Planificarea bancara privind lichiditatea

1 Obiectivele strategiilor bancare in domeniul lichiditații

Pentru a-și atinge obiectivele propuse in cadrul planului de afaceri, conducerea instituției este in masura sa elaboreze noi strategii sau sa le modifice pe cele existente.

Nivelul nominal al elementelor de activ și pasiv stabilite in planul de afaceri și nivelul indicatorilor de lichiditate difera, in general, de cei existenți in prezent, fiind necesara identificarea strategiilor oportune care sa necesite un minim de cost și un maxim de rezultat pentru asigurarea indeplinirii obiectivelor propuse.

Stabilirea obiectivelor și a termenelor de realizare in cadrul strategiei de afaceri trebuie sa țina cont de perioada in care pot fi aplicate și mai ales de intervalul de timp in care vor aparea și rezultatele scontate ca urmare a implementarii acestora.

Prin urmare, se vor stabili doua tipuri de obiective:

• pe termen scurt;
• pe termen mediu și lung.

In general, obiectivele cu privire la nivelul lichiditații pe termen scurt se refera la modificarea structurii maturitații plasamentelor bancii, facandu-se referire la:

• modificarea in etape a structurii plasamentelor bancii (exemplu: volumul depozitelor interbancare la termen de 3 luni necesar a se diminua/majora prin majorarea/diminuarea plasamentelor in titluri de stat cu maturitate de pana la 1 an și, respectiv, peste 1 an);
• modificarea/menținerea unui anumit nivel a poziției valutare;
• volumul creditelor acordate in baza rambursarilor anticipate;
• previziunea evoluției ratelor de dobanda și al dobanzilor instrumentelor de plasament in funcție de caracteristicile acestora (rata de dobanda fixa sau variabila) pentru fructificarea oportunitaților pieței (ex.: in cazul in care se anticipeaza o reducere a ratelor de dobanda se poate opta pentru instrumente de plasament cu dobanda fixa cu o scadența ce depinde de calculul indicatorilor de lichiditate).

Obiectivele pe termen mediu și lung au in vedere remodelarea preferințelor clienților de depozitare a resurselor pentru un anumit 'model' de scadențe, considerat optim de catre instituție, și reanalizarea strategiei de plasament a activelor cu scadența reziduala de peste 1 an.

Masurile necesar a fi aplicate pentru atingerea obiectivelor pe termen mediu și lung se pot implementa in termen relativ redus, dar rezultatele se vor lasa așteptate o buna perioada de timp, datorita atat inerției de care dau dovada preferințele investiționale ale clienților, cat și caracteristicile mediului economic.

2 Dualitatea profit - lichiditate

Din punct de vedere al profitabilitații unei instituții, situația ideala (maximizarea profitului) ar constitui-o atragerea de resurse la termen de 1 saptamana (depozite interbancare) și plasarea, spre exemplu, in credite la termen de 5 ani. Nivelul ratelor de dobanda pentru plasamente s-ar situa cu mult peste cel al resurselor la termen foarte scurt, ceea ce ar genera o marja substanțiala intre dobanda activa și pasiva, și, implicit un aprofit maxim.

Acest mod de abordare (din nefericire aplicat de anumite instituții cu rezultate catastrofale) nu ține cont de riscurile inerente activitaților bancare și in special de riscul de lichiditate. Chiar daca performanța clienților beneficiari de credite ar fi excelenta și nu s-ar inregistra credite restante, nu se poate asigura permanent lichiditatea necesara pana la scadența finala   a plasamentelor, ca urmare a diferiților factori endogeni sau exogeni sistemului instituției financiar-bancare respective. In plus, fluctuațiile ratelor de dobanda pe o perioada atat de indelungata pot conduce chiar la inregistrarea de pierderi (in special in situația in care reevaluarea rateo de dobanda la credit se face mai puțin frecvent sau chiar deloc), deși inițial prognozele privind profitul obținut erau extrem de optimiste.

Din punct de vedere al lichiditații, maximizarea acesteia ar onduce la atragerea de resurse cu orice preț și o scadența cat mai indelungata, și plasarea tuturor acestor fonduri in active lichide cu scadența redusa. In acest mod, indicii Gap vor inregistra valori pozitive impresionante pe toate benzile de scadența, evidențiind existența permanenta a activelor scadente care acopera integral necesarul de fonduri pentru resursele ce vor ajunge la scadența și ar putea ieși din sistemul instituției financiar-bancare respective.

Atingerea optimului profit - lichiditate este extrem de greu de realizat. Cu atat mai mult menținerea permanenta a instituției in aria de atingere a optimului acestei dualitați.