politica noastra externa trebuia sa faca o miscare, pentru ca interesul national primeaza intotdeauna, la oricare stat. N-a facut-o.

Documentele confidentiale ale ministrului de Externe, date publicitatii de Academia Romana in 199298, arata pericolul in care ne-am aflat permanent, odata cu aparitia revizionismului si cit de gresita a fost respingerea brutala a garantiilor germane, in aceasta batalie pentru supravietuirea statului national unitar roman, in care n-a fost inteles de colegi si pe care a trebuit sa o duca singur, punind la bataie intreaga sa genialitate diplomatica, Nicolae Titulescu a facut concesii, a sacrificat oameni si partide, a acceptat interventia unor interese straine in fondul profund al intereselor romanesti, a facut greseli. Acesta a fost si esafodul pe care a fost executata Miscarea legionara si la care organizatia nationalista nu a gasit alt raspuns decit o crima in gara Sinaia.

Efecte interne ale politicii externe. Poate ca Miscarea legionara si partidul sau, Garda de Fier, nu mai reprezentau in 1933 o mare speranta morala, ca la inceputuri, dar atitudinile sale proger-mane aduceau un factor de echilibru si, totodata, o rezerva politica pentru eventualitatea ca Germania ajungea sa domine Europa. S-a intimplat peste citiva ani chiar asa, dar la data aceea Miscarea legionara era deja compromisa, dezorganizata si infiltrata de agenti. Romania s-a prezentat in fata Marilor Puteri in genunchi, solidara cu o Franta care pierdea razboiul in doua saptamihi. Este posibil sa gasim in cazul Titulescu si o explicatie pentru atitudinea ostila a Germaniei si Italiei fata de noi in preliminariile si in actul Dictatului de la Viena? La sfirsitul lunii iulie 1940 — cu o luna inainte de Dictai — Hitler s-a intilnit cu prim-ministrul Gigurtu si cu ministrul de externe Mihail Manoilescu: „[Hitler] pare sa deteste pe unguri si «diese abscheuliche Osterreichisch-UngarischeMonarchie». Daca n-ar fi fost «Titulescu, Gafencu und die andem», declara el, nici n-ar fi luat fiinta apropierea germano-maghiara. Ungurii, adauga mai departe, sunt vesnic nemultumiti, protesteaza intruna, chiar dupa arbitrajul de la Belvedere «unde li s-a dat mult prea mult din Slovacia»'99, in ziua de 27 iulie 1940, si ministrul Afacerilor Externe al Italiei, Galeazzo Ciano, avea sa le declare lui Gigurtu si Manoilescu: „Sunt romani al caror nume e scris in cartea neagra a istoriei Italiei. Vorbesc despre Titulescu, care a indraznit sa ne considere salbatici. Stiu ca nu trebuie confundat cu Romania; cu toate acestea, o reprezenta oficial atunci cind lua aceasta atitudine'100. Timp de un deceniu, Miscarea lui Codreanu nu reusise sa devina o organizatie de masa si multe din temele sale, printre care si cea antisemita, nu era inteleasa de populatia rurala, de exemplu, decit in formele sale simple, fara dimensiuni planetare. Despre masoni sau francmasoni nu se prea stia nici la orase. A ramas celebru pasajul din Viata ca o prada a lui Marin Preda, in care marele prozator descrie rebeliunea din ianuarie 1941: ,,Ajunsei intr-o piata cu statuie. Piata era plina de coloane de indivizi in caciuli taranesti, dar si in sepci de elevi, si indivizi rau imbracati, cu paltoane ca ale mele, dar si cu paltoane bune, bine croite pe corp, cu umeri ascutiti Ce cautau elevii aceia acolo? Strigau sau cintau Distinsei urlete: Jos nasoniijosnasonii Cine dracu erau nasonii astia?'101

Dar a venit un moment in care lumea neavizata s-a trezit in fata unui mare soc international: la 30 ianuarie 1933, Adolf Hitler devenea cancelar al Germaniei si partidul lui nazist cistiga Puterea prin alegeri libere. La 27 februarie, Hitler inscena o incendiere a Reichstagului si declansa teroarea impotriva comunistilor. La o cercetare atenta si pe baza ultimelor analize, facute mai ales de istorici britanici, incendierea Reichstagului se dovedeste mai importanta in istorie decit venirea lui Hitler la putere. Fortele politice germane — in primul rind, comunistii — au considerat ca venirea lui Hitler la Putere a fost un accident, ca au pierdut pentru o clipa controlul jocului electoral, si se pregateau sa-i inlature pe national-socialisti prin mijloace clasice: lupta politica, blocarea activitatii guvernamentale prin motiuni de cenzura, campanii de presa, ingreunarea de catre Opozitie a activitatii parlamentare a Puterii. „Multi contemporani din toate partile spectrului politic, atit din Germania, cit si din afara granitelor ei, aveau certitudinea ca puterea lui Hitler era un fenomen de scurta durata, ca el era un inzestrat agitator al gloatelor, dar nu si un conducator innascut si ca va fi eliminat si trecut pe linie moarta odata ce criza iminenta avea sa fie depasita, ceea ce dovedeste, bineinteles, eroarea fatala a acestor calcule'102. Numai ca Hitler, cunoscind fragilitatea victoriei sale electorale si avind in minte un alt scenariu — pina in 1933, doar 0,3% din liderii NSDAP citisera Mein Kampf! — a dat o lovitura sistemului politic german, inscenind incendierea Parlamentului si asigurindu-si beneficiul de imagine prin incriminarea comunistilor pentru acest act de violenta antistatala. Sub acoperirea emotiei si a sentimentului de revolta al populatiei pentru distrugerea Reichstagului, Hitler si-a redus la tacere adversarii politici. Iata insa ca tocmai in acel moment se produce un fapt la fel de grav, poate una din cele mai mari erori facute de evrei in istorie. Alertate de caderea Germaniei in miinile unui antisemit notoriu, cercurile francmasonice oculte (comuniste) si marile organizatii evreiesti mondiale ies public la contraatac, nu doar solidarizindu-se cu comunistii germani, ci indemnind chiar Ia razboi generalizat impotriva regimului nazist. In toata presa mondiala controlata de aceste cercuri se transmite ordinul de sabotare a produselor germane, folosindu-se arma influentei oculte evreiesti asupra economiei mondiale.

Acest fapt a fost o eroare de proportii, deoarece a dezvaluit lumii caracterul organizat si solidar al influentei evreiesti in lume, implicarea sa in francmasoneria oculta si in economia mondiala. Daca pina atunci existau zvonuri, pareri si banuieli, precum si dezvaluirile delirante si greu de crezut ale antisemitilor, iesirea publica a acestei forte va face intreaga ideologie antisemita a lui Hitler extrem de credibila. Practic, Hitler arata cu degetul, pentru prima oara crezut, catre un „guvern mondial' care conduce un stat in state, in al doilea rind, teza lui ca evreii sunt unul si acelasi lucru cu comunistii a inceput sa fie crezuta, in fata unei dovezi aduse chiar de evrei.

La 22 martie 1933, Nichifor Crainic publica in ziarul Calendarul articolul „Boicotul evreesc', in care afirma: „Prin aceasta publicitate se demasca in fata lumii intregi organizatia internationala evreiasca, cu caracter de suprastat si cu tendinta de dictatura asupra celorlalte popoare. [] Dar demascarea unei organizatii cu caracter misterios francmasonic inseamna, implicit, slabirea acestei organizatii. Evreii au facut o greseala de tact ce le poate fi fatala. Crezind ca vor intimida lumea prin demascarea suprastatului evreesc, ei vor ajunge la un efect contrar'103, intr-adevar, la plebiscitul din 19 august 1934, Hitler este ales sef al statului si al guvernului de 89,9% din alegatorii germani. Aceasta zdrobitoare victorie a facut ca elementul opus lui Hitler si, in primul rind, evreii sa apara ca o minoritate vulnerabila si, mai ales, vinovata. Germanii constatau cit de putini erau cei care condusesera din umbra destinul lor mizerabil, iar Hitler nu a ezitat sa-i imputineze si mai mult, trecind apoi, cu sprijinul intregii populatii germane, la distrugerea prin razboi a „puterii mondiale oculte'. Stim astazi ca fortele din umbra erau foarte reduse numeric si ca evreimea mondiala, care traia in marea ei majoritate intr-o crunta saracie, avea doar slabe legaturi cu aceasta suprastructura financiar-economica. Confuzia a fost insa suficienta pentru a fi sacrificati in numar de peste sase milioane.

Avem acum posibilitatea sa intelegem de unde a aparut interesul unei parti a populatiei pentru platforma politica antisemita a Miscarii legionare. Cu toate ca afirma de ani de zile „pericolul evreiesc', strigatul legionarilor lui Codreanu a parut tot timpul ca un fel de toana, o exagerare, un artificiu politicianist. Iata insa ca, in primavara anului 1933, ordinul de boicotare a marfurilor germane s-a aplicat imediat si in Romania, fara a se tine cont de guvern, de economia romaneasca sau de suveranitatea tarii. Peste noapte, comerciantii si industriasii evrei din Romania au inceput sa opreasca de capul lor de la vinzare sau aprovizionare produsele germane si sa dea „afara din intreprinderile lor functionarii si lucratorii germani'104. O buna parte din comertul tarii a fost blocat peste noapte. Era o atitudine de stat in stat pe care legionarii au sesizat-o imediat si, bineinteles, au exploatat-o propagandistic, inca o data, solutiile economice ale lui Mihail Manoilescu, privind necesitatea inlocuirii capitalului evreiesc cu capital romanesc au inceput sa circule, dar, de data asta, luate mult mai mult in serios. Cu aceasta ocazie, chiar si pentru ultimul cetatean roman dintr-un sat indepartat, unde functiona un magazin sau o dugheana, realitatea controlului evreilor asupra comertului romanesc a devenit o certitudine. Primul pas spre „romanizare' a fost facut atunci. Oamenii de afaceri romanii au inaintat proteste, au demonstrat la Cluj, la Cernauti, la Constanta si la Bucuresti, guvernul a fost somat sa ia masuri. Guvernul s-a dovedit incapabil de reactie, fapt folosit inca o data de legionari pentru a demonstra ca acesta se afla sub controlul iudeo-masonic. Vaida-Voevod, cunoscut francmason, dar un patriot roman, a fost nevoit sa plece. Dar cum chemarea neasteptata la Putere a lui I.G. Duca, alt francmason, prin interventia camarilei -contributia principala fiind a Elenei Lupescu si a lui Alex Wieder -, a ajuns si ea repede un act de notorietate publica, actiunile de ostracizare a legionarilor pornite de I.G. Duca nu au venit decit sa confirme, in mijlocul unei societatii nevrozate de criza economica, exact temele lor pline de exagerari. Prin actiunea energica a lui Nicolae Titulescu si a naivului I.G. Duca din 1933, legionarii au fost martirizati.

in toata aceasta framintare in jurul unei teme fundamentale de politica externa s-au produs exagerari de ambele tabere. Constantin Argetoianu, om politic cinic si lucid, avea sa consemneze in 1931 o opinie de cea mai stricta actualitate: „De cite ori n-am auzit, cu prilejul schimbarilor noastre de guvern ca Franta, sau Anglia, sau Patagonia, sau cutare sau cutare tara vrea sau nu vrea in Romania un guvern Maniu, un guvern Duca, un guvern Averescu, si asa mai departe, ca si cind tara noastra ar fi fost buricul lumii si toata lumea nu s-ar fi ocupat decit de daravelile noastre personale. Unul din «marile argumente» ce se adusesera impotriva guvernului nostru a fost «ca Franta nu ne vrea», in realitate, in Franta, in Anglia si in tot Apusul nimeni nu stia cine eram, nici noi, nici Maniu, nici Averescu, nici Strachinescu, nici toti «Valacii»; am calatorit destul, am trait destul in strainatate, am stat de vorba cu destula lume si in Paris, si in Londra, si in Roma, si in Berlin, ca sa fiu fixat asupra judecatii strainilor cu privire la tara noastra: tuturor le era indiferent cine guverna si sub ce steag, daca era Monarhie, Republica sau Dictatura — singurul, dar absolut singurul lucru ce-i interesa, era sa fie un guvern de ordine si de autoritate care sa asigure linistea si sa garanteze capitalurile investite in afacerile si in imprumuturile noastre'105. Pe cit de exagerat era prezentat pericolul influentelor iudeo-masonice in Romania, pe atit de exagerat era infatisat si pericolul ascensiunii Garzii de Fier. Pe de alta parte, noua imagine a politicii externe romanesti interbelice, furnizata abia astazi de eliberarea arhivelor din chingile cenzurii, ne dezvaluie un nou paradox: teza draga a stralucitei politici externe, echilibrate si active pe toate fronturile, intretinind relatii de buna vecinatate si de prietenie cu toate statele lumii, se prabuseste ca un castel de carton. Politica externa a Romaniei interbelice era profund dezechilibrata, nerealista si cu serioase accente contrare intereselor nationale, tara mizind pe o singura carte, cea pierzatoare. Fara indoiala ca Romania nu putea renunta la legaturile sale cu Franta, ca nu se putea asocia Germaniei hitleriste, trecind dintr-o tabara in alta — solutie la care s-a ajuns, pina la urma — fiindca era Ia fel de dezechilibrata si nerealista, dar, daca politica externa este un instrument al statului menit sa asigure pacea si siguranta tarii, performantele sale trebuie judecate prin aceasta perspectiva si, bineinteles, prin prisma rezultatelor. Aici, lucrurile sunt clare: catastrofa politica, economica si teritoriala, in acest loc trebuie subliniata atitudinea regelui Carol II, care a incercat sa creeze o stare de echilibru in relatiile externe ale tarii, jucind el insusi intre cele doua tabere ale camarilei sale si initiind astfel celebra „politica de bascula'. Asasinarea lui I.G. Duca a dat totul peste cap.

Imediat dupa moartea lui Vintila Bratianu si dupa alegerea sa ca presedinte al PNL, I.G. Duca a cautat sa intre rapid in legatura cu regele Carol II pentru a angaja partidul intr-o refacere a relatiei cu Palatul, in perspectiva revenirii la putere. „Programul lui Duca pare bine definit: o apropiere de rege, prin declaratii de absoluta supunere si perfecta lealitate, si o apropiere de «finanta internationala», prin declaratii de vesela si leala colaborare cu capitalul strain'106. Carol II era insa foarte reticent, din motive strict personale. Cauza nu era atit declaratia politica a lui Duca din momentul loviturii de stat de la 7-13 iunie 1930 - regele cunostea bine pretul declaratiilor politice in Romania —, cit un fapt personal mult mai grav. Dupa fuga printului mostenitor in Italia cu Elena Lupescu, I.G. Duca facuse eroarea sa imbratiseze cauza, reginei Elena in procesul de divort cu Carol Caraiman si trecuse in cererea de divort motivul real al fugii sotului ei: „ ca a primit comision de la firma straina Fokker, furnizoare de avioane statului roman'107. Cind s-a pus problema anularii divortului, la insistentele lui Maniu, dupa ce il facuse rege prin lovitura de stat din 7-13 iunie 1930, Carol a cerut sa vada dosarul si astfel a gasit vechea cerere de divort intocmita de Duca. Din acel moment, regele Carol II 1-a urit pe Duca de moarte cu intrega sa fire sanguina, liderul liberal fiind singurul care avusese curajul sa dezvaluie in scris adevarata cauza a fugii in strainatate si sa naruie astfel intregul esafodaj de minciuni si inventii care faceau din afaceristul Carol o victima in fata populatiei. Esuarea contactelor cu regele nu 1-a facut pe Duca sa abandoneze demersurile pentru a aduce Partidul National Liberal la guvernare, chiar fara el. Pe fondul primelor semne de slabiciune ale guvernarii lorga-Argetoianu, Duca va intelege sa actioneze in punctul sensibil al Puterii: Elena Lupescu. „Duca a trimis inainte de criza pe dr. Scupiewsky la d-na Lupescu spre a-i cere sa aduca pe liberali la putere! D-na Lupescu a chemat pe Puiu Dumitrescu si Scupiewsky a repetat propunerea. Mai tirziu, Puiu Dumitrescu a chemat pe Scupiewsky la palat. Pe cihd era Duca in audienta, Puiu Dumitrescu il intreaba daca a autorizat pe Scupiewsky. Duca tagaduieste. Atunci, Puiu Dumitrescu cheama pe Scupiewsky. in fata confruntarii, (Duca) a ramas rusinat'108. Desi umilit in acest fel, I.G. Duca isi va continua persuasiunile pe alte canale, unul dintre ele fiind agentul de legatura al lui Titulescu in tara, ziaristul Scrutator, pe numele real Kalman Blumenfeld, redactor-sef al cotidianului Adevarul. Avizat, Titulescu ii gaseste o cale de acces spre camarila printr-un alt membru al acesteia, Tabacovici, el insusi omul de legatura intre Titulescu si Elena Lupescu. Conform unei alte versiuni, intilnirea Duca-Elena Lupescu s-a produs la o masa data la palatul Mogosoaia, prin mijlocirea altui membru al camarilei, Richard Franasovici, dar amanuntul acesta nu mai are importanta. Vaida-Voevod, prim-ministru la acea data, o spune direct: „criza e determinata de camarila doritoare de noi afaceri promise de liberali'. Convinsi ca Duca este dispus sa indeplineasca orice conditii pentru a ajunge la Putere, Titulescu si camarila isi exercita intreaga forta si il determina pe Carol II sa-1 numeasca prim-ministru pe omul cel mai detestat, in ziua de 16 noiembrie 1933, L G. Duca il va vizita pe C. Argetoianu si ii va destainui „ca prima lui datorie era sa aduca linistea in tara prin desfiintarea Garzii de Fier si ca o va face cu prilejul alegerilor. Nu va lasa Garda sa candideze. Probabil ca o va dizolva in ultima zi a depunerii candidaturilor, ca sa impiedice pe gardisti sa candideze pe liste camuflate. Acest probabil era un eufemism; asa cum 1-a pronuntat se vedea bine ca hotarirea sa era luata. Mi-am permis sa-i observ ca comite o noua greseala. Ce sau cine s-ar prapadi daca citiva gardisti - fie 10 sau 20 - ar intra in Camera? Sunt tofi submediocri si in Parlament se vor curati prin propria lor prostie, pe cita vreme, prin dizolvare, ii va indirji si va spori popularitatea lor in tara. Un curent serios, mai ales in straturile populare nu se poate inabusi prin violenta. Baietii sunt dirji, si la lovituri vor raspunde prin lovituri — va curge singele. Duca s-a uitat lung la mine: «stiu, Argetoianu, ca-mi risc viata, dar nu pot sa fac altfel. Mi s-a pus aceasta conditie sine qua non — si e singura care mi s-a pus. Am primit-o. Acum e prea tirziu, trebuie sa merg piha la capat, orice s-ar intimpla»'109. Textul confirma, asadar, acuzele legionarilor ca desfiintarea Garzii de Fier era opera iudeo-masoneriei internationale bine definit: o apropiere de rege, prin declaratii de absoluta supunere si perfecta lealitate, si o apropiere de «finanta internationala», prin declaratii de vesela si leala colaborare cu capitalul strain'106. Carol II era insa foarte reticent, din motive strict personale. Cauza nu era atit declaratia politica a lui Duca din momentul loviturii de stat de la 7-13 iunie 1930 — regele cunostea bine pretul declaratiilor politice in Romania —, cit un fapt personal mult mai grav. Dupa fuga printului mostenitor in Italia cu Elena Lupescu, I.G. Duca facuse eroarea sa imbratiseze cauza reginei Elena in procesul de divort cu Carol Caraiman si trecuse in cererea de divort motivul real al fugii sotului ei: „ ca a primit comision de la firma straina Fokker, furnizoare de avioane statului roman'107. Cind s-a pus problema anularii divortului, la insistentele lui Maniu, dupa ce il facuse rege prin lovitura de stat din 7-13 iunie 1930, Carol a cerut sa vada dosarul si astfel a gasit vechea cerere de divort intocmita de Duca. Din acel moment, regele Carol II 1-a urit pe Duca de moarte cu intrega sa fire sanguina, liderul liberal fiind singurul care avusese curajul sa dezvaluie in scris adevarata cauza a fugii in strainatate si sa naruie astfel intregul esafodaj de minciuni si inventii care faceau din afaceristul Carol o victima in fata populatiei. Esuarea contactelor cu regele nu 1-a facut pe Duca sa abandoneze demersurile pentru a aduce Partidul National Liberal la guvernare, chiar fara el. Pe fondul primelor semne de slabiciune ale guvernarii lorga-Argetoianu, Duca va intelege sa actioneze in punctul sensibil al Puterii: Elena Lupescu. „Duca a trimis inainte de criza pe dr. Scupiewsky la d-na Lupescu spre a-i cere sa aduca pe liberali la putere! D-na Lupescu a chemat pe Puiu Dumitrescu si Scupiewsky a repetat propunerea. Mai tirziu, Puiu Dumitrescu a chemat pe Scupiewsky la palat. Pe cihd era Duca in audienta, Puiu Dumitrescu il intreaba daca a autorizat pe Scupiewsky. Duca tagaduieste. Atunci, Puiu Dumitrescu cheama pe Scupiewsky. in fata confruntarii, (Duca) a ramas rusinat'108. Desi umilit in acest fel, I.G. Duca isi va continua persuasiunile pe alte canale, unul dintre ele fiind agentul de legatura al lui Titulescu in tara, ziaristul Scrutator, pe numele real Kalman Blumenfeld, redactor-sef al cotidianului Adevarul. Avizat, Titulescu ii gaseste o cale de acces spre camarila printr-un alt membru al acesteia, Tabacovici, el insusi omul de legatura intre Titulescu si Elena Lupescu. Conform unei alte versiuni, intilnirea Duca-Elena Lupescu s-a produs la o masa data Ia palatul Mogosoaia, prin mijlocirea altui membru al camarilei, Richard Franasovici, dar amanuntul acesta nu mai are importanta. Vaida-Voevod, prim-ministru la acea data, o spune direct: „criza e determinata de camarila doritoare de noi afaceri promise de liberali'. Convinsi ca Duca este dispus sa indeplineasca orice conditii pentru a ajunge la Putere, Titulescu si camarila isi exercita intreaga forta si il determina pe Carol II sa-1 numeasca prim-ministru pe omul cel mai detestat, in ziua de 16 noiembrie 1933,1.G. Duca il va vizita pe C. Argetoianu si ii va destainui „ca prima lui datorie era sa aduca linistea in tara prin desfiintarea Garzii de Fier si ca o va face cu prilejul alegerilor. Nu va lasa Garda sa candideze. Probabil ca o va dizolva in ultima zi a depunerii candidaturilor, ca sa impiedice pe gardisti sa candideze pe liste camuflate. Acest probabil era un eufemism; asa cum 1-a pronuntat se vedea bine ca hotarirea sa era luata. Mi-am permis sa-i observ ca comite o noua greseala. Ce sau cine s-ar prapadi daca citiva gardisti — fie 10 sau 20 — ar intra in Camera? Sunt toti submediocri si in Parlament se vor curati prin propria lor prostie, pe cita vreme, prin dizolvare, ii va indirji si va spori popularitatea lor in tara. Un curent serios, mai ales in straturile populare nu se poate inabusi prin violenta. Baietii sunt dirji, si la lovituri vor raspunde prin lovituri — va curge sihgele. Duca s-a uitat lung la mine: «stiu, Argetoianu, ca-mi risc viata, dar nu pot sa fac altfel. Mi s-a pus aceasta conditie sine qua non — si e singura care mi s-a pus. Am primit-o. Acum e prea tirziu, trebuie sa merg pina la capat, orice s-ar intimpla»'109. Textul confirma, asadar, acuzele legionarilor ca desfiintarea Garzii de Fier era opera iudeo-masoneriei internationale si a camarilei regale, chiar daca putina lume ii credea atunci. Lucrurile insa s-au complicat foarte repede, pe fondul unui start greoi al guvernarii Duca si al scurgerii informatiilor de la Palat, prin intermediul lui Puiu Dumitrescu si Nae lonescu, membri ai camarilei crestine si simpatizanti legionari, ca regele il va lasa pe Duca la guvernare doar trei luni, pentru desfiintarea Garzii si organizarea alegerilor. Dincolo de aversiunea personala fata de liderul liberal, se citea calculul lui Carol, care intelesese sa dea satisfactie cererilor venite din Franta prin intermediul lui Titulescu, sa le rezolve „problema', pentru ca apoi sa treaca la propriul sau plan politic. Duca insa a ezitat in problema desfiintarii Garzii de Fier pina in ultimul moment. A convocat o sedinta a guvernului si a supus la vot actul, rezultatul fiind contrar intentiilor. Titulescu a facut o criza si a informat imediat Palatul. Duca, disperat de situatia in care a fost pus, cere atunci semnatura regelui pe decretul de dizolvare, dar Carol, precaut si las, refuza, astfel ca desfiintarea partidului Garda de Fier a fost facuta printr-un jurnal al Consiliului de Ministri (echivalentul unei Hotariri de guvern de astazi). Imediat dupa publicarea acestei decizii, Nicolae Titulescu cere o garda militara si detectivi care sa-1 insoteasca pina la granita, urmind a calatori cu trenul in Cehoslovacia, in momentul in care a intrat in compartimentul sau special, Titulescu a gasit pe bancheta un plic. Era condamnarea lui la moarte, hotarita de Miscarea legionara. Acelasi plic a fost gasit si de I.G. Duca pe biroul sau de prim-ministru. Viteza de reactie a legionarilor si felul precis in care au reusit sa patrunda nestiuti in acele locuri superpa-zite i-a adus pe ambii oameni politici intr-o stare de spaima paranoica, isi dadeau deja seama ca Miscarea legionara avea oameni in imediata lor apropiere. Adevarul este ca Puiu Dumitrescu il informase pe Corneliu Z. Codreanu din timp asupra intentiilor lui Duca. Codreanu, la fel de las ca si Carol, a avizat eliminarea lui Duca, apoi s-a ascuns la o adresa indicata de Puiu Dumitrescu, adresa care apartinea unei rude a Elenei Lupescu. Conform marturisirii facute de generalul Zizi Cantacuzino pe patul de moarte lui Ion Antonescu, ordinul de asasinare i-a apartinut, fara implicarea lui Codreanu, care s-a opus110. Titulescu s-a refugiat grabit in Occident. Duca singur a ramas expus consecintelor.

