QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate geografie

Unitatile majore de relief



Unitatile majore de relief


Unitatile majore ale reliefului Europei se diferentiaza in functie de anumite caracteristici ale reliefului - altitudine, masivitate, grad si mod de inclinare, alcatuire petrografica si dimensiuni(suprafata). Principalele unitati majore grupate descrescator,de la cele mai inalte spre cele mai joase trepte de relief (unitati montane, unitati deluroase si de podis si unitati de campie), dar si intr-o anumita continuitate spatiala, sunt:




Muntii Alpi - cea mai importanta unitate montana, inaltata in cursul orogenezei alpine in sudul Europei, desfasurata pe cca 1200 km, pe directia est-vest, de la tarmul Marii Ligurice pana la Depresiunea Panonica si Bazinul Vienei; principalele caracteristici: altitudini mari, ce depasesc 4000 m (alt. max. de 4807 m in vf. Mont Blanc); masivitate accentuata (cu putine depresiuni si vai transversale); extindere mare a reliefului glaciar, iar in partea estica si relief carstic.

Muntii Carpati - continua spre est Muntii Alpi, din Bazinul Vienei pana in depresiunile de pe valea Timokului; au un traseu sinuos, iar d.p.d.v. altimetric reprezinta o treapta intermediara intre Alpi si Balcani, cu varfuri ce depasesc 2500 m, alt. max. atinge 2655 m in vf. Gherlakovka ( Muntii Tatra); masivitatea este mai redusa decat a Alpilor, depresiunile si culoarele de vale reprezentand un sfert din suprafata intregii catene carpatice.

Muntii Pirinei - se desfasoara pe cca 400 km, pe directia vest - est, la limita nord-estica a Peninsulei Iberice; altitudinile depasesc 3000m (alt. max. de 3404 m in vf. Pic d Aneto), masivitatea accentuata si un relief glaciar extins, cu vai, circuri si creste glaciare.

Muntii Apenini - un lant montan desfasurat ca un ax central, pe directia nord-sud, in Peninsula Italica, sub forma de siruri paralele. In partea centrala sunt altitudinile cele mai mari, ce depasesc 2900 m (vf. Gran Sasso =2912 m), dar si craterele vechilor vulcani stinsi, in care s-au instalat lacuri vulcanice (Bolsena, Trassimeno); in partea nordica apar alunecari de teren, iar in sud, versanti prapastiosi si defilee.

Muntii Stara Planina (Balcani) se desfasoara pe directia vest-est sub forma a doua culmi despartite de valea tectonica a Tundjiei, pe teritoriul Bulgariei; continua spre est lantul Muntilor Carpati, fata de care sunt mai scunzi, alt. max. este de 2376 min vf. Botev

Muntii Pindului se desfasoara, pe directie nord-sud, in partea vestica a Greciei; au frecvente forme carstice, un relief ruiniform, iar alt. max. este de 2911 m in vf. Olimp.


Cele mai reprezentative unitati de relief inaltate de orogenezele vechi - hercinica si caledoniana , puternic erodate si fragmentate tectonic, cu altitudini reduse, cel mai frecvent intre 500 - 1500 m si aspect general de dealuri sau podisuri, sunt:


