Studiul impactului de mediu

Studiul impactului de mediu

Studiul impactului de mediu este o conditie obligatorie pentru obtinerea acordului de mediu, fiind realizat de titularul proiectului aflat in faza de planificare manageriala. Studiul impactului de mediu cuprinde procedee de identificare, prognozare a impactelor unui proiect, a unei actiuni , precum si solutii pentru evitarea sau reducerea acestora. In consecinta, studiul impactului este un studiu tehnico-stiintific, cu un pronuntat caracter obiectiv, chiar daca vizeaza si sfera socialului.

Aparuta in SUA, prin National Environmental Policy'Act, din anul 1969, metodologia s-a raspandit rapid, fiind inclusa in legislatiile national si facand obiectivul unei practici administrative semnificative.

La 27 iunie 1985 CEE a adoptat Directia nr.337 privind evaluarea consecintelor proiectelor publice si private asupra mediului, iar pe plan international, la 25 februarie 1991, la Espoo (Finlanda) a fost adoptata, sub auspiciile ONU, Conventia referitoare la evaluarea impactului asupra mediului in conditii transfrontiere.

In continutul studiului se regasesc patru componente principale si anume: starea initiala a locului (mediului), evaluarea proiectului ca efect asupra mediului, justificarea economico-financiara si a oportunitatilor pentru parti si masurile menite sa compenseze si sa limiteze daunele.

In Romania, studiul de impact este reglementat in conformitate cu Legea Protectiei Mediului nr. 137/1995, metodologia fiind detaliat prezentata in Anexa nr. 4 la Lege.

Componenta a E.I.M., studiul impactului de mediu se realizeaza pentru activitatile aflate in faza-de proiect (planificare), motiv pentru care ea se subordoneaza principiului previzionarii in managementul de mediu. In astfel de conditii, testele de compatibilitate realizabile prin proceduri ingineresti intre participantii la impact existenti deja vor trebui planificate pentru etapele ulterioare ale managementului de mediu (faza de operationalizare ). Rezultatele lor urmeaza a fi intrebuintate ca elemente de valorificare si validare a veridicitatii compatibilitatii de mediu concepute ca functie - scop.

Studiul impactului de mediu cuprinde de regula doua etape:

identificarea impactului;

prognozarea impactului.

(1) Identificarea impactului de mediu include:

• descrierea si analizarea proiectului si alternativelor trebuie sa cuprinda:

- continutul proiectului si precizarea obiectivelor acestuia;

- descrierea fizicia a proiectului (elementele materiale, resursele necesare, tehnologiilor practicate si programul de dezvoltare a proiectului)

- statutul proiectului (informatii referitoare la restrictiile administrative, la organizarea teritoriului si la relatia proiectului cu infrastructura din domeniul transporturilor, energiei, apei etc.);

• descrierea si analizarea mediului de impact, ce cuprinde ca etape:

- elementele componente ale mediului de impact (abiotice, biotice);

- descrierea mediului de impact (evolutia istorica a zonei, indicatorii de calitate ai mediului stabiliti nu doar pentru perioada actuala ci si pentru orizonturi de timp medii sau lungi, in functie de durata de exploatare a proiectului);

- distributia riscului, selectand acele elemente naturale cu un coeficient de risc ridicat, reprezentative pentru mediu, cuantificabile, usor de identificat si relevante in ceea ce priveste impactul asupra mediului;

descrierea si analizarea interdependentelor dintre proiect si mediu prin intermediul unei analize structurale care include actiunea cauzatoare de impact si factorul de mediu asupra caruia se manifesta efectul, valoarea arbitrara a impactului fiind o marime determinata pe baza parametrilor asociati impactului.

Prognozarea impactelor de mediu poate fi calitativa si / sau cantitativa si se realizeaza tinand seama de urmatorii parametrii:

• marimea impactelor;
• probabilitatea impactelor;
• importanta impactelor.