Legea atractiei universale

Legea atractiei universale

Legea atractiei gravitationale a fost formulata de Isaac Newton Ea a fost publicata in anul 1867.

Enunt Intre oricare doua corpuri cu masele m₁ si m₂ considerate punctiforme fata de distanta dintre ele situate la distanta r unul de altul, se exercita o forta gravitationala de atractie care actioneaza de-a lungul unei drepte ce uneste corpurile si care are marimea

-unde K este o constanta universala avand aceasi valoare pentru orice pereche de corpuri din Univers (fig. 3.1.1).De aceea,constanta K este numita Constanta atractiei universale iar legea atractiei gravitationale mai este numita si Legea atractiei universale.

Daca in expresia fortei de aractie universala :
se considera m₁=m₂=1 kg si r= 1 m, atunci K=F

Concluzie Constanta atractiei universale K este numeric egala cu forta, exprimata in Netoni , care se exercita intre doua corpuri punctiforme avand masa de 1 kg fiecare si fiind situate la distanta de 1 m unul de altul.

Constanta atractiei universale are valoarea K=6,673*10^-11 N*m²/Kg²

Legea atractiei universale
Lectura Newton, marul si Luna

Isaac Newton (1642-1727) a fost unul dintre cei mai mari fizicieni din istoria omenirii. El a intemeiat mecanica clasica, a formulat legea atractiei universale, a efectuat cercetari remarcabile in optica etc.

    A intrat in legenda faptul ca ideea atractiei universale i-a venit intr-o seara, in 1666, cand medita, visator, langa un mar din curtea casei sale. Observand caderea unui mar, Newton si-a indreptat apoi privirea spre luna care stralucea pe cer si s-a intrebat de ce nu cade si ea pe Pamant.

    El a imaginat urmatorul raspuns la intrebare : Luna cade si ea spre Pamant caci, daca nu ar cadea ea s-ar misca rectiliniu pe traiectoroa AB (vezi figura alaturata). In timpul in care Luna parcurge arcul de cerc A^{^}C, ea cade spre Pamant pe distanta BC.

    Se crede ca un astfel de rationament l-a condus pe Newton la ideea ca acelasi fenomen fizic sa manifesta atat in caderea unui corp spre Pamant, cat si miscrea satelitilor in jurul unei planete sau a planetelor in jurul Soarelui.

   Ideea lui Newton s-a dezvoltat apoi pe parcursul unei lungi perioade de mediatie, rationamente si erori pentru a fi, in cle din urma, magistral formulata in 'Principiile matematice ale filozofiei naturale', publicata in 1687.