  • Muntii Ural constituie un lant cu o lungime de peste 2000 km, cu o altitudine medie de 600 m, orientat nord-sud , la limita estica a Europei, pe teritoriul Rusiei;
  • Patrulaterul Boemiei, pe teritoriul Cehiei, este alcatiut din Pod. Boemiei, M-tii Padurea Boemiei, marginite spre nord de M-tii Metaliferi si M-tii Sudeti,
  • Masivul Sistos Renan, cu alt. medii de 600-800 m, are o orientare vest-est si este traversat de Valea Rhinului pe directie sud-nord; in craterele vechilor vulcani din regiunea Eiffel se pastreaza mici lacuri de crater denumite maare;
  • Muntii Padurea Neagra se intind , ca si Mas. Sistos Renan, tot pe teritoriul Germaniei, orientati nord-sud, sunt limitati la vest de Valea Rhinului; constituie un masiv granitic cu altitudini ce nu depasesc 1500m, din care isi trage izvoarele Dunarea;
  • Muntii Vosgi - ca un masiv granitic in nord-estul Frantei, are altitudini asemanatoare cu cele ale M-tilor Padurea Neagra, nedepasind 1500 m;
  • Masivul Central Francez este situat in partea central-sudica a Frantei, are alt. medie de 700 m, iar alt. max. de 1886 m in vf. Mont Doré; prezinta forme variate apartinand reliefului vulcanic puternic erodat, in partea centrala si nordica (de unde izvoraste fluviul Loara), sau reliefului carstic, cu doline si vai adancite in chei, in partea sudica si sud-vestica;
  • Muntii Scandinaviei , chiar daca reprezinta un lant muntos vechi, caledonic, au altitudini ce depasesc 2000 m (2469 m), deoarece au fost antrenati in miscari de inaltare in timpul orogenezei alpine; versantii dinspre tarm au fost fragmentati de vai, transformate sub actiunea succesiva a ghetarilor si a aelor marii in fiorduri.
  • Muntii Penini se desfasoara, pe directia nord-sud, in jumatatea nordica a Angliei, alcatuind un lant muntos cu alt. reduse, format pe structuri vechi- hercinice si caledonice; au altitudini ce nu depasesc 900 m si un relief carstic destul de extins.

Cea mai joasa treapta a reliefului o reprezinta campiile, formate , in general, dintr-o cuvertura de roci moi, sedimentare, depusa peste un fundament vechi, mai dur; unele s-au format prin erodarea indelungata a unor munti sau podisuri vechi (peneplene); altele s-au format prin depunerea/acumularea de sedimente aduse de rauri la poalele muntelui (piemontane) sau intr-un lac sau mare (golf marin). Cele mai extinse si mai reprezentative unitati de campie din Europa sunt:


  • Campia Europei de Est, cu o suprafata de 4 mil. km˛, este a doua campie din lume ca intindere, dupa Campia Amazonului; ocupa aproape intreaga parte estica, continentala, a Europei, unde cele mai mari altitudini ajung la 343 m in Pod. Valdai (in vest) si la 463 m in Colinele Timan, in nord; este strabatuta de la nodr la sud de cateva importante sisteme fluviale - Peciora, Dvina, Volga.
  • Campia Nord-Europeana reprezinta un sector al unei vaste arii de subsidenta, ce se continua sub apele Marii Nordului si ale Marii Baltice, ce a fost intens modelata de ghetarii cuaternari (campie fluvio-glaciara); are un aspect larg valurit, fiind acoperita cu loess pe cea mai mare intindere; este fragmentata, de la sud la nord, de mai multe importante fluvii ce se varsa in Marea Nordului (Rhin, Wesser, Elba) si in Marea Baltica (Oder, Vistula).
  • Campia Romana se desfasoara in lungul Dunarii sub forma de fasii paralele, de la sud catre nord, reprezentate de Lunca Dunarii, terasele Dunarii, campii tabulare, acoperite cu loess (Campia Baraganului), campii de subsidenta si campii piemontane; Altitudinile variaza intre 6 m (in Campia Siretului Inferior - campie de subsidenta) si 300 m (in Campia Pitestilor - campie piemontana).
  • Campia Panonica se desfasoara in Ungaria, pe un fundament faliat si cazut in trepte, cu compartimente mai joase (sub 150 m) sau mai inalte (150 -300 m), in cuprinsul careia apar iviri de masive cristaline si munti insulari.
  • Campia Padului s-a format prin colmatarea cu sedimente aduse de rauri din Alpi a unui vechi golf al Marii Adriatice, in nordul Italiei; altitudinile se mentin in general sub 100 m, doar la contactul cu muntii ajung la 300 - 500 m.








Relieful Romaniei


Trasaturile majore ale reliefului tarii noastre sunt date de umatoarele caracteristici:

varietatea mare a reliefului - sunt prezente toate cele trei trepte majore de relief (munti, dealuri + podisuri, campii), fiecare cu tipuri si forme de relief specifice. Apare astfel: - relieful structural - in Carpati si Masivul Dobrogei de Nord, pus in evidenta prin abrupturi si denivelari; in Pod.Moldovei- cu structuri monoclinale de tip cueste; in Pod. Transilvaniei- cu structura in domuri;

relieful petrografic - cu larga dezvoltare in Carpati, atat pe roci cristaline (prezent si in Masivul Dobrogei de Nord), cat si pe calcare, in care s-a dezvoltat pitorescul relief carstic (foarte extins indeosebi in Apuseni), pe gresii si conglomerate (cu forme ciudate de tip "ciuperci", "babe", "sfincsi" in Bucegi, Ciucas, Ceahlau) sau forme ale reliefului vulcanic (conuri, cratere, platouri vulcanice, pe rama interna a Carpatilor Orientali); in regiunile deluroase este prezent relieful petrografic dezvoltat pe argile si marne (cu frecvente alunecari de teren), iar in regiunile de campie, forme ale reliefului dezvoltat pe nisipuri (dune) si depozite loessoide (crovuri);

relieful glaciar - prezent pe culmile inalte din Carpatii Meridionali si in Muntii Rodnei (in general, la peste 1800 m), cu vai, circuri si creste glaciare;

relieful fluviatil - cu o larga raspandire pe teritoriul tarii, indeosebi in lungul Dunarii si al raurilor mari, cu lunci (ce se largesc spre aval), terase (cu numar mai mare in munti si dealurile inalte si tot mai redus in dealuri scunde si campii) si alte forme de eroziune si acumulare fluviala;

relieful litoral - dezvoltat de-a lungul tarmului Marii Negre, cu plaje, faleze (de-a lungul tarmului mai inalt de la sud de Constanta) si cordoane de nisip, limane, lagune ( pe tarmul jos, la nord de Constanta).


proportionalitatea - fiecare dintre cele trei trepte majore de relief detin proportii/ponderi relativ echilibrate: muntii = 28%; dealurile si podisurile = 42%; campiile = 30%;


desfasurarea generala in trepte dispuse concentric - in partea centrala a tarii se afla arcul Carpatilor (traversat de numeroase vai transversale- a Oltului, a Muresului, a Somesului, ce formeaza adevarate "porti" de comunicare cu spatiul intra si extracarpatic), in interiorul caruia se desfasoara intinsa Depresiune colinara a Transilvaniei, iar spre exterior, pana la granite, coboara in trepte Subcarpatii, Dealurile de Vest, podisurile ( Pod.Moldovei, Pod.Dobrogei, Pod.Getic, Pod.Mehedinti) si campiile (Campia de Vest, Campia Romana si Delta Dunarii).


altimetric, relieful tarii noastre se desfasoara intre 0 si 2544 m (vf. Moldoveanu din Muntii Fagaras), predominante fiind suprafetele cu altitudini sub 600 m.


Unitatile majore de relief*


Carpatii Orientali se desfasoara de la granita cu Ucraina pana la Valea Prahovei (pe cca. 3s latitudine), reprezentand 52% din aria carpatica romaneasca; . genetic, s-au format, ca si celelalte sectoare ale Carpatilor romanesti, prin incretirea scoartei in tot timpul orogenezei alpine, dar si prin eruptiile vulcanice neogene de la finele acestei orogeneze;

. d.p.d.v. petrografic, se remarca trei siruri paralele cu orientare generala dinspre nord-vest catre sud-est (orientare gen. pe care o pastreaza si culmile muntoase componente), alcatuite din roci diferite: sisturi cristaline, in partea centrala, cu altitudinile cele mai mari (Muntii Maramuresului, Rodnei, Suhard); roci vulcanice, in partea vestica, unde se desfasoara lantul vulcanic, impartit intr-un sector nordic(Oas, Gutai, Tibles) si unul central, in cadrul C.O. (Calimani, Gurghiu, Harghita, Ciomatu); roci sedimentare cutate ("flis"), in partea estica, cu cele mai mici altitudini, ce coboara spre contactul cu Subcarpatii;

. d.p.d.v. altitudinal, se plaseaza intre Carpatii Meridionali si Carpatii Occidentali, cu o alt. medie de 950 m si o alt. max. de 2303 m (in vf. Pietrosu din Muntii Rodnei); . masivitatea este redusa, cu un grad ridicat de fragmentare, datorat numarului mare de depresiuni(inclusiv cele ami mari din Carpatii romanesti - Brasovului si Maramuresului), vai transversale si longitudinale (care detin aprox. 26% din suprafata C.O.); . ca tipuri de relief, se remarca indeosebi relieful vulcanic, relieful glaciar (in Muntii Rodnei), relieful petrografic si structural, cu formele lor specifice.

Se divid in trei grupe transversale: grupa nordica (Carpatii Maramuresului si ai Bucovinei), cu alt. max. de 2303 m, in Muntii Rodnei; grupa centrala (Carpatii Moldo-Transilvani), cu alt. max. de 2100 m in Muntii Calimani; grupa sudica (Carpatii Curburii), cu alt. max. de 1959 m in Muntii Ciucas.


Carpatii Meridionali se desfasoara intre Valea Prahovei si Culoarul Timis-Cerna-Bistra, detinand aprox. 21% din spatiul montan romanesc; . in alcatuirea petrografica predomina sisturile cristaline, iar pe unele culmi periferice (Piatra Craiului, Valcanului, Mehedinti, Cernei, Orastiei) apar calcare, cu forme carstice pitoresti; . altitudinile sunt cele mai mari din tara, cu cele mai intinse suprafete peste 2000 m, unele varfuri depasind 2500 m( Moldoveanu 2544 m, Negoiu 2535 m), aceasta explica cele mai mari extinderi ale formelor reliefului glaciar, la peste 1800 m alt. (vai, circuri glaciare, custuri, morene frontale si laterale, praguri glaciare); . existenta unor adevarate noduri orografice din care diverg, in diferite directii, culmi pe care se pastreaza cele trei suprafete de nivelare (Borascu, Rau-Ses, Gornovita);. masivitatea este accentuata, cu putine depresiuni (Lovistei, Petrosani, Hateg) si vai transversale (singura tipica este Valea Oltului); este sectorul carpatic cu cea mai clara delimitare a etajelor alpin, subalpin si forestier.

Se divid in patru grupe , bine delimitate de culoare de vale: grupa Bucegilor, intre Valea Prahovei si Valea Dambovitei, include Muntii Bucegi(vf.Omu 2505m), Leaota, Culoarul Rucar-Bran si Muntii Piatra Craiului; grupa Fagarasului, intre Valea Dambovitei si Valea Oltului, cuprinde o culme unitara, inalta, nordica - Muntii Fagarasului(vf. Moldoveanu 2544m, vf. Negoiu 2535m), din care se desprind spre sud, patru culmi mai scunde - Cozia, Frunti, Ghitu, Iezer; grupa Parangului, de la Valea Oltului pana la Valea Jiului si a Streiului, include Muntii Parangului (vf.Parangu Mare 2519m), din care diverg spre nord Muntii Sureanu si Candrel, iar spre est Muntii Lotrului si Capatanii; grupa Retezat-Godeanu, intre Valea Jiului si a Streiului si Culoarul Timis-Cerna-Bistra, cuprinde Muntii Godeanu, cu rol de nod orografic, din care se desprind spre nord-est Muntii Retezat (vf. Peleaga 2509m), spre sud-est Muntii Valcanului, spre vest si sud-vest Muntii Cernei si Mehedinti, iar spre nord-vest Muntii Tarcu.


Carpatii Occidentali se desfasoara de la Culoarul Timis-Cerna-Bistra si Defileul Dunarii in sud, pana la Valea Somesului in nord,reprezentand 27% din suprafata Carpatilor Romanesti; este sectorul cel mai fragmentat si mai scund al Carpatilor, alt. medie fiind de 650 m, iar cea maxima abia depaseste 1400 m la sud de Mures (1446 m in Muntii Semenic) si 1800 m la nord de Mures (1849 m in Muntii Bihor); masivitatea este cea mai redusa, discontinuitatea fiind una dintre particularitatile acestor munti, data de existenta numeroaselor depresiuni interioare (unele patrund ca niste "golfuri" dinspre vest - Zarand, Brad, Beius, Vad-Borod), culoare de vale si defilee; alcatuirea petrogafica este complexa (vorbindu-se de un adevarat "mozaic petrografic"), fiind prezente atat roci metamorfice (sisturi cristaline), cat si sedimentare, indeosebi calcare (cu cea mai larga extindere in Apuseni, muntii cu cele mai numeroase pesteri si alte forme carstice), dar si aparitii de roci vulcanice , in sud (in Muntii Metaliferi); aceasta complexitate petrografica a favorizat acumularea unei diversitati de resurse minerale si energetice ( zacaminte de minereuri feroase - in Muntii Poiana Rusca si Muntii Banatului, minereuri neferoase - aur, argint, cupru, zinc, bauxita - in Apuseni).

Diviziunile Carpatilor Occidentali pot fi urmarite la sud si la nord de Mures:

→ la sud de Mures, se desfasoara doua grupe muntoase:

  • Muntii Banatului cuprind mai multe culmi muntoase, ce scad in altitudine de la vest catre est: M-tii Almajului(1224m) si M-tii Locvei(727m) desfasurati de-a lungul Dunarii, iar la nord de Depresiunea Bozovici se desfasoara, de la vest catre est, Muntii Semenicului (1446m), Muntii Aninei (1160m), Muntii Dognecei (617m).
  • Muntii Poiana Rusca sunt scunzi (alt. max. 1374 m in vf. Padesu) dar masivi, alcatuiti din sisturi cristaline, delimitati de spatii joase, depresionare, spre care prezinta abrupturi - Culoarul Bistrei in sud, Depresiunea Hateg in est, Culoarul Muresului in nord; in vest coboara treptat spre Dealurile Lipovei.

→ la nord de Mures se desfasoara Muntii Apuseni, cea mai inalta si mai complexa grupa a C. Occ., ce cuprinde:

    1. un sector central: M-tii Bihor (1889 m), Vladeasa, Gilau, Muntele Mare;
    2. un sector vestic (Muntii Crisurilor): M-tii Zarand, Codru Moma, Padurea Craiului;
    3. un sector sudic si sud-estic: M-tii Metaliferi si Trascaului, delimitati de valea Ampoiului, ce strabate Depresiunea Zlatna;
    4. un sector nordic: M-tii Plopis si Meses.


Depresiunea colinara a Transilvaniei este situata in partea centrala a tarii, fiind inconjurata aproape in intregime de arcul carpatic; d.p.d.v. genetic, aceasta depresiune a fost un bazin tectonic cu fundament carpatic scufundat (pana la 4000 - 6000 m), peste care s-au acumulat paturi foarte groase de sedimente; dupa retragerea spre vest a apelor ce au acoperit acest bazin de sedimentare, intreaga depresiune a fost ridicata de miscarile ce inaltau Carpatii (catre sfarsitul neozoicului); altitudinile se incadreaza intre 300 - 400 m in vest si sud-vest si 800 - 1000 m in est (alt. max. 1080 m in Dl . Biches, pe marginea estica); in ceea ce priveste alcatuirea petrografica, peste rocile carpatice din fundament, stratele sedimentare depuse cuprind la suprafata gresii, conglomerate, nisipuri, argile, marne, tufuri vulcanice, sare; structura geologica prezinta strate cutate pe margini, sub forma de cute diapire (ce contin zacaminte de sare), strate monoclinale cu cueste in nord-vest si pe marginea sudica, iar in partea centrala apar strate orizontale, cu boltiri de tip domuri (ce contin zacaminte de gaz metan); in aspectul general al reliefului se observa o predominare a dealurilor in raport cu podisurile, in care s-au dezvoltat vai largi, cu lunci si terase extinse, iar versantii sunt intens afectati de alunecari de teren si torentialitate.

In divizarea acestei unitati, se impune un sector marginal (bine individualizat pe marginile de est, de sud si de vest), cu depresiuni si dealuri submontane si un sector central, de podis, cu trei subdiviziuni: Pod. Somesan (in nord-vest), Campia Transilvaniei (in centru), Pod. Tarnavelor (in sud).


Subcarpatii se desfasoara la marginea exterioara a Carpatilor Orientali si Meridionali, intre vaile Moldovei si Motrului; au luat nastere prin cutarea si inaltarea inegala, in ultimile faze de cutare ale orogenezei alpine, a sedimentelor acumulate intr-o depresiune tectonica alungita, existenta in spatiul din fata Carpatilor (fosa precarpatica); in alcatuirea petrografica, rocile sedimentare (gresii, argile, marne, pietrisuri, nisipuri) apar dispuse in strate cutate (cu aparitia, in unele locuri, a cutelor diapire), fapt ce influenteaza si aspectul exterior al reliefului; aspectul general si specific al reliefului subcarpatic consta in existenta unei succesiuni de depresiuni si dealuri; uneori exista un singur sir de depresiuni si dealuri (in Subcarpatiii Moldovei), alteori cate doua siruri de depresiuni (interioare sau submontane si exterioare sau intracolinare) si de dealuri (interne si externe); altitudinile dealurilor sunt cuprinse, in general, intre 400 - 800m, iar cele ale depresiunilor, intre 300 - 400m; altitudinea maxima depaseste 1000m in Subcarpatii Getici (Magura Matau 1018m), in timp ce in celelalte doua sectoare subcarpatice, se mentine sub 1000m; sunt intens fragmentati de mai multe generatii de vai cu terase, iar pe versantii cu substrat argilo-marnos sunt frecvente alunecarile de teren si procesele de siroire.

Se divid in trei sectoare: Subcarpatii Moldovei (cu un singur sir de depresiuni si dealuri), Subcarpatii Curburii (cel mai complex sector subcarpatic, cu cate doua siruri de depresiuni si de dealuri si cu cea mai activa dinamica a proceselor de degradare a terenurilor) si Subcarpatii Getici (cel mai inalt sector subcarpatic si el cu doua siruri de depresiuni si dealuri)


Podisul Mehedinti este situat in sud-vestul tarii, intre valea Motrului si a Dunarii, la poalele Muntilor Mehedinti; este o unitate de relief aparte, originala, datorita faptului ca prin geneza, structura, alcatuire petrografica si forme de relief apartine reliefului carpatic, dar prin altitudini (de 500-700m) si aspectul general se aseamana cu podisul; in alcatuirea petrografica intra roci tari specifice muntelui, sisturi cristaline si calcare, pe care s-a dezvoltat un bogat relief carstic, cu forme atat exocarstice (lapiezuri, doline, poduri naturale - la Ponoare), cat si endocarstice (sohodoluri- cursuri subterane care apar din loc in loc la suprafata, pesteri - Topolnita).


Podisul Getic se desfasoara intre Subcarpatii Getici si Pod. Mehedinti, la nord si Campia Romana, la sud; reprezinta o unitate de platforma formata prin acumularea sedimentelor (acumulari piemontane), rezultate din modelarea Subcarpatilor Getici si a Pod. Mehedinti; stratele sedimentare monoclinale, cu inclinare de la nord catre sud, cuprind la suprafata pietrisuri, nisipuri, argile, marne; altitudinile scad in acelasi sens, de la 600-700 m in nord, la 300 m in sud; este fragmentat de vai, pe ai caror versanti se dezvolta alunecari de teren, procese de siroire, iar interfluviile dintre vai sunt netede si tot mai largi spre sud; aspectul general este cel al unui piemont (Piemontul Getic), puternic fragmentat de ape.

Se divide in mai multe subunitati cu caracteristici de podis, cu intinse suprafete netede, de unde si denumirea lor de platforme : Platforma Candesti, Platforma Argesului, Platforma Cotmeana situate la est de Valea Oltului; Platforma Oltetului, Platforma Jiului, Platforma Strehaiei desfasurate la vest de Olt.


Podisul Moldovei ocupa estul si nord-estul tarii;  in vest intra in contact cu Carpatii Orientali, iar, in continuare, spre sud, Valea Moldovei si Culoarul Siretului il despart de Subcarpatii Moldovei; in sud coboara treptat spre contactul cu Campia Romana; in est este limitat de Valea Prutului, iar in nord este granita cu Ucraina; este o unitate de platforma, care s-a dezvoltat pe un fundament foarte vechi, precambrian, peste care s-au depus strate sedimentare cu dispunere monoclinala, de la nord-est catre sud-vest; acestea au dat nastere unui relief structural tipic, cu platforme structurale (in Pod. Sucevei) si cueste (in Pod. Barladului), la care se adauga vaile consecvente si subsecvente; prezenta argilelor si a marnelor (alaturi de gresii, pietrisuri, nisipuri) explica frecventa alunecarilor de teren si a torentilor, care degradeaza terenurile.

Diviziunile sunt: Podisul Sucevei, in nord-vest, cu inaltimile cele mai mari (alt.max.688 m in Dealul Ciungi); Campia Moldovei, in nord-est, cea mai joasa subunitate, cu altitidini ce rar depasesc 200 m; Podisul Barladului ocupa jumatatea sudica, cu altitudini de 400 - 500 m.


Podisul Dobrogei este cea mai complexa arie geologica si geomorfologica din Romania, a carei parte nordica reprezinta o unitate de orogen, iar partea sudica este o unitate de platforma; in nord, succesiunea orogenezelor a contribuit, inca din paleozoic, la constituirea unitatilor acestui podis - orogenezele baikaliana si caledoniana au individualizat Pod. Casimcei ( alcatuit din sisturi verzi, cele mai vechi formatiuni petrografice care apar la zi in tara noastra), iar orogeneza hercinica a ridicat Muntii Macinului, cu o diversitate a formelor dezvoltate pe granite; in partea sudica, peste fundamentul vechi, precambrian, s-au depus strate sedimentare, iar la suprafata, o cuvertura de loess, a carei grosime poate ajunge la 40 m, care favorizeaza procese de tasare si sufoziune.

Diviziunile transversale sunt: Masivul Dobrogei de Nord ( Muntii Macinului cu 467 m, alt. max. din Pod. Dobrogei, Culmea Niculitelului, Dealurile Tulcei, Pod. Babadagului, Pod. Casimcei) si Podisul Dobrogei de Sud ( Pod. Medgidiei, strabatut de Canalul Dunare-Marea Neagra, Pod. Oltinei, Pod. Negru Voda), delimitate de linia Harsova - Capul Midia.


Dealurile de Vest formeaza o bordura deluroasa aproape continua la marginea Carpatilor Occidentali, facand trecerea spre Campia de Vest, prezentandu-se ca un piemont de eroziune; in unele locuri bordura deluroasa este intrerupta, astfel ca muntii intra in contact direct cu campia (de exemplu, in dreptul Muntilor Zarand, unde se intinde Campia Aradului); s-au format prin depuneri de sedimente ale raurilor ce coborau din Carpati in aceeasi mare (Marea Panonica) in care s-a format si Campia de Vest, dar au aparut ca treapta de relief inaintea campiei; stratele de roci sedimentare, depuse peste blocurile cristaline carpatice scufundate, au fost strapunse in mai multe locuri prin ivirea la suprafata a unor maguri de roci mai dure (cristaline sua chiar vulcanice), ce dau in relief maguri; au altitudini reduse (200-400 m) comparativ cu alte regiuni deluroase si o inclinare generala dinspre regiunea muntoasa spre cea de campie (de la V catre E); in acelasi timp, partea lor nordica (la nord de valea Crisului Repede) este mai inalta (Culmea Preluca de 810 m) si mai masiva, reprezentand o veche punte de legatura intre Carpatii Occidentali si Carpatii Orientali, puternic coborata tectonic; partea sudica (la sud de valea Muresului) este mai scunda (311m in Dealurile Lipovei), mai fragmentata si discontinua.

Se divid in: Dealurile Silvaniei- la nord de Crisul Repede; Dealurile Crisene- intre Crisul Repede si Crisul Alb; Dealurile Banatului - la sud de valea Muresului.


Campia de Vest se desfasoara in vestul tarii, intre Dealurile de Vest si Muntii Zarandului(in est) si granita de stat cu Ungaria si Serbia; apare ca o fasie cu latimi variabile, de 15-70 km, care patrunde printre Dealurile de Vest in interiorul Muntilor Apuseni, sub forma "depresiunilor-golf"; s-a format in estul bazinului tectonic panonic, avand un fundament de blocuri cristaline fragmentate si scufundate la adancimi diferite, peste care s-au depus strate groase sedimentare; a devenit uscat in cuaternar, prin umplerea lacului panonic de catre conurile de pietrisuri si nisipuri aduse de raurile mari; altitudinile variaza intre 80-100 m in vest si 140-170 m in est (alt.max.de174 m, in Campia Vingai, la poalele Dealurilor Lipovei) la contactul cu dealurile si muntii, unde se intind campiile inalte, reprezentate de conuri piemontane, terase si glacisuri; in vest, unde miscarile de subsidenta sunt active, se intind campiile joase, cu terenuri mlastinoase, in care Somesul, Crisurile si Timisul si-au schimbat adeseori pozitia albiei. In nord-vest, Campia Carei este cunoscuta prin campurile de dune de nisip, fixate prin plantatii forestiere si culturi cu vita de vie.


Campia Romana, cea mai intinsa unitate de campie a Romaniei (aprox.20% din suprafata tarii), se desfasoara in sudul tarii, fiind limitata la vest, sud si est de Dunare, iar la nord intra in contact cu Pod. Getic, Subcarpatii Curburii si Pod. Moldovei; s-a format prin procese de colmatare, in urma retrageri spre est a lacului cuaternar existent la sud de Carpati; la suprafata stratelor sedimentare s-a depus o cuvertura de loess (cu mici adancituri de tasare numite crovuri), a carei grosime creste spre est (pana la 40-50 m); in unele portiuni (in Campia Olteniei si in Campia Baraganului, de-a lungul Ialomitei si Calmatuiului) apar suprafete cu dune de nisip; altitudinea medie este de 65 m, alt. min. de 10 m (in Cp. Siretului Inferior), iar alt.max. de 300 m (in Cp.Pitestilor), inclinarea generala a reliefului fiind de la nord catre sud, dar si de la vest catre est.

Este alcatuita din mai multe tipuri genetice:

campii piemontane, inalte, acoperite cu un strat de pietrisuri, desfasurate in nord, la contactul cu dealurile: Cp. Pitestilor, Cp. Targovistei, Cp. Ploiestilor, Cp. Ramnicului;

campii de terase, la vest de Arges: Cp. Olteniei, Cp. Boianului, Cp. Burnazului;

campii de subsidenta, joase, cu portiuni mlastinoase (intre Arges si Siret): Cp. Titu, Cp. Buzaului, Cp. Siretului Inferior;

campii tabulare, netede, acoperite cu un strat de loess (la est de Arges): Cp. Vlasiei, Cp. Baraganului (cea mai intinsa), Cp. Brailei.

In sud, Lunca Dunarii este o adevarata campie aluviala, cu o latime de 1 - 4 km pana la 15 -20 km in estul Campiei Baraganului, in sectorul "baltilor", fiind influentata permanent de variatiile de nivel ale apelor Dunarii.


Delta Dunarii, cea mai estica si, in acelasi timp, cea mai tanara si cea mai joasa unitate de relief a tarii, reprezentand o campie in formare prin aluvionare; procesul de formare al D.D. a inceput cu cca. 10 000 de ani in urma, pe locul unui fost golf al Marii Negre, prin actiunea conjugata a Dunarii si a Marii Negre; altitudinea maxima de 12,4 m pe grindul Letea si 47 m in insula Popina din laguna Razim, iar cele mai mari adancimi se inregistreaza pe bratele Dunarii ( -39 m pe bratul Chilia, in nord, pe bratul Sulina, in centru si pe bratul Sf. Gheorghe, in sud). Relieful pozitiv, de uscat (25-30% din suprafata D.D.) este reprezentat de grinduri - continentale (grindul Chilia), fluviatile (fasii de nisip acumulate in lungul bratelor) si fluvio -maritime, cele mai extinse (grindurile Letea, Caraorman, Saraturile).


*Toate unitatile de relief (cu subdiviziunile lor, parti componente, cand sunt precizate) trebuie urmarite, in timpul lecturii/invatarii, si identificate pe harta fizica a Romaniei(si exersata localizarea lor pe harta muta a unitatilor de relief)! Numai asa va fi o invatare constienta si eficienta!

Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }