QReferate - referate pentru educatia ta.
Referatele noastre - sursa ta de inspiratie! Referate oferite gratuit, lucrari si proiecte cu imagini si grafice. Fiecare referat, proiect sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Referate economie

Confuzia si riscul de confuzie





Confuzia si riscul de confuzie


1.Confuzia este actul de concurenta neloiala care consta in disimularea cre­dibila a propriei activitati comerciale sub aparenta semnelor distinctive ale co­merciantului lezat sau ale unui colectiv de concurenti.

Incercarea de a crea o confuzie in mintea clientelei este cea mai raspandita forma de concurenta neloiala. Domeniul de preferinta in care sunt utilizate mi­jloacele de confuzie este cel al semnelor distinctive si al marcilor. Mijloacele utilizate pentru a produce confuzie sunt in functie de obiectul la care se refera, de doua feluri: 1. mijloace care tind sa produca in mintea consumatorului ideea ca intreprinderea, produsele sau serviciile sunt sau provin de la concurentul celui care le utilizeaza si 2. mijloace care tind numai sa creeze ideea unei legaturi intre cele doua oferte pentru a profita de clientela concurentului.




Mijloacele de confuzie se pot grupa astfel:

a. confuzia prin crearea de similitudini cu privire la numele si denumirile firmei, emblemei, ambalajelor sau altor semne de identificare ale acesteia;

b. confuzia cu privire la semnele distinctive ale produselor;

c. confuzia cu privire la aspectul exterior al intreprinderilor;

d. confuzia creata prin producerea in orice mod, importul, exportul, depozi­tarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventii, originea si caracteristicile marfurilor in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si beneficiari;

e. imitarea publicitatii unui comerciant;

f. ratasarea parazitara, constand in exploatarea faptului de concurenta neloiala a popularitatii concurentului lezat prin referire abuziva la activitatea, populari­tatea sau produsele acestuia;

g. substituirea marfurilor.

Mijlocul cel mai frecvent pentru a crea confuzie este utilizarea de semne distinctive identice sau similare: marci, nume comerciale, titluri, ambalaje, em­bleme etc.

2. Riscul de confuzie se apreciaza in raport de intinderea teritoriala a pro­tectiei semnului distinctiv. Aceasta se poate limita la teritoriul national sau la o anumita regiune ori zona a tarii, dupa cum se poate extinde dincolo de teri­toriul national, ca de exemplu in cazul marcilor inregistrate international sau a marcilor notorii, independent de vreo formalitate.

Similitudinea produselor sau proximitatea zonelor de activitate pot juca, in functie de caz, un anumit rol in aprecierea riscului de confuzie. Confuzia este posibila si in cazul unor asemanari frapante a numelui firmei sau a produsului. Se face deosebire intre riscul de confuzie cu privire la semnele distinctive si riscul de confuzie cu privire la originea produselor sau serviciilor, risc direct sau indirect.

in sens larg, prin risc de confuzie se intelege confuzia constand in ideea gresita ca intre doua intreprinderi exista o legatura economica sau organizato­rica, fara a se atribui produsele aceleiasi intreprinderi.

Prin risc de confuzie, in sens restrans, se intelege riscul de confuzie asupra originii produselor. ]n cazul riscului de confuzie, in sens restrans, ne gasim in fata unei erori asupra identitatii intreprinderii, iar in cazul riscului de confuzie, in sens larg, ne gasim in fata unei erori a raportului dintre intreprinderi. Riscul de confuzie poate exista la titluri de opere, periodice si alte publicatii.

In functie de elementele din care sunt alcatuite semnele distinctive se vor­beste de risc de confuzie intre elementele vizuale, sonore si intelectuale ale semnelor vizuale, sonore si intelectuale ale semnelor.

Reguli in legatura cu aprecierea riscului de confuzie

a. Standardul la care se face raportarea este consumatorul cu atentie mijlocie si impresia generala produsa asupra acestuia.

b. Riscul de confuzie. se apreciaza dupa asemanari si impresia de ansamblu si nu dupa deosebiri de detaliu. Impresii de ansamblu diferite vor exclude riscul de confuzie, chiar dacai-txibta asemanari de detaliu.

c. Riscul de confuzie exista ori de cate ori o parte considerabila a consu­matorilor este expusa sa savarseasca confuzia.

d. Nu este necesar ca riscul de confuzie sa se fi produs, ci numai sa existe posibilitatea producerii unei confuzii.

e. Riscul de confuzii se apreciaza in functie de sfera consumatorilor eventuali si anume publicul larg pentru articolele de larg consum si de sfera comer­ciantilor sau specialistilor pentru produsele cumparate de acestia.

f. Riscul de confuzie se apreciaza diferit in raport de natura semnului di­stinctiv. Prin semn distinctiv se intelege acel semn care se deosebeste de alt semn prin originalitate si noutate si constituie un reper pentru individualizarea unor produse.

In aprecierea riscului de confuzie poate avea un rol teoria distantei potrivit careia titularul unei marci nu poate pretinde ca semnul concurentului sa se situeze fata de al sau la o distanta mai mare decat cea pe care el o respecta fata de semnele altora.

Aceste fapte de concurenta sunt neloiale daca, in afara de conditiile ce le sunt specifice, intrunesc si cerinta comuna de a fi credibile pentru clientela in cauza.

Credibilitatea implica un element material si un element psihic. Elementul material consta din disimulare sau creare artificiala, de similitudine aparenta cu semnele distinctive ale concurentului lezat, respectiv comunicarea sau ra­spandirea pe orice cale (reclama, pliante, presa, audiovizual) de opinii compa­rative in detrimentul agentului economic prejudiciat. Credibilitatea presupune si un element psihic care sa creeze in mintea clientului o eroare de apreciere referitoare la agentul economic lezat, provocata de actul de concurenta neloiala.

Disimularea se realizeaza, de regula, prin imitatie sau false indicatii.

Imitatia este modalitatea de disimulare care consta in crearea de simili­tudini cu firme, embleme, ambalaje sau alte semne folosite de concurenti, in cadrul acestei categorii de mijloace de confuzie se includ urmatoarele forme: imitarea produselor, imitarea parazitara, imitarea publicitatii, imitarea sistema­tica, imitarea prin abuz de incredere si captatie.

Reproducerea identica a unui produs fara consimtamantul concurentului, chiar daca nu este protejata in cadrul legislatiei speciale privind proprietatea industriala si a dreptului de autor poate constitui un act de concurenta neloiala. Imitarea servila chiar a ambalajelor modelelor, desenelor, creeaza un risc de confuzie cu produsele altor comercianti si este sanctionata nu numai ca act de concurenta neleala dar si ca un act de contrafacere.

Crearea unui produs al carui aspect general este prea asemanator cu un pro­dus al concurentului chiar daca nu produce confuzie dar semnifica o echivalenta ori aceeasi provenienta constituie o imitatie parazitara, respectiv un act de concurenta parazitara. Jurisprudenta, pentru a califica drept neloiala imitarea produselor concurentului, nu se multumeste cu existenta riscului de confuzie, ci considera ca fiind decisiv in aprecierea caracterului neloial al actului de imitare, caracterul sau sistematic.

Imitarea este, de asemenea, un act de concurenta neloiala atunci cand imi­tatorul a dobandit neloial cunostintele necesare imitarii prin captatie (determi­narea la divulgarea secretelor de fabrica si de comert sau spionaj economic) sau a abuzat, in acest scop, de increderea concurentului. Este ceea ce se numeste imitarea prin abuz de incredere si captatie.

Imitarea mijloacelor publicitate este un caz de concurenta neloiala. Ideea sau mesajul publicitar este protejat prin dispozitiile constitutionale privind li­bertatea de exprimare. Folosirea mesajului publicitar al altui concurent este inadmisibila daca a fost cunoscut prin mijloace neloiale ori daca exista riscul de confuzie.

Imitatia poate constitui un act de concurenta neloiala in urmatoarele cazuri:

1. Imitarea servila, deci reproducerea este identica sau are o foarte mare asemanare cu forma concreta originala si poate crea riscul de confuzie.

2. Existenta unor raporturi contractuale anterioare intre parti este un ele­ment decisiv in calificarea actului de concurenta neloiala.

3. Suprapunerea contrafacerii unui brevet sau model, cu imitarea reclamei facute acestora: in anumite cazuri, imitarea unei reclame caracteristice, chiar in lipsa unui risc de confuzie poate constitui o atingere adusa valorii ei publicitare, prin riscul de depreciere.

Alaturi de imitarea mijloacelor publicitare ale altuia se inscrie ratasare parazitara sau publicitatea parazitara.

Ratasarea parazitara consta in raportarea la publicitatea sau la reali­zarile altuia, in scopul de a profita de reputatia acestuia. Afirmatia, spre exem­plu, ca un produs este de aceeasi calitate cu produsul cunoscut al altui concurent sau referirea la faptul de a fi lucrat un timp indelungat la agentul economic concurent constituie o ratasare publicitara. Adesea ratasarea parazitara imbraca forma publicitatii comparative sau pe aceea a imitarii produselor. Ea se poate infatisa si sub forma utilizarii neloiale a numelui patronimic propriu sau al unei persoane interpuse pentru a profita de renumele unui omonim. Formele de ratasare parazitara sunt grupate in trei categorii: l. Cazurile de referire la calitatea produsului sau serviciilor oferite prin uti­lizarea semnului distinctiv al produselor concurentului cu adaugiri care suge­reaza ca produsul oferit este echivalent cu produsul cunoscut al concurentului. Adaugirile folosite constau din cuvinte ca: „sistem',,,ca si', „dupa reteta', „formula', „gen', „tip', „copie' etc. Asemenea adaugiri au un caracter re­probabil si exista un risc de confuzie.

Cazurile cu referire la destinatia produselor si serviciilor se intalnesc, in special, in cazul accesoriei: si a pieselor de schimb, al caror furnizor se refera, in publicitatea pe care o face la produsele carora le sunt destinate aratand marca sau numele comercial ale intreprinderii care le fabrica. Se considera, totusi, ca nu se poate interzice fabricantului sau vanzatorului de piese detasate sa se refere la marca sau numele comercial al altuia, pentru a indica destinatia acestor piese, dar sa nu induca consumatorul in eroare asupra provenientei lor.

Aceleasi probleme se pun in cazul atelierelor de reparatii specializate in anumite produse.

O alta categorie de acte de ratasare parazitara o constituie referirea la relatiile existente intre agentii economici concurenti. O asemenea referire este permisa cu conditia ca agentul economic care face publicitatea sa nu se faca vinovat de incalcarea vreunei obligatii contractuale de neconcurenta si sa nu creeze un risc de confuzie. Situatia este asemanatoare si in cazul cand referirea se face la calitatea de fost asociat, daca poate crea o eroare asupra legaturii sale actuale cu societatea din care a facut parte sau daca referirea se face in conditii abuzive si repetate.

in literatura juridica s-a considerat ca imitatia are un caracter infractio­nal daca indeplineste, cumulativ, urmatoarele conditii:

1). imitarea unui concurent prin folosirea: firmei, emblemei, o desemnare speciala, un anumit ambalaj sau alte elemente de identificare juridica sau teh­nica.

2). elementele de identificare juridica sa fi fost dobandite anterior, in mod legitim de catre un alt comerciant, prin inmatriculare in registrul comertului sau prin inregistrarea marcii de fabrica sau de comert. Ele sunt protejate de lege, tocmai pentru a asigura atat individualizarea fiecaruia din participanti la comert, cat si distingerea lor cu usurinta, fara risc de confuzie.

3). modul de folosire imitativa a elementelor de identificare mentionate, sa fie de natura sa produca in mintea consumatorului intre cei doi comercianti sau intre produsele acestora. Posibilitatea de confuzie se apreciaza in fiecare caz concret.

4). Autorul faptei trebuie sa fie un comerciant ca atare, concluzie ce rezulta din termenii „alt comerciant' folositi in art. 5 lit. a) din Legea nr. 11/1991.

5). fapta constituie infractiune numai daca este savarsita cu intentie, in caz de culpa, comerciantul vatamat are calea actiunii civile pentru incetarea uzur­parii.



Falsele indicatii reprezinta o modalitate de a realiza o confuzie in randul comerciantilor si consumatorilor prin disimularea produsului in ce pri­veste tehnologia de fabricatie, originea, calitatea si numele producatorului.

Art. 5 lit. b din Legea nr. 11/1991, incrimineaza si sanctioneaza ca in­fractiune producerea in orice mod, importul, exportul, depozitarea, punerea in vanzare sau vanzarea unor marfuri purtand mentiuni false privind brevetele de inventie, originea si caracteristicilor marfurilor, precum si cu privire la numele producatorului sau comerciantului in scopul de a induce in eroare pe ceilalti comercianti si beneficiari.

Prin mentiuni false asupra originii marfurilor se inteleg toate acele indicatii de natura a face sa se creada ca marfurile comerciale au fost produse intr-o anumita localitate, intr-un anumit teritoriu sau stat.

Indicatiile de provenienta sunt simple informatii asupra locului unde a fost realizat produsul. Fapta de concurenta neloiala comisa prin folosirea falselor indicatii are caracter infractional numai daca este savarsita cu intentia de a produce confuzie in randul utilizatorilor produsului cu astfel de indicatii.

Riscul de depreciere.Protectia impotriva riscului de depreciere este chemata sa apere o pozitie unica obtinuta fata de consumatori, impiedicand tot ce ar putea reduce impactul semnului asupra acestora, realizat datorita unei forte distinctive exceptionale. Este deci o protectie exceptionala care presupune conditii riguroase si o apre­ciere mai stricta decat in cazul riscului de confuzie. Problema s-a pus in special in legatura cu marcile si semnele notorii prin impiedicarea a tot ceea ce ar putea „deprecia efectul publicitar' pe care 1-a dobandit semnul distinctiv sau marca.

Substituirea produselor, in categoria mijloacelor de confuzie si pentru care se poate realiza riscul de confuzie se include substituirea produselor. Este mai frecventa in domeniul bauturilor si a produselor farmaceutice, constand in a oferi unui client care solicita un produs, un alt produs de provenienta diferita dar prezentand o oarecare asemanare cu cel cerut. Este o problema similara, atat ca forma si continut, dar si ca rezolvare, cu cea a falselor denumiri de origine si falselor indicatii, substituirea intemeindu-se pe inducerea in eroare a consumatorului datorita asemanarii produselor, in consecinta, sunt aplicabile normele juridice privind sanctionarea concurentei neloiale, dar si dispozitiile art. 299-300 Cod penal daca sunt intrunite conditiile legale.

Denigrarea consta in comunicarea sau raspandirea de catre un comerciant a unor afirmatii depreciative sau comparative, mincinoase cu privire la un alt comerciant concurent, asupra produselor sau serviciilor acestuia, in scopul de a-i stirbi reputatia ori de a-i discredita intreprinderea sau produsele.

Denigrarea nu se confunda cu critica si nici cu informarea consumatorilor realizata pe calea publicitatii sau testarii oficiale a unor marfuri. Denigrarea este un act indreptat impotriva bunului renume al unui comerciant, al intreprin­derii, produselor sau serviciilor sale.

Mijloacele de denigrare pot consta in afirmatii publice sau confidentiale ori prin omisiune.. ??. rrjuooic;

1. Afirmatiile publice se pot prezenta in doua moduri:

a). afirmatii care nominalizeaza victima denigrarii prin folosirea publicitatii comparative;

b). afirmatii care, fara a nominaliza pe comerciantul denigrat, permit totusi identificarea acestuia cu usurinta.

Afirmatiile publice denigratoare pot fi realizate prin orice mijloace de pu­blicitate - ziare, reviste, afise, cataloage, emisiuni la radio si televiziune etc.

Reclama comparativa imbraca, de regula, forma unei confruntari a preturilor si a calitatii, in primul caz, se arata ca produsul este mai ieftin decat al concurentului, iar in al doilea caz, ca produsul personal este mai bun decat al concurentului. Constituie reclama comparativa si publicitatea prin care sunt puse in evidenta avantajele ofertei personale fata de oferta concurentului.

Reclama comparativa se prezinta sub forme diferite si sub un alt aspect. Astfel, reclama poate fi lipsita de obiectivitate in mod direct (prin discreditarea produselor concurentului), dupa cum poate fi si aparent obiectiva (fara ca ve­rificarea afirmatiilor sa fie posibila).

Reclama comparativa poate fi critica, cand un concurent este prezentat in mod defavorabil ori se fac afirmatii denigratoare despre produsele concurentu­lui, semnaland defecte, calitatea inferioara, ori ca produsele sunt demodate fara valoare etc. Acest fel de reclama este interzisa pentru faptul ca utilizarea acestei forme de publicitate in scop de concurenta are, totdeauna, un element de nelo-ialitate.

Reclama comparativa de ratasare este aceea in care comerciantul pre­zinta produsele proprii ca fiind aceleasi cu ale concurentului, in scopul de a beneficia de prestigiul acestuia.

Reclama superlativa se realizeaza in cadrul in care publicitatea consta in afirmarea unei pozitii unice sau exceptionale.

Publicitatea mincinoasa sau superlativa aplicata produselor proprii in raport cu produsele altor comercianti concurenti este neloiala.

Compararea cu listele de preturi si preturile recomandate se asimileaza cu reclama comparativa.

Prin preturi recomandate se intelege in dreptul concurentei preturile de van­zare la consumator, propuse de fabricant.

Preturile din listele de preturi sunt cele cu amanuntul, recomandate de fa­bricant sau impuse de el pe cale contractuala.

Comparatia cu preturile recomandate nu constituie o reclama comparativa si este licita, in cazul comparatiei cu listele de preturi, daca pretul este facultativ - comparatia este licita; daca pretul este impus prin contract si acest pret este inferior, reclama comparativa constituie un act de concurenta neloiala.

Afirmatiile confidentiale. Comunicarea facuta confidential este conside­rata a fi un act de concurenta neloiala, numai daca autorul a stiut in momentul comunicarii ca faptele lui nu corespund realitatii

Denigrarea poate fi realizata prin omisiune. Cand aprecierile pozitive publicitare se fac numai cu privire la produsele concurentiale, rezultand ca pro­dusele sau serviciile competitorului vatamat nu poseda aceste calitati.

Obiectul denigrarii. Denigrarea se poate referi la:

-persoana comerciantului, adica la capacitatea, solvabilitatea, probitatea sau la dificultatile serioase pe care le are comerciantul concurent in activitatea sa ori se fac aprecieri peiorative, exemplu: „comerciant de mana a doua'.

-la produsele acestuia, ca de exemplu calitatea, durabilitatea, preturile practicate.

-la serviciile unui comerciant, calitatea, conditiile in care sunt oferite si prestate ori tarifele practicate.

Conditiile denigrarii. Denigrarea constituie un act neloial oricare ar fi forma pe care o imbraca - directa sau indirecta. Sunt insa necesare anumite conditii:

a). actul de denigrare trebuie sa prezinte persoana sau obiectul la care se refera sub un aspect defavorabil, adica sa fie de natura a discredita persoana sau de a deprecia produsul ori serviciul;

b). afirmatiile denigratoare sa-1 desemneze pe comerciant ori sa permita re­cunoasterea celui vizat;

c). continutul actului de denigrare sa fie savarsit in prejudiciul unui concurent, in sensul de a indeparta clientela acestuia si de a favoriza activitatea economica a autorului actului.

Denigrarea poate intruni caracterul unei fapte civile, contraventionale sau al unei infractiuni (de exemplu, uzurparea de marca).

Dezorganizarea intreprinderii rivale.Consta dintr-un ansamblu de acte de concurenta neloiala care au de scop destabilizarea functionala a activitatii rivalului lezat. Legea nr. 11/1991 prevede unele modalitati prin care poate fi produsa dezorganizarea:

Determinarea salariatilor sau reprezentantilor rivalului sa divulge date teh­nice sau economice. Este vorba de spionajul economic materializat in decon-spirarea si exploatarea de catre agentul economic agresiv a secretelor productiei ori de gestiune ale comerciantului concurent.

Notiunea de secret are mai intai un continut material, constand dintr-un fapt legat de functionarea intreprinderii prejudiciate si care prezinta un interes legi­tim pentru acel agent economic. Secretul include si un continut intelectual, in sensul ca faptul aratat este ignorat de public si, in plus, este sustras divulgarii prin lege sau prin norme interne ale comerciantului in cauza..

Spionajul se poate realiza prin divulgari spontane sau provocate, in primul caz, salariatul unui comerciant dezvaluie din proprie initiativa informatii secrete privind activitatea acestuia {art. 4 lit. c) din Legea nr. 11/1991). in al doilea caz, agentul economic agresiv ofera, promite sau acorda mijlocit sau nemijlocit, daruri sau alte avantaje salariatului unui comerciant sau reprezentantilor acestuia pentru ca prin purtare neloiala sa-i divulge procedeele sale industriale, sa cu­noasca sau sa foloseasca clientela sa, ori sa obtina orice alt folos pentru sine, in dauna unui concurent (art. 4 lit. h din Legea nr. 11/1991). Caracterul neloial al faptei consta, atat in intentia de a dobandi si plati informatii care depasesc limitele publicitatii normale si sunt aparate fie prin dispozitia legii, fie prin norme interne, cat si de a determina un salariat sau reprezentant al comercian­tului la purtare neloiala. Fapta este sanctionata de art. 4 din Legea nr. 11/1991 contraventional. Divulgarea secretelor de fabrica si comerciale pot constitui, in anumite imprejurari, infractiunea de divulgare a secretului economic si se pe­depseste potrivit art. 298 Cod penal.

Secretul de fabrica sau de comert pentru a fi protejat ca atare trebuie sa fie necunoscut de public, sa existe din partea detinatorului vointa de a-1 pastra secret si pastrarea secretului sa prezinte un interes legitim. Secretul de fabrica are un caracter tehnic, iar secretul de comert are o natura comerciala.

Coruperea personalului altui comerciant sau atragerea personalului intreprinderii concurente, indeosebi a salariatilor - tehnicieni, manageri, con­tabili, informaticieni etc., apti si experimentati, constituie o alta cale de dezor­ganizare a intreprinderii concurente.

Faptul de concurenta neloiala se poate consuma prin:



a). oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant altui comerciant ori acceptarea unei asemenea oferte (art. 4 lit. b) din Legea nr. 11/1991);

b). angajarea salariatilor unui concurent in scopul dezorganizarii activitatii sale (art. 4 lit. j) din Legea nr. 11/1991);

c).  provocarea concedierii unor salariati-in scopul infiintarii unei societati comerciale concurente care sa capteze clientela acelui comerciant (art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991).

a). Angajarea unui salariat al intreprinderii concurente nu constituie un act de concurenta neloiala decat daca aceasta angajare s-a facut in scop neloial, cum ar fi dezorganizarea intreprinderii concurentului, aflarea secretelor de fa­brica sau de comert, deturnarea clientelei concurentului. Exista insa concurenta neloiala, daca denuntarea contractului de munca de catre salariat s-a facut fara preaviz sau inainte de termen, sub influenta concurentului. Aceste acte de con­curenta sunt sanctionate contraventional.

b). Fapta prevazuta in ultimele doua modalitati poate fi comisa numai cu intentie calificata, in prezenta unuia din urmatoarele scopuri: 1. infiintarea unei societati comerciale concurente; 2. dezorganizarea activitatii altui comerciant, in aceste doua cazuri, fapta poate fi savarsita numai de persoana care ocupa in societatea lezata o functie de conducere legata xJe^angajarea si concedierea per­sonalului.. Este necesar sa se faca, in primul caz, dovada ca atragerea salariatilor altui concurent s-a facut in scopul dezorganizarii activitatii sale, dupa cum in ultimul caz, este necesar sa se faca dovada ca respectivele concedieri s-au facut in scopul de a infiinta o societate comerciala concurenta pentru a capta clientela concurentului vatamat.

In practica, s-a considerat ca sunt aplicabile dispozitiile art. 4 lit. j) din Legea nr. 11/1991, in urmatoarele situatii:

- angajarea simultana a mai multor salariati ai unor societati concurente, avand drept consecinte dezorganizarea acelei societati;

- demisia simultana si concertata a intregului personal al unei societati co­merciale si angajarea lui de catre societatea concurenta;

- crearea unei societati de fostul angajat al unei societati comerciale concu­rente si incadrarea in aceasta societate a majoritatii salariatilor societatii de la care a plecat.

Organizatorul noii societati realizeaza primele afaceri cu clientii fostului pa­tron determinati de catre salariatii care a u parasit vechea societate si s-au angajat la cea noua.

Aceste fapte sunt caracterizate, de asemenea, acte de concurenta neloiala si sunt sanctionate contraventional.

Boicotajul si discriminarea sunt acte de concurenta neloiala care duc la re­zultate similare cu cele privind dezorganizarea societatii concurente. Aceste acte nu sunt insa reglementate de Legea nr. 11/1991.

Boicotajul denumit si punere la index este un instrument de constrangere economica, exercitat impotriva comerciantului lezat si constand din refuzul de a intretine relatii pe piata cu acesta la incitarea unui tert (de obicei un grup profesional sau o alta grupare organizata sau nu). Boicotajul presupune trei parti: cel care organizeaza boicotul, cel incitat la boicot si boicotatul. Boicotul savarsit de concurenta organizata este un act constitutiv de concurenta neloiala, intrucat consta in exercitiul abuziv al libertatii comertului, este un act contrar bunelor moravuri si este considerat ca o forma tipica de concurenta prin obstructie..

Aceste acte deschid calea actiunii civile in daune ori de cate ori sunt savarsite in scop de concurenta sau aduce atingere functionarii intreprinderii si obliga la repararea prejudiciului.

Discriminarea consta in aplicarea unui tratament inegal, dezavantajos in relatiile comerciale normale. Discriminarea poate sa imbrace si forma unei ab-stentiuni (refuzul de a admite un membru intr-o organizatie economica sau profesionala). Discriminarea. este un act de concurenta neloiala ori de cate ori este indirecta si colectiva atunci cand consta in recomandarea adresata unei grupari de societati sau de sindicate de a defavoriza anumiti clienti. Obiectul discriminarii nu il constituie operatiunile comerciale normale pentru intre­prinderi de acelasi gen. Discriminarea se prezinta sub doua forme: obstacole sau diferente de tratament opuse unei intreprinderi fara justificare.

Doctrina identifica si alte practici inrudite uneori cu boicotajul si discrimi­narea. In aceasta situatie se afla: contractul de adeziune, atunci cand inseamna un abuz de pozitie de monopol; contractul de exclusivitate, care da nastere unei obligatii unilaterale sau reciproce de a nu intretine relatii comerciale decat cu cealalta parte contractanta.

El se refera, de regula, la o exclusivitate de cumparare sau de vanzare de produse. Intra in aceasta categorie si refuzul de a contracta (arbitrar si nejusti­ficat) atunci cand nu este rezultatul incitarii unui tert, ci al unei decizii perso­nale, precum si acordurile de distributie. Aceste acorduri de distributie impun contractantului anumite limite in vanzarea marfurilor catre terti, obligandu-i sa nu-si vanda marfa decat in anumite sectoare sau unor anumiti clienti.

Aceste contracte si acorduri sunt considerate nepermise atunci cand una din parti este complet lipsita de libertatea sa economica si se aduce atingere liberei concurente si intereselor colectivitatii de a fi aprovizionata in conditii normale.

Atingerile aduse functionarii societatii comerciale. In cadrul acestei categorii de acte de concurenta neloiala intra urmatoarele fapte: acte de deturnare a clientelei, obstacole materiale in activitatea concu­rentului, obstacole in distribuirea acestuia si obstacole in calea publicitatii unui concurent.

- Deturnarea clientelei unui comerciant de catre fostul sau salariat prin folosirea abuziva a legaturilor stabilite cu aceasta clientela in cadrul functiei detinute anterior la acel comerciant (art. 4 lit. i) din Legea nr. 11/1991), con­stituie un act de concurenta neloiala care poate dezorganiza intreprinderea, asa cum s-a aratat mai sus. Fapta se savarseste cu intentie prin acapararea clientelei altui comerciant de catre cel care anterior a detinut o functie in comertul celui lezat. Fapta se sanctioneaza numai daca rezultatul s-a produs. Intentia autorului faptei trebuie sa fie orientata spre deturnarea clientelei de la comerciantul con­curent la care a detinut anterior o functie. Manoperele de deturnare ale clientelei trebuie sa fie dovedite. Orientarea spontana a clientelei spre noul comerciant nu constituie o fapta de deturnare a clientelei.

Deturnarea clientelei poate fi realizata prin:

- vanzarea de catre un salariat (prepus) in nume propriu a unei marfi catre clientul comitentului sau a unor marfuri de acelasi fel;

- continuarea de catre fostul salariat a unei activitati comerciale fata de clientela fostului comerciant patron, manifestandu-se ca si cum ar detine in continuare vechea calitate de reprezentant al acelui comerciant;

- executarea de catre un comerciant in cunostinta de cauza a unei comenzi adresata altui comerciant concurent, daca aceasta comanda a fost primita pe

baza relatiilor stabilite anterior cu autorul comenzii in perioada cand se afla in serviciul comerciantului lezat;

- fapta unor persoane din conducerea unei societati de a se folosi dupa ce au demisionat de informatiile detinute si de autoritatea ce o avea in acea so­cietate pentru a deturna clientela acesteia.

- Obstacolele materiale in activitatea concurentului se pot prezenjta sub diverse forme, ca de pilda inchirierea sau cumpararea terenului pe care concu­rentul intentioneaza sa-si extinda activitatea sau stocarea materiilor prime ne­cesare acestuia.

- Referitor la obstacole de distributie pot fi citate lipirea de afise publicitare in interiorul localului concurentului sau pe zidurile acestui local, distribuirea de prospecte in fata magazinului concurentului. 4. Obstacole in calea publicitatii pot fi: ruperea afiselor publicitare, acoperirea lor sistematic, lipirea de afise publicitare proprii peste cele ale concurentului.

a).Infidelitatea este actul de concurenta neloiala savarsit de catre un salariat, auxiliar al comertului sau asociat al unui comerciant prin incheierea in nume propriu, fara stirea si acordul patronului al societatii lezate de operatiuni comerciale si de asociere cu comercianti rivali.

Prin astfel de acte se creeaza acestora conditii pentru realizarea unor acte de concurenta contrare uzantelor cinstite si bunei credinte. Legea (art. 4 lit. b) si c) din Legea nr. 11/1991 califica actele infidele de acest fel ca acte de con­curenta neloiala si le sanctioneaza ca delicte civile, fapte contraventionale si infractiuni.

Aceasta forma de concurenta neloiala se poate realiza in variate modalitati: a) incheierea de catre societatile comerciale si regiile autonome din sectorul public a unor contracte de productie avand acelasi obiect, cu agenti economici privati ai caror salariati sunt si angajati ai respectivei unitati economice publice si are drept consecinta anularea contractelor (H. G. nr. 1062/1990);

b). asociatul intr-o societate in nume colectiv sau intr-o societate cu raspun­dere limitata care intr-o operatie determinata are pe cont propriu sau al altuia interese contrare societatii, participa la deciziile privind aceasta operatie (art. 49, art. 145 alin. (3) din Legea nr. 31/1990);

c). oferirea serviciilor de catre salariatul exclusiv al unui comerciant unui alt comerciant concurent sau acceptarea unei asemenea oferte (ar. 4 lit. b) din Legea nr. 11/1991);

d). divulgarea unor informatii secrete de catre salariat unui concurent (art. 4 lit. c) din Legea nr. 11/1991);

e). asociatul din societatea cu raspundere limitata care exercita dreptul sau de vot in deliberarile adunarilor asociatilor referitoare la aporturile sale in natura sau la actele juridice incheiate intre el si societatea comerciala (art. 141 alin.

(2) din Legea nr. 31/1990) sub sanctiune penala prevazuta de art. 198 din Legea nr. 31/1990;

f). administratorul societatii pe actiuni care are intr-o anumita operatie, direct sau indirect, interese contrare societatii si nu-i instiinteaza despre acestea pe ceilalti administratori si pe cenzori si participa la deliberari privind aceasta operatie (art. 103 alin. (1) din Legea nr. 31/1990);

g). membrii comitetului de directie si directorii societatii pe actiuni care fara autorizarea Consiliului de administratie indeplinesc functia de administrator, membru in comitetul de directie, cenzori sau asociati cu raspundere limitata in alte societati comerciale concurente sau avand acelasi obiect ori exercita acelasi comert sau altul concurent pe cont propriu sau al altei persoane (art. 100 alin. (5) din Legea nr. 31/1990);

h) administratorii si directorii care pentru a-si procura lor sau altora un castig in paguba societatii dobandesc in contul acesteia actiuni ale altor societati la un pret pe care-1 stiu superior valorii lor efective sau vand pe seama societatii actiuni pe care aceasta le detine la preturi despre care au cunostinta ca sunt vadit inferioare valorii lor efective (art. 194 din Legea nr. 31/1990);

i). administratorii si directorii care cu rea credinta folosesc bunurile si creditul societatii pentru a favoriza o alta societate in care ei sunt interesati direct sau indirect (art. 194 pct. 5 din Legea nr. 31/1990).

Raspunderea pentru aceste fapte este penala.

Practicile concurentiale neloiale avand ca scop stimularea vanzarii

1. Acaparare agresiva. Este o modalitate de concurenta neloiala, in practica, se folosesc diferite metode care sunt considerate ca fapte de acaparare agresiva a clientelei.



Intre faptele care pot fi calificate astfel, art. 4 lit. d) din Legea nr. 11/1991 retinem forme contractuale abuzive ca: inchirierea de contracte prin care un comerciant asigura predarea unei marfi sau executarea unei prestatii in mod avantajos, cu conditia aducerii de catre client a altor cumparatori, cu care re­spectivul comerciant sa incheie contracte similare; vanzarea la preturi interzise care depind exclusiv de tragerea le sorti sau de hazard; falsa publicitate prin care un comerciant prin afirmatii nereale asupra propriei intreprinderi sau ac­tivitati urmareste sa „induca in eroare pe consumatori si sa creeze o situatie de favoare in dauna altor comercianti' (art. 4 lit. f) din Legea nr. 11/1991).

2. Publicitatea mincinoasa intra in aceeasi categorie a actelor de concurenta neloiala, avand de scop stimu­larea vanzarilor, se inscrie publicitatea sau reclama mincinoasa.

Publicitatea mincinoasa este faptul unui comerciant care, pentru a-si imbu­natati pozitia in raporturile de concurenta face afirmatii neadevarate cu privire la persoana, intreprinderea, produsele sau serviciile sale. Astfel de fapte sunt incluse in diferite categorii de acte de concurenta neloiala in raport de caracterul actului si scopul urmarit.

Publicitatea mincinoasa se deosebeste de alte acte de concurenta neloiala prin atingerile ce le aduce nu numai concurentei licite dar, in principal, intere­selor esentiale ale consumatorilor. Art. 4 lit. f) din Legea nr. 11/1991 sanctio­neaza contraventional - comunicarea si raspandirea de catre un comerciant de. afirmatii asupra intreprinderii sau activitatii acesteia, menita sa induca in eroare si sa-i creeze o situatie de favoare in raport cu alti concurenti. Fapta consta deci in prezentarea propriei sale activitati intr-o lumina favorabila, fara a core­spunde realitatii, cu scopul de a induce in eroare partenerii comerciali sau con­sumatorii si de a-si crea o situatie mai favorabila in dauna altor concurenti. Doctrina si jurisprudenta in scopul de a asigura o protectie eficace contra unor asemenea acte, recurg la prezumtia conform careia clientela este influentata de afirmatiile publicitare mincinoase. Culpa este prezumata, intrucat o indicatie care nu este conforma cu adevarul justifica prezumtia ca este facuta in scop ilicit, pentru a-si asigura fara drept avantaje in dauna concurentilor. Buna sau reaua credinta prezinta mai putina importanta atunci cand continutul afirmatiilor este inexact si s-a adus chiar un prejudiciu moral.

Astfel de fapte pot prezenta si un caracter penal. Potrivit art. 194 pct. l din Legea nr. 31/1990, se pedepseste cu inchisoare de la 3 luni la 2 ani, fapta fondatorilor, administratorilor sau directorilor unor societati comerciale care in prospectele, rapoartele si comunicarile adresate publicului arata cu rea credinta fapte neadevarate asupra conditiilor economice ale societatilor sau le ascund cu rea credinta, in tot sau in parte.

Actiunea civila in concurenta neloiala pentru publicitate mincinoasa are o sfera de aplicatie mai larga pentru ca aprecierea actului se face in raport de uzantele cinstite potrivit carora publicitatea trebuie sa respecte adevarul.

3. Modalitatile de prezentare a falsei publicitati Falsa publicitate poate fi realizata prin mesaj scris sau oral, publicat in presa sau afisat pe ziduri, panouri etc. si in alte locuri publice, difuzat pe calea un­delor, la radio si televiziune. Ea poate fi realizata si cu prospecte, cataloage, inscriptii pe articole vestimentare, ghiduri turistice sau automobilistice, etiche­tele de pe produs sau formularul contract tip difuzat clientilor potentiali, pe fotografii, desen, texte, instalatie e muzica etc.

Practica judiciara a considerat ca falsa publicitate se poate comite si prin reticenta daca a expus spre vanzare marfuri reconditionate fara sa indice acest lucru.

Impresia falsa poate fi creata printr-o diversitate de mijloace:

a) inscrierea intr-un mesaj publicitar a unor mentiuni restrictive sau contra­dictorii cu caractere mici langa alte mentiuni atractive cu caractere mari;

b). reproducerea unor imagini sugestive, inselatoare pe suportul publicitar;

c) utilizarea improprie a unor termeni sugestivi, ca de exemplu, prima mana, desi obiectul a fost la mai multi posesori;

d) revendicarea unor calificative neatribuite legal - ca de exemplu „Hotel de cinci stele' desi acest fapt nu este adevarat.

Aprecierile de natura a induce in eroare mai frecvent intalnite sunt:

a). indicatiile inexacte cu privire la natura si calitatile produselor sau servi­ciilor;

b). indicatiile inexacte cu privire la preturile, scopul si circumstantele van­zarii;

c). indicatii de natura a induce in eroare asupra intreprinderii, importantei vechimii si relatiilor ei;

d). uzurparea de titluri si diplome;

e). afirmatia inexacta de a fi obtinut medalii si alte recompense industriale;

f). utilizarea abuziva a labelurilor (labelurile sunt semne care atesta ca un produs sau serviciu indeplineste un minimum de conditii de calitate, iar apli­carea lor este supusa unui control administrativ);

g). faptul de a invoca fara temei un drept de proprietate industriala.

4.Falsitatea mesajului publicitar poate fi apreciata dupa:

a). continutul mesajului. Mesajul poate sa atribuie unui produs o alta com­pozitie sau o alta insusire pe care nu o poseda. Falsa publicitate se deosebeste de publicitatea care poate duce in eroare sau provoaca o intelegere gresita a mesajului sau de publicitate optimista sau umoristica care nu sunt considerate ca fiind o falsa publicitate;

b) destinatarul mesajului publicitar. Aprecierea caracterului inselator se poa­te face in raport de cumparatorul mijlociu considerat in abstracte sau de cum­paratorul concret daca mesajul se adreseaza publicului in general, in primul caz, si daca se adreseaza unui public determinat, in al doilea caz;

c). continutul fals la care se raporteaza publicitatea. Falsa publicitate se poate referi prin continutul ei la:

-insusi bunul sau serviciul propriu. Se are in vedere existenta bunului sau a serviciului, natura si compozitia produsului, calitatea produsului, controa­lele asupra produsului, cantitatea, modul si data fabricatiei, originea, conditiile de utilizare.

-pretul si conditiile de vanzare, ca de exemplu, preturi mai mici, prezen­tarea de sloganuri publicitare false cu privire la avantaje acordate cumparato­rilor, garantii nereale; informatii false cu privire la conditiile de plata si de credit; anunturi publicitare din care se poate desprinde ca preturile ar fi mai reduse.

-avantajele sau rezultatele promise sau scontate; rezultatele promise cu exagerare; atribuirea unor calitati inexistente unor produse false.

-fabricanti, distribuitori sau prestatori de servicii: vanzarea unui produs de o marca diferita decat cea anuntata; erijarea unui distribuitor in postura de producator; autoatribuirea unor calitati inexistente de exemplu expert, posesor al unei diplome universitare etc.

5. Metode publicitare inoportune. Practicile anticoncurentiale denumite se apropie de publicitatea mincinoasa prin faptul ca aduc astfel atingere intereselor concurentilor si intereselor consumatorilor. Ele sunt considerate ca acte de con­curenta neloiala. Enumeram pe cele mai frecvente:

a). Racolajul este o publicitate care utilizeaza metode brutale si inoportune pentru atragerea clientelei, ca de exemplu: acostarea trecatorilor pentru a-i de­termina sa intre in magazin, telefonul sau vizita la domiciliu pentru a-i atrage. Racolajul este ilicit atat timp cat nu inoportuneaza clientela peste limitele per­mise;

b) Expedierea unor marfuri necomandate la diferiti destinatari, practica care se numeste expediere fortata. O asemenea practica este inoportuna si de natura sa-i determine pe clienti sa cumpere o marfa pe care nu au dorit-o;

c) Reclama cu ajutorul unor obiecte avand valoare comerciala este un mod de a exploata pasiunea pentru jocuri de noroc prin loterii si concursuri. Ase­menea metode sunt, in general, acceptate daca nu sunt contra bunelor moravuri dar daca participarea la un atare joc il obliga pe consumator sa cumpere o anumita marfa, exista o constrangere psihologica si actul este neloial. Daca reclama se face prin remiterea de obiecte, cataloage, esantioane, participari la tombola, in mod gratuit, nu suntem in prezenta unei practici ilicite decat daca ameninta serios concurenta;

d) Recrutarea progresiva a clientelei este o forma de publicitate inoportuna. Comerciantul ofera cumparatorului unei marfi posibilitatea de a-i plati pretul, in tot sau in parte, prin atragerea de clienti noi care vor cumpara marfa in aceleasi conditii. Este sistemul denumit „boule de neige' care asigura o vanzare in progresie geometrica;

e). Vanzarile legate consta in oferirea mai multor produse pentru un pret global. Pretul unui produs poate fi indicat separat sau se indica un pret global pentru mai multe produse. Uneori, cumpararea intregului lot de produse este obligatorie. Adesea, in cazul vanzarilor legale, lotul este format din produse si accesorii ale acestora.

Metode publicitare socante.Din aceasta categorie fac parte: publicitatea clandestina, publicitatea camu­flata, publicitatea indirecta si publicitatea sentimentala.

1. Publicitatea clandestina consta in aparitia in filme sau in emisiunile pu­blicitare a unui anunt publicitar atat de scurt incat nu este perceput decat de subconstient. Procedeul este numit si publicitate,,flou', inconstienta si este con­siderat neloial pentru ca suprima libertatea de decizie a clientului.

2. Publicitatea indirecta („flashes' publicitare) este un procedeu frecvent care consta in intreruperea brusca a unei emisiuni pentru a face loc unei reclame.

Desi admis in anumite conditii, procedeul poate fi neleal. Se cere ca radiodi­fuziunea si televiziunea sa separe emisiunile normale de cele publicitare.

3. Publicitatea camuflata este o metoda al carei caracter publicitar nu poate fi sesizat de public (reclama inserata in film fara ca publicul sa-si dea seama ca este publicitate). Desi in principiu este licita, in practica este de multe ori inselatoare.

4. Publicitatea sentimentala este un procedeu care face apel la sentimentele publicului, adesea la sentimentele religioase sau la convingerile politice sau morale, fara legatura cu oferta concreta dar pentru exploatare in scop de con­curenta (de exemplu, produs executat de invalizi). Din aceasta categorie face parte si publicitatea care exploateaza panica pentru a crea o psihoza de cum­parare.

Publicitatea formeaza obiectul unui „Cod international al practicilor leale in materie de publicitate' adoptat de Camera de Comert internationala (1937). Codul prevede ca publicitatea trebuie apreciata din punctul de vedere al in­fluentei prezumate asupra consumatorilor, trebuind sa fie: conforma cu legile tarii in care este difuzata, decenta, leala si veridica. Codul interzice orice de­nigrare directa sau indirecta, exploatarea numelui comercial al altuia, exploa­tarea credulitatii copiilor, lipsa de experienta a adolescentilor.

Exista dispozitii speciale privind o serie de practici: vanzarea in rate prin corespondenta, vanzarea fortata etc. si cu privire la cele legate de produse si servicii speciale (produse farmaceutice si tratamente medicale).







Nu se poate descarca referatul
Acest referat nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte referate despre:


Copyright © 2021 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi referatele, proiectele sau lucrarile afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul referat pe baza referatelor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }