Ordinea economica international

Ordinea economica international

Ordinea economica internationala exprima modalitatea de organizare in timp si spatiu a elementelor economiei mondiale, altfel spus, raporturile de putere care exista intre componentele sistemului economic mondial. Puterea in relatiile internationale exprima capacitatea unei natiuni de a utiliza activele sale tangibile si intangibile, astfel incat aceasta sa influenteze comportamentul altor natiuni. Exercitarea puterii se poate realiza pe cale militara, pe cale economica, politica sau prin influenta. Puterea militara este un mijloc traditional de impunere a vointei unui stat si de a determina o anumita ordine internationala (al doilea razboi mondial).

Modalitatea economica de a determina ordinea mondiala este una dintre cele mai intalnite cai de a influenta raporturile de putere. Germania sau Japonia s-au impus in economia mondiala prin forta economiilor lor. Puterea politica poate determina si ea un anumit sistem de relatii international. De exemplu, SUA isi foloseste forta politica pentru a convinge Israelul sa negocieze cu tarile arabe din Orientul Mijlociu - in ceea ce priveste influenta, ea exprima capacitatea de a exercita presiuni asupra unui stat, altele decat cele legate de utilizarea in mod implicit sau explicit a fortei sau a sanctiunilor economice. Poate ca exemplul cel mai ilustrativ in ceea ce priveste influenta la nivel mondial este cel al Bisericii Catolice.

Necesitatea unei noi ordini economice internationale a aparut, astfel, un lucru firesc, determinat de multitudinea de probleme acumulate in plan international (razboiul rece, suspendarea convertibilitatii in aur a dolarului, deteriorarea termenilor schimbului, neimplinirile in asigurarea unui ritm de dezvoltare sustenabil pentru tarile in dezvoltare, etc-). Conceptul de Noua Ordine Internationala a fost discutat pentru prima data in cadrul celei de-a Sasea Sesiuni Speciale a Adunarii Generale a ONU si este un document cu 18 prevederi ce sustine schimbari la nivel international, care sa permita tarilor mai putin dezvoltate sa gaseasca o iesire din starea de saracie in care se aflau. Printre prevederile acestui document se numara:
- cresterea preturilor produselor de export ale tarilor in dezvoltare in concordanta cu cele ale tarilor dezvoltate,
- dezvoltarea unui mecanism de transfer de tehnologie catre tarile in dezvoltare, care sa fie separat de cel al investitiilor straine,
- atingerea tintei de 0,7% din PNB-ul tarilor dezvoltate ca asistenta financiara oficiala pentru dezvoltare,
- tarife reduse pentru exporturile tarilor in dezvoltare pe pietele tarilor dezvoltate,
- reafirmarea dreptului suveran al statelor asupra resurselor naturale si al activitatii economice desfasurate pe teritoriul lor, ceea ce insemna dreptul de nationalizare a proprietatilor detinute de straini.

Poate ca cea mai importanta schimbare adusa in ierarhia raporturilor de forte in plan international a constituit-o crearea OPEC si impunerea unui pret al petrolului la un nivel care a determinat aparitia unor sume uriase obtinute de tarile exportatoare de petrol si transformarea unora dintre acestea in noii imbogatiti ai lumii. Actuala ordine economica internationala se poate caracteriza prin cateva trasaturi specifice:
- economia mondiala este dominata de tarile dezvoltate, atat in plan economic, demonstrat de ponderile acestora in PIB-ul mondial, in comertul international etc, cat si de influenta lor politica;
- tarile in dezvoltare, desi detin cea mai mare parte a populatiei lumii si cel mai mare teritoriu, nu au aceeasi forta economica si cu siguranta nu detin aceeasi influenta ca tarile dezvoltate- in ultimele decenii, insa, se observa o adevarata 'ofensiva' a tarilor in dezvoltare in ceea ce priveste restructurarea relatiilor ierarhice in economia mondiala;
- sfarsitul Razboiului Rece, care a dus la generalizarea capitalismului si la 'imbratisarea' aproape unanima a valorilor economiei de piata si la disparitia unui important oponent al tarilor capitaliste dezvoltate in dominatia mondiala;
- dincolo de traditionale instrumente de persuasiune la nivel international (forta economica, forta politica) au aparut si altele, ca populatia. China si India nu mai pot fi ignorate, tinand cont ca populatia acestor doua tari numara o treime din populatia mondiala.

Probleme sociale au inceput sa influenteze puternic ordinea economica internationala prin legaturile complexe cu alti factori, cum ar fi investitiile straine, probleme de mediu, migratia internationala, etc-
- cresterea interdependentelor ca urmare a fenomenului de globalizare da mult mai multa instabilitate mediului international.

Diviziunea internationala a muncii

Diviziunea internationala a muncii este expresia specializarii indivizilor sau grupurilor de agenti economici, care participa la activitatea economica mondiala. Specializarea internationala este determinata de mai multi factori, printre care se pot enumera:
- realizarea bunurilor si serviciilor diferite presupune folosirea de resurse diferite, in proportii diferite;
- resursele nu sunt repartizate in mod uniform pe glob, de aceea accesul la resurse este diferit de la o tara la alta, de la un agent economic la altul;
- mobilitatea resurselor este destul de limitata la nivel international, astfel incat nu se realizeaza o egalizare instantanee intre zonele cu exces de resurse si cele cu deficit de resurse.

Specializarea internationala a cunoscut o evolutie constanta, pe masura dezvoltarii activitatii la nivel international. Specializarea internationala este explicata de cateva teorii ale comertului international, printre care cele mai importante pot fi considerate urmatoarele:
- Teoria avantajului absolut, dezvoltata de Adam Smith, considera ca este benefica specializarea in realizarea acelor produse in care o natiune detine un avantaj absolut-
- Teoria avantajului relativ, dezvoltata de David Ricardo, vine si imbunatateste teoria avantajului absolut, demonstrand ca si in cazul in care o tara nu detine nici un avantaj absolut, se poate specializa in productia acelui bun pe care il realizeaza cu cele mai mici eforturi si poate participa la comertul international in mod benefic-
- Modelul Heckscher – Ohlin pleaca de la dotarea inegala cu factori de productie a tarilor lumii- Resursele influenteaza posibilitatile de productie ale unei tari, de aceea, tendinta de specializare in crearea acelor bunuri, care sunt intensive in factorul abundent, este mai puternica-
Aceste teorii, in special cea a avantajului absolut si relativ, opereaza pe premisa unui comert liber si in conditiile unei piete cu concurenta perfecta- in lumea contemporana lucrurile stau diferit.

Pot fi amintite teoria comertului strategic sau teoria avantajelor competitive a lui Michael Porter. Teoria comertului strategic recunoaste ca guvernele si STN pot interveni strategic in comertul international prin urmatoarele mijloace: blocarea accesului pe piete prin crearea de bariere prin intermediul costurilor de promovare si investitii ridicate, folosirea economiilor de scara pentru a reduce preturile si a elimina noii concurenti, practica de dumping, pentru a castiga cote cat mai mari de piata, 'strategii de intaietate' in inovare, design, cercetare dezvoltare si penetrarea pietelor pentru a combate avantajele competitive ale concurentilor, sustinerea de catre stat a cercetarii – dezvoltarii si a noilor tehnologii, alternand cu subventii pentru companiile autohtone, descurajand, in felul acesta, intrarea pe piata a concurentilor straini inaintea firmelor autohtone, in ceea ce priveste teoria avantajelor competitive, Michael Porter pleaca de urmatoarele intrebari: de ce natiunile reusesc in anumite domenii pe piata internationala- care este influenta natiunii asupra concurentei in anumite industrii- de ce anumite firme ale unei anumite natiuni aleg anumite strategii concurentiale-
Michael Porter a ajuns la concluzia ca succesul unei specializari internationale depinde de patru atribute nationale, ce definesc mediul economic in care firmele actioneaza si care influenteaza capacitatea de a concura la nivel international:
- conditiile factorilor de productie, care se refera in special la forta de munca inalt calificata si nivelul de dezvoltare al infrastructurii,
- conditiile cererii, respectiv marimea pietei interne, nivelul de exigenta al consumatorilor autohtoni,
- situatia industriilor din amonte si aval, pentru ca nivelul de competitivitate al acestora va influenta nivelul de competitivitate al firmei (industriei) in cauza,
- structura, strategia si rivalitatea companiei, care este pivotul central al competitivitatii-
Economia mondiala cunoaste grade diferite de specializare internationala. Tarile dezvoltate se regasesc pe cea mai inalta treapta a specializarii, asimiland permanent progresul tehnic si reusind sa se specializeze in produse cu valoare adaugata mare. Tarile in dezvoltare cunosc in mare masura o specializare primara, care nu permite obtinerea de beneficii si care face dificila acumularea de bogatie.

Piata mondiala

Piata mondiala exprima totalitatea relatiilor care se stabilesc intre producatorii si consumatorii din tari diferite, intre economiile nationale in procesul schimbului de activitati, care are loc pe plan international prin intermediul tranzactiilor economice, datorita diviziunii internationale a muncii. Formarea pietei mondiale a inceput in secolul XVI si a devenit atotcuprinzatoare odata cu adancirea diviziunii mondiale a muncii, cu generalizarea productiei de tip capitalist.

Piata mondiala reflecta structurile si trasaturile definitorii ale economiei mondiale, avand un caracter obiectiv ce decurge din dezvoltarea si adancirea interdependentelor economice dintre toate natiunile lumii. De asemenea, piata mondiala are un caracter complex, datorita diversitatii economiei mondiale, a particularitatilor componentelor sale, a multitudinii participantilor la schimburile economice internationala. Piata mondiala, ca orice piata, se caracterizeaza prin complexitatea obiectul sau: tipurile de tranzactii, volum, potential, capacitate, structura, un mecanism bazat pe actiunea cererii si ofertei sub influenta diversilor factori de influenta: economici, demografici, socio-culturali, geografici, politici, institutionali etc.

Piata mondiala se prezinta ca un sistem diversificat, in cadrul caruia exista microsisteme (piete internationale caracteristice, cum ar fi piata financiara, piata capitalurilor, piata bunurilor etc-). Piata internationala caracteristica este acea parte a pietei mondiale unde se desfasoara cel mai mare volum de schimburi comerciale cu un anumit produs sau grupa de produse unde se stabileste pretul mondial. Piata mondiala este astazi dominata din punct de vedere al obiectului sau de comertul international cu produse manufacturate, iar din punct de vedere al participantilor, de societatile transnationale. Pe grupuri de tari, ponderea tarilor dezvoltate este majoritara, pe fondul unui avans al tarilor in dezvoltare, chiar daca este vorba doar de un grup restrans la tarilor in dezvoltare (tarile Asiei de Sud Est si cele din America Latina).

Relatiile economice international

Relatiile economice internationale exprima totalitatea raporturilor, a schimburilor si tranzactiilor economice dintre tarile lumii, formate in virtutea diviziunii mondiale a muncii si care definesc ordinea economica mondiala. Relatiile internationale se desfasoara intr-un cadru bilateral si multilateral, una din trasaturile definitorii ale relatiilor economice internationale o constituie multilateralismul, respectiv ansamblul de raporturi simultane si coordonate la scara subregionala, regionala sau mondiala, intre state independente si suverane.

Investitiile straine directe si corporatiile transnationale

Economia mondiala actuala este dominata de ceea ce multi autori denumesc fenomenul corporatist. Baza dezvoltarii si expansiunii societatilor transnationale o constituie investitiile externe de capital. Investitia reprezinta folosirea unui bun in scop de capital. Investitiile externe implica: timpul (o investitie se deruleaza si devine profitabila dupa un anumit interval de timp), riscul (orice investitie implica un risc, legat de profitabilitatea acesteia si de alte elemente ce deriva din faptul ca investitia externa se realizeaza in afara tarii de origine), profitul, care reprezinta scopul final al oricarei investitii si extraneitatea, destinatia investitiei fiind alta decat tara de origine. Investitiile pot fi directe sau de portofoliu (cele directe presupun controlul investitiei, iar cele de portofoliu permit participarea la procesul de luare a deciziilor, dar nu permit exercitarea controlului). Investitiile de portofoliu sunt considerate, in general, plasamente pur financiare, iar limita de demarcatie intre investitiile straine directe si cele de portofoliu este apreciata in jur de 10% aport de capital, diferind, insa, de la o tara la alta, in functie de reglementarile in vigoare. Investitiile pot imbraca diverse forme: de la achizitionarea de actiuni si obligatiuni de pe pietele de capital, la aranjamente de tip franchising, licentiere, know-how, contracte de management, fuziuni si achizitii de firme, societati mixte sau construirea de filiale, asa numitele constructii pe loc gol sau green field investments, acesta din urma fiind considerat, de altfel, cel mai inalt grad de maturitate al uni investitii. De asemenea, investitiile straine directe, ca flux, pot fi analizate pe directia intrarilor de investitii (inflows) si iesirilor de investitii directe (outflows).

Investitiile straine se orienteaza mai ales catre tarile dezvoltate, unde eficienta in luarea deciziilor, mediul economic stabil si performant, apropierea de pietele de capital si financiare, infrastructura performanta, forta de munca de toate categoriile, piata de desfacere cu putere de cumparare ridicata, stabilitatea si claritatea mediului legislativ contribuie la asigurarea succesului investitiilor. Ca forme de manifestare a investitiilor straine directe se pot aminti achizitii de valori mobiliare straine, construirea pe loc gol a unei firme, societati mixte etc. in aprecierea specialistilor, investitiile straine directe in tarile in dezvoltare au trecut de la cautarea de piete si cautarea de resurse, la cautarea de eficienta. Cu toate acestea, pentru multe tari in dezvoltare, costurile reduse, accesul la resurse naturale si accesul la piete regionale raman elemente de atractivitate sporita pentru marile corporatii. Investitiile straine directe sunt, de asemenea, si expresia unui anumit nivel de dezvoltare atins atat de tarile sursa, cat si de tarile receptoare de investitii. Stagnarea sau declinul fluxurilor de investitii urmeaza indeaproape evolutia economiei mondiale. Recesiunea inregistrata in ultimii trei ani la nivel mondial se reflecta si in scaderea fluxului de investitii straine directe.

Ce este o corporatie transnationala. Delimitari conceptuale

Cei mai puternici si mai dinamici agenti economici de pe glob sunt societatile transnationale, forta acestora fiind determinata de volumul urias de bunuri si servicii derulat de companiile grupate sub aceasta denumire generic. Fie ca sunt denumite corporatii transnationale, companii multinationale sau firme internationale, in sensul cel mai larg, ele definesc acele firme ce isi desfasoara activitatea dincolo de granitele unei tari, considerata tara de origine, prin unitati 'de productie', controlate intr-o masura mai mare sau mai mica de 'compania mama'.

Companiile multinationale sunt considerate a fi acele firme de tip holding, cu o anumita pondere a activitatii derulata dincolo de granitele tarii de origine prin unitati operative, fiecare dintre acestea avand responsabilitati in ceea ce priveste adaptarea produsului si a strategiei la caracteristicile pietei pe care actioneaza. Diferenta dintre companiile multinationale si cele globale este data de faptul ca, in timp ce o firma multinationala isi formuleaza strategia bazandu-se pe diferentele dintre pietele pe care actioneaza, cele globale merg pe standardizarea produselor si a operatiunilor (ca in cazul McDonalds). Unii dintre autori utilizeaza notiuni ca societati multidomestice sau multilocale pentru a defini o corporatie multinationala, subliniindu-se astfel actiunea unei intreprinderi pe mai multe piete (multidomestic), prin intermediul filialelor, fiecare dintre acestea functionand conform specificului local (multilocal). O companie multinationala sau transnationala mai poate fi definita si ca acea companie care combina obtinerea de economii de scara (ca urmare a integrarii in piata globala si actiunea simultana pe mai multe piete) cu o reactie prompta la elementele mediului in care filialele isi desfasoara activitatea. Din perspectiva oamenilor de afaceri, o companie transnationala este rezultatul fuziunii dintre doua sau mai multe firme, de dimensiuni comparabile, cu sediul in tari diferite.

Japonezii definesc o companie transnationala printr-un termen imprumutat din agricultura, dochakuka, care inseamna localizare globala si care semnifica adaptarea metodelor si tehnicilor de operare la conditiile locale. Richard Robinson considera ca exista distinctii importante intre diverse niveluri atinse de o companie in evolutia sa. El identifica patru tipuri de firme care opereaza pe piata mondiala, si anume: companii internationale, companii multinationale, companii transnationale si companii supranationale- intreprinderea internationala este o societate ale carei operatiuni internationale sunt conduse de un grup leader', care ia in considerare toate strategiile posibile pentru a intra pe noi piete, inclusiv calea investitiilor directe. Acesta este stadiul primar al transformarii unei firme intr-o societate transnationala- intreprinderea multinationala este o firma in cadrul careia fie datorita structurii organizatorice, fie politicilor adoptate, operatiunile cu exteriorul sunt considerate a avea aceeasi importanta ca cele nationale- in consecinta, pentru atingerea obiectivelor stabilite, resursele sunt distribuite fara a tine cont de granite. Este situatia in care piata externa ocupa un rol important in activitatea firmei, cifra de afaceri realizata peste granita detine o pondere la fel de importanta ca cea realizata in interiorul granitelor- intreprinderea transnationala este o intreprindere multinationala, condusa si controlata de catre persoane sau de catre alte intreprinderi, de o alta nationalitate- in acest caz, deciziile sunt libere de influentele nationale- intreprinderea supranationala este o intreprindere transnationala, legal denationalizata, cu scopul de a se sustrage cadrului juridic si al sistemului fiscal dintr-o tara. Notiunea de societate supranationala mai este asimilata si organizatiilor internationale, ca Fondul Monetar International sau Banca Internationala pentru Reconstructie si Dezvoltare. Pana la stadiul de companie globala, o firma este mai intai de toate o firma domestica, ale carei actiuni se concentreaza in exclusivitate pe piata interna. Cel de-al doilea stadiu este al firmei international. O companie internationala are caracteristici distinct. Desi ea se apropie foarte mult de firma domestica, cel mai adesea o firma internationala isi creaza un compartiment care se ocupa de afacerile pe care le deruleaza cu strainatatea- Cel de-al treilea stadiu in evolutia unei corporatii este cel al companiei multinationale- O firma multinationala se concentreaza pe valorificarea diferentelor dintre pietele internationale- Dezvoltarea productiei are in vedere satisfacerea exigentelor pietelor pe care activeaza, adaptand produsele specificului fiecareia dintre ele. Cel mai inalt grad de dezvoltare al unei companii este cel al companiilor globale. Acestea au ca obiectiv descoperirea similaritatilor existente pe piata mondiala si atenuarea diferentelor existente pe aceasta.

Firmele globale folosesc ca strategie de marketing atat extinderea, cat si adaptarea, crearea sau standardizarea gamei de produse. Managementul caracteristic este cel integrat si interactiv, corespunzator orientarii geocentrice a acestor firme, bazat pe transmiterea deciziilor de jos in sus sau de sus in jos si schimbul lateral de informatii, rapoarte si experienta intre diferite filiale- intre companiile globale se practica aliantele strategice, respectiv intelegeri pe termen lung ce vizeaza anumite aspecte, cum ar fi cercetarea comuna sau dezvoltarea de parteneriate in ceea ce priveste comercializarea produselor. Resursele financiare ale unei companii globale sunt orientate acolo unde este nevoie, fara a mai tine cont de provenienta lor, ca in cazul unei firme multinationale.
Cea mai cunoscuta definitie data societatii transnationale este cea data de John Dunning, considerat de catre multi specialisti drept 'parintele transnationalelor' si care considera transnationala 'o firma care se angajeaza in investitii straine directe si care detine si controleaza activitati creatoare de valoare in mai mult de o tara'. Natiunile Unite considera societatea transnationala drept acea intreprindere ce detine si controleaza productia in afara tarii in care opereaza, intr-o maniera care ii permite sa valorifice oportunitatile globale pe care le ofera piata mondiala.
Din punct de vedere tehnic, o companie transnationala este o intreprindere ce are ca obiect fundamental obtinerea de profit si care actioneaza pornind de la doua caracteristici fundamentale, si anume: este implicata in suficient de multe activitati in afara tarii de origine, astfel incat sa depinda din punct de vedere financiar de activitatea din strainatate, iar deciziile manageriale se bazeaza pe elemente ce tin de contextul global sau regional in care actioneaza in literatura anglo-saxona sunt intalniti foarte adesea o serie de termeni specifici universului corporatist. Astfel
- O corporatie transnationala este o corporatie publica (public company) atunci cand actiunile sale sunt tranzactionate bucata cu bucata la bursa sau prin intermediul caselor de brokeraj, cumparatorii devin actionari si acestia pot fi atat persoane particulare, cat si alte firme sau institutii, ca banci, companii de asigurari, sau fonduri de pensii. O corporatie transnationala este privata (privat company) atunci cand actiunile acesteia nu sunt tranzactionate public (firme ce apartin unor familii sau grupuri de persoane);
- Compania mama (parent company) este compania care controleaza, detine autoritatea asupra filialelor(afilliates), care pot avea personalitate juridica sau nu (subsidiaries or branches) si care sunt reunite sub acelasi 'acoperis', fie ca aceasta (compania mama) detine toate sau doar o parte din actiunile filialelor;
- O companie multinationala are actionari (shareholders sau stockholders) precum si parteneri (stakeholders). Acestia din urma sunt clienti, angajati, furnizori, distribuitori, agentii guvernamentale etc, practic toate categoriile de persoane cu care firma vine in contact in derularea afacerilor sale.Indiferent de denumire, termenul generic pe care il vom folosi in continuare va fi cel de corporatii sau societati transnationale.

Piata societatilor transnationale

Mediul de actiune al societatilor transnationale este un mediu intern, unul domestic, unul strain si unul international. Mediul, in general, presupune acele forte care influenteaza dezvoltarea si activitatea unei firme. Fortele ce definesc mediul unei firme sunt, cel mai adesea, forte necontrolabile. Acestea dau dimensiunea riscului in activitatea oricarei intreprinderi si sunt externe acesteia, cum ar fi competitia, variabilele economice, socio-economice, financiare, legale, culturale, tehnologice, etc. Printre fortele asupra carora o firma are controlul se numara, de regula, factorii interni ai corporatiei, cum ar fi factorii de productie (capital, resurse umane) sau elemente ce tin de organizarea firmei (ca productia sau marketingul). Elementele ce pot fi controlate de catre firma alcatuiesc mediul intern al firmei. Celelalte formeaza mediul extern.

Mediul extern este extrem de complex, in cazul unei corporatii transnationale, mediul extern este unul domestic, autohton, respectiv acele elemente necontrolabile ce actioneaza in tara de origine a firmei, mediul strain, determinat de acei factori ce tin de tarile in care firma actioneaza prin intermediul filialelor si mediul international, care reprezinta interactiunea dintre mediul strain si cel domestic, precum si relatiile dintre filiale, atunci cand filiala dintr-o tara are relatii cu o alta filiala situata intr-o a treia tara. Mediul international este, in ultima instanta, 'spatiul' de manevra al societatilor transnationale. Atunci cand ne referim la mediul international, il privim cel mai adesea prin prisma internationalizarii firmei. Motivatiile internationalizarii sunt extrem de complexe. O prima motivatie ar constitui-o cautarea de noi piete. Se poate spune ca firma atinge un asemenea grad de dezvoltare, incat piata interna devine insuficienta si extinderea pe terte piete se arata a fi solutia cea mai buna- Un alt motiv, specific corporatiilor ce actioneaza in special in sectorul primar, il reprezinta cautarea de noi surse de aprovizionare cu materii prime sau surse mai ieftine de aprovizionare.

Forta de munca mai ieftina este un al motiv pentru care o firma isi extinde activitatea dincolo de granitele tarii de origine, iar aceasta motivatie nu este deloc de neglijat, avand in vedere ca foarte multe dintre marile companii ce actioneaza in domeniul fabricarii bunurilor electrocasnice, de exemplu, si-au delocalizat, practic, industria, in tari precum China sau Taiwan. Nici actiunile statelor gazda, de a atrage si a incuraja investitiile straine, nu sunt de neglijat. Multe dintre societatile transnationale care isi au sediul in tari dezvoltate isi extind activitatea dincolo de granitele nationale, ca urmare a existentei unei puternice concurente pe piata locala. Exigentele mai reduse pe anumite piete pot constitui o motivatie pentru internationalizare. Ocolirea de bariere vamale, exploatarea diferentelor existente in nivelurile de impozitare din diferite tari, prelungirea duratei de viata a produsului, exploatarea avantajului tehnologic pe care il detine firma la un moment dat, oportunitatile oferite de o infrastructura performanta, toate acestea si inca multe altele pot constitui motive de internationalizare a firmelor. Care sunt pietele spre care se indreapta investitorii straini. Cea mai mare parte a investitiilor straine directe se indreapta catre tarile dezvoltate, dar tarile in dezvoltare au un potential si o atractivitate din ce in ce mai ridicata. Traditional, piata corporatiilor transnationale este dominata de triada America de Nord (SUA si Canada), al carei lider de necontestat este SUA, UE si Japonia.

Avantajele pe care le ofera piata americana nu sunt deloc de neglijat. Dimensiunea pietei, privita atat din perspectiva numarului de consumatori, cat si din cea a puterii lor de cumparare, tendinta societatii americane spre consum, infrastructura moderna, acces la un sistem eficient si performant de telecomunicatii, patria tehnologiei ultraavansate, apropierea de pietele de capital, bogatia in resurse naturale si umane, coroborate cu ceea ce numeam spirit de aventura si dorinta de consacrare, fac din piata americana dezideratul oricarei companii. Nu trebuie sa uitam ca cele mai multe dintre marile corporatii isi au sediul in SUA. Uniunea Europeana este acum, din perspectiva extinderii, una dintre cele mai largi piete ale lumii. Ca si in cazul SUA, consumatorii de pe aceasta piata au o mare putere de cumparare, iar investitiile straine reprezinta un mijloc de a ocoli barierele tarifare, dar mai ales netarifare, ce functioneaza la granitele Uniunii.

Politica in domeniul concurentei constituie cel mai important element de mediu din perspectiva corporatiilor straine ce actioneaza pe piata europeana- Principalele domenii de actiune ale politicii concurentiale in UE sunt:
- eliminarea acordurilor restrictive privind concurenta si a abuzurilor de pozitie dominanta- intelegerile intre firme ce stabilesc preturile pe piata sunt interzise, iar Comisia Europeana a luat atitudine impotriva Microsoft, pentru incalcarea regulilor concurentei, respectiv 'abuz de pozitie dominanta';
- controlul fuziunilor firmelor, ceea ce inseamna ca orice concentrare ce depaseste un anumit nivel trebuie supusa aprobarii Comisiei (daca intreprinderile deruleaza o cifra de afaceri mai mare de 250 milioane de euro in interiorul UE si peste 5 milioane de euro in plan global trebuie sa supuna atentiei Comisiei orice fuziune sau achizitie),
- liberalizarea sectoarelor economice cu statut de monopol si deschiderea lor catre concurenta, ca cel al telecomunicatiilor, gaze, electricitate, transport feroviar, monitorizarea subventiilor acordate de catre stat.

Japonia este, ca si celelalte piete, extrem de competitiva, cu o dimensiune importanta si exigente ridicate din partea consumatorilor. Sub aspect cultural, diferentele fata de celelalte piete sunt mult mai mari. Daca inclinatia pentru consum este specifica pentru consumatorii americani, economisirea este caracteristica celor japonezi. Spiritul de sacrificiu, loialitatea fata de companie, mobilitatea redusa a angajatilor si structura paternalista a firmelor japoneze constituie tot atatea diferente fata de celelalte piete ale tarilor dezvoltate. Piata japoneza este dominata de companiile japoneze, iar patrunderea pe aceasta piata nu este deloc usoara. Majoritatea firmelor ce aleg ca destinatie Japonia, aleg un parteneriat cu o firma locala pentru a face fata mai usor problemelor de mediu cu care se confrunta. In ceea ce priveste tarile in dezvoltare, acestea continua sa creasca din punct de vedere al atragerii de fluxuri de investitii straine. Mult mai eterogene decat tarile dezvoltate, atat din punct de vedere al nivelului de dezvoltare, cat si cultural, majoritatea acestora se inscrie in sfera de influenta a celor dezvoltate. Astfel, America Latina este preponderent in sfera SUA, Asia se afla la confluenta intereselor Japoniei, dar si a SUA, Africa in cea a Uniunii Europene.
O alta diferenta deriva tocmai din eterogenitatea deosebit de mare a tarilor ce formeaza acest grup. Se detaseaza ca importanta China, care la nivelul anului 2002 a fost cel mai mare receptor de investitii straine directe, urmata de celelalte economii din Asia de sud est, India si tarile latino americane. O situatie aparte au tarile din fostul bloc comunist, dat fiind faptul ca din mai 2004, 8 dintre ele au devenit membre ale UE, iar celelalte se afla puternic legate de Uniunea Europeana, ca urmare a perspectivei valului doi de extindere, asteptat in 2007.

Rusia se afla undeva la granita dintre tarile dezvoltate si cele in dezvoltare. Din punct de vedere politic, Rusia incearca sa ramana unul dintre cei mai importanti actori, iar mostenirea arsenalului armatei sovietice o ajuta in acest demers; din punct de vedere economic, desi confruntata cu foarte multe probleme, Rusia se impune in special datorita resurselor sale naturale extraordinare (in special gaze si petrol), dar si a unei piete importante, din perspectiva numarului de locuitori si mai ales a cresterii exigentelor consumatorilor rusi. Tarile cele mai sarace, ceea ce inseamna majoritatea statelor africane si a celor in Asia centrala beneficiaza mult prea putin de efectele pozitive ale investitiilor marilor firme. Catre aceste tari se indreapta cele mai mici fluxuri de investitii straine, motivele tinand, in ultima instanta, de saracia acestor tari. Cele care au resurse naturale sunt printre putinele care prezinta interes pentru marile corporatii ce actioneaza in domeniu respective. Restul tarilor se pare ca au pierdut pentru moment posibilitatea de a capta din acele efecte de antrenare pe care le produce asupra unei economii internationalizarea firmelor dincolo de granitele tarii de origine.

Relatiile cu tarile de origine

Cele mai mari si mai multe companii transnationale provin din tarile Triadei: SUA, Japonia si Uniunea Europeana- Performantele acestor economii, infrastructura moderna, avansul tehnologic si spiritul antreprenorial, sustinut de o economie de piata si o democratie ce a permis dezvoltarea si punerea in practica a ideilor novatoare au facut din aceste tari mediul cel mai prielnic pentru aparitia si dezvoltarea fara precedent a fenomenului corporatist- in ierarhia celor mai mari companii, doar doua tari din categoria celor in dezvoltare se regasesc ca si tari de origine a celor mai mari firme.

Relatiile cu tarile de origine sunt, in cea mai mare parte relatii de parteneriat- Prin extinderea dincolo de granitele propriei tari, marile firme duc cu ele valorile culturale, obiceiurile de consum ale tarii de origine- McDonalds, Coca Cola sau Levi’s reprezinta in ultima instanta America si visul american intr-o alta maniera. Universalizarea limbii engleze se datoreaza intr-o foarte mare masura corporatiilor americane si britanice, care au 'fortat' consumatorii sa invete limba produselor pe care le consumau sau doreau sa le consume- Coca Cola l-a inventat pe Mos Craciun in costum rosu, iar astazi nimeni nu-si poate imagina un altfel de Mos Craciun. Beneficiile tarilor de origine nu se rezuma la exportul de imagine. Transnationalele repatriaza sume importante din tarile gazda, investesc sume foarte mari in componenta de cercetare dezvoltare, care ramane cel mai adesea cantonata in tarile de origine Astfel, conform surselor OCDE, in anul 1999, cheltuielile brute pentru cercetare dezvoltare, ca pondere in PIB, efectuate de sectorul intreprinderilor, era de 3% in Suedia, 2% in Japonia, 2% in SUA, 1 % in Germania, 1,4% in Franta, 1,3% in Marea Britanie. Interesele corporatiilor corespund cel mai adesea cu cele ale tarilor de origine. Prin internationalizarea firmelor, fiecare tara isi extinde, practic, influenta in tara sau zona respectiva. Prin intermediul corporatiilor, tarile de origine controleaza, practic economiile multor tari- Se aprecia ca la inceputul anilor ‘90 peste 60% din industria canadiana era controlata de companiile americane- Si daca se face comparatia cu tari in dezvoltare, dependenta economiilor acestor tari de marile firme este si mai mare.

Exista, insa, situatii cand relatiile nu mai sunt atat de cordiale. Divergentele pornesc tocmai de la ceea ce inseamna, in fapt, o companie transnationala- Interesele acesteia pot fi si sunt destul de des diferite de interesele tarilor de origine- Cele mai multe dintre 'neintelegeri' pleaca de la internationalizarea firmei si ceea ce implica aceasta internationalizare pentru statul de origine.

Multe dintre firme renunta in a-si concentra atentia asupra deschiderii de noi unitati de productie in tara de origine in favoarea celor din tarile gazda, mai ales daca acestea din urma ofera avantaje importante din perspectiva costului fortei de munca, al impozitelor sau al preturilor la materiile prime- Acest lucru inseamna creare de locuri de munca in afara tarilor de origine si, implicit, o presiune sporita din partea guvernelor ca urmare a somajului. In perioadele de recesiune, multe dintre marile companii recurg chiar la reduceri de personal in tarile de origine, dat fiind faptul ca aici sunt platite si cele mai mari salarii. O astfel de situatie este una potential conflictuala, multe state de origine adoptand masuri care sa limiteze exportul de capital, daca acesta se dovedeste a avea consecinte negative pe piata muncii sau a incasarilor bugetare. Multe dintre societatile transnationale isi realizeaza marea parte a cifrei de afaceri dincolo de granitele propriei tari- Acest lucru inseamna impozite mai mici pentru tarile de origine, iar daca statele gazda au politici de atrage a profiturilor realizate de firmele straine prin reinvestirea acestora, si sumele repatriate catre tara de origine pot fi mai reduse- Impozitele mai reduse inseamna venituri ale statului mai mici, ceea ce poate avea efect asupra politicilor sustinute de catre stat: educatia, asistenta sociala, asistenta sanitara etc. Un alt aspect delicat in relatiile dintre tarile de origine si corporatiile transnationale il reprezinta diferenta dintre interesul national, asa cum este el perceput de catre tarile de origine si interesul firmei. O companie urmareste obtinerea de profit pentru a mentine si a creste increderea investitorilor in actiunile firmei. Anumite piete sau afaceri pot aparea, din aceasta perspectiva, extrem de atractive pentru managerii unei corporatii internationale, dar atitudinea guvernului tarii de origine fata de guvernul tarii gazda respective poate fi una negativa. De altfel, SUA interziceau afaceri cu produse de inalta tehnologie cu orice tara potential inamica, ce ar putea incorpora componente ale produselor respective in productia de armament.

Relatiile companiilor transnationale cu tarile gazda

Intre activitatile companiilor transnationale si concentrarea pietei exista, de regula, o relatie pozitiva. Extinderea firmelor dincolo de granitele propriei tari implica internationalizarea firmei intr-un mediu ce apartine atat tarilor dezvoltate, cat si tarilor in dezvoltare. Indiferent daca tarile gazda sunt tari dezvoltate sau tari in dezvoltare, efectele pozitive pe care le au implantarile in strainatate asupra acestora sunt urmatoarele:
- cresterea numarului locurilor de munca,
- cresterea volumului exporturilor si a productiei interne, mai ales daca tara de implantare are o pozitie strategica si poate constitui o baza pentru exportul si in regiune,
- transformarea si innoirea industriala in tara gazda, prin modernizarea productiei, transfer de tehnologie, crearea de noi ramuri industriale etc-,
- cresterea veniturilor, ca urmare a salariilor platite angajatilor, dar si a cresterii veniturilor incasate de catre stat, din impozite,
- noi practici de management, instruirea personalului si ridicarea nivelului de calificare a fortei de munca,
- cresterea concurentei, cu efect asupra reducerii costurilor, introducerea produselor noi, cresterea calitatii si perfectionarea tehnicilor de vanzare,
- efectul de antrenare asupra intregii economii, ca urmare a antrenarii si celorlalte ramuri din economie la producerea bunului respectiv.

Efectele pozitive ale implantarilor firmelor in strainatate, din perspectiva tarilor gazda, sunt demonstrate, de altfel, de politicile de sustinere si atragere a investitiilor straine directe promovate de acestea, in special din partea tarilor in dezvoltare- in cazul tarilor in tranzitie, de exemplu, volumul investitiilor straine a constituit si inca mai constituie un criteriu de apreciere a eficientei economiei respective. Pe pietele dezvoltate, intrarea de noi firme contribuie la cresterea concurentei si la o scadere a concentrarii productiei. Acest lucru se datoreaza faptului ca firmele locale, fiind puternice, reusesc sa faca fata concurentei, crescand productivitatea si ridicandu-se eficienta de ansamblu a economiei. In tarile mai putin avansate tendinta de concentrare creste, firmele locale fiind prea putin puternice pentru a opune o rezistenta reala marilor companii- Se instaureaza pozitia de monopol a companiei transnationale, care nu are efecte benefice asupra dezvoltarii de ansamblu a societatii. Intrarea unei noi companii pe o piata afecteaza numarul competitorilor de pe aceasta piata si partea acestora din piata unui produs. Pentru a proteja agentii economici interni, in multe state (cum ar fi Japonia) implantarea unei corporatii straine nu se poate realiza decat prin asocierea cu un partener local. Pe alte piete, cum ar fi cea americana, desi este considerata una dintre cele mai libere piete din lume, accesul la capital sau alte facilitati in anumite state sunt mult mai usor de obtinut daca se realizeaza un parteneriat cu o firma locala.

Impactul si implicatiile marilor firme asupra tarilor gazda depinde de mai multi factori, cum ar fi
- numarul si marimea operatiunilor efectuate de companiile transnationale fata de competitorii din tara gazda. Marimea filialelor straine ale companiilor transnationale este adesea mai mare decat a competitorilor nationali, atat in tarile dezvoltate, cat mai ales in tarile in dezvoltare;
- reactia firmelor din tara gazda la intrarea unei mari firme poate fi una defensiva, concretizata fie in combinarea operatiunilor acestora cu nou venita, fie in formarea de societati mixte pentru a valorifica si potenta avantajele ambilor parteneri;
- performanta concurentiala a societatilor transnationale fata de cea a firmelor locale data de faptul ca filialele straine, ca si componente ale sistemului societatilor transnationale, sunt cu mult mai eficiente si productive decat concurentii lor. Efectul pozitiv, ca urmare a cresterii concurentei, se poate materializa in imbunatatirea performantelor firmelor locale, a calitatii produselor, a diversificarii productiei etc
- crearea de locuri de munca de catre societatile transnationale este, in destul de multe cazuri, mai degraba un mit decat realitate.

Aplicand principiul eficientei, multe companii recurg la disponibilizari masive, atunci cand patrunderea pe piata respectiva s-a realizat prin preluarea unei companii locale. Exemplele sunt multiple; in cazul tarilor din fostul lagar comunist, supradimensionarea cu personal din perioada comunista a determinat reduceri masive de personal cand diverse societati au fost preluate de companii multinationale. in multe tari in dezvoltare, societatile transnationale sunt acuzate de practici neloiale, ca mecanismul preturilor de transfer. Prin mecanismul preturilor de transfer, marile corporatii obtin beneficii:
- prin reducerea impozitelor platite guvernelor tarii gazda si transferarea castigurilor din tarile cu impozitare ridicata catre tari cu impozitare redusa,
- prin transferul fondurilor din tarile unde se asteapta o depreciere valutara, reducandu-si astfel expunerea la risc,
- prin manipularea acestui mecanism pentru a transfera fondurile de la o filiala catre compania mama sau un paradis fiscal, atunci cand repatrierea profiturilor este restrictionata de guvernele tarii gazda,
- prin utilizarea acestui mecanism pentru a reduce taxele vamale platite, respectiv, prin facturarea marfurilor la export si la import in functie de sistemul de impunere la frontiera practicat in tarile filialelor.

Si in ceea ce priveste aportul investitiilor efectuate de societatile transnationale sub forma tehnologiei, tarile in dezvoltare apreciaza ca spre ele nu este indreptata cea mai avansata tehnologie. De asemenea, cercetarea - dezvoltarea este foarte rar cantonata in tarile in dezvoltare, iar societatile transnationale actioneaza mai degraba in sensul sustinerii 'migratiei creierelor' decat in dezvoltarea unei piete care sa absoarba atat produse din ce in ce mai performante, cat si cadre din ce in ce mai calificate. Si in ceea ce priveste protectia mediului ambiant sunt opinii mai degraba critice la adresa societatilor transnationale- Atitudinea marilor corporatii se rezuma la declaratii, multe dintre ele fiind acuzate de neglijenta si chiar violarea reglementarilor de protectie a mediului, mai ales in tarile care nu au capacitatea de a monitoriza corespunzator incalcarea acestor legi. Actionand dincolo de granitele geografice ale tarilor de origine, societatile transnationale devin cetateni corporatisti in tarile in care deruleaza activitatile productive, de marketing sau de alt tip. De altfel, in ultimele decenii au crescut preocuparile atat din partea analistilor, cat si din partea societatii civile de a privi mai atent la practicile firmelor transnationale si de a veghea la respectarea drepturilor cetatenilor, a valorilor morale ale societatilor in care actioneaza.

The World Business Council for Sustainable Development considera ca marile corporatii trebuie sa-si asume un angajament ferm de a urma un comportament etic si de a contribui la dezvoltarea economica a tarii pe teritoriului careia actioneaza, prin ridicarea standardului de viata al angajatilor, al comunitatii locale si al societatii in ansamblul sau. Numeroase organizatii guvernamentale si mai ales neguvernamentale urmaresc indeaproape comportamentul marilor firme, realizand clasamente cu cei mai putin responsabili cetateni corporatisti.

Raportul societati transnationale-stat- Universul corporatiilor transnationale

64-000 de societati transnationale, 870-000 de filiale, 53-000-000 de angajati- Acesta este universul corporatiilor transnationale, acestea sunt cei activi si mai dinamici agenti economici de pe glob! Europa Occidentala continua sa fie sursa de origine pentru cele mai multe dintre societatile transnationale, in timp ce cea mai mare parte a filialelor societatilor transnationale sunt repartizate in tarile in dezvoltare- Aceasta repartitie este in stransa legatura cu dinamismul economic al zonei Asiei de sud est, unde sunt implantate peste jumatate din filialele corporatiilor transnationale. Clasamentele realizate de diverse institutii au in vedere mai multe criterii de clasificare.

UNCTAD, in Raportul asupra investitiilor straine, una dintre cele mai ample monografii anuale privind fluxurile de investitii straine si situatia corporatiilor transnationale, ierarhizeaza corporatiile dupa volumul activelor detinute in strainatate, dupa indicele de transnationalitate sau dupa volumul vanzarilor. In viziunea UNCTAD, principalele notiuni utilizate sunt:
- Active in strainatate, ce reprezinta active din afara tarii de origine, atat tangibile cat si intangibile, asa cum apar in bilantul contabil al filialelor- Activele in strainatate dau dimensiunea cantitativa a fortei investitionale a unei corporatii transnationale, iar ponderea mai ridicata a acestora in strainatate poate fi expresia atat a unei concurente deosebite pe piata de origine a firmei, cat si o atractivitate mult mai ridicata a mediului strain comparativ cu cel autohton;
- Vanzari in strainatate, care reprezinta suma vanzarilor nete (vanzari brute, din care se scad TVA si alte taxe) realizate de filiale- in anumite cazuri, pot include exporturi efectuate de catre societatea mama catre filiale;
- Angajati in strainatate, respectiv numarul de angajati cu contract de munca sau cu contract partial de munca (full time sau part time) ce functioneaza la nivelul filialelor- Firmele care incorporeaza munca de calificare medie sau redusa intr-o proportie ridicata, vor fi mult mai atrase sa investeasca in tarile cu costuri ale fortei de munca reduse, ceea ce va ridica ponderea salariatilor straini in totalul personalului respectivei companii;
- Indicele de transnationalitate (transnationality index), ce se calculeaza ca o medie a trei rate, si anume: ponderea activelor in strainatate in totalul activelor, ponderea vanzarilor din strainatate in totalul vanzarilor, ponderea angajatilor din strainatate in totalul angajatilor. Acest indicator exprima, in ultima instanta, interesul companiei pentru tara de origine comparativ cu cel pentru piata internationala
- Indicele de extindere a retelei (network spread index) exprima dimensiunea transnationalitatii si reprezinta numarul de tari gazda in care s-a implantat societatea. Un indice de extindere a retelei ridicat presupune costuri de implantare ridicate pentru companie, dar si o buna cunoastere a pietei internationale si o valorificare a avantajelor oferite de piata internationala. Pentru a putea fi comparat cu indicele de transnationalitate, care este un procent, indicele de extindere a retelei se calculeaza ca pondere a tarilor in care firma are filiale in totalul tarilor in care ar putea avea filiala. Numarul potential de tari in care ar putea avea filiale este de fapt numarul total de tari care receptioneaza sau sunt sursa de investitii, minus 1 (mai putin tara de origine). La nivelul anului 2002, erau 193 de tari angrenate in fluxurile de investitii.

Covarsitoarea majoritate a societatilor transnationale au ca origine tari dezvoltate, in topul celor mai puternice 100 de corporatii, SUA este prezenta cu 27 companii, Franta cu 14, Germania cu 13, Marea Britanie cu 12, Japonia cu 7- Sunt prezente si tari dezvoltate mici, ca Finlanda, Elvetia, Olanda, ceea ce demonstreaza faptul ca existenta unei piete interne mari a tarii de origine nu este o conditie sine qua non pentru aparitia societatilor transnationale.

Dintre tarile in dezvoltare, doar Coreea de Sud, Mexic si China (Hong Kong) au reusit sa patrunda in top 100- in clasamentul celor mai mari 100 de societati transnationale, dupa volumul activelor detinute in strainatate, conform Raportului privind investitiile straine pe anul 2004, conducea compania General Electric, urmata de compania britanica de telecomunicatii Vodafone (care, de altfel, a condus timp de 2 ani in clasamente) si Ford Motor Company- Dupa volumul vanzarilor, cea mai mare companie a fost, la nivelul anul 2002, Wall - Mart, urmata de Exxon, General Motors, British Petroleum si Royal Dutch Shell.

In ceea ce priveste indicele de transnationalitate, cel mai ridicat nivel al acestui indicator se regaseste nu in cazul celor mai mari firme, ci al celor de dimensiuni mai reduse (din punctul de vedere al volumului activelor straine sau al vanzarilor)- La nivelul anului 2002, cel mai ridicat indice de transnationalitate se inregistra in cazul companiei NTL Inc-, din SUA (99,1%), din domeniul telecomunicatiilor, doar a 82-a firma in ceea ce priveste activele straine, urmata de Thomson Corporation, din Canada, in domeniul media, cu un indice de 97,9% si Holcim AG, din Elvetia, in domeniul materialelor de constructii (companie prezenta si in Romania), cu un indice de 95,5%. Dintre companiile situate in top 10, cel mai ridicat indice de transnationalitate il are Vodafone, cu un indice de 84,5%, urmata de British Petroleum, cu 81, 3% si Total Fina Elf, cu 74,9%. Fenomenul corporatist a incetat sa mai fie specific doar tarilor dezvoltate- Tot mai multe companii nu numai ca sunt din ce in ce mai atrase sa investeasca in tari in dezvoltare, dar corporatiile din aceste tari devin ele insele firme transnationale. Putine sunt, insa, companiile care pot rivaliza cu top 100, dar afirmarea lor este din ce in ce mai impetuoasa. Diferenta dintre primele societati transnationale din tarile dezvoltate si cele in dezvoltare este cam de unu la cinci: cea mai mare dintre companiile transnationale din tarile in dezvoltare are active in strainatate de 5 ori mai mici decat omoloaga sa, General Electric, iar Wall Mart realizeaza o cifra de afaceri tot de cinci ori mai mare decat vanzarile companiei Samsung Electronics- in fruntea listei companiilor din tarile in dezvoltare conduc tarile din Asia de Sud Est, intarind faptul ca aceasta zona este cea mai dinamica regiune a globului. In primele 50 de companii ce au ca origine tari in dezvoltare, doar 5 sunt din Africa de Sud, 2 din Europa Centrala si de Est, restul apartin Asiei de Sud Est si Americii Latine si Caraibelor.

Un fenomen recent il reprezinta transnationalitatea in cazul tarilor din Centrul si Estul Europei. Aparitia societatilor transnationale in aceasta regiune este indisolubil legata de caderea comunismului- Marile companii din aceste tari nu se ridica la nivelul atins de societatile transnationale din tarile dezvoltate, nici chiar la acela al tarilor in dezvoltare. Cea mai mare companie din fostele tari comuniste este Lukoil, o companie rusa ce activeaza in domeniul extractiei, rafinarii si distributiei petrolului. Lukoil este de departe cea mai mare dintre companiile transnationale din tarile est europene, cu active in strainatate de 5 ori mai mari decat urmatoarea clasata, Novoship.

In ceea ce priveste raportul de forte dintre societatile transnationale si statele natiune, un studiu realizat de Corporate Watch in 2000 evidentia cateva aspecte ce sintetizeaza forta pe care companiile transnationale o au si o exercita in economia mondiala. Iata cateva dintre concluziile studiului:
- din cele 100 de entitati economice ale lumii, 51 sunt corporatii si doar 49 economii nationale (comparatia are in vedere volumul vanzarilor, in cazul corporatiilor si PIB-ul, in cazul tarilor)- Acest fapt inseamna ca General Motors este mai puternic decat Danemarca, Daimler Crysler decat Polonia, Royal Dutch Shell decat Venezuela, IBM decat Singapore si Sony decat Pakistan,
- cresterea economica a natiunilor este similara celei a corporatiilor, in perioada 1983-1999, vanzarile cumulate a primelor 200 de societati transnationale au crescut cu 25%, iar produsul global mondial cu 27,5%,
- vanzarile primelor 200 corporatii sunt mai mari decat produsul tuturor economiilor nationale, mai putin primele 10 state ale lumii,
- desi detin 27,5% din activitatea economica mondiala, primele 200 de societati transnationale angajeaza doar 0,78% din forta de munca globala, iar in timp ce profiturile lor au crescut cu 362,4% in perioada 1983-1999, forta de munca angajata a crescut cu doar cu 14,4%- Cel mai mare angajator privat, Wall-Mart (cu peste 1-300-000 de angajati) este cunoscut pentru practicile sale antisindicale si pentru faptul ca majoritatea angajatilor are contracte partiale de munca (part-time jobs) astfel incat obligatiile companiei catre salariati sa fie cat mai mici,
- forta companiilor este determinata si de capacitatea acestora de a influenta deciziile politice nu doar in tarile gazda, fata de care multe dintre cele mai mari corporatii sunt adevarati giganti, dar si in tarile de origine- 94 din primele 200 de firme ale lumii au birouri in capitala mondiala a lobby-ului, Washington DC, DCs K Street corridor. Recent, guvernul american a permis ca reprezentanti ai marilor corporatii, ca AT&T si IBM sa se alature delegatiei oficiale pentru negocieri in domeniul comertului electronic in cadrul FTAA, ce urmeaza a se finaliza in anul 2005. Este evident ca pozitia societatilor internationale in economia mondiala este foarte puternica si ca aceasta confruntare cu statele natiune in planul fortei economice este una reala. Globalizarea economiei face ca interdependenta dintre toti agentii economici sa creasca si raporturile de forte sa devina din ce in ce mai complexe.

Sursa: Ana Bal (coord.), Sterian Dumitrescu, Rodica Milena Zaharia, si altii – Economie mondiala, Editura ASE, 2006

Claudia Rodica Popescu - Economic Geography of the World, Editura ASE, 2006

Migratia fortei de munca

Firmele vor cauta solutii pentru a rezolva problema crizei de personal apeland la muncitori straini, in conditiile in care deficitul fortei de munca se va agrava in continuare. Romania ar putea reproduce modelul Spaniei, Italiei, Portugaliei sau Irlandei, tari care au trecut de la statutul de exportatoare de forta de munca la cel de state-gazda pentru muncitori straini.

Solutie la criza

Aproximativ 200.000-300.000 de straini vor intra pe piata muncii din Romania, potrivit estimarilor Comisiei Nationale de Prognoza pentru 2013. a€oeIn scenariul in care romanii plecati provizoriu in strainatate se vor intoarce in 2010, ei nu-si vor mai gasi atat de usor de munca, deoarece locurile vor fi ocupate de straini, considera Isabella Berghoffer, managing director al firmei de recrutare Royalty Jobs International.

Pana la 1 iulie 2007, angajatorii din Romania erau obligati sa acorde oricarui cetatean strain cel putin salariul mediu pe economie, fapt care bloca practic tentativele de economisire a costurilor. In prezent, muncitorii straini pot fi platiti doar cu salariul minim pe economie. Importul de muncitori straini este cu siguranta o solutie, cel putin pe termen scurt. In prezent, Polonia si alte state ies pe piata pentru importul fortei de munca, iar acestia cresc concurenta pe piata fortei de munca a muncitorilor necalificati, spune Florin Pogonaru, presedinte al Asociatiei Oamenilor de Afaceri Romani.

Domenii atractive

Potrivit analistilor, vom vedea in 2010 noi domenii care vor apela la importul de muncitori straini in Romania - printre acestea, industria hoteliera, agricultura si sanatatea. a€oeStrainii se vor regasi, in principal, in industriile cu valoare adaugata mica si foarte mica, pe pozitii care solicita calificare redusa si pachete salariale mici; de exemplu, in industria manufacturiera, constructii, agricultura, spune Gabriel Ionescu presedinte HR Club.

Potrivit acestuia, in 2010, vor exista muncitori straini pe piata locala si in industria turismului, la fel cum romanii au lucrat ani la rand in restaurante si hoteluri din Occident. Pozitiile completate cu forta de munca din strainatate, spune Ionescu, vor fi cele prost platite, precum muncitori necalificati sau cu o calificare redusa, in constructii, drumuri/poduri sau muncitori care pot dobandi o calificare intr-un timp redus - cum ar fi serviciile din domeniul hotelier. a€oeImportul de forta de munca din Asia este vazut ca o solutie de avarie pentru deficitul de personal din constructii.

In constructii activeaza mai ales muncitori turci si chinezi, vor mai veni, probabil, din spatiul ex-iugoslav (FYROM), spune Laurentiu Plosceanu, presedintele ARACO. Potrivit lui Marian Milut, in 2010, cei mai multi straini vor fi in constructii, supermarketuri si distributie, dar si in partea de infrastructura. Strainii pot veni sa munceasca in zona de prelucrare si exista posibilitatea ca peste trei ani sa vina si in zona de servicii. Aceasta afirmatie se sustine in contextul in care se va mentine trendul crescator pana in 2010-2013 si va conta enorm modul in care Romania va putea sa atraga fonduri europene, pentru compatibilizarea industriei romanesti cu cea din Uniunea Europeana, explica Milut. Maria Grapini, presedintele Federatiei Patronale a Industriei Usoare (FEPAIUS), spune ca numarul muncitorilor care vor activa in industria textila pana in 2010 nu va depasi cifra de 2.000-3.000. € Personal, nu cred in Solutia angajatilor din strainatate. Este profitabil sa ai forta de munca calificata, stabila si loialata, a declarat Grapini. Presedintele FEPAIUS a precizat ca este necesar ca in Romania sa existe un program national prin care romanii sa fie determinati sa se intoarca acasa. Totodata, este necesara sustinerea industriei pentru a fi competitiva – in acel moment, salariile vor putea fi platite si astfel romanii vor reveni acasa.

Tarile-sursa

Este posibil ca importul de muncitori sa-si diversifice aria de cautare pana in 2010. Pe langa tarile deja consacrate - India, China, Turcia, Moldova -  vor intra in atentia angajatorilor romani Ucraina, Thailanda, tarile din fosta Iugoslavie, Vietnam, Filipine. Companiile de recrutare autohtone primesc frecvent solicitari de colaborare din partea unor firme din tari exotice, care se ofera sa aduca muncitori calificati sau necalificati pe piata locala. Tarile din care vin ofertele sunt: Indonezia, Filipine, Vietnam, Nepal si Bangladesh.

Imigratie controlata

In anii urmatori, ORI intentioneaza sa simplifice procedura de aducere in tara a muncitorilor straini, eliminand aspectele birocratice care ingreuneaza in prezent procesul. Prezenta unui strain din afara spatiului UE, angajat in munca sau detasat la o companie in Romania, este conditionata de existenta a doua documente: autorizatia de munca si permisul de sedere. Nu de putine ori, in practica, ne-am confruntat cu situatii hilare, datorate procedurii deosebit de anevoioase care trebuie parcursa pentru obtinerea autorizatiei de munca si a permisului de sedere. Asemenea complicatii nu se regasesc in cazul strainilor membri ai statelor din UE, spune Mihai Marian, avocet colaborator la casa de avocatura Bostina si Asociatii. Potrivit reglementarilor in vigoare, aducerea muncitorilor straini nu poate fi prima optiune a unui angajator roman. Acesta trebuie sa faca dovada ca a incercat in prealabil sa gaseasca mana de lucru pe piata locala – printer documentele pe care le depune la ORI figureaza o adeverinta de la agentia pentru ocuparea fortei de munca cu privire la personalul disponibil pentru locul de munca ce urmeaza a fi ocupat de strain, precum si dovada publicarii unui anunt pentru ocuparea postului vacant intr-un cotidian de larga circulatie. a€oeCompaniile din businessul de recrutare far si angajatorii vor solicita si impune modificari legislative care sa faciliteze aducerea de forta de munca din alte regiuni. In prezent, globalizarea firmelor de recrutare devine tot mai mult o realitate, spune Gabriel Ionescu.

Specialistii

Pana in 2010, vor migra catre Romania mai multi specialisti straini decat in prezent, in domenii in care nivelul de salarizare se apropie de cel din vestul Europei. Acestia vor fi tineri dornici de afirmare sau specialisti la limita pensionarii, care vor ocupa pozitii de conducere sau cu un grad ridicat de expertiza, in domeniile: financiar-bancar, IT, investitii de capital, retail, energie, FMCG, auto, consultanta, HR, spune Gabriel Ionescu. De asemenea, vor veni supercalificatii din vestul UE, pe domenii de nisa, care pot administra oportunitatile imense de dezvoltare din Romania. Domeniul financiar este unul dintre segmentele de piata in care salariile romanesti au inceput sa devina atractive si pentru occidentali. In domeniul IT este de asteptat ca si cererea sa depaseasca oferta si sa apara specialisti din strainatate. a€oePana in anii din urma, strainii care veneau sa munceasca in Romania detineau pozitii de conducere, care presupuneau un grad mare de expertiza.

Cred ca, in anii urmatori, posturile pe care vor veni sa le ocupe muncitorii straini se vor regasi din ce in ce mai mult la nivel de specialisti si personal operational, spune Stelian Marian, general manager Human Capital Solutions. Arcadom, compania care construieste complexul comercial Polus Center din Cluj, are angajati, impreuna cu firmele subcontractante, aproximativ 120 de straini, dintre care unii sunt specialisti de inalta calificare. Specialistii straini din cadrul Romtelecom ofera expertiza in zone foarte specializate. Consider ca acest trend se va accentua in viitor, datorita unificarii pietei muncii si tendintei generale de globalizare. Va

creste, in egala masura, numarul strainilor angajati in Romania, precum si cel al romanilor care ocupa pozitii importante in strainatateaۥ, apreciaza Anca Georgescu, directorul de resurse umane al Romtelecom.

Rezerve

Mai mult de 80% dintre angajatorii romani nu intentioneaza sa apeleze in prezent la muncitori straini, potrivit unui sondaj realizat de Fundatia Soros in randul firmelor de constructii, textile si Horeca. a€oeFirmele de constructii din Ardeal sunt mai conservatoare, fiind reticente in a angaja muncitori din strainatate. Din discutiile pe care leam avut cu companiile din domeniu, am inteles ca se prefera marirea salariilor muncitorilor romani decat importul de oameni din strainatate, afirma Viorel Nistor, directorul Casei Sociale a Constructorilor pentru regiunea de Nord-Vest. Fenomenul aducerii de muncitori straini nu va lua amploare in Romania, din cauza birocratiei si a lipsei de experienta in a angaja persoane straine, mai ales din zone indepartate, ca India sau China, arata Petre Marian Milut, presedintele UNPR.

Context actual:

Aproximativ 45.000 de straini sunt prezenti pe piata locala a fortei de munca, dintre care circa 30.000 de muncitori.

Strainii care au obtinut dreptul de munca pe teritoriul Romaniei in ultimele 5 luni provin , in principal, din Turcia (813), Republica Moldova (278), China (246) si Ucraina (50).

Exista muncitori maghiari care fac naveta in Romania pentru a lucra la constructia de drumuri in nordul tarii.

Unii investitori turci din constructii au anuntat ca vor aduce forta de munca din tara de origine. Mai mult de 80% dintre angajatorii romani nu intentioneaza sa apeleze in prezent la muncitori straini.

Highlights 2010:

Tarile din care Romaniaar putea importa muncitori in 2010 - pe langa India si China - sunt Ucraina, Thailanda, Filipine, Vietnam, tarile din fosta Iugoslavie.

Noi domenii in care vor lucra muncitori straini in Romania, in 2010: industria hoteliera, agricultura si sanatate.

Strainii vor veni sa munceasca in zona prelucratoare si in lucrarile de infrastructura, dar si in servicii.

Aproximativ 200.000-300.000 de straini vor intra pe piata muncii din Romania in urmatorii ani, potrivit estimarilor Comisiei Nationale de Prognoza pentru 2013.

Un domeniu cu multi specialisti straini va fi in urmatorii trei ani acela al consultantei tehnologice.