Interzicerea partidului Garda de Fier a fost un act nedemocratic si abuziv. Acest partid se inscrisese legal la alegeri si intelegea sa participe la procesul electoral dupa regulile sale democratice. Nu intentiona sa faca revolutii, sa dea lovituri de stat si nici nu avea posibilitatea sa influenteze intr-un fel rezultatul alegerilor. Acceptase jocul politic, asa cum era el definit in Romania de atunci. Mai mult decit atit, in preziua alegerilor, guvernul Duca a operat arestari masive, peste 2 000 de legionari fiind retinuti, batuti, inchisi fara mandat si citiva dintre ei asasinati. Sediile au fost devastate si o buna parte din bunuri confiscate. Documente al Legiunii au fost retinute, pentru a se putea demonstra finantarea de catre Germania nazista. Nu s-a gasit nimic, aplicarea torturii avind acelasi scop, dar cu acelasi rezultat negativ. Conform estimarilor, Garda de Fier ar fi obtinut un numar de voturi care ar fi plasat-o ca al treilea partid politic al tarii, dupa PNL si PNT. „Decizia de dizolvare din 9 decembrie, contrasemnata doar de Consiliul de Ministri, ca si mijloacele fortelor de ordine au violat toate principiile statului de drept. Arestari fara dispozitii judecatoresti, retinere de persoane care nu apartineau Legiunii, reactii excesive ale politistilor si ale jandarmilor au creat o stare de spirit, pe fundalul careia nu Legiunea, ci actiunea statului a provocat critica opiniei publice'111. Dupa asasinarea lui Duca, Armand Calinescu, in calitate de fost subsecretar la Ministerul de Interne, isi pastrase legaturile cu seful Sigurantei, nimeni altul decit Eugen Cristescu. Prin intermediul acestuia, a aflat un lucru zguduitor: „E de semnalat, insa, ca in tara — probabil ca un ecou al brutalitatilor din timpul alegerilor — foarte multe persoane, tarani si intelectuali, isi exprima intr-o forma sau alta satisfactia pentru asasinarea lui Duca. Se fac, din aceasta cauza, foarte multe arestari si procese'112.

Aici ajunsese Romania!

Atentatul, in ziua de vineri, 29 decembrie 1933, regele Carol II 1-a chemat pe prim-ministrul I.G. Duca la Sinaia. Acest ordin a parut multora suspect, deoarece regele incheiase toate activitatile de protocol la Bucuresti inainte de Craciun (25 decembrie) si se pregatea sa serbeze Anul Nou la Peles. Motivul chemarii era cererea liberalilor de inlocuire de la Banca Nationala a lui Constantin Angelescu, un avocat, cu Alexandru Ottulescu, reputat specialist in finante. Straneitatea acestei chemari vine din faptul ca schimbarea guvernatorului Bancii Nationale fusese ceruta de liberali inca de la Bucuresti, iar regele refuzase, subiectul fiind inchis chiar de rege piha dupa sarbatori. Oricum, era vorba de o cerere a liberalilor, nu de o solicitare anterioara a regelui, care sa justifice o chemare, deplasarea lui Duca la Sinaia neputind fi, asadar, o initiativa proprie pentru rezolvarea problemei. Cu totul ciudat, dar semnificativ pentru cazul nostru, audienta lui Duca la Peles a fost anuntata in ziare printr-un comunicat al Palatului, cu doua zile inainte de data ei. Acest anunt are toate atributele unui alibi construit astfel incit asasinatul sa poata fi facut de orice ucigas caruia i se pun la dispozitie data si locul faptei. Ajuns la Peles, Duca este refuzat din nou, regele propunind in locul lui Angelescu pe un oarecare Dorel Dumitrescu. Primul ministru se retrage la vila prietenului sau Costinescu si ia masa impreuna cu acesta, in asteptarea trenului, inca de dimineata, in sala de asteptare a garii Sinaia se instalasera legionarii Nicolae Constantinescu, Doru Belimace si Ion Caranica. Conform unei versiuni, la venire, asasinii au calatorit in acelasi tren cu primul ministru. Descrierea asasinarii lui I.G. Duca a insistat pe faptul ca cei trei legionari fusesera observati imediat de agentii Sigurantei si ai Politiei si, cu toate ca trenurile veneau si plecau fara ca ei sa se urce in vreunul, nu au fost nici macar legitimati. Dar, conform informatiilor obtinute din ancheta, cei trei asasini s-au deplasat prin orasul Sinaia si au mincat la restaurantul Palace, conditionati si ei, ca si primul-ministru, de programul regelui si de intirzierea trenului de la Brasov. Apare astfel banuiala ca legionarii erau informati pe loc de cineva asupra deplasarilor lui Duca prin Sinaia, astfel ca au putut veni la gara si s-au putut instala in dispozitivele de actiune exact la momentul oportun. „Caranica avea fixat locul din partea de nord a statiei, Nichi Constantinescu la mijloc, imediat in dreapta usii principale, adapostindu-se intr-o nisa din perete, iar Belimace s-a postat in partea de sud a statiei, unde se afla de fapt garat vagonul ministerial, cam in dreptul garii regale'113. Actiunea a fost favorizata de faptul ca, in momentul sosirii lui Duca, pe peronul garii nu au fost aprinse nici macar luminile. Un alt amanunt important nu a fost dezvaluit decit de dr. Milcoveanu — ale carui informatii aparent stridente si fantasmagorice, din primii ani de dupa revolutia din decembrie 1989, incep sa se verifice cu documente si marturii proaspete. O data cu numirea guvernului Duca, regele i-a cerut acestuia trecerea localitatii Sinaia sub autoritatea Castelului Peles, ca resedinta regala autonoma, astfel incit autoritatea administrativa a statului in localitate sa fie exercitata prin Casa Regala. Este de banuit ca regele Carol II dorea sa limiteze accesul la informatii, inclusiv la miscarile si actiunile camarilei, din partea structurilor informative ale Politiei si, mai ales, al partidelor politice. Asa se face ca in Gara Sinaia autoritatea administrativa, inclusiv paza, era exercitata de garda palatului si ca au lipsit agentii de protectie. Automobilul primului ministru a oprit la distanta de vagonul oficial, astfel ca Duca a parcurs distanta pe jos, fara cei 8 politisti din garda, pe care ii avea la Bucuresti, in clipa in care trenul intra in gara, Ion Caranica a aruncat o grenada — se pare, o petarda fumigena — si Nicolae Constantinescu s-a apropiat nestingherit de Duca, tragindu-i trei gloante in cap. Alte doua gloante nu nimeresc tinta. Asasinul a lasat arma jos si a asteptat, cu miinile incrucisate, sa fie arestat. Dar peronul se golise in citeva secunde, detectivi, politisti, agenti, oameni politici si sportivi plecati la schi spre Busteni, fugind pentru a se ascunde in spatele garii. „Numai dupa citeva clipe, publicul s-a recules. Atunci a fost arestat Constantinescu, iar linistea fiind restabilita, toata lumea si-a putut manifesta indignarea si curajul'114. Conform juramintului depus inainte de asasinat si a impartasaniei primite de la un preot inca de la Bucuresti, complicii Belimace si Caranica s-au predat singuri autoritatilor. „Caramea s-a plimbat doua ore in Gara de Nord, la Bucuresti, doar o gasi un comisar, care sa-1 identifice. Pierzind rabdarea, s-a dus acasa la primul-procuror si s-a predat'115. Crima aceasta a fost explicata pina acum numai prin prisma fanatismului legionarilor si a ordinelor venite de la Berlin.

Contextul psiho-actional al asasinatului. Devine tot mai clar ca prim-ministrul I. G. Duca a cazut victima conflictului pentru suprematie din interiorul camarilei regale. Cauza pare minora, daca reducem conflictul la un grup de oameni, dar nu trebuie sa uitam ca in acel moment camarila, asa cum am aratat, era principalul centru de Putere al {arii si cu perspectiva sa devina unicul. De aceea, si dimensiunea tragediei se masoara in coordonate maxime. Din intunericul puscariilor comuniste ni se infatiseaza astazi in lumina o serie de amanunte care conduc spre autorii imorali ai asasinatului. Amintirile fostilor detinuti politici devin extrem de importante astazi, pentru ca au surprins destainuiri, amanunte si secrete pe care altfel, despartiti prin functii si apartenente politice, fostii actori ai evenimentelor nu le-ar aflat unul de la celalalt. Colonelul magistrat Hotineanu, comisar regal si cel care ii anchetase pe cei trei asasini [Nicadorii — VV/(colae Constantinescu), CXranica Ion) si Z?or(u Belimace)], ii va destainui lui Petre Pandrea in inchisoarea de la Ocnele Mari ca cel care a pregatit asasinatul a fost Nae lonescu. Asasinii fusesera instigati la asasinat de seful partidului Garda de Fier, gen. Zizi Cantacuzino-Granicerul, la resedinta acestuia din Bucuresti, primisera acordul lui Corneliu Z. Codreanu tot acolo, dar fusesera instruiti de Nae lonescu la restaurantul Manolescu din Sinaia, cu o seara inainte de atentat116. Hotineanu 1-a arestat imediat pe Nae lonescu si 1-a supus unui interogatoriu, dar chiar in momentul cind ii lua declaratii a fost sunat si din ordin superior a fost obligat sa-si elibereze suspectul. Din informatia ca Nae lonescu s-a intilnit cu o seara inainte la Sinaia, confirmata in ancheta de Doru Belimace, si din ceea ce i se intimplase lui in timpul anchetarii profesorului, Hotineanu a tras concluzia ca regele Carol era implicat in asasinat. Chemarea neasteptata la Sinaia a primului ministru si ura cunoscuta impotriva Iui Duca sunt argumente suplimentare la aceasta ipoteza. Legionarii nu au incetat vreodata sa-si asume asasinatul, dar au subliniat mereu vinovatia regelui. „Asa cum am dovedit in alte texte, atentatul din 29 decembrie 1933 de pe peronul Garii Sinaia impotriva prim-ministrului I. Gh. Duca a fost executat de legionari, dar a fost conceput si favorizat de ex-regele Carol II care, intre alte preparative, a ordonat generalului Gavrila Marinescu sa ascunda si sa nu transmita la Siguranta Generala nota informativa Alex. Tale, denuntind plecarea din Gara de Nord spre Sinaia a echipei punitive N. Constantinescu, lancu Caranica si Doru Belimace'117. in jurnalul sau, Armand Calinescu ne confirma indirect informatia: „Vad pe Cristescu [Eugen, n.a.], care imi spune ca Siguranta cunostea intentiile Garzii de Fier de a asasina pe Duca, si acesta fusese prevenit, insasi persoana atentatorului era cunoscuta. Organele subalterne au fost insa lipsite de vigilenta in ziua atentatului si, de altfel, insusi Duca infrinsese prescriptiile'118. Conform unei marturisiri facute la inchisoarea Jilava de Vasile Pariziana, celebrul chestor si mina dreapta a lui Gavrila Marinescu, nota informativa AJex. Tale a existat: „in Gara de Nord, unul dintre Nicadori, Doru Belimace, deconspirase scopul calatoriei unui var de-al lui, tot macedonean, Alexandru Tale (Tales), fara sa stie ca el era informator al Politiei! Tale a facut imediat o nota informativa care a ajuns la Gavrila Marinescu, prefectul Politiei Capitalei si unul din instrumentele folosite de Carol al II-lea in atingerea scopului sau. Acesta 1-a intrebat pe rege cum sa procedeze, pentru ca trenul parasise teritoriul Bucurestiului si el nu mai avea competenta sa-1 opreasca; ordinul de oprire il putea da numai Siguranta de Stat si Inspectoratul Jandarmeriei. Indicatia lui Carol al II-lea: «tine nota la birou si n-o transmite mai departe»'119. Ne putem intreba ce interes ar fi avut fostul chestor Parizianu sa minta in anii '50, inchis pe viata intr-o celula dintr-o puscarie comunista'? Nici unul.

Fara indoiala ca serviciile de informatii romanesti, si nu numai ele, penetrasera de timpuriu Miscarea legionara. Un personaj misterios al acestei drame este un anume Virgil lonescu, omul de legatura din Bucuresti intre Puiu Dumitrescu si Corneliu Z. Codreanu si care s-a aflat in Sinaia in ziua crimei. Virgil lonescu este denuntat de istoricii Miscarii drept „ciine credincios' al regelui Carol II si veriga a lantului de influenta care ducea la Elena Lupescu120. El are profilul perfect al celui care ii putea dirija in Sinaia pe asasini dupa programul de deplasari al lui Duca. Logica insa ne obliga sa nu limitam mobilul crimei la ura lui Carol fata de I.G. Duca, cu toata ca, la profilul psihologic al regelui „degenerat priapic', nici aceasta pista nu trebuie exclusa. Mult mai plauzibil este un calcul inteligent al regelui Carol II sau, mai degraba, al Elenei Lupescu, prin care camarila crestina sa iasa din joc, Garda de Fier sa fie distrusa, francmasoneria oculta, care il pusese prim-ministru pe Duca, sa nu-si retraga sprijinul financiar si influenta, iar dusmanul personal al regelui sa dispara. Cind privim cu aparatul logic aceste patru cistiguri de cauza ale cuplului Carol-Lupescu vom constata ca numai asasinarea lui Duca de catre legionari putea sa le implineasca pe toate si cu folos total. Puiu Dumitrescu si Nae lonescu au fost indepartati de la Palat, Miscarea legionara a fost stigmatizata pe vecie cu un asasinat oribil (fiind in anii urmatori usor de santajat), francmasoneria oculta a fost multumita ca poate lega aceasta crima de patrunderea capitalului german in Romania, iar Duca, denuntatorul afacerilor de coruptie ale lui Carol, a murit ca un ciine, dus pe un carucior de bagaje si cu 80 de lei in buzunar. Un „cistig' suplimentar — daca poate fi numit astfel — era acela al asa-numitilor „tineri liberali', care intrasera prin intermediul lui Richard Franasovici in legatura cu camarila, pentru perspectiva venirii la putere. Grupul acesta, condus de Tatarescu, se distingea in interiorul Partidului National Liberal prin abaterea de la linia anticarlista traditionala, dar si prin transformarea ascensiunii la putere intr-o oportunitate de afaceri. Viata in Opozitie era grea. Pe tema intelegerilor anterioare, inclusiv a intrarii in contact si tratative cu georgistii — liberalii carlisti condusi de Gheorghe Bratianu — a fost lansata teza conspiratiei pentru indepartarea lui Duca din interiorul Partidului National Liberal121. Se izoleaza drept consecinte doua rezultate vizibile: 1. Tehnica slabirii structurii partidelor prin constituirea de grupari antagonice, practicata de Carol II in toate partidele; 2. Numirea lui Constantin Tatarescu in functia de prim-ministru, numire care a stirnit nedumerire, fiind nu numai neasteptata si ciudata, dar incalcind brutal ierarhia Partidului National Liberal.



in fata acestui cumul de interese, putem afirma ca I.G. Duca era deja un mort necesar. Chiar daca nu a avut anvergura politica exagerata pe care i-o atribuie unii istorici, chiar si cu vina de a fi facut compromisuri grele pentru a readuce PNL la putere, I.G. Duca ramine in istorie ca instrument al unui santaj international si victima a unor mecanisme oculte pe care nu le-a putut controla. A murit sarac.

Intr-o scrisoare justificativa pe care i-a trimis-o lui Armand Calinescu la 27 ianuarie 1939, Nae lonescu amintea un fapt necunoscut public, dar stiut prin mijloace informative de catre adresant: „La sfirsitul lui mai 1933 insa, s-a intimplat ceva nou: Corneliu Codreanu — pe care nu-1 cunosteam personal — imi cerea o intrevedere, imi infatisa toata actiunea lui, in teluri si realizari, si intr-o forma ocolita, dar suficient de clara, ma facea sa inteleg ca pune Miscarea lui la dispozitia regelui'122. Informatia asupra intilnirii celor doi se confirma si din alte surse si este singura explicatie pentru declaratiile promonarhice ale lui Codreanu, care au urmat acestui eveniment. Asadar, cu sustinerea demersurilor prin declaratii publice si precizari menite sa atraga atentia ca Legiunea este dinastica si nu se opune Monarhiei, Corneliu Codreanu incerca o apropiere de rege si „nu voia decit sa fie primit, ca sa faca act de omagiu'123. Ajuns in inchisoare impreuna cu Serban Milcoveanu, Nae lonescu ii va reproduce altfel scena, pe care o vom schematiza pentru cursivitatea lecturii:

„(Carol): Tata Noe — asa ii spune el — ce stii de legionari?

(Nae lonescu): Nu stiu nimic, decit ce scrie prin ziare.

(Carol): Avem nevoie de legionari. Cind vom institui dictatura regala ne trebuie mase de oameni care sa aplaude, care sa aduca entuziasm. Du-te la legionari, baga-te printre ei si adu-i disciplinati sa-mi sprijine dictatura.

El a plecat cu aceasta misiune la Casa Verde, unde si-a lasat cartea de vizita in care il invita pe Corneliu Zelea Codreanu la el acasa a doua zi la orele 17. A doua zi, fix la orele 17, C.Z. Codreanu a aparut imbracat in haine taranesti. Au stat de vorba pina la 5 dimineata, cind au venit tramvaiele. Nae lonescu s-a dus direct la Palat si i-a spus regelui:

(Nae lonescu): Sire, astia nu sunt hahalere, sa-i punem sa aplaude; astia sunt natiunea, cu astia trebuie sa ne intelegem, nu-i putem manipula!

(Carol): Bine, bine, baga-te printre ei si vedem noi ce facem pe urma

Chiar daca Nae lonescu a speculat in ambele marturii ideea ca liderul legionar „a venit la el' — fara sa-i spuna lui Armand Calinescu ca il invitase — ramine destul de convingator faptul ca s-a produs un contact intre Codreanu si Carol II, fie si printr-un intermediar. Asadar, Carol a intrat in acest joc prin omul de legatura Nae lonescu. Motorul acestui demers neasteptat al Capitanului — pe care 1-a ascuns legionarilor sai — era convingerea sau poate informatia primita de la Berlin ca regele Carol este inclinat spre o izbavitoare apropiere de Germania, pe temeiul nevoilor economice bilaterale, intre timp insa, increderea lui Nae lonescu in bunele intentii progermane ale regelui, dar mai ales in capacitatea acestuia de a pune in aplicare apropierea de Germania, impotriva camarilei evreiesti, a scazut vizibil. De la intepaturile din articolele sale din ziarul Cuvintul, a trecut la o ostilitate manifesta, inregistrata de apropiatii sai. Mircea Eliade o confirma: „Decembrie 1933 a fost, pentru intreg grupul nostru, o luna de tensiuni. Nae lonescu nu-si mai ascundea acum fatisa ostilitate fata de politica regala, intr-o serie de articole, se impotrivise guvernului Duca si atragea atentia asupra riscurilor pe care le comporta dizolvarea «Garzii de Fier», act pe care el il socotea nu numai ilegal, dar si inutil. Pentru ca, spunea, ori e vorba de o miscare artificiala, fara radacini in viata publica romaneasca, si atunci interzicerea era inutila, pentru ca tot va disparea de la sine; ori, dimpotriva, miscarea e autentica, puternica si in crestere, si atunci nu va putea fi anihilata printr-o decizie ministeriala, in cursul toamnei, Nae lonescu il cunoscuse pe Codreanu si se dusese sa-1 vada la Casa Verde'125. Aducerea lui Duca la putere si obtinerea imprumutului extern din Franta reprezentau o lovitura puternica data apropierii de Germania. Santajul francmasonic ocult, exercitat imperios prin crizele panicarde ale lui Titulescu, i-a pus pe ambii actori, Nae lonescu si Zelea Codreanu, intr-o situatie imposibila. Tot ce s-a mai putut face a fost ca Puiu Dumitrescu sa-1 previna pe Codreanu asupra deciziei lui Duca de a interzice Garda de Fier si de a-1 proteja impotriva terorii care urma sa se declanseze in timpul alegerilor. Imediat dupa interzicerea Legiunii, au fost asasinati 16 legionari, peste 2 000 arestati (Codreanu invoca o cifra de 18 000 de legionari arestati) si, in cele citeva cazuri cunoscute, altii torturati. Unul dintre legionarii supusi torturilor la inchisoarea din Fagaras a fost Nicolae Constantinescu. Eliberat imediat dupa alegeri, Constantinescu a venit direct la Bucuresti si a cerut razbunare. Lui i s-au asociat imediat doi aromani, Belimace si Caranica. Toti trei aveau un motiv personal sa-1 ucida pe Duca, un motiv personal care se plaseaza in afara oricarui complot sau scenariu. Ura lor a fost, pur si simplu, folosita.

Trebuie aratat ca, inainte de asasinat, imaginea publica a lui I.G. Duca, dar si personalitatea acestuia in mediile politice, a fost puternic influentata negativ printr-un corp de informatii denigratoare, despre care stim doar in parte ca erau adevarate. Astfel, s-a afirmat ca vizita facuta de Duca in Franta, in vara anului 1933, a avut drept scop contactul cu acelasi Finally, finantatorul imprumutului si mesagerul cererilor francmasonice, ocazie cu care si-a luat angajamentul ca va desfiinta Garda de Fier. Horace Finally, conducatorul bancii de Paris et dePays-Bas era cunoscut ca unul din liderii Aliantei Israelite Universale, o denumire oficiala a francmasoneriei iudaice. Cu aceeasi ocazie, Duca ar fi semnat un angajament francmasonic (probabil un juramiht) pentru asigurarea tranzitului evreilor din Germania prin Romania si facilitarea stationarii sau emigrarii acestora pe la Constanta spre Palestina126. A fost vehiculata si o cifra cu aparente de precizie, anume 150 000 de evrei care urmau sa treaca prin Romania127. Tema apare cu insistenta la istoricii legionari, dar cu alta cifra: „Finaly i-a mai cerut sa acorde cetatenie unui numar de trei sute de mii de evrei, care fugisera din Germania dupa venirea la putere a lui Hitler si care erau in special comunisti'12. Indiferent de cifra, acest proiect s-a pus in aplicare citiva ani mai tirziu, gest pentru care a platit cu viata un alt prim-mi-nistru roman, Armand Calinescu. Informatia confirma datele furnizate inca din 1929 de constraspionajul militar si obtinute din interiorul lojilor masonice romanesti129, in ultimii ani au inceput sa apara si carti care dezvaluie legaturile strinse dintre suprastructura evreiasca americana si guverne de Dreapta din Europa Centrala, intre care si cele romanesti de sub Carol II si Ion Antonescu: „Schwartz era la fel de dedicat si neobosit ca si Avigur, si strabatea Europa in lung si in lat, in eforturile sale de a ajuta evreii refugiati. Dupa ce nazistii au invadat Belgia, Olanda si Franta in mai 1940, el desanteaza la Budapesta impreuna cu Morris Troper, pe vremea aceea presedinte al Joint's European Council, pentru a ajuta la organizarea mecanismelor de salvare pentru evreii din Ungaria si Romania in caz ca razboiul separa acea parte a Europei de Est'130. Pina in 1945, organizatia militara secreta a Aliantei Israelite, Mosad, va trece prin Romania zeci, daca nu sute de mii de evrei. Un erou al acestei actiuni este Raul Sorban.

in plus, Duca mai avea o problema de imagine. Era considerat de legionari un venetic, adica un strain de neamul romanesc, grec si fanariot, liderul liberal facind imprudenta sa se declare public coboritor din marile familii bizantine Ducas. in realitate, ascendenta nu se putea demonstra genealogic. El a picat astfel exact pe una din preocuparile extremistilor nationalisti, xenofobi si inculti din rindurile Miscarii legionare, care lansasera in presa teza ca „singele curat al romanilor' este supt de „lifte straine': Nicolae lorga (grec, nume de familie Arghiropol); Victor lamandi (lamandis, grec din Fanar); Ion Mihalache (bulgar din satul argesean Circinov, colonizat de bulgari in secolul al XVI-lea si romanizat apoi cu numele Topoloveni); bancherul Constantin Angelescu (Anghelov, bulgar) etc. Bineinteles, acesti xenofobi uitau sa-i puna pe lista pe Capitanul lor (polonezo-german, dupa unii, rutean, dupa altii), pe Nae lonescu si pe P.P. Panaitescu, presedintele Senatului legionar, amindoi tigani, pe Nichifor Crainic (Dobrev, bulgar) sau pe presedintele partidului Garda de Fier, Zizi Cantacuzino-Granicerul, grec sadea, cu acte autentice de fanariot. Dar nu acei impostori ai nationalismului romanesc reprezentau vreun pericol pentru I.G. Duca, ci niste romani cu identitate foarte bine definita si perfect conservata: aromanii. Numiti si macedoneni, macedo-romani sau cuto-vlahi (desi nu este acelasi corp minoritar balcanic), aromanii sufereau de secole teroarea turcilor, dar mai ales pe cea a grecilor moderni. Satele aromanilor din Balcani, indeosebi din Grecia, au fost supuse in repetate rinduri pogromurilor, iar familiile — obligate sa se deznationalizeze sau sa se refugieze in Romania. Ultimul val a fost colonizat in Dobrogea, din care face parte si familia sportivului roman Gheorghe Hagi si a fratilor Becali. in 1933, ca urmare a negocierilor diplomatice ale lui Nicolae Titulescu din jurul Micii intelegeri si a legaturilor lui Duca cu asociatia etnicilor greci din Romania, statul nostru a interzis continuarea aducerii in tara a aromanilor ostracizati de autoritatile grecesti. Mai mult, s-a descoperit ca o serie intreaga de activitati economice grecesti din Romania alimenteaza statul elen, fapt care era subliniat de legionari ca o finantare din Romania a terorii impotriva aromanilor din Grecia. Citeva familii au fost masacrate in Pind, altele rasfirate si barbatii arestati, iar mai mult de 190 de aromani au fost internati in lagare, in ochii tinerilor aromani incadrati in Miscarea legionara, Duca si Titulescu — dar mai ales Duca, pentru ca era „grec' — aveau chipul nu numai al unor tradatori, dar si al unor ucigasi. Cunoscuti pentru verticalitatea lor morala, pentru spiritul de sacrificiu si pentru cultul cinstei si al onoarei, aromanii Belimace si Caranica nu au avut nici un dubiu ca, omorindu-1 pe Duca, fac un act de dreptate. Ei traiau sentimentul ca indeplinesc o porunca sfinta, coborita din traditia de lupta pentru supravietuire a acestei comunitati: singe pentru singe. Motivatia lor se gaseste in intregime intr-un editorial publicat la l noiembrie 1933 in revista Armatoli: „Invocind considerente de politica externa, oficialitatea romaneasca a stabilit legaturi de prietenie si chiar de alianta cu asupritorii nostri, nesocotind drepturile noastre consacrate prin tratate. Acest lucru a stirnit legitimele noastre proteste, in cele din urma insa ne-am resemnat cu singura mingiiere ca si de data aceasta sacrificiul nostru serveste la consolidarea statului roman intregit. O noua orientare si-a facut loc printre noi. Sub impulsul instinctului de conservare, ideea repatrierii a fost considerata ca singura salvatoare si in concordanta cu interesele statului si neamului romanesc. Si am pornit pe drumul repatrierii. Se intimpla insa un lucru curios. Aceeasi oficialitate care, pentru asa-zise ratiuni de stat, n-a putut lua masuri de ocrotire pentru romanii de peste hotare, ridica din prima zi o serie de obstacole, pentru a impiedica repatrierea lor. Vreme de 10 ani de zile am suportat consternati si cu amaraciune acest tratament vitreg. In acest interval de timp am vazut cortegii ratacitoare de refugiati aromani asteptind zadarnic, luni de-a rindul, pe cheiurile Salonicului invoirea de a intra in tara sau degerind in miez de iarna in portul Constanta, pina cind in cele din urma, actuala guvernare, inlaturind orice sentiment de jena, le-a interzis categoric dreptul de a se refugia in [ara. Nicicind oficialitatea romaneasca nu s-a pus intr-o postura mai hidoasa. Acei care au tolerat invazia in tara a sutelor de mii de evrei galitieni si au permis reintoarcerea la vetrele lor a tuturor delincventilor si dezertorilor bulgari isi iau indrazneala sa priveze de dreptul refugiului pe cei mai oropsiti dintre roma/?/'131. Pe fondul antisemitismului latent din societate, argumentele aromanilor se infatisau ca foarte intemeiate, iar guvernantii, ca niste tradatori. Vehicularea informatiei ca I.G. Duca s-a inteles cu francmasoneria oculta pentru emigrarea evreilor din Germania in si prin Romania, in contrast cu interzicerea repatrierii aromanilor a constituit cea mai puternica proiectie de imagine pentru justificarea morala a pedepsirii lui Duca in gara Sinaia: nu numai asasinii se considerau indreptatiti la acest act, dar si multi cetateni, avizati de paradoxul selectiei etnice operate de guvernanti, au ajuns sa vada in moartea lui Duca un fapt de legitima aparare. Asa se explica si atitudinea de satisfactie a populatiei la aflarea mortii lui, consemnata in jurnalul sau de Armand Calinescu, la 10 ianuarie 1933.

Ramine in discutie daca regele Carol II a fost vinovat de moartea lui I.G. Duca. Indiferent daca a ordonat asasinatul sau doar a stiut de el, cind crima se produce la nivelul prim-ministrului, seful statului are intotdeauna o responsabilitate, in tara lui s-au produs toate agresiunile si nedreptatile la adresa Miscarii legionare si sub regimul lui au avut loc toate neglijentele din jurul prim-ministrului, neglijente care i-au favorizat pe asasini. Oricum, nu trebuie sa uitam ca vointa regelui Carol II era controlata de camarila si ca in spatele actiunilor sale trebuie sa identificam vointa altei forte. Istoricul german Joachim von Kiirenberg introduce in atmosfera atentatului un element nou. El arata ca in anul 1933 au avut loc mai multe tentative de asasinare a Elenei Lupescu. intr-o zi, primeste la vila sa din Aleea Vulpache o bomba cu ceas, care insa isi oprise mecanismul la timp pentru a fi inofensiva. Apoi, Elena Lupescu ar fi fost atacata in fata casei de un legionar si numai interventia politistului din garda a scapat-o. Cel de-al treilea atentat este si mai ciudat: „Ofiterii tocmai dadeau onorul regelui, care iesise in balconul Palatului pentru a-i saluta, cind in spatele lui au zarit-o si pe doamna Lupescu, ceea ce a stirnit minia militarilor. Un capitan a tras doua focuri de arma in directia prietenei regelui, dar ambele si-au ratat tinta, in noaptea care a urmat acestui atentat, doi legionari vor incerca sa escaladeze zidul vilei rosii si sa intre in dormitorul doamnei Lupescu. Ei vor fi prinsi si arestati, apoi asasinati in inchisoare'132. Ambele scene sunt cusute cu ata alba. Vom incepe sa le demontam cu cel de-al doilea caz, mai usor, Legiunea nerevendicind moartea in temnita a celor doi atentatori, desi nu au scapat nici o ocazie sa-si infatiseze public martirii, in ceea ce priveste „atentatul' din fata Palatului, el este foarte important pentru descifrarea secretului acelei avalanse de pericole la care era supusa Elena Lupescu. Toate au izul unor inscenari, pregatite din timp de Elena Lupescu si puse in aplicare cu scopul unic de a-1 incredinta pe bolnavul de frica, rege Carol II, ca viata lui si, mai ales, a ei sunt in pericol. Garda Palatului regal, cea care dadea onorul, impopotonata cu uniforme caraghioase — cum remarca Gafencu, asemanatoare cu ale sefilor de gara din Cehia — purta arme de parada, fara munitie. Asa se intimpla la toate garzile de onoare din lume. Alte formatiuni de garda sunt acelea care poarta arme cu munitie, subunitati destinate apararii institutiei. Acel capitan care a deschis focul, presupunind ca a premeditat atentatul, nu-1 putea viza decit pe rege, neavind de unde sa stie ca, in mod neasteptat si neobisnuit, va aparea Elena Lupescu. Chiar si in acest caz, prezenta femeii in spatele regelui, arata ca un ofiter nu putea executa focul s-o omoare pe ea, avindu-1 pe rege pe directia focului, inca doua amanunte. Distanta de la care dadea garda onorul — din curte, in dreptul actualului gard — si pina la balconul regelui nu permite o precizie a focului de revolver. Trebuie sa fi fost un ofiter idiot, ceea ce nu corespunde cu realitatea selectiei pe care o facea Carol personal pentru militarii sai. Al doilea amanunt este ca Elena Lupescu nu venea la Palat in anul 1933, ci era vizitata de Carol la vila ei din Aleea Vulpache. in sfirsit, s-ar putea adauga faptul ca nici un contemporan avizat — Armand Calinescu, Grigore Gafencu, Constantin Argetoianu sau Pamfil Seicaru — nu mentioneaza in memoriile lor acest incident. „Atentatele' sunt insa perfect plauzibile daca le raportam la controlul psihologic pe care il exercita Elena Lupescu asupra lui Carol II, care puteau declansa decizia si implicarea sa in asasinarea lui Duca. Poate ca nu intimplator, imediat dupa eliminarea lui Duca si gonirea lui Puiu Dumitrescu de la Palat, a aparut din senin un inlocuitor, in persoana ofiterului din garda regala, Ernest Urdareanu.

in sfirsit, I.G. Duca era francmason. Pornind de la activitatea sa europeana, cu ocazia conferintei de la Lausanne dedicata rezolvarii pe cale pasnica a litigiilor internationale, si a asocierii sale timpurii cu Nicolae Titulescu in proiectul francmasonic al Societatii Natiunilor, imaginea sa publica a fost mereu impinsa — mai ales de A.C. Cuza si de grupurile studentilor cuzisti — catre portretul unui „agent' al intereselor francmasonice antiromanesti, revenindu-i astfel si partea de „vinovatie' pentru presiunile si nedreptatile facute Romaniei interbelice de Marile Puteri, precum si pentru adincirea conflictului din jurul „chestiunii evreiesti', in realitate, Francmasoneria romana trecea in perioada 1932-1933 printr-o criza profunda, generata de dizidente — dintre care cea mai importanta va fi a gruparii Mihail Sadoveanu — iar cercetarea istoriei acestei organizatii in Romania arata, mai degraba, o diminuare a influentei sale si o pierdere a rolului de factor ponderator luminat in echilibrul puterilor, fiind inlocuita de camarila, ca centru ocult de putere in stat si asociat direct unor cercuri francmasonice internationale. Lui Duca i-a fost fatala intrarea in acest dispozitiv de putere, exact in luna in care Hitler interzicea francmasoneria in Germania, incepea o lupta intre colosi, in care proiectului noii ordini mondiale pacifiste i se opunea noua ordine revizionista, in momentul impactului, Romania s-a prezentat ca un stat semicolonial, slab structurat si subdezvoltat economic, vulnerabil la orice schimbare de directie produsa pe scena puterilor internationale, platind pentru slabiciunile sale cu vieti omenesti si teritorii, in plan politic, tentativa Miscarii legionare de a schimba aceasta situatie in mod radical a fost un esec. in plan istoric, tentativa sa era complet acoperita moral. Asasinarea lui Duca a compromis si planul moral.

Retrospectiva tuturor datelor cunoscute asupra asasinarii lui I.G. Duca conduce la concluzia ca instigatorii atentatului au fost Nae lonescu si Puiu Dumitrescu — din ordinul regelui — si ca Miscarea legionara a fost doar executantul.

O alta viziune asupra Miscarii legionare, intr-una din conferintele tinute in fata legionarilor, Nae lonescu atragea atentia asupra relativitatii Istoriei, printr-un exemplu sugestiv: daca pui un bob de griu in pamint, va rasari un fir de griu. Aceasta este normal. Daca va rasari o gaina, asta ar fi anormal, desi gaina rasarita din bobul de griu ar putea fi perfect normala. Orice analiza asupra unui fenomen atit de complex ca Miscarea legionara trebuie, obligatoriu, sa faca apel si la opinia legionarilor, la felul cum vad, dar mai ales cum au vazut ei, evenimentele. De la inceput vom sublinia ca activitatile antistatale din anul 1923 si, in primul rind, tentativa de asasinat cunoscuta cu numele de „Complotul din Dealul Spirei', daca poate fi trecuta de unii in rindul,nebuniilor' tineretii lui Corneliu Z. Codreanu, nu avea cum sa treaca asa usor pe linga autoritatile statului, fara ca acestea sa declanseze cel putin o operatie legitima de punere informativa sub observare, in al doilea rind, cind Miscarea legionara a inceput sa joace un rol pe scena politica romaneasca, ea a fost infiltrata de serviciile secrete, pentru a putea fi monitorizata. Abia dupa 1933 — evenimentul de cotitura in istoria Miscarii — s-a pus in aplicare de catre camarila un plan de controlare si dirijare oculta a ei. Ajungem astfel la un criteriu fundamental pentru orice judecata de valoare asupra istoriei Miscarii legionare: nevoia de a o judeca in evolutia sa, cu etape bine individualizate si cu necesare distinctii. De exemplu, asa cum legionarii insisi se impart in codrenisti si simisti (ai lui Codreanu si ai lui Horia Sima) si cercetatorul are obligatia sa semnaleze, cel putin, ca Miscarea din timpul lui Codreanu — cind n-a murit nici un evreu, de exemplu — nu este acelasi lucru cu Miscarea lui Horia Sima. Istoria ne invata ca firme cu acelasi text nu au si acelasi continut. Faza primului deceniu de activitate politica a Miscarii legionare nu poate fi egalizata cu faza sa finala, cind a ajuns la putere, a provocat rebeliunea si apoi s-a farimitat, continuind sa supravietuiasca ideologic, prin unii membri si simpatizanti, in Partidul Comunist. Tot asa, nu putem afirma generic ca Miscarea legionara a fost finantata de Germania — de fapt, de filiera NSDAP, prin Himmler — decit dupa 1938, si atunci cu certe dubii. Ceea ce poate fi demonstrat, si este in deplinul asentiment al legionarilor, se compune din credinta ca acest fenomen nu a fost generat de fascism sau de nazism, ci a fost in intregime un produs romanesc sau, mai bine spus, un produs al gravelor erori de constructie ale sistemului democratic in Romania. De altfel, este usor de observat ca, in timp ce fascismul, pentru Italia, si nazismul, pentru Germania, au fost aparitii de conjunctura, la un anumit moment socio-istoric al popoarelor respective — saracia in Italia; infringerea din razboi, in Germania — Miscarea legionara aparea si evolua in continuarea unor fenomene politice naturale, de reactie, iesite — cum arata Nae lonescu mai sus — din anormalitatea sistemului politic introdus la noi prin lovituri de stat succesive in a doua jumatate a secolului al XlX-lea. Parafrazind un celebru dicton, daca democratia produce coruptie politica, slabiciunile democratiei produc coruptie politica in mod absolut, iar reactia Ia coruptia in exces explica excesele absolutului sau. Pina la tentativa lui Carol II de a rezolva criza nationala prin solutia antisemita a guvernului Goga-Cuza (altfel, inofensiv ca putere politica) si pina Ia declansarea celui de-al doilea razboi mondial, Miscarea legionara s-a razboit cu politicienii romani, cu „tradatorii de neam' si cu Politia. Nu s-a atins de nici un evreu. Evreii apareau doar pe fundal, ca initiatori ai tradarii facute de politicienii romani. Galagia antisemita din presa legionara avea un cu totul alt scop: apelul la antisemitismul latent al populatiei pentru aratarea unui vinovat si pentru cresterea bazei de mase, de care Miscarea, in toate dimensiunile ei de Dreapta, a dus mereu lipsa. Tragedia ei ideologica este tragedia conservatorismului romanesc, care a ramas consecvent loial ideii de conducere a neamului prin elite. Pentru a se putea sprijini pe o baza multipla, Miscarea legionara trebuia sa migreze spre Stinga, pentru ca majoritatea populatiei, asa cum am descris-o in capitolul despre perioada interbelica, era puternic orientata social catre Stinga. Taranului trebuia sa-i rezolvi problemele lui imediate. Rezolvindu-le, produceai o cirpeala, adica un stat slab. De aici, repetarea la nesfirsit a reformelor agrare. Dreapta era singura in stare sa construiasca un stat puternic, ca peste tot in tarile capitaliste dezvoltate, dar asta presupunea timp, suferinta, program constant si fara echivoc al unei vointe politice. Dreapta noastra, desi a avut in Eminescu pe geniul sau creator, a fost fragmentata, lansata de Conservatori, preluata de liberali, abandonata de liberali, reluata in anii finali de Carp-Mar-ghiloman-Argetoianu si pierduta apoi definitiv dupa primul razboi mondial, in realitate, Miscarea legionara a aparut pe un loc gol, nu in continuarea unui curent politic, slujindu-se doar de amintirea puternica a acestuia. Ea a continuat numai in nota traditionalista ceea ce trebuia sa aiba si realism. Realism, la debutul Romaniei Mari, insemna conducerea programului de consolidare a statului impotriva tendintelor stingiste ale populatiei. Ionel Bratianu intelesese acest lucru si il manevra cu abilitate pe Averescu pentru a aplica masurile de Dreapta acolo unde el nu putea sa o faca. Poporul 1-a adorat pe Averescu pentru rolul sau din razboi si apoi 1-a urit pentru regimul de forta si pentru reprimarile dure ale oricarei miscari populare. Daca nu ar fi fost argumentul pericolului bolsevic, Averescu ar fi reprezentat in plan popular cea mai mare deziluzie, iar in istorie un crud dictator. Or, Miscarea legionara, initiata si condusa de niste tineri preocupati de starea spirituala a taranilor, si-a gasit elitele foarte tirziu, programul ei economic a intirziat sa apara, iar sansele de a veni la putere pentru a introduce principiile clasice ale Dreptei au fost impinse spre ultima buza a prapastiei, guvernarea in numele ei durind de aceea doar cinci luni, intre septembrie 1940 si ianuarie 1941.

Modelele Miscarii legionare au fost, in plan filozofic, Eminescu si Vasile Conta, iar, in plan actionai, pandurii olteni si Avram lancu. in ciuda opiniei larg raspindite ca Nae lonescu a fost ideologul Miscarii legionare, ea paleste in fata constatarii ca filozoful roman „era o fire contemplativa', ih timp ce „Codreanu era, dimpotriva, un intuitiv practic'133. Sub aspect fundamental, cauzal, ratiunea pentru care a aparut Miscarea legionara era aceea de a face, nu de a vorbi, in consecinta, nici nu prea avea nevoie de o doctrina elaborata si se ghida dupa niste documente de tip Carticica sefului de cuib. in rest, Eminescu era suficient. Fuga de politicianism era si fuga de doctrine si de teorii sociale. Vasile lasinschi — alt roman! — farmacist si comandant legionar, vedea astfel sursele doctrinare ale Legiunii: „Miscarea legionara este, dupa o jumatate de secol, proiectia conservatorismului eminescian in domeniul vietii publice. Poate ca n-a fost timpul necesar pentru ca sa se produca acea structurare, ca fiecare sa-si poata da seama de acest caracter al ei. Asta nu inseamna ca ea este un nou Partid Conservator, opus unuia liberal sau altora, ci ca noi ne sustinem numai purtatorii spiritului conservator, a unor valori morale permanente'134. Observatia de bun-simt este facuta in 1957, retrospectiv, dar este valabila si asa. Marele savant sociolog Traian Braileanu, membru al Senatului Legiunii — asadar, un om al elitei intelectuale — vedea lucrurile cu si mai multa claritate: „Miscarea legionara nu este si nu poate fi revolutionara, ci ea este antirevolutionara si conservatoare. Asa a definit si Eminescu miscarea nationalista, conceputa de el in ordinea conservarii traditiei si asa este ea prin firea ei, deoarece este expresia instinctului de conservare a natiunii organizate politiceste. Ea se opune tendintelor revolutionare ale demagogilor de tot felul, cari, pentru a ajunge la putere, atita antagonismele de clasa si exploateaza toate nemultumirile multimii guvernate impotriva clasei politice guvernante'135. Sunt cuprinse in aceasta definitie lipsita de orice stridenta ambele categorii de inamici ai romanilor: comunismul (inclusiv cu componenta sa iudeo-masonica) si partidele politice angrenate fara scapare in democratia de parada. Definitia, concentrata de Brailoiu in citeva rinduri, face, totodata, cit intreaga opera a lui Draghicescu despre psihologia poporului roman. La polul opus lui Braileanu s-a aflat, in mod paradoxal, Mircea Eliade, care considera ca Legiunea este o miscare revolutionara, dar care nu apeleaza la ideologia marxista: „Mi se pare foarte natural sa nu existe constiinta de clasa in Romania — cind stiu ca limba romana nu are dialecte, si ca poporul roman s-a format in centrul unei vaste arii incepind din muntii Tatra si sfirsind in Balcani, fara asa numitele «miscari ciclonice». Mi se pare iarasi natural ca revolutiile sociale sa se fi facut in Romania firesc, «patriotic», oarecum in familie. Nu inteleg de ce revendicarile sociale, juste, sa se sustina numai prin Karl Marx. Noi avem pe un Nicolae Balcescu, pe un Bogdan Petriceicu Hasdeu, pe un Eminescu — care cereau reforme sociale pe temeiuri «rasiste» si «patriotice»; se faceau, adica, exponentul taranimii autohtone impotriva fanariotilor si a strainilor (nemti, rusi, evrei, bulgari)'136. Eroarea, in plan politic, a lui Eliade venea din identificarea legionarismului exclusiv prin dimensiunile sale traditionale, adica in lipsa dimensiunii realiste, asa cum o lansase Eminescu si o definise apoi teoretic Marghiloman. Crezul tinarului Eliade era insa atit de puternic ancorat in nevoia de schimbare a cursului nefast pe care naviga Romania, incit il si considera realizabil: „Cred in destinul neamului romanesc — de aceea cred in biruinta Miscarii Legionare. Un neam care a dovedit uriase puteri de creatie, in toate nivelurile realitatii, nu poate naufragia la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila'137. Cu un Mircea Eliade, care vedea doar componenta spirituala a noii miscari de Dreapta, si cu realitatea Romaniei atit din 1937, cit si din 2002 — „la periferia istoriei, intr-o democratie balcanizata si intr-o catastrofa civila' —, timpul a ajuns sa-i dea dreptate lui Traian Braileanu.

Daca Romania mai are vreo sansa sa devina un stat economic dezvoltat si cu civilizatie avansata, atunci Miscarea legionara a lui Corneliu Codreanu, opera a unor tineri adusi la disperare, nu trebuie judecata in cartea de Istorie numai prin crimele sale reusite, ci si prin ceea ce a ratat in planul schimbarii politice.

Conform istoriografiei legionare, atit Miscarea, cit si partidul ei, Garda de Fier, s-au incadrat, dupa 1930, in sistemul legal al vietii politice. In 1926, Codreanu candidase fara rezultat la alegeri in judetul Puma. Apoi, atit el, cit si secundul sau, Ion I. Mota, si-au terminat studiile de drept in strainatate. Mota isi ia doctoratul la Grenoble cu teza La securile juridique dans la Societe de Nations, in care arata slabiciunile acestei organizatii, incapacitatea ei de a apara statele mici, precum si pericolul ca Societatea Natiunilor sa fie privita ca o oficina evreiasca. Este important de subliniat ca sustinerea cu stralucire a acestei teze 1-a pus in garda pe Nicolae Titulescu, ale carui teorii despre securitatea colectiva — bune pentru viitor — erau asezate sub un mare semn de intrebare. Ion Mota era un intelectual rafinat si de perspectiva, diferit de Corneliu Z. Codreanu. Oricum, prin prisma caracterului sau dificil, acest fapt personal a stir-nit ura lui Titulescu impotriva Miscarii legionare, in 1934, pe cind participa la Congresul Fascist de la Montreux, Titulescu a pus politia elvetiana sa-1 aresteze pe Ion Mota si sa-i perchezitioneze locuinta, denuntindu-1 ca terorist venit in Elvetia pentru atentate si asasinate. Dupa constatarea neseriozitatii denuntului calomnios, autoritatile elvetiene s-au vazut nevoite sa ii prezinte scuze delegatului roman, iar Mota i-a trimis lui Titulescu o scrisoare de amenintare: „Romania de miine, a noastra, a tinerilor, care se va instapini cu siguranta si, in curind, va sti sa spele toate aceste ofense de pe obrazul tarii'138.

in 1927 au fost infiintate Legiunea Arhanghelului Mihail si primul cuib legionar in Bucuresti. Pina la lovitura de stat data de Maniu si Carol in 1930, Miscarea legionara stringe adepti din rin-durile studentimii nationaliste, din rindurile clerului de jos si isi axeaza mesajul pe pericolul comunist. Dar cum in viziunea legionara comunistii erau evrei, campaniile sale de propaganda au inceput sa vizeze acele locuri sensibile unde taranii romani intrau intr-un conflict direct si imediat de interese cu evreii. Evrei printre taranii romani existau numai in Basarabia, Bucovina si Maramures. Primul incident s-a ivit la Borsa, unde protestele preotilor ortodocsi si unitarieni impotriva evreilor bogati au fost folosite pentru o inrolare masiva a taranilor in Legiune. S-a declansat un conflict deschis, care a dus la arderea unei case. Ambele tabere se acuza reciproc. Vintul puternic a raspindit incendiul, dind evenimentului un ecou national. Au fost arestati 50 de romani si 20 de evrei. Sub presiunea realitatii ca incidentul initial fusese provocat de evrei si sub presiunea presei cu patronat si directiune evreiesti, toti au fost achitati. Este insa de subliniat ca incidentul de la Borsa a vizat evrei bogati, care „exploatau si sfidau saracia taranilor romani', fapt care contrazice presupusul motiv anticomunist al atitudinii legionarilor, cel putin in acest caz. in ultima decada a lunii iulie 1930, Miscarea legionara organizeaza un mars impresionant in Basarabia, cu acordul si indrumarea ministrului de Interne, Alexandru Vaida-Voevod. proiectul marsului fiind prezentat public de catre legionari, actiunea a fost blocata prin protestele si agitatia propagandistica a presei de Stinga, iar Vaida a fost schimbat din functie. Este evident ca planificarea unor actiuni propagandistice legionare in Maramures, Bucovina si Basarabia lovea periculos in una din problemele cheie ale „chestiunii evreiesti' din Romania. Codreanu, probabil constient, ataca exact locurile unde statul roman — prin diferite guvernari democratice — acceptase supravietuirea evreilor, in asteptarea momentului emigrarii masive spre Palestina. Capitanul nu facea astfel decit sa deschida un conflict care fusese inchis prin coniventa guvernelor liberale si conservatoare din trecut cu marile organizatii evreiesti internationale, in schimbul sprijinului pentru Unirea Principatelor, Independenta si Romania Mare. Cheia conflictului dintre legionari si corpul politic al tarii era faptul ca, dupa ce Romania se constituise in camin pentru refugiatii evrei — acestia pastrindu-si in marea majoritate cetatenia straina — dupa primul razboi mondial, evreilor refugiati li s-a acordat cetatenia romana, astfel ca Romania a dobindit peste noapte o minoritate oficiala. De unde pina atunci, implicarea masiva a evreilor in economia tarii putea fi tolerata, ca pasagera, in Romania Mare ea devenea o problema de sistem. Decizia lui Codreanu de „a cobori in mase' prin atacarea directa a zonelor unde evreii intrau in contact cu taranii romani a fost lipsita de inteligenta, cautind sa foloseasca drept argument politic numai antisemitismul. Romania nu era in situatia sa poata transa aceasta problema la primul protest al „tineretului tarii'. In plus, intre timp se mai petrecusera doua fapte reprobabile. Un anume Beza, aroman revoltat de proiectul legii „Dobrogii noi' al ministrului Angelescu, patrunsese in biroul acestuia si trasese citeva focuri, fara sa-1 atinga. Presa de Stinga s-a grabit sa-1 prezinte pe Beza drept legionar, individul fiind, in realitate, membru al unei grupari minuscule numite „Vlad Tepes', pe care Codreanu o considera „ceva neserios'. Ofensat de acest neadevar, Codreanu il va apara in proces pe Beza. in decembrie 1930, legionarul Dumitrescu-Zapada, arestat aiurea si batjocorit de presa dupa incidentul de la Borsa, patrunde in cabinetul ziaristului si liderului socialist Emanuel Socor si incearca sa-1 impuste, fara succes. In urma acestui incident, Legiunea a fost interzisa prin ordinul noului ministru de Interne, Ion Mihalache. „S-au facut perchezitii la toate organizatiile, s-au ridicat toate scriptele, s-au sigilat sediile. Acasa, la Iasi, precum si la Husi, mi s-au rascolit pina si pernele si saltelele. Pentru a cincea oara mi se ravasea casa, luindu-mi-se tot ce era in legatura cu Miscarea, pina la cele mai mici insemnari pe care le aveam. Saci intregi, plini de acte, scrisori, hirtii, au fost ridicate din casele noastre si duse la Bucuresti. Dar ce puteau sa gaseasca la noi ilegal sau compromitator? Noi lucram la lumina zilei si tot ce aveam de spus, spuneam in gura mare. Credinta noastra ne-o marturiseam tare in fata lumii intregi'139. Tocmai aceasta era si marea problema a autoritatilor: Miscarea legionara nu actiona subversiv, nu-si ascundea intentiile si isi publica din timp toate programele si proiectele politice. La procesul din 27 februarie 1931, completul de judecata a fost nevoit sa-i achite pe legionari. Iata ce continea sentinta: „Nu se constata insa ca cei ce recrutau si cei recrutati au intreprins vreo actiune impotriva actualei forme de guvernamint statornicite prin Constitutie si nici nu au intreprins vreo actiune din care sa rezulte vreun pericol pentru Siguranta Statului'140.

Disparitia cenzurii, deschiderea arhivelor si tentatia fireasca de a acorda atentie si circumstante unui subiect istoric interzis pina acum nu trebuie sa duca la glorificarea Miscarii legionare. Ea se vede, de la nivel panoramic, ca un fenomen istoric controversat, incarcat de calitati, slabiciuni si enigme, dar ca o pagina de istorie inscrisa totusi in tipologia vietii politice romanesti interbelice. Insistenta publicisticii legionare pe puritatea doctrinei si a liderilor sai se va umbri mereu cu aspectele intunecate ale unor fapte ale sale. Este adevarat ca i s-au pus multe crime imaginare in spate, dar va fi greu sa demonstram ca o organizatie paramilitara si agresiva se infiintase si actiona pentru scopuri de binefacere. Daca acum negam caracterul ei strain — acuzat nedrept de dusmanii sai — suntem nevoiti, tocmai de logica actului de obiectivitate, sa acceptam si ca Miscarea legionara participa, in felul ei particular, la lupta murdara de pe scena politica romaneasca, ca-si negocia statutul si ca liderii sai, in frunte cu Corneliu Z. Codreanu, urmareau si interese politice personale. Ceea ce analizam noi este ascensiunea Miscarii legionare prin erorile adversarului, ridicarea unui fenomen politic romanesc provocat de slabiciunile sistemului democratic din Romania si care a atins un anumit succes datorita unei succesiuni de intentii ratate de catre stat, pe plan administrativ, juridic, economic si social. Pe noi ne intereseaza in continuare raportul intre stat si societate, in care a intervenit la un moment dat Miscarea legionara. De ce a avut succes mistica sa religioasa? Oare, nu cumva, nivelul slab de instructie publica si de acumulare culturala — sarcini definitorii ale statului — dadeau nastere unor fenomene delirante, comic-primitive de genul Petrache Lupu? Programul anticoruptie al Miscarii legionare era o improvizatie propagandistica sau combatea o realitate vizibila, simtita de fiecare cetatean? Ce se intimpla cu Justitia romana, in toate deceniile in care liderii legionari au trecut prin procese intens mediatizate? Ce impact trebuie sa fi avut asupra populatiei raportul dintre rechizitoriile exagerate si prost intocmite impotriva Miscarii legionare si sentintele care o scoteau din cauze mai curata decit era? Cum trebuie sa fi privit „cetateanul turmentat' distanta de la amenintarile legionarilor la adresa clasei politice, pina la reactiile contradictorii ale acesteia, ingaduitoare sau brutale, lipsite de orice directie principiala?

inchis de mai multe ori si achitat de tot atitea ori, Corneliu Z. Codreanu atrage atentia asupra lui si produce un efect tipic de reflux al simpatiilor populare, romanii ajungind sa creada ca aceasta organizatie are ceva de spus, dar, mai ales, ca are dreptate. O scurta privire a mecanismului actiune-reactiune: in primavara lui 1931 Codreanu este judecat. Rezultat: la 31 august 1931, Codreanu este ales deputat in Parlamentul Romaniei, in martie 1932, guvernul lorga-Argetoianu dizolva din nou Legiunea. Rezultat: la alegerile din iulie, Legiunea patrunde in Parlament cu 5 locuri! in 1933 se declanseaza campania de abuzuri si crime impotriva Miscarii legionare. Rezultat: in 1937 ajunge al treilea partid al tarii, dupa PNL si PNT. Era evident ca, pe masura ce Miscarea legionara isi conducea activitatea in interiorul sistemului politic legal al tarii, guvernele o interziceau stupid, iar actiunile autoritatii raspundeau din ce in ce mai mult la solicitarile presei de Stinga (evreiesti) si pe masura ce liderii Miscarii si, in primul rind Codreanu, nu reactionau decit prin infatisarea abuzurilor, un relativ succes popular al legionarilor a devenit realitate, in acesti trei ani de zile, de debut ai domniei lui Carol II sub conducerea camarilei, de criza economica acuta si de umilinta in fata finantei mondiale, Miscarea legionara intra categoric pe scena politica si incepe sa joace un rol ce nu mai putea fi ignorat, in jurul sau roiau tot felul de grupuscule nationaliste, unele chiar fasciste si naziste, tot felul de partidulete aparute peste noapte si declarate de Dreapta, ba incercind sa reinvie Partidul Conservator, ba copiind modele externe, toate neavind nici o sansa in zona influentarii procesului decizional al statului. N-ar fi avut nici gruparea lui Codreanu, daca nu i se oferea martirajul de catre o Putere minoritara etnic (camarila), de niste guverne marioneta si de o presa de Stinga sinucigasa.

Anul decisiv 1933. Anul 1933 a debutat cu un incident semnificativ pentru imaginea pe care o proiectase deja Legiunea in societatea romaneasca. La 24 ianuarie, de ziua Unirii, studentii legionari depun o coroana de flori si asaza o cruce la Monumentul Eroului Necunoscut din Parcul Carol. Numai ca vizavi de acest monument sacru (cam pe unde, in perioada comunista, a functionat un cinematograf) se aflau un bordel, o casa de pariuri si un cazino patronate de prefectul Politiei Capitalei, Gavrila Marinescu, tripoul fiind in realitate o sursa de venituri a regelui Carol. Dezvaluirea, pentru intreaga tara, a sacrilegiului facut de rege si sluga sa a produs furie la Palat. Ceremonia a fost reprimata brutal si, bineinteles, ecoul ei in populatie a fost major. Ea atingea, de aceasta data, elementele de credinta ale mesajului legionar, mai ales ca intreaga solemnitate fusese condusa si oficiata de preoti ai Patriarhiei. Un nou val de agresiuni se revarsa asupra Miscarii in cursul anului 1933, legionarii fiind acuzati pe rind si la gramada ca sunt „in slujba ungurilor', „in slujba Moscovei', ca primesc bani de Ia evrei, apoi ca primesc bani de la Hitler (care abia venise la putere si nu stia unde e Romania), ca „au o fabrica de bancnote false la Rasinari' etc., toate acuzele fiind de o prostie patentata, adica oficializata prin girul acelorasi publicatii care pretindeau ca informeaza corect si util populatia. Vinati in acest fel, dar beneficiind si de impactul pe care 1-a avut strecurarea publica a informatiei ca Ambasada Japoniei din Bucuresti ii ofera azil politic lui Codreanu, ca solutie pentru persecutiile la care este supus, legionarii primesc in ochii populatiei imaginea bine conturata a unor victime. A fost o alta grava eroare strategica impotriva acestui curent politic inca nefixat solid cu radacini electorale. Jucind mai departe pe scena politica si dezvaluind involuntar precaritatea programului politic si slabele performante ale parlamentarilor legionari, Miscarea ar fi fost obligata sa aleaga una din doua cai: sa se deplaseze spre o posibila unitate a Dreptei romanesti, in cadrul sistemului democratic - rezerva politica de tip clasic in fata ascensiunii national-socialismului european —, sau sa treaca la actiuni ilegale si teroriste, care ar fi epuizat-o rapid, mult inaintea razboiului. Pe cind asa, aura ei de victima a avut foarte putine contraargumente. Acest tablou al evolutiei de neoprit a Miscarii legionare in simpatia electorala a fost parte a calculului facut in 1933 de camarila pentru producerea unui eveniment dramatic, menit sa-i opreasca prin soc ascensiunea — asasinarea prim-ministrului.

In interiorul Miscarii legionare se produceau in aceasta perioada citeva fenomene importante, in primul rind, Codreanu cauta o solutie pentru contracararea atacurilor venite pe adresa lui si a Legiunii, ca urmare a actiunii neinspirate de abordare frontala a „chestiunii evreiesti', in miezul ei exploziv din Maramures si Basarabia. Au fost analizate trei solutii:

Emigrarea lui Codreanu in Japonia, pentru a putea fi protejat, si intoarcerea lui in momentul consacrarii victoriei national-socialismului in Europa. Solutia a cazut, Codreanu refuzind sa paraseasca tara.

Intrarea in ilegalitate si activitatea subversiva, solutie propusa lui Codreanu de catre luliu Maniu, care incerca in acea perioada sa apropie, ca brat actionai al PNT, atit Miscarea legionara, cit si Partidul Comunist din Romania, aflat deja in ilegalitate. Toate cele trei partide vor face cartel electoral sau „pacte' de neagresiune, in 1933 insa Codreanu nu intelegea sa intre in ilegalitate, asa ca a respins propunerea lui Maniu.

„Acceptarea arestarilor si a condamnarilor, cistigarea victoriei prin tacere, suferinta si rabdare si asteptarea imprejurarilor de politica mondiala, cind Miscarea legionara va fi solicitata in lagare si inchisori, fiind singura capabila de a apara, in timp util si inainte de ireparabil, granitele si independenta tarii'.

Aceasta din urma a fost solutia aleasa.

Ca cercetatori in cimpul istoriei, am putea fi tentati sa credem ca descrierea solutiei gasite de Codreanu si de adjunctul sau, inginerul Gheorghe Clime, a avut drept cauza teama de o pierdere rapida a fortei politice, ca urmare a represiunii, sau teama de o pierdere din mina a controlului asupra Miscarii, prin aparitia inevitabila a extremismului violent si terorist in rindul membrilor, sau teama personala a lui Codreanu ca ar putea fi lichidat inainte sa ajunga la putere. Totodata, descrierea solutiei alese ar putea fi un reflex contemporan nostalgic al depozitarului acestei informatii, istoricul legionar dr. Serban Milcoveanu. Toate aceste ipoteze se prabusesc insa, atunci cind analizam doua concepte ale Miscarii legionare, adoptate in anul 1933. Este vorba de conceptul „perioadei de prigoana', lansat de conducerea legionara in fata agresiunii tot mai violente a autoritatilor, si de conceptul „echipele mortii', care a avut un cu totul alt continut decit cel dat de propaganda comunista in lucrarile de istoriografie antilegionare.

Perioada de prigoana — in care se afla Miscarea legionara si astazi, in 2002! — a definit intreaga manifestare antilegionara, complexul injuriilor si calomniilor la adresa ei, precum si rata inspaimintatoare a arestarilor, torturilor, detinerilor in inchisori fara mandat, a asasinatelor si a exterminarilor la adresa Miscarii legionare, petrecute intre 1933 si 1940, intre 1941 si 1944 si intre 1948 si 1965. Este interesant ca, la virful Securitatii romane din perioada Nicolae Ceausescu, Miscarea legionara fusese reabilitata complet, subiect pe care il vom analiza in alta parte.

Echipele mortii nu au fost infiintate ca grupuri de asasini, organizate pentru a elimina adversarii politici. Aceasta este produsul propagandei comuniste. Ele au fost infiintate pe principiul sacrificiului de sine, echipele fiind formate din legionari care isi asumau riscul mortii, de unde le-a venit si titlul neinspirat de echipe „ale mortii'. Asadar, era vorba de moartea celor angajati prin juramint in aceste echipe, nu de formatiuni pregatite pentru a da mortii pe altii. Distinctia prin nuanta este fundamentala, infiintarea Echipelor mortii avea, de altfel, un scop imediat: erau grupuri de agenti electorali ai Legiunii, care stiau ca vor fi maltratati, arestati, omoriti in teritoriu pe timpul campaniilor electorale. De altfel, lucrurile chiar asa s-au intimplat si comportamentul lor a respectat intocmai juramintul depus. La campania din 1933, Echipa mortii a fost trimisa pe traseul Bucuresti — Pitesti — Rimnicu Vilcea — Tirgu-Jiu — Turnu Severin — Oravita — Resita, avind drept suport „logistic' o camioneta numita Caprioara si 3 000 de lei pentru benzina. Dormeau si se hraneau prin sate, din mila oamenilor. Reactia autoritatilor — intre care se remarca prin brutalitate Armand Calinescu — a fost de-a dreptul paranoica: „La Tg. Jiu, la Turnul-Severin, la Bazovici sunt urmariti si atacati de politie si jandarmi. Ei [legionarii, n.a.] se asaza in genunchi in fata revolverelor, cu piepturile deschise, acoperind rotile masinei [jandarmii primisera ordin sa impuste cauciucurile camionetei pentru a le opri deplasarea, n.a.]. La Oravita sunt asteptati cu mitraliere la marginera orasului si arestati. Dupa o zi, procurorul Popovici Ie da drumul, negasindu-le nici o vina. Pentru ca ei nu fac nimic, nu vorbesc nimic, nu tin intruniri. Merg si cinta. Atit'143. La Resita, Codreanu este impiedicat sa-si tina discursul electoral, apoi Echipa mortii a plecat mai departe, spre Arad. in satul Chier s-a petrecut un fapt semnificativ pentru descifrarea adevarului, jandarmii instigindu-i pe tarani cu diversiunea ca legionarii sunt „bande de comunisti venite din Ungaria'. Ca urmare a agresiunii facute de taranii instigati astfel, legionarii sunt arestati si trimisi in judecata „pentru rebeliune', desi ei fusesera pur si simplu victimele acestei violente, fara sa riposteze. Tribunalul ii elibereaza, sideral la descoperirea adevarului, si legionarii sunt primiti in aclamatii de populatia romaneasca a Aradului. De aici, Codreanu, patru dintre membrii Echipei mortii si taranul calauza Fratila pleaca pe jos, 140 de kilometri, pina la mormihtul lui Avram lancu de la Tebea. intre timp, ceilalti membri ai Echipei mortii ajung in satul-erou Mihalt — unde se produsese in 1848 masacrul unguresc care a declansat lupta lui Avram lancu — si jandarmeria a blocat exact podul care ii despartise pe agresori de victime in anul revolutionar 1848. Acest gest a trezit furia taranilor si „s-a incins o lupta care a durat doua ore'. A fost impuscat un taran si omorit, iar trei legionari au fost grav raniti. Ceilalti membri ai Echipei mortii au fost dusi la Alba lulia si intemnitati — culmea! — inclusiv in celula unde fusese Horea. Am putea crede ca guvernul era compus din imbecili, daca a fost in stare sa dea ordine atit de stupide si sa scoata din anonimat, direct in martiraj, un grup de tineri care cintau si faceau marsuri, in lungul sir al campaniilor electorale violente din Romania moderna si contemporana, insotite adesea de crime politice, cind agentii liberali, conservatori sau taranisti mureau pe rihd, functie de cine organiza alegerile, actiunea Echipei mortii era un episod oarecare, de-a dreptul infantil. Mult mai importanta ramine insa atitudinea legionarilor, pentru care ceea ce s-a intimplat de data asta impotriva lor reprezenta o rupere a oricarei conventii cu statul condus de camarila lui Carol II. Si acesta este un alt punct de plecare al asasinarii lui I.G. Duca.

in sfirsit, la 10 iulie 1933, peste 200 de tineri legionari, veniti pe jos din localitatile lor de origine, se aduna in satul Visani, de linga Rimnicu-Sarat, pentru a construi un baraj in calea apelor revarsate ale Buzaului. Chemarea lor fusese facuta de farmacistul Aristotel Gheorghiu, care dorea sa opreasca inundatiile devastatoare din regiune. Miscarea legionara a trimis mai intii la fata locului ingineri hidrotehnisti si specialisti in hidrologie, care apoi au intocmit planurile tehnice ale constructiei. La 10 iulie urma sa se deschida tabara de munca si sa se inaugureze organizarea santierului. Au fost atacati cu brutalitate de jandarmi din ordinul lui Armand Calinescu, subsecretarul de stat la Interne neinformindu-se din timp ca in rindurile legionarilor se aflau foarte multi elevi de liceu si adolescenti voluntari, copii de 12, 14 si 16 ani. Reprimarea a luat astfel forma unei violente barbare. Codreanu avea sa declare: „Loveau in acesti copii cu ura cu care ar fi lovit in cei mai mari dusmani ai neamului romanesc'. Revoltat de ceea ce s-a intimplat la Visani, Corneliu Z. Codreanu ii va scrie o scrisoare prim-ministrului Vaida-Voevod, in care va dezvalui ca marele barbat politic era mentor al Miscarii si ca el le recomandase sa nu intreprinda nimic violent, in „chestiunea evreiasca', tot Vaiva-Voevod le-a cerut sa se intoarca la indemnul lui Eminescu, si anume sa combata prezenta dominanta evreiasca din economia romanesca prin munca. De aici si proiectul barajului de la Visani. in scrisoare exista si o fraza cumplita: „Va voi spune numai ca, de 10 ani, au obosit guvernele Romaniei Mari, lovindu-ne'. Scrisoarea mai dezvaluia un amanunt important: constructia barajului de la Visani fusese aprobata direct de prim-ministrul Vaida-Voevod, avea avizul Ministerului Lucrarilor Publice si pe cel al comisiei tehnice a Ministerului Industriei si Comertului, in aceste conditii, este evident ca represiunea de la Visani a fost condusa de Armand Calinescu din ordinul camarilei, peste capul prim-ministrului si al guvernului. Vaida a protestat, si acesta este un alt motiv, la care s-a adaugat in parte si interventia straina, al caderii guvernului sau, precum si al aducerii lui Duca la Putere. Grigore Gafencu nu a ratat ocazia sa remarce: „S-a vorbit de nevoia de a restabili ordinea publica. Or, daca guvernul Vaida a avut vreun merit, e tocmai acela ca a stiut sa potoleasca agitatiile subversive si sa pastreze ordinea. Energic, cind era nevoie, dar, de cele mai multe ori, linistit si intelegator, dl. Vaida a stiut sa faca fata si tulburarilor de extrema stinga si celor de extrema dreapta. S-a zis ca ar fi sprijinit, cu indemnuri si bani, Garda de Fier. E inexact. Vaida a si controlat de aproape Garda de Fier. Nu a intervenit cu brutalitate, fiindca avea convingerea ca o miscare tinereasca si nationalista, oricare ar fi zelul ei de a se manifesta, nu poate fi indreptata si potolita cu brutalitate. A stiut insa sa o tie in friu. Si, e mai mult ca sigur ca din friu el n-ar fi scapat-o niciodata. S-au alarmat de primejdia nationalista unele cercuri straine si unele cercuri jidovesti. Francezii s-au temut ca gardistii, frati buni cu hitleristii si fascistii, sa nu instraineze Frantei simpatiile romane. Teama neindreptatita, fiindca o miscare nationalista, oricit de inrudita ar fi, prin modelele ei, cu miscari similare din Germania si din Italia, nu urmareste, si nu poate urmari, pina la sfirsit, decit interesele nationale ale tarii in care dainuieste'1. Aceasta insemnare a fost scrisa de Gafencu la aflarea mortii lui I.G. Duca. Mai putem constata si amanuntul ca actiunea Echipelor mortii s-a petrecut in Banat si Transilvania, ocolind zonele initiale propuse in obiectivele programatice, Basarabia si Maramuresul. Se descifreaza aici neindoios influenta lui Alexandru Vaida-Voevod, declarat „nas' al Legiunii, dar si credibilitatea informatiei ca acesta avea o puternica influenta asupra lui Corneliu Z. Codreanu, confirmindu-ne pe deplin opinia lui Gafencu. in al doilea rind, este de observat ca principiile de sacrificiu suprem consfintite in Echipele mortii au creat cu mare usurinta fanatici, acestia fiind apoi facil de manevrat, ca in cazul Stelescu, in afara misiunilor nobile si legale cu care fusesera infiintate aceste echipe. Asasinarea prim-ministrului I.G. Duca a reprezentat o cotitura pentru destinul principalilor actori ai vietii politice romanesti si a trasat, pentru noi actori, noi destine. Nicolae Titulescu a fost acela care a insistat pentru indepartarea lui Puiu Dumitrescu si a lui Nae lonescu de la Palat, conditionind prezenta sa in guverne de indeplinirea acestei cerinte, intr-o convorbire telefonica de la St. Moritz a ministrului de externe roman cu Puiu Dumitrescu au fost inregistrate si urmatoarele fraze: „Pune placa ca (sic!) sa raportezi textual, nu voi schimba: Duca a fost omorit si nu se stie inca de cine, eu de voi fi omorit, va sti nu numai tara, dar si Europa de cine'145. Asupra detaliilor asasinatului, Nicolae Titulescu fusese informat de seful Sigurantei, Eugen Cristescu, la o intilnire confidentiala din ianuarie 1934, la care participase si generalul de brigada Ion Antonescu146. Prezenta lui Antonescu intr-un astfel de moment si intr-o astfel de companie era determinata de relatiile sale informative, din pozitia de atasat militar la Londra si Paris, cu Titulescu, dar si din calitatea de ofiter de contrainformatii, absolvent al scolii de spionaj si contraspionaj de la Versailles. Titulescu il considera „omul' lui, si pentru felul in care gestionase informatiile din Franta in legatura cu instalarea lui Carol Caraiman in strainatate si pentru adeziunea lui personala la orientarea anglo-franceza a politicii romanesti. Antonescu chiar a avut probleme, fiind rechemat de la Londra in 1926 si cercetat cu banuiala de a fi simpatizant carlist. Este interesant insa ca, intr-o intrevedere cu Sabina Cantacuzino din decembrie 1940, Ion Antonescu il va indica drept vinovat de ceea ce se intimplase pe peronul Garii Sinaia pe Duca:

„(Sabina Cantacuzino): Legionarii au inlocuit pe regele Carol al II-lea si d-ta esti seful lor. Seful unui partid de asasini. Ei au deschis in Romania era asasinatelor, necunoscuta la noi.

(Ion Antonescu): Nu ei, Duca.

(Sabina Cantacuzino): Cum, Duca! Numai fire de asasin nu avea Duca, si de ar fi fost asa, nu erai prieten cu el pina a murit si nu ai fi ramas bine cu d-na Duca dupa moartea lui.'14

Trecind peste amanuntul ca Sabina Cantacuzino nu statea bine cu Istoria, era asasinatelor in Romania fiind deschisa prin uciderea prim-ministrului Barbu Catargiu, in 1862, banuiala cazind mult timp asupra liberalilor, ar fi extrem de incitant sa cunoastem ce i-a informat Eugen Cristescu la intilnirea secreta din ianuarie 1934 pe Titulescu si Antonescu, de a ajuns viitorul maresal sa-1 considere vinovat de crime pe I.G. Duca! Pare verosimil ca Ion Antonescu sa fi interpretat asasinarea lui Duca drept un act de legitima aparare din partea Legiunii, dupa ce el insusi il cunoscuse pe Codreanu. in martie 1937, ii va spune lui Argetoianu: „Toata lumea a fost indignata de omorirea lui Duca, dar cum poti sa ceri Garzii de Fier sa nu loveasca, cind tu, autoritate publica, faci acelasi lucru?'148

Iata, asadar, o serie de evenimente premergatoare asa-sinatului din Gara Sinaia — care nu poate fi justificat oricum in fata umanitatii si a dreptului — dar care evenimente infatiseaza un corp de consecinte ale gravelor erori de politica interna din perioada interbelica. Cind facem bilantul si tragem linie, vom vedea ca multe evenimente tragice din deceniul care va urma isi au originea in performantele scazute ale democratiei romanesti, in nenorocita lovitura de stat din 1930, in opera distructiva a camarilei si in realitatea ca „protectia' pe care a asigurat-o Romaniei marea influenta francmasonica din 1859 pina la 30 ianuarie 1933 - cind a venit Hitler la putere — s-a pierdut atunci cind insasi marea influenta francmasonica a fost lovita direct de nazism. Romania a fost abandonata asa cum era in 1933, un stat slab si corupt, misiunea ei europeana reducindu-se doar la salvarea evreilor. Numai Germania si Rusia vedeau altceva in Romania — un spatiu strategic, important pentru asigurarea sursei energetice (petroliere) in eventualitatea izbucnirii oricarui nou razboi in Europa.

Problema nu este ca evreii ar fi vinovati de tragedia Romaniei interbelice, ci intirzierea de a recunoaste faptul ca supravietuirea si afluxul populatiei evreiesti ostracizate din Europa, in si prin Romania, s-a produs cu mari sacrificii din partea romanilor. Atit timp cit aceasta realitate nu va fi recunoscuta, vor exista extremisti antisemiti in Romania, inclusiv in absenta evreilor. Pe de alta parte, descrierea obiectiva si echilibrata a acestor evenimente nu poate sa nu conduca la concluzia ca momentul de criza antisemita din perioada 1938-1941 nu a aparut din senin, ci avea cauze adinci nu numai in antisemitismul latent al populatiei romanesti, generat de formele istorice ale „chestiunii evreiesti', dar si in erori grave ale iudeo-masoneriei occidentale. Dupa asasinarea lui Duca, a urmat un nou val de teroare asupra Miscarii legionare. Procesul Nicadorilor a fost insa un adevarat triumf pentru Corneliu Z. Codreanu, achitat impreuna cu ceilalti acuzati de complot, iar pe cei trei asasini, condamnati pe viata, i-a proiectat ih dimensiunea legendara. Cert este ca, de la 30 000 de membri in 1933 - dintre care multi simpatizanti tarani, pe hirtie —, Miscarea legionara ajunge in 1937 la peste 800 000 de membri si simpatizanti. Adevarati, cu istorie, partid si scopuri clare!


Miscarea legionara si evreii

Din paginile de mai sus se izoleaza un aspect extrem de delicat, foarte rar abordat in analize, dar constant dominat de confuzie: in ce masura legatura intre milioanele de evrei raspinditi de secole in lume si asa-numita iudeo-masonerie a fost o realitate functionala. Chiar daca pare o vremelnica indepartare de la subiectul disparitiei violente a lui I.G. Duca, credem ca abordarea acestei teme aici se inscrie firesc in problematica perioadei interbelice, iar anumite clarificari factologice ajuta intelegerea felului in care s-a ajuns la violenta, in ultima instanta, principala acuzatie adusa lui Duca a fost executarea unui ordin venit de la francmasonerie. Asadar, a fost „obsesia' legionara a pericolului iudeo-masoneriei intemeiata pe o fictiune? Este plauzibila teza santajului francmasonic ocult exercitat asupra lui Duca pentru a distruge Miscarea legionara? Pentru a-si da un raspuns, fiecare om interesat de acest subiect dificil trebuie sa porneasca de la o realitate masurabila, adica de la rezultate. Or, in planul rezultatelor, presupusa organizare mondiala intr-un guvern care dirijeaza procesele istorice din lume in favoarea evreilor se dovedeste si astazi, dupa 11 septembrie 2001, un lung sir de catastrofe. Desi constituirea formelor internationale de organizare centralizata ale evreilor se face simtita abia din a doua jumatate a secolului al XlX-lea, activitatea asa-numitei iudeo-masonerii nu prea lasa loc de succese: 1. A ratat obtinerea drepturilor civile pentru evrei in momentul cel mai prielnic, anul 1848. 2. Prin stridentele cu care s-a manifestat in preajma Marilor Puteri pentru a exercita presiuni asupra tinerelor state nationale, nu a reusit sa produca decit antisemitism. 3. Sionismul, cea mai generoasa si profunda misiune a oricarei structuri evreiesti dedicate emanciparii natiunii iudee, a avut foarte putini adepti si mai mult a creat fractiuni in unitatea iudaica. 4. Nu a reusit sa convinga Marile Puteri — si, in primul rind, Marea Britanic — sa deschida Palestina evreilor, pentru a dezamorsa tensiunea germana. 5. Nu a reusit sa salveze de la masacru 6 000 000 de evrei europeni in timpul celui de-al doilea razboi mondial. 6. A creat statul Israel, care nici astazi, dupa o jumatate de secol de la infiintarea sa, nu-si poate exercita drepturile suverane nationale, conflictul din Orientul Apropiat fiind in continuare deschis in jurul aceluiasi subiect: dreptul de existenta a statului evreu in dimensiunile sale teritoriale sacre.

Aceste precizari mi se par importante pentru a intelege nuantele de abordare ale prezentului studiu, atunci cind demonstreaza ca mai nocive pentru situatia evreilor din Romania au fost interventiile din afara, decit o presupus-periculoasa activitate antiroma-neasca a evreilor din tara noastra. Pe scheletul acestei demonstratii se asaza atit aspectele extremist-antisemite ale Miscarii legionare — raportarea la iudeo-masonerie, ca inamic al Romaniei —, cit si legaturile discrete — financiare, umane si chiar politice — pe care Miscarea legionara le-a avut cu evreii autohtoni. Trecind peste cele citeva cazuri izolate de membri legionari evrei, analizarea raporturilor Miscarii legionare cu evreii, in alte coordonate decit cele generalizatoare si stereotipe, poate da raspunsuri la situatii paradoxale, cum este cea a ihtilnirii de la sediul Miscarii legionare (Casa Verde) dintre Comeliu Z. Codreanu si rabinul David Safran sau cea a socantelor opinii ale lui Felix Aderca (Edelstein) despre Capitan. Iata descrierea ihtilnirii de la 11 februarie 1937 dintre rabinul David Safran si Corneliu Z. Codreanu, la Casa Verde din Bucuresti: „Intrasem in Casa Verde la ora l si 20. Vorbeam de acum de peste doua ceasuri. Eram decis sa mai ramin, pentru a pleca limpezit. Nu era o discutie de cabinet, ci s-au amestecat aici durerile lumii. Stiam ca 1-am pus intr-o situatie delicata. De afara, razbateau voci, care ne impiedicau sa ne concentram. Adevarurile lui si ale mele ardeau, chinuiau gind si suflet, cersindu-si raspunsuri, argumente, pentru a ne desparti ca prieteni. Venisem la el cu sinceritate, il vad cum se ridica, imi intinde miha si-mi spune: «Am avut mare placere de intilnirea noastra. Nu stiu daca am rezolvat probleme, dar am in vatat farime din taina infinita a credintei. Eu nu am venit sa provoc ura sau rabufnire. Mi-e sufletul curat. Nu stiu daca toti legionarii gindesc ca mine. Daca un evreu a fost lovit sau ranit ori jignit pe plan moral, iarta-i pe raufacatori. Ei nu-s decit oameni, poate chiar buni crestini. Nu pe omul superior incercam noi sa-1 slefuim, ci pe omul-om». Am plecat. Am cintarit mult ultimul sau raspuns. Am vazut in trairea lui un inceput de logica. Apoi a venit tavalugul: Codreanu a fost ucis din ordinul lui Carol al II-lea, in 1938'149. Ce concluzii putem trage din aceasta marturie surprinzatoare a unui rabin despre seful Miscarii legionare? Fara a insista in analiza numeroaselor sensuri umane, putem afirma ca, in 1937, adica dupa 18 ani de „practica antisemita', un rabin era primit la sediul Miscarii legionare si discuta in termenii unei desavirsite politeti cu „asasinul', „antisemitul', „fascistul si nazistul', cu „omul incarcat de ura fata de evrei'. Iar cuvintele acestuia au fost de iertare pentru legionarii care au jignit moral sau ranit un evreu, numindu-i raufacatori!

Marea intrebare ramine mai departe aceeasi: desi se acuza cu atita patima caracterul sau antisemit, terorist si criminal, citi evrei a omorit Miscarea legionara pina la venirea sa la putere din 1940, sub Horia Sima? Nici unul! Cum putem explica, uitind pentru o clipa propaganda antilegionara de sorginte marxista, parerea unui intelectual evreu de frunte, ca scriitorul Felix Aderca, despre Codreanu: „Aderca, pe care 1-am intilnit aseara la cercul sefard, unde am vorbit amindoi despre Baltazar, intr-un fel de sezatoare «festiva» — imi spunea ca deplora moartea lui Codreanu, care a fost un mare om, o aparitie geniala, o forta etica fara seaman si a carui «moarte de sftnt» este o pierdere ireparabila'0. Dupa razboi, liderii Partidului Evreiesc au fost acuzati de comunisti pentru participarea la alegerile din 1937 in cartel electoral cu Miscarea legionara: „in anul 1937, Misu Benvenisti, care facea parte din conducerea partidului evreiesc, cu ocazia alegerilor care au avut loc sub guvernarea Tatarescu, a acceptat initiativa lui luliu Maniu si astfel partidul evreiesc a incheiat un pact electoral din care a facut parte Partidul National Taranesc, Partidul Liberal al lui Gheorghe Bratianu, Partidul Maghiar, legionarii si partidul lui Goga-Cuza'5 J. Poate ca aceste cazuri nu sunt exponentiale, dar incepe sa devina din ce in ce mai clar ca principalul adversar si obiect al tematicilor antisemite ale Miscarii legionare din perioada codrenista erau acele forte denumite, generic, iudeo-masonerie, care, intr-o viziune nationalista, actionau pe plan extern impotriva intereselor Romaniei. Probabil ca au fost multe exagerari in stilul de atacare publica a acestui adversar, probabil ca si sentimentele sau interesele filogermane ale unui om de mare influenta publica, asa cum a fost Nae lonescu, au contat, dar faptul ca astazi descoperim cu certitudine presiunile financiare si economice exercitate asupra Romaniei in 1933, ca I.G. Duca a acceptat distrugerea Miscarii legionare ca garantie a unui santaj si ca in politica externa romaneasca se petreceau fapte grave, de profund dezechilibru, ne face sa credem ca, dincolo de oricind-posibilele cauze personale, Corneliu Z. Codreanu cauta si protejarea patriotica a unor interese strict nationale, in aceasta ecuatie complicata si cu multe necunoscute, comportamentul comunitatii evreiesti din Romania a inclinat intotdeauna spre integrare, inclusiv prin formarea unui partid politic evreiesc, spre intelegerea problemelor Romaniei, spre asigurarea unei supravietuiri linistite pe acest pamint, spre finantarea discreta a unor activitati economice, sociale sau culturale cu scop progresist, si, in final, prin contributia cu un sfert din efortul de razboi al Romaniei la eliberarea Basarabiei si Bucovinei. Nenorocirea este ca, in mai multe momente cheie ale destinului sau romanesc — 1878, 1919, 1940 —, aceasta comunitate a fost nevoita sa ceara ajutorul extern sau 1-a cerut fara sa calculeze prea bine consecintele sale in timp. Prin contagiunea greu de impiedicat a influentelor externe, comunitatea evreiasca din Romania — solidara in majoritatea ei covirsitoare cu capitalismul — a fost pusa inclusiv in situatia de a fi asociata comunismului. Relatia iudeo-masonerie — comunism s-a aflat la baza doctrinara a antisemitismului Miscarii legionare. Sa incercam sa aflam daca avea dreptate.




Obsesia organizarii oculte a puterii

Doua planuri ale lumii exterioare Romaniei au preocupat istoricii. Primul se refera la evolutia situatiei internationale, a marilor actori si a intereselor economice care le determinau atitudinile politice, plan in care tara noastra avea un rol cu totul marginal; interesele ei nationale erau ignorate sau subordonate unor scenarii superioare, functie de aderenta puterii din Romania la acestea. Al doilea plan este acela al influentei, considerate de unii determinante, pe care au exercitat-o Marile Puteri in mod direct sau prin vecini ai nostri asupra statului romanesc de la Gurile Dunarii, context in care noi am intervenit in razboiul balcanic, apoi am reusit sa jucam un rol important in strategia primului razboi mondial. La sfirsitul acestuia, Romania intra in plin paradox: pe de o parte atingerea idealului unitatii nationale, pe de alta parte conditionarea existentei Romaniei Mari de subordonarea politica si economica, prin cedarea controlului asupra bogatiilor naturale (in primul rind, petrolul), a caii principale de comunicatie (celebra Comisie dunareana) si prin incetatenirea a peste 250 000 de evrei, despre care initial, cu multe decenii in urma, se convenise doar tranzitul spre Palestina.

Daca asupra influentei pe care au avut-o interesele Marilor Puteri in destinul Romaniei, acest studiu a aratat ca oricit de dure au fost si nedrepte, datoria noastra era sa dezvoltam un stat puternic — cu democratie si economie solide, in stare sa sustina o armata care sa puna la respect vecinii si sa descurajeze scenariile desenate pe spatele nostru —, in privinta mersului lumii intre razboiul fraco-pru-sian si primul razboi mondial, cu prelungirea sa in cel de-al doilea, ultimii ani dezvaluie informatii importante, care fac evenimentele din Romania mult mai inteligibile. Pe unul din traseele urmarite de acest studiu, cel al istoriei francmasoneriei, s-au petrecut fapte semnificative, cu efect direct asupra evolutiei Europei in secolul XX. Analiza este ingreunata de preocuparile profane ale unor exaltati, precum si de interesul altora de a vedea in tot ceea ce se intimpla un scenariu bine pus la punct si condus cu tenacitate si atotputernicie de un guvern mondial, eventual dominat de evrei. Pe de alta parte, fascinati de aura misterioasa care pluteste asupra francmasoneriei, unii incearca sa se apropie de ea pentru a gusta din beneficiile unui Centru de Putere, altul decit cel oficial. Paginile urmatoare au menirea de a arata ca subiectul francmasonerie trebuie tratat cu realism si luciditate, in baza unei documentari obiective si prin apelul la autoritatea recunoscuta in materie. Ea este un fenomen istoric autentic, este adevarat ca a elaborat scenarii grandioase si le-a pus in aplicare, dar nu a fost si nu este singura in lume. Pentru aceasta perioada pe care o analizam, francmasoneria oculta s-a implicat major in cursul istoriei europene si a influentat-o indiscutabil, insa a produs si reactii, variante colaterale, multe si dramatice esecuri. Din cele trei produse ale sale: Democratie liberala, Comunism si Nationalism extremist, ultimele doua au fost catastrofale pentru omenire. Pentru a intelege cum s-a ajuns aici si, implicit, de ce au avut parte romanii de trei dictaturi intre 1930 si 1990, sa analizam citeva evenimente mai putin cunoscute.

De la inceput, vom reaminti ca francmasoneria pe care o analizam aici este cea speculativa, indepartata, asa cum am aratat in volumul l, de francmasoneria originara, operativa. Chiar si in conditiile modernizarii francmasoneriei, incepind cu sfirsitul secolului al XVIII-lea, nu trebuie sa uitam nici o clipa ca a existat si exista francmasomerie de inalta tinuta morala si dedicata misiunii sale spirituale nobile si francmasonerie oculta, implicata in politica. Toata analiza care urmeaza se refera exclusiv la francmasoneria oculta, implicata in politica europeana din perioada aratata mai sus.

In multitudinea de carti despre francmasonerie, care au fost tiparite dupa 1989 in Romania opinam ca doar doua sunt un produs autorizat si profesionist al subiectului: Istoria Franc-Masoneriei (926-1960) de Radu Comanescu si Emilian M. Dobrescu si Ordinul Masonic Roman, de Horia Nestorescu-Balcesti.

Esecul revolutiilor din 1848 a fost primit ca o lovitura in plin de francmasonerie, in calitatea sa de organizatoare. Marile imperii reactionau acum prin reprimari violente, iar serviciile lor de informatii au pornit activitati metodice de cunoastere si infiltrare in scop distructiv, astfel ca putem consulta liste de reactionari sau sefi ai politiei printre masoni, fara a fi siguri ca aceasta calitate era cea sincera. Fenomenul cel mai grav se producea insa in structurile francmasonice si in interiorul lojilor, acolo unde esecul revolutiei democratice liberale a impartit membrii in doua tabere:

Adeptii scenariului nationalitatilor fundamentate pe democratia liberala, care sa fie unite intr-o Liga sau Societate a Natiunilor, pe proiectul mai vechi al Statelor Unite Europene, copie a experimentului reusit peste ocean.

Adeptii scenariului comunist, inspirat de Karl Marx si dedicat tot unei unificari mondiale, dar pe cale revolutionara, cu apel la terorism si crima, avind ca baza sociala muncitorimea si paturile cele mai defavorizate, si implicind distrugerea claselor „opresoare', a religiei si a statului capitalist.

Abia dupa primul razboi mondial, francmasoneria genereaza inca o ramura devianta a sa, nationalismul fascist si nazist, care a pornit din zona socialismului marxist, a negat valoarea democratiei liberale, ca si acela, dar si-a gasit un drum propriu, de inspiratie pagina si de esenta profund distructiva. El a format o „Dreapta', alta decit conservatorismul clasic, imbinind elemente doctrinare din nationalism si socialism, acceptihd capitalismul si unele elemente de religie, dar preluind internationalismul agresiv. Desi pare un amalgam doctrinar aberant, nationalismul extremist a avut succes timp de doua decenii datorita unei conjuncturi favorabile si determinante. Conceptiile rasiste haotice ale lui Hitler din perioada sa vieneza au luat conturul unui sistem abia dupa ce austriacul a frecventat organizatia oculta Thule, dedicata demonstrarii superioritatii arienilor, dar al carei Mare Instructor de Thule era evreul Erik Hanussen152.

Tentativa de a salva scenariul francmasonic initiat prin domnia lui Napoleon III se terminase si ea ihtr-o catastrofa, la Sedan, producind un dezastru si mai mare pentru societatea oculta: aparitia unui nou imperiu, cel german. Pe acest fond, ca urmare a ultimului puseu revolutionar francmasonic, cunoscut cu numele de Comuna din Paris, care a dezgustat cetatenii si societatea, „comunistii se vor separa formal de Masonerie, creindu-si organizatii proprii, paramasonice. Ei preiau celebra deviza Libertate — Egalitate — Fraternitate, preiau principiul universalismului internationalismului proletar), precum si diverse simboluri masonice (va deveni celebra steaua in cinci colturi care radiaza), in toate documentele comuniste se mentioneaza anul 1870 ca anul in care Franc-Masoneria s-a transformat in societate reactionara'153. Aparitia acestui fenomen din interiorul francmasoneriei a fost justificat de comunisti tocmai prin esecurile repetate ale scenariului democratico-liberal, pe ideea ca burghezia, odata instalata la putere, va exploata in continuare muncitorii si taranii la fel ca si imperiile, dindu-le doar iluzia cetateniei. Francmasoneria comunista pleda teoretic pentru o egalitate intre toti cetatenii, dar cauta sa produca o iluzorie dictatura a proletariatului, pe cadavrele cetatenilor apartinind celorlalte clase. in final, comunismul urma sa se extinda in toata lumea, creind o societate fara stat in care fiecare primeste ce are nevoie. Dupa cum se observa, si comunismul incepea doctrinar la fel de aberant si incoerent, revendicindu-se de la opera unui individ dezradacinat si dezechilibrat moral, social si etnic, Karl Marx. Cum ratiunea nu poate admite rezultate coerente din incoerenta, va trebui sa acceptam teza ca cele doua ramuri francmasonice oculte — destinate, asadar, gestionarii puterii politice — s-au despartit pentru ca vedeau doua cai diferite de obtinere a puterii absolute si de dominatie a lumii. Stim astazi ca, intre comunism si nazism, a invins pina la urma scenariul democratiei liberale, dar mai stim ca orice alta optiune se pedepseste cu bombardament strategic. Mai important insa este ca cele doua aripi au intrat in conflict, generind tot felul de efecte secundare, de la sindicalism si socialism parlamentar (social-de-mocratie), la national-socialism si excluderi rasiale. Pe fondul acestui conflict, a aparut, suplimentar, problema evreiasca. Analistii seriosi ai fenomenului arata cu totii ca francmasoneria nu a fost un produs evreiesc si ca aceasta organizatie a evoluat fara problema evreiasca mult timp. Ei sunt inclinati sa confirme aderenta evreilor la anumite ramuri ale francmasoneriei speculative, in interiorul carora acestia au gasit nu numai idealuri laice proprii, ci si o intreaga simbolistica si un intreg ritual aparent iudaic, dar fiind in realitate de extractie indepartata egipteana. Asa cum am aratat in primele doua volume, evreii au avut intotdeauna organizatii proprii, cautind sa se adapteze prin acestea societatilor in care traiau, realitatilor internationale, dar si urmarind scopul legitim de a-si regasi identitatea nationala in interiorul unui stat propriu. Punindu-se, in Europa si in Statele Unite, bazele principiului nationalitatilor, a doua jumatate a secolului al XlX-lea va cunoaste si aparitia nationalismului evreiesc. Este absurd sa nu admiti dreptul poporului evreu de a-si constitui o natiune moderna, ceea ce presupune cunoscute elemente definitorii ale natiunii, intre care si teritoriul. Rezistenta imperiilor, precum si rezervele si limitele impuse de nationalismul democratic liberal la cererea expresa a evreilor de intoarcere in teritoriul antic, au provocat un nou puseu antisemit, la mai putin de un secol dupa dezorganizarea Inchizitiei. Evenimentele care au potentat nationalismul evreiesc au fost afacerea Dreyfus si pogromurile din Rusia154. Sa nu uitam ca programul panslavist al Imperiului tarisi avea tinta finala in Tara Sfinta, pe care in nici un caz nu voia s-o cucereasca pentru a o reda evreilor! In fata acestei ofensive antisemite, cel mai puternic ordin francmasonic evreiesc -din care faceau parte numai evrei — celebrul B 'nai Birth american („Fiii Aliantei') declanseaza programul sionist. Sionismul nu trebuie confundat cu alte proiecte evreiesti moderne, pentru ca a reprezentat exclusiv lupta poporului evreu de a-si constitui statul propriu in Palestina. Desi nu toti evreii au fost sionisti, cautind supravietuirea in alte state, acceptind asimilarea sau integrarea in alte natiuni, sionismul a incetat asadar abia in momentul aparitiei statului Israel, in 1948. Sionismul s-a organizat ca sistem odata cu Congresul International Evreiesc desfasurat la Basel in 1897. Cuplat la metodologia francmasonica si convins ca, pe fata, puterile europene nu se vor macina in razboaie coloniale impotriva arabilor si de dragul evreilor, sionismul a hotarit la Basel sa actioneze ocult asupra centrelor de putere pentru a le determina sa accepte infiintarea statului evreu in Palestina. Mijloacele erau diverse, fie politice, fie economice sau financiare, dar folosirea lor presupunea penetrarea structurilor care gestionau atunci puterea. Acestea, din pacate, nu erau guvernele, ci lojile care le dirijau din umbra. Astfel se explica penetrarea masiva a lojilor de catre evrei si, pe fondul slujirii inclusiv a intereselor nationale ale acestora, aparitia iudeo-ma-soneriei. Antisemitismul nu a intirziat sa constate fenomenul, dar ceea ce pare ca a alimentat reactia violenta a sa a fost constatarea ca evrei se gaseau si in francmasoneria democrat-liberala, si in francmasoneria comunista. Pe aceasta din urma, descoperind-o mult mai permisiva, dominind-o categoric. Se construia astfel in creierul unor mari filozofi germani o imagine piramidala extrem de periculoasa: in dreapta — puterea oculta democratica, in stinga — puterea oculta comunista, iar deasupra lor, conducindu-le pe amindoua, puterea evreiasca. De aici, la ideea ca evreii vor sa domine lumea, sa formeze ei guvernul mondial si sa dirijeze procesele internationale, nu a mai fost decit un pas. Suplimentar acestei teze incendiare, a fost formulat si enuntul ca evreii, fiind foarte uniti si urmarind in final acelasi scop, comunica intre ei organic, desi se afla aparent in cele doua tabere francmasonice opuse. Altfel spus, evreul, cu toate ca pare la prima vedere comunist sau liberal, este, in realitate, numai evreu si isi urmareste numai propriul interes. Tot propaganda antisemita arata ca, fiind foarte bine plantat in marea finanta internationala — prin calitati proprii, spunem noi — evreul exponential avea acces si la banii care miscau marile reforme, revolutiile si razboaiele. „Spion' in lojile din spatele democratiei, conducator in lojile comuniste, „stapin' al banilor, evreul devine vinovat pentru nedreptatile lumii. Tot de aici se explica si de ce antisemitismul a aparut din ambele curente politice.

O pagina importanta a antisemitismului a fost difuzarea cartii unui oarecare profesor rus S. Nilus, cu titlul Protocoalele inteleptilor Sionului, care pretindea ca dezvaluie deciziile secrete luate de Congresul de la Basel. Textul, desi s-a dovedit un fals grosolan, circula si astazi ca material antisemit. Demonstrarea indiscutabila a falsitatii sale face ca orice republicare sa fie un act deliberat de antisemitism, ceea ce este interzis de Constitutiile statelor democratice. Dar atunci, in 1902, antisemitismul prindea un sol bun peste tot unde incerca sa actioneze comunismul: „O puternica sursa a antisemitismului in epoca o constituie, de asemenea, teama imperiilor europene (Austro-Ungaria si Rusia) fata de socialismul radical si de comunism. De Ia Karl Marx incoace multi lideri si activisti comunisti si radical-socialisti erau evrei franc-masoni. Pe atunci, lupta impotriva comunismului echivala cu atitudinea antisemita sau — invers vorbind — o atitudine filosemita denota convingeri politice de stihga. Iata, de exemplu, cum descrie A.S. Rappaport situatia din Rusia tarista: «Nu exista nici o organizatie politica in acest vast imperiu care sa nu fi fost influentata de evrei sau condusa de ei. Partidul social-democratic, partidele socialist-revolutionare, partidul socialist polonez, toate aveau evrei drept conducatori»'155. Trebuie insa aratat ca, atit timp cit evreul este identificat prin religia sa, parasirea starii rabinice si adoptarea starii revolutionare implica pierderea identitatii pure, pe care o invocau atit evreii sionisti, cit si antisemitii. Istoria a demonstrat ca marii calai comunisti nu au fosl obligatoriu evrei, ca printre marii lideri nazisti erau si evrei si ca nationalitatea a insemnat foarte putin in imperiul crimei rosii, cu stea sau cu svastica. Nimeni nu a avut atunci timp si interes sa arate milioanele de evrei care traiau in saracie, luptau in armatele tarilor unde locuiau sau se chinuiau sa-si asigure supravietuirea decenta in mijlocul unor regimuri xenofobe. Esenta crimelor lui Hitler se afla tocmai aici, pentru ca tocmai aceste milioane de evrei fara putere au fost exterminate. El a facut asta sub acoperirea imaginii de bolsevic, de iudeo-mason si de Satana a evreului.

Deruta numerosilor oameni de buna-credinta si a istoricilor a venit din faptul ca, atit timp cit aplicau metodologia criminala a lui Karl Marx, evreii marxisti cereau cu insistenta sa fie considerati comunisti, sa se faca abstractie de originea lor etnica, iar atunci cihd au cazut in mina Dreptei extremiste, au abandonat rapid culoarea lor politica si au inceput sa strige ca sunt evrei. Cum la sfirsitul celui de-al doilea razboi mondial, suprapunerea imaginii comunistului pe cea a evreului era desavirsita, criminalii comunisti evrei s-au sustras pedepsei, suportind doar aspectele nationaliste renascute sub sistemul comunist: epurarea si expulzarea. Aceasta este una din marile diversiuni ale secolului XX si, totodata, una din cauzele pentru care astazi se considera ca atit nazismul, cit si alte miscari antisemite au avut si o baza rationala pentru atitudinea lor. Teza se sprijina pe citeva idei greu de combatut atunci, pentru ca pareau foarte logice.

in primul rind, atit fascismul, cit si nazismul au fost o reactie la pericolul bolsevic, definit nu atit prin victoria cuplului Lenin-Trotki in Rusia, cit prin faptul ca Asociatia Internationala a Muncitorilor, infiintata in 1864 (Internationala I) si autodizolvata in 1876, se reinfiintase in 1919 la Moscova, de unde era condus scenariul de cucerire a lumii prin comunism. Caracterul antisemit luat de miscarile nationaliste europene venea din faptul ca, in spatele acestui proces, fusese identificata iudeo-masoneria. Scenariul era simplu: Rusia tarista a declansat pogromurile singeroase impotriva evreilor, provocind emigrarea a peste 2 000 000 de evrei „orientali' spre Vest, Vestul la rindul sau s-a opus „invaziei' si a cautat sa-i blocheze in tarile „tampon' — Ungaria, Polonia si Romania — apoi evreii s-au organizat si prin activitati oculte, favorizate de guvernele occidentale interesate in blocarea emigrarii, au finantat, organizat si desfasurat revolutiile bolsevice din Rusia.

in al doilea rind, ideea de piramida oculta, avind in virf miscarea nationalista evreiasca, atingea sensibilitatea uneia din mentalitatile mostenite de civilizatia europeana din sursele sale culturale eline, care impunea o identificare precisa a inamicilor. Pentru asta, ca urmasi ai structurilor juridice ateniene, europenii cautau mai intii identificarea unei doctrine, a unui program, asocierea in jurul acesteia/acestuia si apoi combaterea pe terenul luptei politice deschise. Aceasta era si este baza parlamentarismului democratic. Proliferarea organizatiilor oculte intr-o multitudine de mici centre de putere, concurind pentru o unificare subterana a puterii, obsesia mediocritatii de a construi un alt tip de elita decit cel aristocratic si confuzia in stabilirea exacta a taberelor au atras atentia, cel putin prin diferenta, asupra coerentei, unitatii si eficientei cu care opera nationalismul evreiesc. Desi se actiona in numele democratiei, iar modelul atenian era mereu invocat, difuzia periculoasa a taberelor indepartase decisiv civilizatia moderna europeana de una din Legile lui Solon, care ii obliga pe cetateni sa-si precizeze clar apartenenta in momentul declansarii unui conflict. Solon (640 — 558 i.Ch.) „a facut o lege speciala pentru ei, anume ca, cetateanul care, in timpul unei tulburari civile, nu se declara pentru un partid si nu-i da ajutor la rigoare chiar cu armele, sa fie despuiat de onoruri si scos din rindul cetatenilor'156. Exemplul ne permite sa constatam ca, in mijlocul conflictului intre curentul democratic liberal si vechile structuri imperiale europene, sistemul democratic ce se voia introdus avea foarte putine legaturi cu democratia autentica, ateniana. Fascismul si nazismul au observat imediat aceasta anomalie si au exploatat-o, propagind larg ideea ca ceea ce numeau democratii democratie era o improvizatie la baza careia se afla alte interese decit principiile generoase ale libertatilor fundamentale ale omului, pacea si binele general al omenirii. Asa a aparut teza ca democratia este un produs evreiesc si, in consecinta, mai toate curentele nationalist-extremiste au legat strins, in doctrina lor, combaterea democratiei de antisemitism.

Enigma ascensiunii lui Adolf Hitler. intrebarea care se pune tot mai des la inceputul mileniului al IH-lea, pe dureroasa tema a celui de-al doilea razboi mondial, este cum a reusit un individ mediocru ca Adolf Hitler sa ajunga liderul suprem al unei Mari Puteri si, mai ales, sa trezeasca fascinatia si admiratia a milioane de oameni din afara Germaniei? Este de remarcat ca toate fenomenele sintetizate mai sus au circulat inainte sau mult inainte de aparitia politica a lui Adolf Hitler. Ar mai fi de aratat ca nationalismul rasist a excelat inainte in Anglia, cu referire la populatiile din colonii, si ca s-a raspindit ca idee in Europa la sfirsitul secolului al XlX-lea, mai ales prin opera scriitorului britanic Houston Stewart Chamberlain, ginere al lui Richard Wagner. Teoriile sale asupra superioritatii rasei nordice, anglo-saxone, care puneau bazele filozofice ale unei aliante germano-britanice pornind de la puritatea ei rasiala, au avut cel mai mare impact asupra tinarului Hitler, englezul H.S. Chamberlain fiind considerat si astazi de biografii dictatorului de mai tirziu drept prim si decisiv mentor al evolutiei sale politice, in anul 1905, cind Adolf Hitler avea doar 16 ani, la Berlin se inaugura „Institutul pentru Puritatea Rasei', dar dupa modelul institutelor similare de la Londra si Stockholm157. Povestea inventarii nationalismului rasial de catre Hitler si de catre nazism tine de propaganda. Hitler si nazismul au transformat-o in. sistem politic — asta este esenta — si felul cum au reusit nu tine de lupta politica dusa de Hitler si acolitii sai inainte de a lua Puterea — aceasta fiind preponderent socialista si populist-de-magogica —, ci de hotarirea lui Hitler de a aplica aceasta politica dupa ce a ajuns la Putere, a dat lovitura de stat si a primit sustinerea a 90% din populatia germana. Aceasta cronologie a ascensiunii politice a lui Hitler este obligatorie pentru a intelege de ce a fost mult timp asociat miscarilor socialiste din Germania si abia tirziu a lansat ideile sale de Dreapta. Aceasta teza explica intr-un fel si modalitatea prin care a reusit Hitler sa „pacaleasca' Stinga germana, dominata de evrei, si sa ajunga la Putere, asa cum am aratat, cu imaginea unui individ nepericulos, adept al unui socialism straniu, cu accente antisemite „declarative'. Istoricul Emil Ludwig arata in cartea saffindenburgca in anul 1932 se inregistreaza cea mai mare afluenta de comunisti care trec in „sectiunile de asalt ale lui Hitler'. Astfel de hitleristi socialisti, trecuti prin structuri francmasonice controlate de evrei, demagogi ai unor partidulete socialist-nationale cu citiva membri, erau destui in Germania. S-a intimplat sa fie Adolf Hitler din Braunau. Primul sau drum de tinar provincial a fost la Viena.

Este interesant ca in perioada decembrie 1912 — ianuarie 1913, la Viena activau simultan in subteranele politicii de Stinga, dar fara sa se intilneasca, doi indivizi patibulari, un austriac si un georgian, unul in virsta de 24 de ani, celalalt in virsta de 34 de ani. Prezenta simultana in Viena cosmopolita a lui Adolf Hitler si losif Stalin, tineri activisti ai ideilor socialiste, a fost interpretata ca anecdotica, dar este deja un fapt istoric confirmat158. Nu avem date ca s-ar fi intilnit si ar fi colaborat cumva, dar cunoastem influenta covirsitoare pe care a avut-o aceasta perioada asupra destinului lui Hitler si mai stim ca ea a lasat urme in conceptia politica a lui I.V. Stalin. in decembrie 1912 — ianuarie 1913, Stalin scrie la Viena una din cele mai importante opere ale sale Marxismul si problema nationala, a carei tema centrala este, in realitate, problema evreiasca. Mai intii, Stalin arata ca „valul de nationalism razboinic pornit de sus si intregul sir de represiuni din partea «celor care detin puterea», care se razbunau pe regiunile de la periferie pentru «dragostea lor de libertate», au stirnit un contraval de nationalism de jos, care lua uneori formele unui sovinism brutal, intarirea sionismului printre evrei, sovinismul crescind in Polonia, panislamismul printre tatari, intarirea nationalismului printre armeni, georgieni si ucrainieni, inclinarea generala a micului burghez spre antisemitism — toate acestea sunt fapte cunoscute tuturor'159. Sionismul era privit de stalinisti ca un „curent reactionar nationalist, care a avut adepti in rindurile burgheziei si intelectualitatii evreesti si in paturile cele mai inapoiate ale muncitorimii evreesti. Sionistii cautau sa izoleze massa muncitoare evreeasca de lupta comuna a proletariatului'160. Teza aceasta, a pericolului reprezentat de conflictul intre „nationalismul' de sus si cel de jos, il duce pe Stalin la analiza operei lui Otto Bauer, lider si teoretician al social-democratiei austriece. Bauer considera ca „autonomia nationala nu poate constitui o revendicare a muncitorilor evrei', deoarece „societatea capitalista nu le da (evreilor) posibilitatea de a se mentine ca natiune' si, ih consecinta, prin faptui ca evreimii nu i se poate asigura un teritoriu propriu, ca atribut al nationalitatii, evreii nu au decit solutia asimilarii. Stalin atrage atentia ca aceasta teza a mai fost sustinuta chiar de Karl Marx (ZurJudenfrage) si de Kautsky. Ca o concluzie a analizei sale, LV. Stalin lanseaza, inca din 1913, teza criminala ca singura salvare de Ia asimilare si singura solutie pentru supravietuirea nationalitatii evreiesti este internationalismul proletar, preluarea organica de catre evrei a comunismului de model sovietic. Stalin izoleaza o minoritate evreiasca in zona burgheziei, pactizanta a capitalismului si inamica a nationalitatii evreiesti, si arata ca marea masa de milioane de evrei saraci si comercianti marunti, de mici afaceristi scapatati si intelectuali agresati de nationalismele popoarelor in mijlocul carora traiesc nu au decit sansa victoriei comuniste in intreaga lume. Pe acest temei stalinist s-a lansat, ca reactie anticomunista si antisovietica, teza nationalismului extremist de Dreapta conform careia comunismul este o creatie evreiasca sau starea politica naturala a evreilor. Redactind in acelasi an, 1913, Notele critice asupra chestiunii nationale, Vladimir Ilici Lenin „reafirma primatul luptei de clasa asupra oricarui alt principiu revolutionar, apartenenta la un popor fiind un lucru minor. Marxismul este incompatibil cu nationalismul, marxismul reclama internationalismul, fuziunea tuturor natiunilor intr-o unitate suprema, precizeaza el'161. Aceasta teza fundamentala si categorica, enuntata identic de Marx, Lenin si Stalin, pusa in practica de ultimii doi, se opune categoric aberatiei doctrinare a unor comunisti nostalgici de la noi, care au inventat nonsensul „socialism national', pentru a defini epoca lui Ceausescu. Fenomenul de „nationalism controlat' a aparut pentru a permite supravietuirea comunismului in Romania unui popor conservator, nationalist si rusofob.

Acolo, in Viena anului 1913, fara sa stie, drumurile lui Adolf Hitler si ale lui I. V. Stalin se intilneau, cel putin in problema cruciala a relatiei evrei-comunism.

Miscindu-se in lumea numeroaselor partidulete si a tot atitea curente de Stinga germane, tinarul Hitler va intilni numerosi evrei la conducerea social-democratiei, zona politica spre care Hitler se credea natural inclinat. El va fi influentat decisiv de liderul evreu Victor Adler, alaturi de care, majoritatea suprastructurii social-de-mocrate vieneze era de origina evreiasca. Alte doua curente politice, cel pangermanist condus de Schonerer si cel social-crestin al lui Karl Liiger, isi dezvoltau lupta politica vieneza impotriva lui Adler prin apelul la antisemitism. Hitler a avut de ales. Cum Liiger devine primar al Vienei si, in aceasta calitate, il ajuta pe Adolf Hitler, scotindu-1 din mizerie, tinarul austriac isi asigura aderenta politica printr-o teza la moda: iudaism egal marxism162. Subliniez din nou ca Hitler nu are nici o contributie originala la aceste teze, nu este inventatorul curentului national-socialist, ci doar acela care, ajuns la Putere cu sprijinul complexului militar-industrial german, 1-a transformat in sistem politic.

Paralel cu evolutia anonima a mediocrului Adolf Hitler, in Austria si Germania interbelica se perpetueaza un fenomen ciudat, venit cam de pe la sfirsitul secolului al XlX-lea, si anume acela al antisemitismului promovat de personalitati evreiesti. O seama de personalitati bancare, culturale sau ecleziastice crestine, de origina evreiasca sau chiar de credinta evreiasca, se simt obligate (?) sa se asocieze curentelor nationaliste germane, legitimindu-se ca germani, acuzind evreimea de lipsa de patriotism si de tare seculare si angajindu-se in tot felul de solutii asimilatoare sau migrationiste la adresa evreilor. Pastorii luterani de origina evreiasca au fost cei mai vehementi, dar printre antisemitii evrei s-au aflat si un Walther Rathenau, ministru de externe in 1922, sau un bancher de talia si notorietatea lui Meyer Cari Rothschild. Celebrul bancher avea sa declare: „In ce priveste sentimentele antisemite, evreii ei insisi sunt de blamat si agitatia actuala trebuie atribuita arogantei lor, vanitatii lor si insolentei lor indicibile'163. Parca ar fi cuvintele lui Hitler de mai tirziu.

Un om anume 1-a influentat pe Hitler intr-o zona greu de sondat, cea a francmasoneriei. Doctrinarul revolutionar german Moller van den Bruck era principalul autor al tezei distrugerii Germaniei de catre francmasonerie, teza pe care Adolf Hitler a asimilat-o inca din clipa pierderii razboiului: „Francmasoneria dinainte de razboi a pregatit incercuirea Germaniei, in timpul ostilitatilor ea a lucrat la ruinarea ei prin cea mai perfida propaganda. Tot ea este aceea care a construit, la Versailles, centura de fier destinata sa sugrume energiile poporului vecin. Ea este peste tot, in spatele tuturor revolutiilor din istoria moderna si contemporana'164, insa, inainte sa traiasca deziluzia infringerii germane — si nu intimplator inainte, Adolf Hitler facuse parte din Societatea Thule (Thulegesellschaft), condusa de evreul Hanussen, societate care era bransa bavareza a Ordinului germanic fondat in 1912, ca succesor al ordinului rosicruciat francmasonic. Societatea Thule era, inca o data deloc surprinzator, o copie germana a societatii britanice Golden Down, fondata in 1887 tot pe traditie rosicruciana. Aceste doua societati propovaduiau existenta unei initieri transmise esoteric de un popor originar pur, nordic si dominator, de fapt, de acelasi complex rasial anglo-saxon fictionar. Printre membrii Societatii Thule conduse de evreul Hanussen ii vom intilni pe tinerii Hans Frank (viitorul guvernator nazist al Poloniei), Rudolf Hess, Heinrich Himmler, Alfred Rosenberg, capii regimului nazist de mai tirziu. Ce-o fi cautat evreul Hanussen sa propovaduiasca superioritatea rasei germane si dreptul acesteia la suprematie mondiala, precum si pregatirea unor cadre de nadejde ale rasismului german este foarte greu de inteles! El ne este prezentat de apropiati ai lui Hitler, cum a fost Otto Strasser, ca un „Cagliostro al celuilalt medium care se numea Adolf Hitler'165, ca un fel de mag al acestui grup. Cert este ca, in momentul in care un alt membru al Societatii Thule, Helldorf, ajunge prefect al Politiei sub Hitler, primeste si ordinul de a sterge urmele activitatii lor francmasonice: Hanussen este asasinat.

Nu exista o confirmare bazata pe documente autentice, dar numerosi biografi evoca originea evreiasca a lui Adolf Hitler, prin bunicul sau, Alois Schicklgruber, zilier itinerant, care isi schimbase numele in Hiedler. Partea surprinzatoare din povestea arborelui genealogic a! viitorului Fiihrer este ca tatal sau isi schimba in 1876 numele din Hiedler in Hitler, nume mult mai evreiesc decit cel purtat inainte! Cu toate ca holocaustul evreiesc a cunoscut si situatii schizofrenice, cum este cea a marelui criminal nazist Reinhard Heydrich — prezentat de presa germana a anilor '90 drept evreu care si-a distrus mormintele familiei din cimitirul iudaic si a inventat un intreg sir de morminte ale familiei in cimitirul catolic din Halle —, este foarte greu de demonstrat ca antisemitismul lui Hitler a fost consecinta unui complex personal generat de presupusa sa origina evreiasca. El ne da de inteles in Mein Kampf ce-1 deranjase in tinerete la evrei: „Faptele acuzatoare la adresa evreimii s-au adunat in ochii mei cind am observat activitatea ei in presa, in arta, in literatura si in teatru' si „Cind am descoperit ca evreul era seful social-democratiei, a inceput sa-mi cada o pinza de pe ochi'166. Asadar, „zugravul' austriac, ca si „poetul' Marx, si-au ridicat revolta din ratare. Ratatii astia au fost capabili sa adune in jurul ideilor lor zeci de milioane de oameni, si asta este, de fapt, marea problema inexplicabila a celor doua catastrofe planetare ale secolului XX. in lupta sa impotriva conservatorismului creator de elite, marxismul a reusit sa miste marea masa a mediocritatii.

Hitler nu a inventat nimic. Biografia lui Adolf Hitler este dominata — paradoxal pentru ceea ce s-a intimplat mai tirziu — de evrei emblematici pentru un anume tip de comportament dominat de lipsa logicii. A fost publicata recent in Romania o carte tulburatoare — Brigitte Hamann, Viena lui Hitler — care, pe cit este de bine documentata, pe atit este de incendiara. Autoarea germana identifica precis agitatorii care au influentat destinul politic al lui Hitler in anii de formare de la Viena si ne dezvaluie ca aproape toti au fost evrei de o anumita factura.

Un anume Guido List isi atribuise prin impostura particula de noblete von si organizase la Viena in preajma anului 1900 o loja de tip francmasonic, finantata de evrei bogati, al carei scop era — cu totul inexplicabil — elogiul vechii culturi germanice pagine, demonstrarea existentei „in timpuri imemoriale' a unui popor arian  (armani) in Nordul inghetat de unde au coborit in Europa din cauza frigului. Ei ar fi format o rasa nobila, care se afla in secolul XX in razboi cu rasele inferioare: mongolii, slavii si evreii. Chiar si dupa ce orbeste in 1902, List continua sa influnteze cercurile nationaliste exaltate prin „viziuni' pangermaniste si antisemite, astfel ca, in anul 1911, se infiinteaza, cu destul de multi adepti, organizatia oculta Hohe Armanen Offenbarung (HAO) — inalta Revelatie Armana, menita sa propovaduiasca ideile poporului germanic superior si dominant care trebuie sa se purifice de infiltratiile popoarelor inferioare, in primul rind de evrei. Este interesant ca acest List, care organizase o loja francmasonica si era finantat de evrei, conducea in acei ani cele mai vehemente atacuri impotriva francmasoneriei, evreilor si Bisericii Catolice. Cind moare, in 1919, organizatia sa genereaza alte organizatii de tip francmasonic, intre care si Societatea Thule, dedicate aberatiilor despre rasa pura armana venita dintr-un imperiu al gheturilor si care trebuie sa extermine rasa iudaica. Faptul si mai straniu al acestor organizatii pangermaniste de la care si-a adapat Hitler toata ura este ca vehiculau un sistem de simboluri compozit sau, mai corect spus, un talmes-balmes de semne politice in care se regaseau rosul comunist, albul conservator, negrul prusac si svastica pagina. Credinta unor oameni ai timpului in aceasta amestecatura de simboluri ne conduce mai putin Ia concluzia ca a fost o improvizatie a unui refulat si mai mult la ideea unui un act deliberat de diversiune.

Dupa moartea lui List, activitatea publica de propagare a ideilor pangermaniste rasiale este preluata de un anume Lanz von Liebenfels, pe numele real Joseph Adolf Lanz, evreu ajuns calugar cistercian. in 1900 paraseste Biserica si intemeiaza „Ordinul neotemplier', dupa ce modifica numele si identitatea parintilor sai. Principalele sale atacuri sunt indreptate impotriva Bisericii Catolice, din care abia iesise, accentuind, pentru aderentii sai si pentru publicul vienez in deruta, caracterul pagin al puritatii germane. Si acest evreu se manifesta ca antisemit violent, asezind evreii si preotii catolici in aceeasi categorie de inamici ai rasei germanice. Mai importanta pentru biografia lui Lanz este infiintarea revistei OSTARA, sursa principala de informatie a lui Hitler in formarea conceptiilor sale antisemite. Hitler nu a tinut cont de faptul ca acel Lanz, atunci cind dadea exemple de indivizi ai rasei blonde arian-ger-manice din mediul vienez, numea mai tot timpul personalitati evreiesti ale timpului, fapt care a trezit reactia unor medici si antropologi de tinuta stiintifica. Mai importanta, pentru biografia lui Hitler, de data aceasta, a fost o teza anume a lui Lanz, al carei caracter era clar politic: „Noi o luam spre Dreapta, evreii spre Stinga, nu vrem decit o separare neta'167. Peste ani, Hitler va da de inteles ca ostilitatea lui Liebenfels fata de Biserica Catolica provenea din supunerea sa la practici homosexuale in timpul noviciatului sau.

Un alt precursor al nazismului a fost Hans Goldzier, un evreu care conducea o campanie isterica despre rasa viguroasa germanica, dotata cu o energie divina superioara, si care a nascut poporul german creator, in contrast cu celelalte popoare parazite. Evreii erau identificati drept paduchi si lipitori. De asemenea, citindu-1 pe Goldzier, Adolf Hitler va preciza ca de la acesta a luat ideea, foarte importanta pentru comportamentul lui de mai tirziu, ca, in-drumul sau politic, „conducerea acestei lumi trebuie sa o infaptuim cu anglo-saxonii'. in portofoliul conceptiei lui Hitler despre lume a intrat de timpuriu si „opera' tribunului evreu Otto Weininger, convertit la protestantism. El considera ca evreii sunt din aceeasi rasa cu mongolii si negroizii din Africa si America si ca trebuie indepartati din viata publica, din cauza „inferioritatii' lor. Autoarea Brigitte Hamann gaseste la Weininger cel mai clar exemplu de „criza de identitate iudaica', asa numitul morbus iudaicus, in care evreul se converteste religios si devine acuzator violent la adresa originii sale. in plus, el se transforma in propovaduitor in exces al unor legende despre rasa pura, pe care le imbogateste cu fantezii noi si mai extravagante, pentru a-si legitima despartirea de trecutul sau iudaic. Cind Weininger s-a sinucis la virsta de 23 de ani, in plina criza de identitate, notorietatea sa s-a transformat intr-un adevarat mit, anume mitul slabiciunii „genetice' a rasei iudaice. Citind atacurile antisemite ale lui Weininger, Adolf Hitler va declara: „Eu sunt un adevarat prunc nevinovat in comparatie cu aceste marturisiri despre evrei facute de evrei'168.

Antisemitul de cea mai mare violenta in epoca a fost totusi scriitorul vienez Arthur Tubitsch, care s-a retras in 1909 din Comunitatea Iudaica a Vienei declarind categoric: „Nu sunt evreu, n-am fost si nici nu voi fi vreodata'. Mai putin preocupat de exaltarea rasei pure germanice, Tubitsch se ocupa de campanii feroce impotriva evreilor, pe care ii prezinta ca erotomani si nevrotici, atragind atentia asupra unui „plan' iudaic de „infectare' a rasei germanice prin casatorii dirijate intre barbati evrei si femei germane. Cum filiatia la evrei este stabilita pe linie materna, „planul' nu putea avea scopul supravietuirii in exil a poporului evreu — cum clamau liderii acestuia, cerind intelegere si toleranta —, ci un act deliberat de „inlocuire' a poporului german, slabindu-1 si distrugindu-1 din interior. Aceasta idee a unei minti bolnave, venita din partea unui evreu, a inceput sa cistige credibilitate, tocmai pentru ca venea de la un evreu notoriu. Hitler s-a intilnit cu Tubitsch la Miinchen si, impresionat de vehementa antisemita a acestuia, precum si de felul cum propovaduia ideile de „dominatie mondiala a evreilor' si „alianta a evreilor cu socialismul', il propune pentru functia de ideolog al partidului nazist, in locul lui Rosenberg169. in 1935, Hitler va recomanda apropiatilor lectura operei lui Tubitsch: „Cititi cu atentie fiecare propozitie. I-a demascat pe evrei ca nimeni altcineva'.

Acest curent ideologic aberant, care se pierdea in dezordinea ideologica a Vienei dar genera, pentru mai tirziu, un nucleu decisiv de antisemiti provenind din mediile ratatilor, ramine si astazi inexplicabil, fara a se putea stabili daca a fost vorba de o actiune deliberata cu scopul de a naste o alternativa la Biserica Catolica, marele adversar al iudaismului si al francmasoneriei, sau a fost rezultatul unei crize de identitate a citorva dezaxati, de tip Karl Marx. Pentru ca, ceea ce au in comun toti acesti indivizi, dincolo de tezele rasiste, este asemanarea destinului lor personal cu cel al lui Karl Marx, evreul trecut la crestinism, devenit adulator exaltat al acestuia, respins si batjocorit, pentru ca, in final, sa caute razbunare, ca orice refulat si ratat, impotriva intregii lumi nerecunoscatoare. Nu stim in ce masura Hitler a fost urmarit de posibila sa origine evreiasca — ea pare, in opinia noastra, putin probabila — dar trebuie sa constatam ca, in caminul de nefamilisti din Brigittenau si la azilul din Meidling, unde evreii reprezentau o minoritate, Hitler s-a asociat acestei minoritati, desi s-ar fi putut atasa majoritatii germanice. Toate cercetarile asupra biografiei sale, dar rnai ales constatarile Brigittei Hamann, il plaseaza pe tinarul Hitler purtind barba si parul lung in grupul evreilor Neumann, Loffner, Redlich, Robinson. El isi vindea acuarelele numai negustorilor evrei Morgenstern, Landsberger, Altenberg. Este posibil ca, frecventind acest grup, Hitler sa fi dat de inteles ca este evreu in aceasta perioada si de aici sa vina legenda originii sale iudaice. Cu toate acestea, descoperind ca azilurile respective nu erau evreiesti, iar evreii reprezentau acolo o minoritate redusa ca numar, intrebarea asupra aderentelor „rasiale' ale lui Hitler din tinerete ramine fara raspuns. Este posibil insa ca secretul acestui anturaj sa fie legat de ideile politice comune ale indivizilor din acest grup, adica de ceea ce putem numi „perioada de formare a conceptie sale politice'. Cu toate acestea, ceea ce stim noi ca a fost si reprezentat Hitler dupa 1933 si pinain 1945, desi a fost puternic influentat de trecutul sau ideologic, se dovedeste a fi determinat de ceea ce a simtit si vrut natiunea germana, in marea ei majoritate, la sfirsitul primului razboi mondial. Controversa Furet-Nolte. Lungul sir al revolutiilor si razboaielor initiate de francmasoneria oculta (1776, 1789, 1830, 1840, 1848, 1870, 1918) a creat o uriasa masa de manevra dintr-o populatie dominata de frustrari generate de noutatea socanta a programelor revolutionare republicane, de violenta punerii lor in practica si de reactiile excesiv represive ale imperiilor. Asadar, pericolul internationalizarii bolsevismului, ca noul centru de putere mondial, a permis iesirea nationalismului din limitele sale principiale, mai ales din caracterul sau rational, precum si succesul la unele natiuni puternice, drept a treia cale ideologica si doctrinara. Cum stim ca a treia cale nu exista intre democratie si comunism, va trebui sa acceptam ca nazismul s-a desprins din una dintre ele.

Tema se dezbate astazi — mai mult la nivelul paritatii intre vinovatiile naziste si comuniste asupra holocaustului dintre 1942 si 1989 — si si-a atins virful in corespondenta dintre Francois Furet si Emst Nolte. Cautind sa-1 combata pe colegul sau german, istoricul francez emite — pe fondul unei logici atragatoare, dar inevitabil socialiste — doua idei surprinzatoare. Prima lanseaza teza ca fascismul si comunismul sunt produse ale liberalismului, deoarece „dezvolta impreuna, intr-o maniera radicala, contradictiile liberalismului'170, evoluihd paralel in Europa pina au ajuns sa se confrunte. Geometric, este un nonsens, dar filozofic poate fi acceptat. A doua idee, care este totusi legata de prima, arata ca desfasurarea cronologica a ideologiilor criminale — marxism, bolsevism, fascism, nazism — este o capcana, deoarece nu s-au conditionat una pe alta cronologic. Adica, insiruirea in timp a marxismului, dupa care a venit bolsevismul, fascismul si apoi nazismul nu are nici o relevanta, deoarece ar fi evoluat separat din liberalism. Oricum, pe tot excursul sau epistolar Francois Furet foloseste cu abilitate, dar speculativ, termenii marxism, comunism, bolsevism, socialism, ca si cum ar fi ideologii distincte, si nu acelasi lucru in etape diferite. Filozofind pe tema (nedemna) a „fundalului melancolic al sfirsitului de secol', in care ginditorii dezbat inutil comparatiile intre comunism si nazism, Furet incearca inca o data sa distraga atentia de la o cronologie implacabila si sfirseste prin a sugera ca introducerea democratiei si a liberalismului in Europa, prin revolutii singeroase si razboaie, a creat comunismul si nazismul, lasind o dira de singe in istorie pe care trebuie s-o privim cu indulgenta detasare. Pe de alta parte, teza vinovatiei democratiei pentru aparitia comunismului il pune pe Furet alaturi de Adolf Hitler, ale carui baze doctrinare erau identice: „in Europa occidentala de astazi, democratia este precursoarea marxismului, care nu poate fi conceput fara ea. Ea este, pentru aceasta crima mondiala, terenul de cultura unde se poate propaga epidemia'171. Ernst Noi te ramine insa lucidul acestei corespondente esentiale si, citind tot un francez, aduce lucrurile la o sinteza rationala: fascismul a fost o incercare de a copia bolsevismul, fara teoria proletariatului, adica fara partea utopica a marxismului1'12. Introducerea in sistem a libertatilor fundamentale ale individului, a celor mai generoase principii ale drepturilor omului si ale democratiei, facindu-se in subteranele politicii prin conspiratii, organizatii oculte, scenarii si planuri secrete impotriva unor imperii vetuste si ireformabile, a permis nu numai dirijarea unor procese politice, sociale si economice progresiste, dar si dezvoltarea pina la maturizare a conceptiei comuniste negationiste si distrugatoare, intemeiata pe terorismul permanent, adica pe violenta la nivel de masa. Secolul XX a fost faza critica a unui proces intins pe trei veacuri, momentul de istorie in care scenariile au iesit la suprafata si s-au confruntat singeros, cu zeci de milioane de victime. Daca au existat doua curente nascute in secret si care s-au ciocnit in secolul XX, acestea nu au fost fascismul/nazismul si leninismul, ci marxismul si democratia liberala. Leninismul (stalinismul) si fascismul (nazismul) s-au confruntat pe fata, militar. Daca vei cobori la nivelul confruntarii ideologice dintre ele, vei descoperii identitati inconfundabile, care ar fi justificat alianta, nu conflictul. Asa s-a nascut Pactul Molotov-Ribbentrop! Asa a gindit Stalin pina in ultima clipa a atacului din 22 iunie 1941.

Ne putem intreba, bineinteles, citi dintre oamenii politici romani contemporani acestor procese au inteles ce se ihtimpla in plan ideologic si doctrinar in lume? Evenimentele conflictuale ale perioadei interbelice din tara noastra arata ca, fie la Putere, fie in rindurile Opozitiei, gruparile politice sau personalitatile vietii noastre publice au actionat mai degraba din instinct, in acelasi context, prezenta unor personalitati romanesti in lojile masonice nu era decit o mima la iluzia ca sunt implicati ih deciziile mondiale. Este drama lui Titulescu. Acesti factori de nesubstantialitate au permis ca Romania Mare sa para o creatie franceza, iar mai tirziu Hitler sa schimbe soarta teritoriala a tarii noastre intr-o noapte. Noaptea cind a descoperit documentele secrete ale francezilor, prin care ne angajam sa aruncam in aer cimpurile petroliere si Portile de Fier, de dragul lor.

Acurn, la capatul acestei scurte analize asupra fenomenelor doctrinare si geopolitice din Germania interbelica, putem asocia Miscarea legionara a lui Corneliu Z. Codreanu cu vreunul din curentele nascute din lupta intre diferite clone ale marxismului? Mai degraba nu. A incercat sa copieze cite ceva din Stinga populista si din Dreapta nationalista, dar ceea ce 1-a tinut ih actualitate a fost reforma morala, ca expresie a nemultumirii populatiei fata de sistemul pseudodemocratic al tarii, si mistica ortodoxa, ca vector al penetrarii Miscarii in straturile cele mai de jos ale societatii agrare romanesti.

Preocupata de satisfacerea vechilor sale mentalitati semicoloniale, Romania se impartea la inceputul anului 1933 intre starea uzata de anexa a politicii Frantei si starea previzibila de anexa a politicii italo-germane.

Doar anticomunismul ei raminea statornic.

Polarizarea elitelor intelectuale

Sub umbrela nevazuta a conflictului intre ideologii, in copilaria Romaniei Mari se ridica o generatie de liceeni dotati cu sensul moral al raspunderii, in mai toate scolile medii ale tarii se formasera cluburi, grupari sau „fratii' culturale, avide sa preia mostenirea statului national unitar. Adaptati rapid contemporaneitatii postbelice, ei vor pomi de la o certitudine: Romania Mare nu poate fi condusa de vechii politicieni si de vechile partide, asa cum a fost condusa Romania Mica. Spiritul Genevei le inspira credinta ca, sub paza garantiilor pacii, ei au o patrie de construit. Petru Comarnescu isi amintea: „Ceream primatul inteligentei, muncii, cinstei, priceperii si ordinei; nazuiam ca tara sa capete o importanta culturala, ce nu o avea din pricina politicienilor agramati si obtuzi, ce ne conduceau tara; voiam ca institutiile sa fie conforme specificitatii poporului, traditiilor lui, dar totodata satisfacerii cerintelor vietii modeme. Moralitate noua, metode loiale, pricepere la cei care conduc cultura si in genere viata tarii, voiam selectia naturala a valorilor poporului nostru, luptind impotriva nepotismului, ipocriziei, afacerismului'173. Primii lor mentori s-au gasit, mai degraba, printre sociologi, economisti, arhitecti si ingineri, decit printre oameni de partid si, de aceea, modelul occidental de civilizatie a fost acum mult mai tentant si intens decit in 1848. Dupa primele atrocitati ale experimentului comunist din Franta, Germania sau Rusia, filozofia care punea omul in centrul universului a inceput sa fie interpretata ca o necesara marturie a intelectualitatii individului, dar si inpinsa in fundalul cultural, pentru a face loc credintei crestine, in cazul nostru, ortodoxe. Apelul la religie a fost cu certitudine o solutie morala impotriva coruptiei sistemului politic din Romania, iar indreptarea catre nationalismul luminat o formula de cautare a unei baze doctrinare pentru actiunea lor publica. Adolescentii din 1920 vor fi absolventii de facultati autohtone sau occidentale din 1933, urmariti de realizarea personala si de desavirsirea comunitara, si viitorii detinuti politici din inchisorile comuniste. Pe vremea cind il ascultau pe Nae lonescu, Mircea Eliade si Mihail Sebastian nu erau legionari sau comunisti. Ei faceau parte dintr-o generatie predestinata constituirii elitei cu care Romania Mare urma sa devina un stat capitalist dezvoltat, major in plan regional si actor important al politicii europene. Acest proiect a esuat, ca urmare a fortei prea mari pe care o aveau „inamicii': slabiciunile sistemului politic parlamentar; efectele in mentalitati ale loviturii de stat din iunie 1930; concentrarea puterii executive in mina camarilei. Vremurile grele care au venit peste noi din exterior nu au facut decit sa intareasca blocajul evolutiv al societatii romanesti.

Deocamdata, la 1932 predomina intelectual spiritul Genevei si functiona politic autoritatea Societatii Natiunilor, in timp ce lorga transforma scoala de la Valenii de Munte in centru cultural de importanta nationala, iar la scoala lui Nicolae Filipescu de la Manastirea Dealu se concentra un adevarat nucleu al elitelor, unde predau cei mai straluciti profesori ai tarii, sociologul Dimitrie Gusti organiza la Fundatia „Carol I' un centru de conferinte, frecventat de tinerii noii generatii intelectuale: Mircea Eliade, Emil Cioran, Mihail Sebastian, istoricii Mihail Polihroniade si Alexandru Cristian-Tell, Vasile Voiculescu, Dan Botta, Emil Botta, Eugen lonescu, Petru Comarnescu, Constantin Noica, Eugen Jebeleanu, Zaharia Stancu, arhitectul Haig Acterian, poetul Sandu Tudor. in jurul acestor barbati, roia un numar de femei atrase de lumina gloriei, iiicurcindu-le sau descurcindu-le viata si intretinind o atmosfera de grup restrins, select si amical. Asupra lor isi exercita influenta decisiva Nae lonescu. Numit conventional Forum, centrul de conferinte si dezbateri de la Fundatia „Carol I' a devenit un pol de atractie pentru tineretul bucurestean, care, desi oarecum impartit dupa vagi orientari politice diferite, gasea forta sa se confrunte in plan intelectual si sa pastreze urbanismul, in aprilie 1932, tinerii conferentiari au hotarit sa transforme Forum-ul intr-un „sindicat intelectual', denumire generica a unei asociatii de filozofie, arte, litere, si au oscilat un timp intre denumiri ca Daphne, Argonautii, Criterion. in mai 1932, asociatia primeste denumirea definitiva Criterion si functioneaza pe sistemul conferintei asupra unei teme, urmate de dezbateri libere. Foarte rar, in cazul unor subiecte delicate, membrii asociatiei pregateau dinainte detaliile desfasurarii, de cele mai multe ori fiind suficient enuntul subiectului sau lipirea unui afis pentru ca sala sa fie arhiplina. Dupa conferinte, grupul se intilnea la cafeneaua Corso sau la beraria Gambrinus, unde continua discutiile si facea analiza dezbaterii. Mai toti membrii asociatiei publicau in ziarele si revistele vremii, asigurind intr-un fel dezbaterilor o circulatie mai larga. Uneori, la sfirsitul saptaminii, grupul Criterion si femeile atasate faceau ascensiuni in Muntii Bucegi. Un ciclu de conferinte a atras in mod deosebit atentia: „in duminica urmatoare, am cazut de acord asupra primelor personalitati culturale si politice pe care le vom prezenta si discuta, din perspective diferite, dar complementare, patru sau cinci dintre noi: Gandhi, Lenin, Mussolini, Charlie Chaplin, Proust, Gide, Freud, Bergson, Picasso, Stravinski. Prevazusem o alta serie de simpozioane, in jurul citorva probleme: romanul romanesc contemporan, arta romaneasca moderna, America si cultura americana, Asia vazuta din Occident si alte citeva'174. Unele conferinte au fost repetate, din cauza afluxului imens de participanti. ..Prefectura Politiei fusese nevoita sa trimita o duzina de sergenti si citiva comisari sa asigure circulatia in fata Fundatiei «Carol» si sa apere intrarile de imbulzeala. Succesul acesta nemaiauzit nelinistise Ministerul de Interne, iritase o seama de gazetari si scriitori, iscase tot felul de invidii si gelozii'17, in interior, grupul era macinat de activitatea prozaica a femeilor, ametite si ele de succesul enorm al intelectualilor acestei generatii de exceptie. Au inceput sa apara si primele incidente publice. Dintr-o eroare de calcul — dupa toate probabilitatile — Petru Comamescu, principalul organizator al sedintelor si om de Stinga, plaseaza conferinta despre Lenin la inceputul ciclului, in seara de 13 octombrie 1932. Sala se va umple de indivizi dubiosi, intre care ieseau in evidenta chelnerii de la marile hoteluri si restaurante din centrul Capitalei, toti comunisti, aceiasi chelneri care il vor aresta pe maresalul Ion Antonescu in august 1944, sub conducerea lui Emil Bodnaras. Au fost invitati intelectuali de Stinga, printre care au fost identificati de Siguranta si Belu Zillber, condamnat in 1930 pentru spionaj in favoarea URSS, si Lucretiu Patrascanu, cunoscutul membru al Partidului Comunist din Romania, agentura sovietica aflata in ilegalitate. Simpozionul, prezidat de profesorul C. Radulescu-Motru, s-a desfasurat insa intr-o atmosfera civilizata, cu argumente si contraargumente, fiind apoi repetat peste patru zile, datorita succesului sau deosebit. Agitatia din jurul acestui adunari a pus in alerta Siguranta si SSI-ul, semnalele trimise organizatorilor din aceasta directie facind aluzii in termenii unei propagande mascate pentru comunism. Petru Comarnescu a fost contactat de inspectorul Vasile Parizianu cu urmatoarele cuvinte: „Domnule Comarnescu, nu vom uita niciodata ca dumneata ai adunat pe comunistii din Bucuresti in fata Palatului Regal!'. Simpozionul din 27 octombrie, dedicat lui Freud, a fost interzis, agentii Politiei impiedicind lumea sa intre in sala. Organizatorii au protestat la cabinetul lui Armand Calinescu si acesta a admis tinerea sedintei, incepind cu ora 21.30. De la urmatoarea tema de dezbatere, opera cinematografica a lui Charlie Chaplin (27 octombrie 1932), atmosfera din jurul gruparii Criterion s-a degradat rapid. Chaplin era considerat evreu (in realitate, doar fratele sau era, dintr-o alta casatorie a mamei), in timp ce isi prezenta discursul, Mihail Sebastian a fost interpelat din sala de un grup al organizatiei de tineret cuziste: „Un ovrei despre un alt ovrei!', fapt care 1-a iritat pe cunoscutul scriitor, dar nu 1-a impiedicat sa-si continue expunerea, in ziua de 3 noiembrie, in timp ce profesorul Mihail Ralea prezida sedinta despre Andre Gide, un grup de aproximativ o suta de studenti cuzisti ia cu asalt intrarea in sala si produce o incaierare, sub pretextul ca Gide (fonetic jid) este prescurtarea de la „jidan', in realitate, Gide fusese de curind in URSS si daduse declaratii exuberante in favoarea bolsevismului. Presa nationalista, alimentata de Siguranta, a declansat un atac violent la adresa simpozioanelor de la Criterion si acestea nu au putut continua decit in alte sali, cu un auditoriu mult restrins. Presa de Stinga a raspuns si ea in forta. Fara indoiala ca expunerea libera a unor teze comuniste, prin intermediul unei dezbateri — altfel, cu argumente si contraargumente — a fost doar un pretext pentru autoritati in manevra de distrugere a gruparii Criterion, care reprezenta un nucleu intelectual de incontestabila autoritate, dar opus evident sistemului politic corupt al tarii. Ni s-a pastrat o marturie decisiva pentru a intelege, chiar ridicind intregul eveniment cultural la nivelul politicii mondiale, ca cele doua tabere intelectuale — nationalisti si comunisti — se apropiau si chiar se solidarizau ihtr-un loc sigur: necesitatea schimbarii sistemului politic din Romania anilor 1932-1933. La simpozionul din 13 octombrie, de exemplu, in momentul in care nationalistul Mihail Polihroniade „a amintit expresia lui Lenin, ca statul burghez e un cadavru care va fi rasturnat dintr-o singura lovitura, a fost aplaudat atat de studentii nationalisti, cit si de grupurile de simpatizanti comunisti pe care ii adusese la Fundatie prezenta lui Lucretiu Patrascanu'176. Reprezentind in plan ideologic cele doua mari curente politice care incepeau sa se confrunte atunci in lume, ambele cautind sa schimbe sistemul pseudodemocratic protejai prin Societatea Natiunilor, tinerii intelectuali ai generatiei Criteiion devenisera un pericol pentru structura corupta de putere din Romania. Pentru a-i dezbina si a-i face inofensivi, liderii acestei generatii au fos! instigati unii impotriva celorlati, punindu-li-se la dispozitie presa de scandal si mijloace materiale sau informativ-diversioniste. Atacul a pornit prin citiva ziaristi de santaj, intre care a excelat Zaharia Stancu, si, pe fondul unor gelozii si invidii marunte provenite din zona femeilor grupului, membrilor de frunte ai generatiei li s-a inscenat un scandal de homosexualitate, acuza planind nedrept asupra intregului grup Criterion. Din acest episod dramatic si murdar provine expresia „cavalerii de Curlanda', preluata dupa revolutia din decembrie 1989 de saptaminalul Romania Mare si folosit impotriva membrilor „Grupului pentru Dialog Social', palida tentativa de refacere a spiritului de la Criterion.

Apoi, prin alte mijloace, dar mai subtile, liderii generatiei au fost indepartati din Bucuresti prin burse, calatorii de studii in strainatate, functii bugetare. Asa a ajuns Mircea Eliade in India. Jucind diversionist confruntarea de pe pozitii politice de Stinga, pentru a acoperi misiunea primita de la Siguranta si santajul pentru bani facut impotriva unor emuli ai gruparii Criterion, Zaharia Stancu, fost ucenic al lui Nae lonescu, va trece in ochii lumii drept comunist. El va transforma doua procese de calomnie, din care a fost scapat de Siguranta, in „agresiuni' ale burghezo-mosierimii impotriva curajului de a-i spune adevarul in fata. Dupa 23 august 1944, el va specula din plin aceasta imagine si isi va asigura un loc sigur in nomenclatura Partidului Comunist. De cealalta parte, liderii nationalisti ai gruparii se vor indrepta spre formele practice ale nationalismului. Ziaristul N. Carandino va inregistra momentul trecerii lor in Miscarea legionara: „imi reamintesc explicatiile practice ale prietenului meu, Misu Polihroniade: «Sunt mai tari ca noi, sint organizati, au curent in opinia publica si, date fiind imprejurarile europene, vor progresa vertiginos. Le lipseste un singur lucru: o elita intelectuala care sa-i conduca. Le-o oferim no/»'177. Anul de rascruce 1933, decisiv pentru viata politica a tarii, an al ascensiunii lui Hitler la putere in Germania, al proiectarii publice in martiraj a Miscarii legionare si an al asasinarii prim-ministrului I.G. Duca, este si cel al declansarii procesului de polarizare a elitelor intelectuale tinere ale tarii. Aici este de subliniat faptul ca trecerea marilor valori intelectuale romanesti — Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Vasile Voiculescu, Mihail Polihroniade, Ernest Bernea, Aron Cotrus, savantul in fizica nucleara Gheorghe Manu, academicianul Horia Hulubei, istoricul Petre P. Panaitescu, membru corespondent al Academiei, profesorul Eugen Chirnoaga, diplomatul Mihail Sturdza, filozoful si poetul Lucian Blaga, poetii Dan Botta si Ion Caraion, marele fiziolog Nicolae Paulescu, descoperitorul insulinei, reputatul filolog Sextil Puscariu, filozoful Petre Tutea, poetul Tudor Arghezi, profesorul preot Dumitru Staniloae s.a. — in Miscarea legionara sau identificarea unora dintre ei ca simpatizanti de notorietate publica ai acesteia, se produce dupa. asasinarea lui I.G. Duca din decembrie 1933, ca si cum actul de extrema violenta ar fi fost un gest moral, o reactie la agresiunile facute de acelasi regim corupt impotriva unor victime — legionarii! La celalalt pol ideologic, in Stinga, se asaza doar doi intelectuali de substanta, Mihail Sebastian si Mihail Sadoveanu (care tocmai produsese o disidenta in Marea Loja Masonica a Romaniei), restul, intre care Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu sau Radu Miron Paraschivescu, fiind niste mediocritati lansate drept personalitati abia dupa instalarea ocupatiei sovietice. Exasperat in fata esecului inregistrat de Criterion, Petru Comarnescu va lua si el decizia activismului: „in fata unor atari situatii, am redevenit comunist, dorind sa se termine odata cu aceasta inegalitate si discriminare sovina, sa se termine cu jandarmeria si politianismul, cu militarismul acesta odios''7.

Desi dupa razboi si-au negat apartenenta, iar exegetii lor au adus un dubiu asupra ei, atit Mircea Eliade, cit si Lucian Blaga au fost membri ai Miscarii legionare. Mircea Eliade a facut parte din cuibul „Axa', condus de istoricul Mihail Polihroniade, a candidat pe listele Partidului „Totul pentru Tara' (Garda de Fier) si a fost internat in lagarul pentru legionari de la Miercurea Ciuc, din ordinul lui Armand Calinescu179. Lucian Blaga a facut parte din cuibul legionar de la Sibiu, condus de colonelul (r) Savu180.

Raportul de forte din interiorul elitei intelectuale tinere a tarii era atit de dezechilibrat in favoarea nationalismului, incit chiar si numai simpla alaturare a numelor cu cele ale intelectualilor de Stinga produce un motiv serios de reflectie. Ca sa putem intelege acest dezechilibru pronuntat, dar mai ales sa ne lamurim asupra resorturilor personale care au adus atitea mari valori nationale in Miscarea legionara, suntem obligati sa intelegem acest curent politic in ansamblul manifestarilor sale din perioada interbelica, sa-i aratam evolutia (de fapt, involutia) si sa dam la o parte prejudecatile formate de propaganda comunista. Propunem oricarui cetatean contemporan un inceput: articolul de raspuns al lui Mircea Eliade la acuzatiile de fascism ale marxistului Miron Radu Paraschivescu, articol publicat la 24 martie 1935 si intitulat „Intelectualii e fascisti'. Iata doua fragmente: „Cind cineva vine si iti spune ca afirmarea autonomiei spiritului inseamna «fascism» sau «escroci» (si aceasta numai pentru ca o asemenea atitudine este antimarxista) as vrea sa stiu cum am mai putea «discuta». Asta implica ori o extraordinara rea-credinta, ori o ignoranta fara margini. Sa fi fost toti filozofii lumii «fascisti» sau «escroci»? Sa fi fost un Croce, un Bergson, un Russel, un Husserl — escroci si lichele? Sa fie oare intreaga psihologie contemporana — care verifica autonomia vietii sufletesti — o creatie fascista? Sa fie fizicianul Heisenberg el insusi un fascist sau un escroc? De! Mai stii'? Nu 1-au scos marxistii nostri pe Eminescu hitlerist si pe Parvan un huligan rasist'? intr-o discutie cu asemenea «revolutionari» te poti astepta la orice. [] Eu nu sunt obligat sa tin aici un curs de fizica, altul de psihologie si altul de «filozofie», ca sa completez cultura oricarui marxist care imi iese in drum. Lucrurile acestea se invata acasa; si se presupun stiute intr-o discutie asupra «reabilitarii spiritualitatii». Nu poti discuta muzica lui Beethoven cu unul care n-a auzit in viata lui decit Titanic vals! Dupa cum nu poti explica unui analfabet, care te intreaba cum merg tramvaiele — legile curentului electric'.

„Marsul dictatorilor' (Les Conquerants), pictura de P. Fritel, expusa la Salonul de Arte de la Paris 1892. Tabloul a impresionat prin asocierea indrazneata, dar sugestiva a dictatorilor din mai multe epoci — Cezar, Ramses al Il-lea, Alexandru Macedon, Carol cel Mare, Napoleon, Timur Lenk —, in acelasi mars sumbru printre mii de cadavre.






Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }